Cum m-am trezit eu de dimineață, toată diafană, perfect răcită, cu părul în formă de veveriță călcată cu buldozerul, tușind ca măgarul și cu nasul complet înfundat de cei mai verzi dintre muci, cu capul cît un un televizor și buzele perfect crăpate de la un capăt la altul, mi-am zis: Hait, vine Valentines Day aia și eu arăt și mă simt ca dracu. E drept că noi nu sărbătorim niciodată ziua asta, dar un dram de obligație măcar să nu mă simt oribilă tot simt, știți doar că femeia tre sa se sacrifice și să se simtă un pic rău ca să se simtă bine.
Și mi-a venit o idee. Să sărbătorim noi cumva mai special ziua asta care nu ne place, care nu-i a noastră, care ne obligă să dăm bani pe chestiuni roz și desuete, dar totuși e o sărbătoare, nu o extracție de molar, așa că am putea profita de ea să ne amuzăm, barem, dacă să facem sex pe un pat plin de petale de trandafir nu ne ține, că patul e plin de copii și broaște de pluș.
Ca să iasă treabă brici, am nevoie de ajutorul vostru. Știu că vă iubiți jumătățile nespus, cu tot cu defecte și așa mai departe, că nu ați vrea să-i schimbați pentru nimic în lume, pentru că dacă i-ați schimba, n-ar mai fi oamenii de care v-ați îndrăgostit, că nu sînteți genul care să cicălească și să scoată ochiul celui drag, dar totuși. Dacă ați putea schimba un lucru, hai două sau trei, la persoana perfetă pe care o iubiți atît, ce-ar fi? Chestii de genul: mi-ar plăcea ca omul meu să nu mai poarte pantalonii ăia maro siniștri. Și să nu-și mai miroasă ciorapii înainte să-i arunce în coșul cu rufe. Să nu mai aleagă ceapa din mîncare (asta e dintr-un film care mi-a plăcut recent). Să-și taie unghiile înainte să-i găurească ciorapii. Să nu mai sforăie la cinema. De-astea.
Să ne imaginăm că tot ce aveți de făcut este să-mi dați mie un mesaj (privat pe FB sau email la printesa@printesaurbana.ro), eu ies cu Universul la un ceai cu lămîie și-un sirop de pătlagină și negociez cererile voastre, apoi cine știe, poate ele se și împlinesc… Iar dacă nu, și ce dacă, o să avem un text plin de cereri modeste de îmbunătățire, toate anonime, desigur, pe care le putem arăta și lor, jumătăților, să vedem care se recunoaște.
Recapitulez: voi îmi trimiteți de azi pînă pe 13 februarie micile (sau marile) voastre liste cu ce-ați schimba la jumătățile voastre, eu le editez și le dau anonime la grămadă într-un post care se va chema așa: Ce vor femeile… să schimbe, pe care-l public aici pe 14 februarie, să sărbătorim sucit și să ne salvăm nițel de oceanul de trandafiri, bomboane și funde. Știu că e o joacă mai neortodoxă, dar fix de-asta mă gîndesc că poate fi amuzantă. În plus, am nevoie de asta, sînt bolnavă.
Auzi, intru în joc și eu dacă ceea ce aș vrea să schimb e, de fapt… toată jumătatea? 😛
E mai mult trist decât amuzant, dar na, am vrut să fiu în temă…
Zi faină!
Hm… da buna asta, why not? S-a notat! 🙂 Sa vedem ce putem face!
Ahaahhh!!! Bun, o să aștept cu nerăbdare ziua ne-îndrăgostiților, atunci! :))) (aia, cum o fi, da’ zău că asta de azi e deja mai bună, mersi!)
Eu zic sa-i dati la schimb ca la remi.. dubla mare! 🙂
Păi asta e planul, să adunăm bărbați și după aia să-i schimbăm pe neve, poate la următoarea distribuție au fetele mai mult noroc!
Imi place cum gandesti 😀
Mi-ai facut ziua mai frumoaasa! Parca m-ai descris pe mine:))) buna ideea ta, nici mie nu-mi place deloc aceasta sarbatoare comerciala care face ca jumatate din femeile si barbatii pe care ii cunosc sa o ia razna…
Off topic un pic, ce film era te rog? (cu ceapa)
Multumesc!! Si insanatosire grabnica!
