Cazare și mîncare la Barcelona

Zilele astea zac sub șapte pături și transpir tone de ceaiuri cu lămîie, așa că vă rog să-mi iertați lipsa de aplomb. N-am mai fost bolnavă de multă vreme și-am uitat cît e de enervant să nu te poți mișca de durere de oase, stau și mă vaiet de una singură în timp ce trag cu urechea la cum se joacă Sofia cu bona ei în camera vecină. Și mă oftic, sigur că mă oftic, aș vreau să fiu eu acolo, dar da, știu, e doar o gripă, o să treacă, o să fie bine, încă un paracetamol și poate mă dau jos din pat.

Așa, și pentru că nu-s în stare de altceva și am o restanță la voi, iată încă un post despre micro-vacanța noastră de la Barcelona și nu vă mai bat la cap cu subiectul, că mai mult durează să vorbim despre ea decît i-a luat ei să se întîmple. Dar a fost așa frumos că parcă merită toată detalierea, mi se pare mie (voi puteți, desigur, să mă contraziceți).

La recomandarea unei prietene dragi am rezervat și plătit dinainte două nopți de cazare la Hotel Murmuri, un boutique hotel simpatic așternut fix în buricul Barcelonei turistice, la cîteva minute de Casa Battlo și tot la cîteva minute de Plaza Catalunya și celebra Las Ramblas.

A costat 132 de euro pe noapte, nici puțin (căutam o cazare mai fancy, dacă tot urma să avem singurele două nopți de concediu din ultimii trei ani), dar nici exagerat de mult (cred, n-am dat niciodată exagerat de mulți bani pe vreo cazare, de obicei închiriem garsoniere sau apartamente în orașele în care călătorim și plătim cam 60 de euro/noapte).

Hotelul a fost simpatic, recepția și holurile decorate cu bun gust, camera a fost mică (dar cu vedere la curtea interioară, cum am dorit, ca să ne fie liniște), mică în sensul că în jurul patului aveam maximum 1 metru pînă la perete. Baia foarte elegantă, duș în plafon, cremușoare simpatice, fără pastă de dinți însă (de ce nici un hotel, fie el și de cinci stele, nu oferă pastă de dinți, dar oferă trei feluri de cremă de corp, balsam, papuci etc etc??). Ne-a dat pe spate sistemul de lumini, care se regla în funcție de selecție (dacă alegeam Relax, se stingeau becurile, se aprindeau niște spoturi mici, dacă alegeam Romantic, se aprindeau doar veiozele, foarte SF într-un fel ultra cool). Din păcate, camera a fost și foarte zgomotoasă (ușa nu se închidea fest și se auzeau toate zgomotele de pe hol, vecini care se întorceau la 4 dimineața de la petrecere, alți vecini care la 8 dimineața ieșeau din camere vorbind tare șamd, dar nah, e hotel, nu e azil, deci nici nu mă pot plînge prea tare de asta). Mînerul de la ușa terasei era rupt și ne-am cam zdrelit degetele de fiecare dată cînd am vrut să aerisim. Ah, și am avut și țînțari, ne-au ciuruit în a doua noapte și ne-au bîzîit de-am ajuns să visez pistoale și mitraliere.

În seara în care ne-am cazat ne=au spus că micul dejun e 9 euro, am decis să îl luăm a doua zi la fața locului în caz că ne trezim la timp (urma să mergem seara la concert și nu știam exact la ce oră ne vom trezi). A doua zi am coborît în restaurant (foarte cochet), am analizat oferta de mic dejun (brînzeturi, jamon, fructe, croisante, iaurt, nimic special, dar toate arătau bine și ne-am decis să rămînem să mîncăm) și am aflat că micul dejun costa acum 16 euro de persoană, ni s-a părut mult și am dat să ieșim, o doamnă care aranja mesele ne-a spus că putem negocia pînă la 12 euro, ceea ce a sunat cam dubios, așa că ne-am grăbit și mai tare cu plecarea. 🙂

Serviciile foarte faine, curat, poziție excelentă, eu zic c-a meritat banii!

De vizitat n-am vizitat mare lucru, știam că n-avem timp și nici nu ne-am spetit, mai ales că vizitasem acum cinci ani principalele obiective din Barcelona. În prima seară ne-am plimbat către Piața Spania, apoi am mers la concert. A doua zi am mers mult pe Ramblas și am intrat în Boqueria, un spectacol de mirosuri și culori.

