Anul trecut de Crăciun, Sofia avea 8 luni. O proptisem în fund pe o pătură aproape de brad, lângă teancul de cadouri care era de două ori mai înalt decât ea. Sofia se clătina stânga dreapta cu ochii lipiți de globuri și beculețele sclipicioase, eu lăcrimam de la distanță gândindu-mă că dacă Dumnezeu m-ar fi întrebat acum cinci ani ce-mi doresc cel mai mult de la viață, i-aș fi trimis fix imaginea asta, cu bebeluș admirând bradul fără să știe măcar ce e. Clipa magică n-a durat mult, căci bebelușa mea s-a răsturnat peste grămada de cadouri, care s-au prăvălit peste ea și peste pisică, puțin a lipsit să nu dărâme și bradul.
A trecut un an într-o clipă. Sofia e mare acum. Vorbește, negociază, arată cu degetul (mai puțin înspre brad, despre care s-a prins deja că înțeapă). Știe că o să primească surprize. Știe că e un moment special, ne vede pe toți preocupați, îmbujorați, secretoși. E primul Crăciun adevărat pentru noi trei, anul trecut micuța n-a înțeles mare lucru, decât că e ceva luminos la mijloc și multă hârtie colorată pe care o poate rupe și mesteca. E probabil și ultimul Crăciun în care îi mai cumpăr ce vreau, am impresia că la anul își va face singură lista pentru Moșul.
Care va veni, sigur că da, dar va veni pe ascuns! În urma unui consiliu de familie extins (în care recunosc că numai eu am avut drept de vot), am decis să nu facem șarada moșului închiriat, cu barbă de plastic și burtă din pernă. Îi vom povesti despre Moș Crăciun, despre sanie și reni, despre spiriduși și fabrica de jucării, deja îi citim povești pe tema asta, dar n-o să dăm play și piesei de teatru cu tati îmbrăcat în Moș, cu vocea schimbată și chipul mascat. Mai bine să-și construiască ea, în mintea ei, cu imaginația ei bogată și cu ajutorul cărților de povești, un personaj simpatic, jovial și darnic care trece pe la fiecare familie în Ajun de Crăciun. Dar trece în secret, când copiii și mamele dorm, ca să nu cumva să fie invitați la masă și să nu mai ajungă la toate familiile din program! Sigur că o să întâlnească Moși cu bărbi de plastic pe stradă și la grădiniță, dar o să-i explicăm că aceia sunt niște oameni plătiți să-i țină locul moșului când nu face față programului prea încărcat. Iar de la anul vom rediscuta situația Moșului în carne și oase, în funcție de cum evoluează relația Sofiei cu personajul imaginar.
Ah, și încă ceva: n-o să-i spunem că doar copiii cuminți primesc cadouri, pentru că ea nu știe ce înseamnă copil cuminte. Ea știe că e un copil perfect, că o iubim, și asta e toată informația de care are nevoie Moșul ca să ne facă o vizită cu tolba plină.
Abia aștept Crăciunul ăsta!
*Text publicat în numărul de decembrie al revistei Mami. E foarte faină ediția asta, toată lumea poartă costume tradiționale românești.
era fetiţa mea mică, avea 3 sau 4 ani, nu mai ţin minte exact. ca orice copil voia să-l aştepte pe moş şi nu se dădea culcată. cu chiu cu vai ajungem în pat, stau cu ea ca să fiu sigură că adoarme vorbind încetişor de una de alta. de undeva, nu ştiu de unde şi cum s-a auzit în noapte, că de-acum era spre miezul nopţii, un clinchet de clopoţel. da, de clopoţel, un sunt clar, frumos, aşa cum numai în liniştea nopţii de ajun se poate auzi. nu ştiu cine a fost sau de ce dar ştiu că i-am spus în şoaptă „auzi? sunt clopoţeii de la sania moşului, acum moşul trece pe la copii, la tine nu poate să vină pentru că trece numai pe la copii care au adormit fiindcă nimeni n-are voie să-l vadă”. în câteva minute, a adormit şi, mult timp, a fost convinsă că moşul există pentru că, într-o noapte de ajun a auzit clopoţeii de la sania moşului.