Enough Said (2013)
Eram sigura. :)) ;P
Are un prieten care-l suna de zece ori pe zi si care insista sa-si petreaca fiecare moment cu el, un soi de dependenta. Asta nu ar fi o problema dar de cand a aparut bebita noastra mica i-a baga in cap ca ,, un barbat adevarat sta departe de astfel de lucruri,, si l-a sfatuit sa nu mai doarma cu mine ca el are cea mai buna sotie si nu a fost deranjat,, cu d’astea. Al meu mai slab de inger, victima sigura ca doar vrea sa fie barbat iar seara la ora somnului aud cum se inchide usor usa alaturata…As vrea sa iesimdin situatia asta penibila, poate as putea sa salvez pe maria sa sot dar trebuie sa anihilez nenorocitul.
Fata, te-ai gandit ca sunt gay? Suna a caz clasic de dat arama pe fata dupa ce s-a nascut „bebita”. Poate ar trebui sa aveti o discutie, zic si eu…
Exact asta mi-a trecut si mie prin cap cand am citit comentariul. Acest comportament e cam suspect pentru niste barbati hetero. Bafta!
dependenta intre barbati??? si nu e vorba despre acelasi sport????:))) e clar gay:)))))
hai ca imi faceti ziua mai frumoasa:))…se uita pisicile ciudat la mine ca rad de una singura:))
Wow! People, reveniti-va!!! Nu mai pot doi barbati sa fie prieteni buni ca gata, sunt gay?
Jeez! Ce face mass media din oameni! Ne sterge creierul cu buretele.
Draga maya, si eu dorm cu copilul si sotul meu in alta camera si nu a fost nimeni care sa ne bage chestia asta in cap. Pur si simplu el merge la serviciu si nu ne permitem sa il trezeasca copilul de 10 ori pe noapte. Eu stau acasa si pot dormi si in timpul zilei
Denial is not just a river in Egypt
Ah si ha, aniversez zece ani de mariaj pe paishpice. I-as schimba dispozitia. Cea proasta pe una buna, permanent buna. Ar putea fi obositor, dar m-as chinui si m-as obisnui 🙂
Nici eu nu sarbatoresc ziua asta dar nu inteleg de ce trebuie sa-i condamnam pe cei care o fac.Oamenii cauta motive sa se distreze,sa-si faca cadouri,sa plece in vacanta.Ca sa nu mai vorbim ca foarte multi tuna si fulgera cand aud dar tot fac o rezervare la restaurant sau cumpara un cadou.E ca si cum te declari anti-manele dar tot dansezi ca daca toata lumea face asta nu poti sa stai singur intr-un colt(nu am nimic nici cu manelele dar am cu manelistii care asculta muzica toata noaptea cu boxele pe balcon si nu ma lasa sa dorm).Daca e o chestie de principiu atunci nu-l incalci doar ca sa fii in randul lumii,nu? Si mai sunt si frustratele care nici nu vor sa auda de Sf Valentin doar pentru ca nu are cine sa le faca cadouri 🙂 Hai ca azi sunt rautacioasa dar trebuie sa starnim polemici,nu? Va pup.
Ei, nu cred ca e neaparata nevoie (sa stirnim polemici, adica). 🙂
Dar de ce e numai pentru femei? Eu as fi mult mai curioasa sa vad ce ar schimba barbatii la femeile super dragi si pe alocuri enervante? 😀 Adica noi in mare ne gandim la sa nu cicalim bla bla, dar poate sunt niste lucruri care ne-ar putea surprinde, trimise anonim si foarte sincer. I want men’s opinion! :p
Bărbatii vor avea cuvintul in apropierea zilelor femeii. 😀 desigur, se pot exprima si acum. Unul deja a facut-o! 😀
hehe, foarte faină ideea, vorbim pe mail :))
Si btw: Mie imi place f mult Valentine’s Day si Dragobete si ziua mea care vine acus (bwa ha ha) si orice alt motiv de sarbatorit. Nu vreau maimutoi de plus, flori si bomboane, dar ceva mai cu mot nu strica niciodata, e fun. I am a very cheeesy person :))) Am tot auzit ca: trebuie sa fii romantic zilnic, nu pe 14 feb cand ti se dicteaza. Eu nu stiu cine-i mega romantic zilnic, peste 300 de zile din an, ca eu nu-s asa. Sunt zile in care sunt stresata, totul imi merge prost, n-am chef, n-am bani, sunt foarte prinsa cu ceva urgent etc. si-o sa fiu mai putin fun și sexy ca de obicei, haha! Nu cred ca ai cum sa fii at your best behavior all the time, dar na, putem incerca 🙂 Hugs si get well 😉
Aha, deci tu n-ai schimba nimic? Nimic nimic?
