Acum câteva seri, ascultam colinde pe dvd (nu întrebați). Sofia iubește să danseze cu cîte-un obiect în mână: o broască de pluș, un papuc vechi de-al meu, o boabă a pisicii, o bucată de cașcaval. De cele mai multe ori, îmi dă și mie un obiect și-mi arată cum să-l țin și în ce fel să dau din fund pe muzică (am un bebeluș control freak, hm, cine-ar fi bănuit, mă întreb cu cine-o semăna). Cine ne-ar vedea ar zice c-am scăpat de la Bălăceanca, doi oameni, unul mic și altul mai mare, dansând caraghios cu câte-o coajă de măr între degete, dar nu, nu suntem nebune, suntem doar o fetiță și mama ei care cresc împreună.
În seara cu pricina, eu și tatăl blondei zăceam fiecare pe colțul lui de canapea, răpuși după încă o zi ușoară acasă, respectiv la birou. Sofia dansa în fața noastră pe Dom dom să-nălțăm cu o lavetă galbenă în mână. La un moment dat, a aruncat cârpa cât colo și s-a năpustit spre taică-său.
– Tati, di, tananaaa! (adică să se ridice, să danseze cu ea). A dat din fund demonstrativ de două ori, l-a luat de mână pe om, care a început să se miște ca un urs cu dureri de șold. Imediat blonda a împuns aerul cu degetul către mine:
– Mami, di! M-am ridicat și eu, m-a luat de mână, am început să ne legănăm toți ca rufele puse la uscat în bătaia vântului, apoi ea și-a plimbat ochii de la unul la altul mulțumită și-a zis:
– Mama tata doi tananaaaa!
Era nespus de mândră că după atâta amar de vreme de dans cu toate obiectele casei, i-a venit ideea să danseze cu noi doi de mîini. Că uite, noi toți dansăm împreună și că ea a fost motorul întregii acțiuni. Pentru mine a fost ca un vis de om treaz. Mă uitam la fetița asta de nici 90 de cm înălțime, făcută de la zero din noi doi, cum știe să ne facă o familie, cum seamănă ea și cu mine și cu el, dar și cu părinții și bunicii noștri, cum știe să ne iubească pe amândoi, să aibă nevoie și de unul și de altul, cum se bucură să ne vadă împreună, cât de firești și naturale sunt reacțiile ei și cât de multe am de învățat de la ea.
Taică-su se uita mut de uimire la ea. Mai târziu mi-a mărturisit că a crezut că eu am învățat-o. Apoi s-a lămurit că inițiativa ei a fost doar a ei, pentru că în timp ce mânca măsline la masă cu noi, ne dădea pe rând sâmburii băloșiți, unul mie, unul lui, să primească toată lumea în mod egal.
Eu nu prea știu cum e să ai doi părinți, dar mă bucur că ea a aflat înaintea mea și că o să-mi explice și mie. E o profesoară bună la toate materiile, dovadă că de ziua mea m-am trezit dansând în club cu mișcări de hipopotam bolnav de sciatică, ținând într-o mână un șervețel și în cealaltă o alună.
Poza e făcută de Mircea Popa.
scena mi-e tare cunoscuta, de cate ori nu am dansat si noi in 3 in mijlocul sufrageriei, uneori chiar fara muzica. alteori dansam doar eu si tati, ea era coregrafa. alteori faceam balet (da, tot toti 3 :D). acum a crescut si il invita doar pe tati, la vals…
:)))) of, tare m am amuzat desi la noi e aceeasi poveste, fiica mea ne epuiza in fiecare seara cu dansul.
La 3 ani mi a marturisit sincer ca e f suparata ca nu are si ea un print cu care sa mearga la bal, si atunci i am sugerat ca tati sa fie printul ei si balul sufrageria, asa ca m am scos, nu mai vrea cu mine , vrea cu printul :))
Sosia” e scumpa si dulce, cand citesc blogul tau ma gandesc doar la ce lectura placuta va avea ea peste ani!
pupici
foarte tare! sa va traiasca si sa dansati mult, mult timp de-acum inainte!
Cat de dragalasa este..nu am cum sa nu zambesc cand imi imaginez ce ai povestit 🙂
La noi acasa se danseaza/asculta „oc” (adica rock). Indiferent ce muzică e de fapt, e „oc” 🙂
Şoşia-i tare drăgălaşă! Până o să am şi eu un prunc al meu, o să mă bucur, pe furiş (aici pe blog), de Şoşia şi vorbele sau faptele ei. Sper că nu te superi.
Ce drag imi e de voi! 🙂
Dansurile in trei cu Vulpi in sufragerie sunt preferatele mele. Clar in decembrie pe „Mos Craciun”, apoi cu finuta pe „Traviata”, sa vedem ce melodie urmeaza.
Draga printesa, scrii absolut minunat! Am ajuns intamplator pe blogul tau de vreo luna, si de atunci te citesc zilnic. Voi naste si eu o fetita anul acesta, la sfarsitul lunii aprilie si postarile tale mi se duc direct la suflet, ma regasesc in multe dintre trairile tale. Iti doresc sa-ti pastrezi mereu energia si optimismul si sa continui sa scrii, fiindca o faci din ce in ce mai bine!
Da ,foarte cunoscut imi este dansul in 3,dar mai ales cel in 2:eu si piticu’…are preferinte sa vrea cu mami!
Noi dansam toti trei in hol pe muzica de la premergator :))
Foarte dragut:)
Pe mine tata a incercat zadarnic sa ma invete sa dansez. Ca eu n-am ureche muzicala, si el considera dansul o conventie sociala oarecum inutila („dansez doar rock, cum vreau eu, cum stiu eu, fara sa ma vada nimeni” – cam asta e filosofia, pe care eu am transformat-o in „dansez ce vreau, unde si cum vreau” – bine, nu chiar in public, gen nunta cu octogenari care privesc de pe margine cum se distreaza tineretul, sau nu ma pot exterioriza la zumba, pe lumina, sa dau din toate cele ca intr-un club latino, ca nici nu-mi place genul…) Iar cand dansau ai mei, fugeam si ma bagam intre ei, sa danseze si cu mine:P
Asa ca, da, pana sa am copii, dansez vals cu pisicile prin camera, cate una pe rand in brate, eu topai fara muzica de pe un picior pe altul, ele ma miros in ureche. Ma antrenez:P
Vreau copiiiiiii :))