nici noi n-am fost adepţii moşului închiriat, copii sunt atenţi la cele mai mici detalii, amănunte pe care tu, ca adult, nu le mai iei în seamă. Pierderea moşului s-a făcut treptat, cam pe când a intrat la şcoală, fără nici o traumă. acum, la 20 de ani râde amintindu-şi de noaptea de ajun când a auzit clopoţeii. mă întreabă, nu era tati? nu. nu era taicâ-su.
Sunteti superbe :). Tare-mi place abordarea ta in ceea ce-l priveste pe mos. Sa aveti un Craciun de poveste!
Cam aceasi idee avem si noi pt Craciunul nr 3 in 3:) La primul avea o luna, nici nu se punea problema sa o intereseze bradul, anul trecut am incercat eu sa ii explic cum stau lucrurile, prin martie s-a prins ea singura cine e mosul. Anul asta sigur pricepe muuulte. Mai greu cu ” Mosul aduce daruri copiilor cuminti” ca am multe soacre/ mame in jurul meu si astea nu prea pot fi controlate.
PS 1: Mi-a luat juma de ora sa scriu comentariul asta din motive de copil creator de baloane de sapun.
PS 2: Cu ajutorul blogului tau invat matematica (eu am facut umanul, calculele nu au fost niciodata punctul meu forte :)) ) Din punctul meu de vedere, mai bine pui intrebari din literatura interbelica, decat calcule simple.
PS 3 (off topic, si cu asta am terminat ca ma lungesc muuult prea tare) m-am apucat sa iti citesc primele posturi. Imi plac, blogul tau a ajuns pe post de roman din care citesc in fiecare noapte inainte de culcare. O sa sufar cand ajung la zi :))
Pai sa scriu repede repede atunci, sa nu ma ajungi din urma! 🙂
Sorry pt matematica, se pare ca e musai ca filtru anti-spam.
Nici la mine nu s-a practicat tatăl îmbrăcat în mos, la început pt că nu avea chef probabil, după care s-a dus să îi fie tată unul străin, dar asta altă poveste. Întotdeauna încercam să raman trează ca să îl văd pe Mos Crăciun, dar sigur că de fiecare data adormeam. Şi a fost mai bine aşa, mi se părea magic pe unde intră moşul în casa noastră că noi nu aveam horn la apartament dar el găsea mereu o soluţie. Aşa o să ii învăţ şi eu pe copiii mei, când or veni.
Si cand te vei hotari sa dai ia de pe tine, un M ca mine sa va indesa cum poate intr-un XS!!!
Ia din poza e marimea XL si mi-a fost imprumutata doar pentru shootingul photo. Sint ii originale de la MTR, cred ca au si de vinzare, eu una insa nu mi le permit. 🙁
Ei! Nu-i nevoie sa plangi dupa cele de la MTR la preturi de dumping! Ia uite ce minunatii fac mesterii din urbea ta natala http://www.nemteanca.com/index.php/ro/arta-acului/ii-si-poale.
Cand ajung in Ro musai dau o fuga la Piatra sa ma „aprovizionez” si eu cu 2-3. Sunt tare faine si alea „altfel”. Spor la cumparaturi!
Si noi asteptam cu emotie si nerabdare al doilea Craciun in trei, doar ca fetita noastra e un pic mai mica (1 an si 2 luni). Inca negociem daca Mosul apare in carne si oase sau il lasam sa prinda chip doar in imaginatie. Legat de brad, il veti impodobi cu globuri clasice sau gasiti unele mai „prietenoase” pentru bebelusi (de lemn, de coji de portocala, de paste sau mai stiu eu ce minuni)? Si mai ales, ce daruri o vor astepta sub brad (daca ne poti dezvalui)?