Intreaba-ma si tu peste vreo 5 ani, atunci sa vezi lista:)))) Acum inca orbecaiesc in faza de la love dove glove :p
Imi place ideea foarte mult (cam cum imi plac majoritatea ideilor tale, RECUNOSC)! Mi-as dori sa nu mai existe dependenta de emisiunile sportive (fotbal – nu conteaza cine joaca, tenis, baschet, volei, etc) – excluzand sporturile „care nu-s sporturi” – am citat (exemplu patinaj) – tot ce e sport, e barbatesc si trebuie in cantitati industriale. Poate nu ar deranja prosternarea cu orele in fata televizorului (noroc ca nu e singurul tv din casa) dar cand unele evenimente se stabilesc in functie de meciuri si de emisiuni sportive… cred ca ar trebui schimbat ceva!!!!
Eu as vrea asa :
1) sa manance mancarea cat e calda si sa nu mai faca pauza intre supa si felul 2 . El procedeaza asa :mananca ciorba , eu ii zic ca avem si friptura zice,, Bine , pune-o la incalzit! ” , o incalzesc , o pun in farfurie , el fiind in timpul asta la calculator si zicand ca vine imediat si dupa aia trece o juma de ora , friptura se raceste , eu ma enervez etc. Cica are nevoie de pauza sa mai faca un joc ceva , mai mananca , pleaca , iar vine la bucatarie , enervant rau.
2) sa-si cumpere haine si pantofi inainte sa se faca gauri in ele . Avea ghetele rupte si a venit viscolul , el ,, Aoleu eu cu ce ma incalt luni la serviciu ca-mi intra apa in bocanci?!” Repede intra pe net sa vada daca poate sa-si comande ghete online 😀 Eu l-am cicalit de la inceputul iernii sa-si ia ghete dar daca nu a nins a tot scaldat-o si nu si-a luat 😛
3) sa faca dus chiar si cand e obosit si nu are chef; sunt seri cand adoarme fara sa faca dus , eu nu pot sa dorm daca nu am facut o baie sau un dus , pur si simplu nu-mi vine somnul .
Daca ar schimba chestiile astea m-as simti mult mai fericita decat sunt deja 😀
Vaaaai subscriu la asta cu hainele si incaltamintea :)) :)) :)). Nu si-ar cumpara nici in al noualea ceas, daca il iau cu mine sa-si cumpere in juma de ora e iritat tot, nu mai probeaza nimic, etc. Ori ii iau eu ori Dumnezeu cu mila, cred ca ar iesi si in pijamale :)) :)). Tot legat de acest aspect as vrea sa acorde mai multa atentie felului cum arata cand iese din casa. Gen merge puloverul asta cu pantalonii, incaltamintea, etc sau arat ca un curcubeu?? El zice mereu ca lui i se pare ok si nu intelege ce nu-mi place mie sau cum adica nu merge x cu y.
Credeam ca eu sunt sigura care se confrunta cu aceasta lipsa de stil si cu dezinteres cand vine vorba de cumparat haine si incaltaminte, ca sa nu mai zic de asortat / rulat. :))) Mda, asta as vrea si eu sa schimb la domnul meu. Ii cumpar tone de haine (ca el nu are chef si rabdare sa probeze) si el zice ca nu-i place nimic dar, nici nu s-ar duce sa-si ia (si nu e chestie de bani). Ca sa nu mai zic ca nu exista uitat in oglinda inainte de a iesi din casa, iar un costum care i-a ramas mare e foarte bun, zice el, chiar daca arata ca agatat pe gard. Domnilor, mai multa grija la imbracaminte ca nu e asa greu!