După amiaza am mers în Parc Guell, care în 2009 era distrus de o furtună și-am vrut neapărat să-l vedem și întreg. Am observat cu bucurie că între timp au montat scări rulante care merg aproape pînă în vîrful dealului, o plăcere să urci (data trecută ne-am cam scuipat plămînii). Seara ne-am plimbat în Bari Gottico, a doua zi am luat portul și Barceloneta la pas, iar la prînz am plecat spre aeroport. Și gata.

Singurul highlight al mini-vacanței a fost mîncarea, capitol la care am aut parte și de țepe, dar și de surprize plăcute. Mic-dejunul a fost cu ghinion de fiecare dată, probabil și pentru că am stat fix în centru și cafenelele din zonă sînt toate capcane turistice. În prima dimineață am intrat într-un Cafe în care am dat pe două sendvișuri infecte și pe o cafea 26 de euro. Evitați tortilla de patatas, este sinistră, și ce e și mai sinistru e că se servește în sendviș, adică între felii de pîine, cu cartofi prăjiți alături. Adica ouă cu cartofi și pîine cu cartofi, oribil. Am mai mîncat și churros cu ciocolată caldă, 3 euro, aia da, bun! 🙂

La prînz în prima zi am mers într-o autoservire ținută de japonezi pe sistemul all you can eat. Am plătit 9 euro de persoană și am mîncat excelent, ce și cît am vrut: sushi bun, crab, creveți, caractiță, calamar, midii, le puteai lua direct fierta sau prăjite sau proaspete și ți le prăjeau în fața ochilor. Ne-a mai costat 1.85 euro berea, una peste alta un prînz excelent și ieftin.

Seara am intrat într-un bar de tapas din Bari Gottico, era singurul plin din zonă, așa că ne-am gîndit că musai e bun. A fost ok, am comandat fiecare două feluri de tapas (asta era condiția să ne putem așeza la masă, altfel trebuia să ne cazăm la bar), sangria, bere, nota a fost 75 de euro 4 persoane. Am mîncat:

creveți cu chutney de mango și noodles tailandezi picanți

mini paella (toți am fost de acord că cea de la Alioli e mai bună)

crochete cu somon

mini hamburgeri cu somon

o tocăniță normandă cu brie și bacon, plus ceapă caramelizată

A doua zi de dimineață am ales o altă cafenea ceva mai spălată și am plătit mai puțin, dar am mîncat tot prost (senvișuri banale cu enorm de multă pîine).

La prînz n-am mai vrut să dăm greș și-am mers în Barceloneta, unde am căutat o cîrciumă pentru localnici, o bodegă fără firmă unde știam că se adună lumea ca la sfintele moaște. Am avut noroc și-am găsit-o, am intrat la 1 fără 5 și ne-am așezat la masă, 15 minute mai tîrziu era coada pînă afară, gălăgie, aglomerație, lumea mînca în picioare la bar, ospătarii alergau printre noi cu zeci de farfurii cu minunății.

Am luat din toate cîte ceva, am vrut să gustăm. Anghinarea prăjită a fost interesantă, creveții la plită delicioși, scrumbia foarte fragedă, inelele de calamar ni s-au topit pe limbă, bombele picante cu cartofi au fost bune, iar caracatița cu sos de ceapă a fost divină. Am spălat totul cu bere și sangria, am mai stat și iar am mai mîncat. Toată lumea vorbea tare, mîncau care pe unde apucau, coada se lungea, obrajii se înroșeau, comenzile la bucătărie curgeau, curînd au început să se termine peștii proaspeți și să dispară de pe tabla scrisă cu cretă rînduri din meniu. Nota a fost 95 de euro la 4 persoane, am mîncat excelent.

Ne-am mai plimbat oleacă și gata a fost vacanța.

Ce vreau să vă mai spun e că:
1. Niciodată niciodată nu mai zburăm cu Blue Air
2. La Barcelona copiii se cară în cărucioare și după vîrsta de 7 ani
3. Toată lumea fumează iarbă peste tot în Barcelona, tot timpul
4. Detalii despre ce e de vizitat la Barcelona găsiți în postările mele mai vechi, aici