Am luat multe decoratiuni din plastic, carton, lemn, cîrpă. Evitam tot ce poate fi spart sau care inteapa. Beteala multa, margele, benzi subtiri de material rosu.
Despre cadouri am un post dedicat, urmeaza curind! 🙂
Obisnuiam sa impodobim bradul cand dormeau copiii,dimineata era surpriza si mai mare,cand gaseau si bradul,si cadourile.Anul trecut,cand avea juniorul patru ani,si-a propus sa stea treaz sa-l astepte pe Mos.Cum sa mai impodobim si bradul…i-am spus ca am putea sa ii fim Mosului de ajutor,sa impodobim noi bradul ca Mosului sa ii ramana mai mult timp sa mearga la toti copiii…sa fi vazut desfasurare de forte…bucurie…
Nu agreez Mos Craciunii deghizati,majoritatea sunt…hidosi.In copilarie,aveam un vecin,Doamne iarta-l,care statea toata ziua in pijama (asa cobora si cu gunoiul,etc).S-a imbracat in Mos Craciun pentru copiii din bloc.Tremuram de frica si de emotie,ma luase pe genunchi sa ii spun o poezie,cand…de sub o maneca ii iesea manseta pijamalei.S-a dus pe apa sambetei toata magia,pour toujour.
Abia astept sa citesc reactiile Sofiei de Craciunul asta.Ador cum organizezi si planifici
evenimentele.Sa fiti sanatosi!
Bleah, ce mos…
Simbata asta facem bradul, tare curioasa sint cum o sa reactioneze!
Imi place abordarea ta.Exact asa ma gandeam sa-i prezint si eu lucrurile despre Mosu’ 🙂 Cam aceeasi varsta are si baietelul meu cum avea Sofia anul trecut.Poti sa-i dai o idee de cadou Mosului pentru un bebelus de 8 luni jumate ? Are carti speciale pentru bebelusi din material textil dar prefera revistele adevarate pe care le poate „devora”.
Lucrez acum la un post cu idei de cadouri, please bear with me. 🙂
de vreo luna a devenit interesat de Mos Craciun, dupa ce a zarit o poza in cartea pe care o rasfoim zilnic. i-am cantat Mos Craciun cu plete dalbe si a fost tare incantat, acum ii cant aproape in fiecare seara, la cerere. este al treilea Craciun impreuna, a inceput sa inteleaga ca vine Mosul si aduce cadouri la toata lumea (si noi am sarit peste partea cu „doar la copiii cuminti”), chiar si lui ham si se bucura de fiecare data cand ii confirm ca fiecare va primi cadou de la Mos Craciun.
Bradul il impodobim, ca si anul trecut, cu beculete si ornamente din lemn, pe care le poate plimba in voie prin casa, fara sa existe vreun pericol.
La noi asta e primul Craciun si avem acum aproape 5 luni….a primit deja scaun nou de masina pentru urmatoarea etapa. Ala de la carucior trebuia sa fie pana la 9 luni, dar deja nu mai incape in el 😀
Abea asteptam urmatorul an cand o sa fim mari ca voi (aproape). Eu imi aduc aminte cu drag cum asteptam pe Mosul si ce dezamagita am fost cand am realizat ca nu exista….si acum imi pare rau ca nu exista….nu in ideea unui cadou consistent ci surpriza in sine. Mai faceam pe la servicu Secret Santa…dar era un fel de apa de ploaie ca se impuneau sume de bani minime si maxime.
Eu imi doresc insa, cand mai creste si intelege, sa ii explic semnificatia adevarata a Craciunului, si anume nasterea Domnului si sa nu lipsim de la biserica in ziua respectiva, mai ales ca unde mergem noi, vine mosul negresit, imbracat frumos si cu barba alba adevarata 🙂
Foarte frumos te-ai gindit, Julie!