Subscriu!
Completare: subscriu la partea cu hainele, cumparare, asortare.
mda:)) si eu credeam ca sunt singura cu probleme de genul asta!…e clar ca sunt facuti din acelasi aluat…dungi, carouri, buline:)) la al meu merg combinate oricum si mai are niste tricouri cumparate din vremea cand nu ne cuosteam pe care imi vine sa le ard, dar voi avea grija sa dispara usor usor, unul cate unul:)), la fel cum am facut si cu sosetele rosii si portocalii:))…si in afara de astea ar mai fi muuuuulte lucruri pe care le-as shcimba…sau macar sa incercam amandoi sa ne schimbam in aceeasi directie…in ultimul timp sufar mult din cauza diferentei prea mari dintre noi si incerc sa gestionez totul cu calm, dar se aduna nemultumiri si din pacate influenteaza atmosfera din relatia noastra:(…
Daaa! Si eu subscrii la partea cu hainele! Umbla cu cele mai jerpelite haine pe care le are! Dulapurile sunt pline de haine scumpe si de firma si el iese mereu din casa in aceiasi adidasi scofalciti, blugi negri si tricouri vechi. I-am zis de atatea ori ca lumea are impresia ca eu nu am grija de el si i-am mai zis ca daca mai iese din casa o singura data in adidasii aia o sa ii arunc pe ghena
Mi-ar placea sa nu imi mai zica ” DA” la ceea ce ii cer, ca dupa cateva ore sa zica ” Aaaa, pai eu am zis asa ca sa te fac sa taci din gura, nu ai vazut ca eu faceam sport atunci/ Citeam ceva interesant/ma gandeam la ceva impt, si tu oricum nu aveai de gand sa taci asa ca am zis DA sa ma lasi in pace si sa pot sa termin ce faceam.” asta se intampla de foarte multe ori, si cu toate ca de cele mai multe ori pana la urma face ce a zis initial, tot trebuie sa purtam cateva discutii in care eu sa argumemtez de ce vreau sa faca aia :))) dupa 5 ani, a inceput sa devina amuzant, dar la inceput ma scotea din minti :)))
vezi ca poate fi si amuzant?? tota chestia e sa nu pui la suflet toate prostiile…:)))
Ce idee minunata! Si zici ca Universul se lasa induplecat la un ceai cu lamaie? Problema mea e urmatoare: iubitul meu are o pisica, iar eu am fobie de pisici, de fapt fobie e ffff putin spus. Stiu, stiu, printesa, tu le iubesti astfel incat te rog sa ai mila de mine si nu ma judeca. Rugamintea mea ar fi urmatoarea: ori sa-l convinga Universul pe iubitul meu sa dea pisica parintilor lui ori sa-mi anuleze mie fobia 🙂 Multumesc frumos!
dar ce iti face pisica? te pandeste la colt si da cugheara? :))) imi si inchipui o intalnire intre tine si pisica sau trezitul dimineata cu pisica uitandu-se fix la tine.
Eu ca om iubitor de pisici…. nu știu dacă aș renunța la pisică. Pentru că iubesc pisicul meu, l-am crescut de mic, îl percep ca pe ceva parte din mine. Cine mă iubește mă acceptă exact așa cum sunt cu tot bagajul meu emoțional. Și cine mă iubește nu cred că mi-ar cere să sacrific asta. Plus că absolut orice persoană pe care o știu a ajuns să iubească pisicile o dată ce a stat o vreme cu ele, oricât de cat-hater este…. Cu fobia nu știu… poate se trage dintr-o sursă și trebuie tratată sursa.. Adică adevăratele fobii sunt practic boli, nu? Recunosc am fobie de gândaci și nu aș vrea vreodată să stau cu gândaci pe mine ca să mă vindec…
:)) eu am doua, fosta mea colega de camera a aandonat-o pe a ei si evident ca eu am adoptat-o…pisicile astea sunt parte din mine, le-am invatat sa manance, au dormit si dorm in parul meu chiar si acum cand au implinit 1 an…nu concep sa fac ceva care sa le afecteze…urmeaza sa ma muut la iubitul meu, dar l-am pegatit deja emotional:)), oricum au avut timps sa se acomodeze el cu pisicile, pisicile cu el pentru ca de 5 luni locuim la mine…este tare amzant ce se intampla pe aici” Maria, nu mai suport pisicile astea ale tale’…dupa cateva momente le alinta , le mangaie si le vorbeste mai incet, incercand sa nu il aud eu’ va iubesc fraierelor, pe toate 3 si cu nebuna de mama a voastra(eu, maria)
:))
Exista oameni care au alergie la pisici. N-as zice ca e o alegere.
Daaaa, Madalina! Si eu fix la fel as vrea, pe mine inca ma scoate din minti cu faza asta. Am inceput sa imi dau seama ca atunci cand face ceva „important” uneori nici nu aude ce ii spun … apoi zice ca el nu a stiut de lucrul respectiv, oh my god!
of, cand citesc cele de mai sus, nu pot decat sa ma gandesc cat de norocoasa si nerecunascatoare sunt…imi pare rau fetelor, insa dupa mesajele de mai sus ajung sa cred ca il cam cicalesc cand vad ce probleme au alti barbati…si nu cred ca asta era scopul: sa admitem ca noi cicalim! ma simt aiurea sa ma plang de chestii d-astea soft, cum ca nu-si pune sosetele murdare in cosul de rufe, ci le lasa langa pat. Oricum, asta daca e sa ma plang si sa redeschid un subiect pe care l-am inchis, zic eu. Aveam 1000 de discutii saptamanale: „iar ti-ai lasat ciorapii pe jos, dar chiar nu poti sa ii duci la cos?!” si doar eu ma enervam ca aveam mereu aceeasi cearta si, uneori, nervoasa fiind, ajungeam sa fiu bosumflata toata ziua nestiind exact cauza pana cand m-am hotarat sa iau ciorapii de pe jos si sa ii duc la cos fara sa mai comentez. Din ziua aia avem liniste in casa si eu sunt mult mai fericita si am mintea limpede sa il fac ce vreau eu in alte directii! dar asta e alta poveste numita „cum sa faca ce vrei tu, dar sa ramana cu impresia ca e e decizia lui”! eh, asta inseamna compromisul in dragoste
În oraşul ***, prin anii ’20-’30 ai secolului trecut, exista un faimos stabiliment, „Casa Amazoanelor”. Femei emancipate frecventau stabilimentul în căutare de aventuri sexuale mai aparte, fiindcă aici găseau pe alese sclavi masculini, la rândul lor în căutare de aventuri masochiste.
http://4.bp.blogspot.com/-l420H1vz5iY/TbxKl9QIgPI/AAAAAAAAA9E/hVX6wUFqxRU/s1600/0014.jpg
Un obicei la modă în acea vreme era ca băieţii ajunşi la vârsta majoratului să treacă printr-o iniţiere erotică, adică o vizită de câteva zile la Casa Amazoanelor. Aici, servitoarele Casei pregăteau victimele pentru sacrificiul pe altarul lui Venus. Despuiaţi la costumul lui Adam şi apoi legaţi, erau predaţi în ghearele satireselor excitate. Femelele îşi adulmecau şi-şi devorau prada pe îndelete, supunându-o celor mai rafinate torturi erotice şi celor mai deşucheate perversiuni. Pentru unii dintre ei chiar atunci avea loc „deflorarea”. De câte ori sosea prospătură, se ducea vestea. Dame şi demoazele veneau în grup, uneori chiar mame cu fiice sau fete bătrâne sadice. Încăperile răsunau de gemetele şi ţipetele disperate ale puţoilor violaţi, amestecate cu chicotelile şi chiuiturile muierilor aţâţate. Se formau busculade, clientela îşi disputa exemplarele mai apetisante. Fiecare căuta să mânuiască aparatele de tortură, ori să prindă un loc mai la vedere. După ce clientela pleca, era rândul servitoarelor Casei să se înfrupte din trufandale. Şi astfel avea loc „botezul”.
http://1.bp.blogspot.com/-NzhmGOKi76Q/TbxKk76P0NI/AAAAAAAAA9A/cuC-pwhFP4Q/s1600/0013.jpg
http://www.gophoto.it/view.php?i=http://3.bp.blogspot.com/-KbaIY_F9y7Y/UZl6fxV9ERI/AAAAAAAAAyk/NwWBbAOhYc4/s1600/Korak-in-the-Lava-Pit.jpg
http://1.bp.blogspot.com/-ejARcWZuyhg/TbxKqtDCpSI/AAAAAAAAA9U/bpY_pEkMsEA/s1600/0018.jpg
Iniţierea – se ştia – trebuia să se încheie prin însemnarea sclavului cu fierul roşu, de către misterioasa şi temuta amazoană Barbara, „Violatoarea”. Era o mândrie pentru puştii din oraş să-şi etaleze „diploma de absolvire”, semnul ars pe pieptul lor de Barbara (o coroană, emblema Casei, sub care era iniţiala B). Se ajunsese ca cei fără semn să nu mai fie consideraţi bărbaţi adevăraţi de către fetele cu care încercau să facă amor, chiar ele îndemnându-i pe puţoi spre stabilimentul de iniţiere.
http://2.bp.blogspot.com/-EZnKhDVak18/TbxKwQkNWVI/AAAAAAAAA9o/eXivHWLN4m0/s1600/0023.jpg
Barbara era de o perversitate drăcească. Sclavul ştia bine ce-l aşteaptă la final (fierul roşu !), dar deocamdată nu avea vreo bănuială şi intra în cuşcă gol, legat cu mâinile la spate. Deodată, Barbara îi apuca testiculele cu mâna stângă şi trăgea de ele, forţându-l să se ridice pe vârfuri şi să se lipească de gratii. Apoi, hohotind înfricoşător, scotea de după o draperie fierul roşu, care era pregătit deja, încins. Puştiul tremura, îngrozit, implora, cerea îndurare, apoi începea să se zbată, dar strânsoarea Barbarei asupra mădularelor sale îi provoca o durere insuportabilă, iradiantă, care-l făcea să nu mai opună rezistenţă şi să se abandoneze în puterea acestei terifiante amazoane. O Mare Preoteasă care oficiază un sacrificiu într-un templu păgân. O Zeiţă a erotismului, voluptăţii şi rafinamentului. Pielea sfârâia, desenul se ivea încet-încet, în urletele lui de durere şi chiuiturile damelor care aflaseră şi veniseră fuga de prin celelalte încăperi să asiste la ceremonia finală, excitându-se la fiecare tuşă a Barbarei. Barbara nu se grăbea niciodată, trasa lent liniile, haşura, retuşa, totul cu un zâmbet crud. Iar când victima zvâcnea, dintr-o smucitură a mâinii stângi o convingea că tot usturimea arsurii este mai suportabilă decât emascularea.
Superb!!!
1. Sa-i pese de cum arata si cum se imbraca si incalta. Si, mai ales, sa vada daca are vreo pata / chestie descusuta / rupta si sa nu-si mai puna pe el obiectul respectiv de imbracaminte. Si sa mearga la cumparaturi chiar si atunci cand are haine sau incaltaminte doar asa, ca sa se innoiasca.
2. Sa petreaca mai putin timp jucand prostii pe comp si uitandu-se la sporturi (pentru unele isi pune alarma la 4 noaptea ca se transmite din Honolulu si nu poate sa piarda nimic…)
3. Sa fie mai atent. Tot timpul il trimit dupa ceva si vine cu replica „Nu am gasit / nu era / a disparut din sertar.” Normal, cand ma duc eu, gasesc obiectul respectiv. La fel si la cumparaturi. „Ah, pai eu nu m-am uitat…”
Pai eu incep sa realizez ca al meu imi pare perfect dintr-un motiv foarte simplu: chiar nu-mi pasa de anumite lucruri enumerate mai sus. Sosetele-s langa pat si nu in cos? Ar fi comic sa si comentez ceva cand ale mele sunt sub pat, in pat, pe langa pat, intr-un buzunar la nus ce pantaloni, eventual sub perna:))) saptamanal purcedem in cautare de sosete pierdute. Si eu cand raman fara sosete, i le fur pe ale lui. Deci daca ar fi vreo lista, cred ca a lui e infinit mai lunga:))) Apoi, cand dispar canile, incepe el sa le caute si gaseste vreo 7 pe langa pat, sub pat, langa fotoliu. Ca eu tot beau cafele mici cat e ziua de lunga si uit de ele. Curatenie facem impreuna, deci nu e dezastru sau ceva, dar sunt niste lucruri care creeaza constant o mini dezordine si imi place sa fie asa. Nu se uita la fotbal si nu e pasionat de alte sporturi, dar are chestiile lui care-i plac si care pe mine nu ma intereseaza. Si asta mi se pare perfect, ca in timp ce el se joaca 30 minute pe calculator, vad si eu un episod dintr-un serial super girly cu care nu l-as chinui in veci. So, daca vrei neaparat raspuns, Ioana, nu as schimba nimic la el pentru ca eu insami sunt dezordonata, uituca etc. si de unele lucruri chiar nu-mi pasa, iar restul mi se par adorabile sau interesante (astea poate tin de perioada oarba, nu stiu :p).
Dap, e clar, perioada oarba.
Frumoasa descriere a relatiei, oameni norocosi. Sa fiti fericiti!
1. sa vina cu un buchet de flori si in alta zi in afara de ziua mea de nastere
2. sa mai schimbe bocancii aia stalciti si urati de care nu scap de vro 5 ani ,ca „merge bine cu ei si nu-l bat ”
3.sa nu mai zica ” fa ce vrei tu ,ca eu mananc” de cate ori il intreb ” ce mai fac de mancare, tata, ce ai vrea sa-ti gatesc?”
eu ma mir ca unele doamne si domnisoare inca nu au aflat ca barbatii nu pot procesa decat cate un lucru pe rand.
asta nu-i o gluma, este o realitate demonstrata stiintific: femeile sunt multitasking, barbatii nu.
cu alte cuvinte, daca se uita la tv sau se joaca la computer, NU vorbiti cu barbatii vostri, pentru ca realmente ei NU va aud si deci nu are niciun rost sa le ziceti dupa aia „dar ti-am spus ca aia si ailalta”, ca el o sa raspunda (si o sa fie complet sincer) ca nu v-a auzit niciodata vorbind despre lucrul respectiv
mai multe gasiti aici, se numeste „De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe o harta”
http://www.youtube.com/watch?v=1yQ1BcT5flw
Robo, asta cu „femeile nu stiu sa se uite pe o harta” e un mit, ma orientez pe harta mai bine decat majoritatea barbatilor pe care ii cunosc (exceptie este un prieten care a facut scoala militara) si nu sunt singura !
Let me guess… demonstratia „stiintifica” e fost facuta de un barbat?
I-as arunca raiatii maro si cele doua pulovere pe care le poarta cu schimbul cate o saptamana.
L-as pune sa gateasca si sa-mi aduca flori in fiecare zi.
L-as obliga sa scrie poezii, sa imi lase mesaje pe un colt de hartie, sa danseze cu mine, si sa fie spontan.
Poate l-as determina sa se spele mai des!
mi ai confirmat inca o data motivul pentru care te citesc: parca scrii despre mine , pe langa ca sunt racita si m am trezit la fel, nici ziua AIA nu o suport, dar imbunatatiri se pot face la sot 😛
– Sa nu mai puna o tona de smantana si sare in supa ( e perfecta asa cum o fac eu)
– Sa nu isi mai cumpere mai multe haine decat mine …
– sa nu ma mai contazica ironic : NICIODATA
– Sa imi spuna mai des ca ma iubeste, chiar daca stiu asta, am nevoie sa aud mai des
– Sa nu isi mai stoarca cosurile, sau mai rau , sa nu ma mai puna pe mine!
Cam atat, daca ma gandesc bine cred ca o sa ii trimit lista asta pe email pe 14 !
acum sincer… lui i-ai spus chestiile astea???:)))))
Wow… am citit mai sus de așa zisa perioadă oarbă. Nu știu cât se presupune că durează, dar noi după 6 ani, un bebe pe drum… tot acolo suntem. Adică… da, contează pentru amândoi în public ce haine purtăm pentru că așa ne percepe și lumea din jur și nu umblăm rupți și jumuliți, și să fim serioși chiar e nevoie să-și umple șifonierul așa cum îl am eu cu un milion de lucruri variate pe care „poate le mai port”?. Nu vreau flori care mor în vază. Nu simt nevoie de romantism cu inimioare, bombonele și nebunii din astea. Nu vreau să țină minte neapărat aniversarea noastră, de vreme ce și eu uit și mă trezesc că ups a trecut data de… și am uitat.
Eu am serialele mele, blogurile pe care le citesc, cărțile și pasiunile mele. De ce să îł sufoc și să nu îl las cu pasiunile lui? Pentru că în afară de a fi un cuplu care funcționează bine împreună, fiecare la rândul nostru este o persoană completă, și nu cred că prin prisma unei relații trebuie să renunți la părți din tine, părți nesemnficative comparativ cu întregul…
Dacă este să ne îmbunătățim, atunci o vom face împreună, pentru că eu cred că omul cât trăiește învață și evoluează. Și mie nu îmi trebuie omul perfect, eu nu sunt perfectă, dar ca să folosesc un clișeu.. suntem perfecți unul pentru celălalt.
Sa binevoiasca sa isi puna castile cand se uita la filme cu batai/arme/monstri/fantome. De asemenea casti la toate jocurile lui senile si urlatoare. In rest e bine.
Din farmecul personal:
1.-„Azi gatim amandoi”, zice. Dupa ce a curatat 2 cepe…”Auzi, a venit apa calda…hai ca eu fac o baie”.
2.-„Fa-mi si mie doua oua”…in timp ce eu am deja de gatit o ciorba si un …felul doi. Si in timp ce el oricum se uita la …un film cu batai…
3. Fix cand sunt pauze la film (ala cu batai).. „mai nevasta…stii cat te iubesc eu pe tine?”… Imi dau seama ca se termina filmul ca vine si ma ia in brate si e mai iubaret. Totusi nu inteleg cum se poate uita la filmele cu Steven Segal a 20 oara… Si le traieste asa inteeeens..
4.- „Ce noroc ai tu ca esti cu mine…. Cine te mai iubea asa mult?” Aici cam are dreptate…
Si dupa scenele acestea vine observatorul oficial, fiica noastra de 14 ani si trage concluzia „Nu sunteti sanatosi”…
doamne am murit de ris….. credeti-ma ca am trezit tot blocul ….. cred ca nu am mai ris asa de mult si cu asa pofta de mult timp…. doamne ce de ,, probleme,, aveti cu saracii sotzi!!!! . sunt curios ce vor scrie si domniii…. atunci cred ca o sa mor si mai tare de ris… da pe bune acum.. chestiile alea cu mirositul sosetelor si alte bazaconii.. uhm… unde traiesc oamenii astia doamne?? si cu purtatul hainelor si a sosetelor ca sa nu mai spun de incaltaminte…. deja asta mi se pare prea mult…. chiar poate un om normal sa umble cu ciorapii si pantofii gauriti??? las-o naibii ca e pre a de tot!! si apoi sa mai astepti ceva din partea femeii aleia…. pfff … poate doar .. un film documentar de pe animal planet…. ceva educativ.. :)))
Cum fac daca nu vreau sa schimb nimic la el? si nu, nu sunt in saptamana oarba, decat daca ea dureaza mai bine de 12 ani. da, nu ma aude intotdeauna cand vorbesc cu el (dadada, mai ales cand face altceva!!!!, la noi e valabila si asta, si faza cu harta, in sensul in care sunt femeia clasica, praf la orientare!), uneori isi lasa sosetele langa pat; exista si situatii cand ma face sa il astept, pentru ca sta cam prost cu ceea ce se numeste notiunea timpului; uneori se culca prea tarziu, desi stie ca dimineata trebuie sa trag de el sa il trezesc devreme.. si or mai fi…. DAR, DAR inainte de orice, imi suporta toanele si incearca sa ma aline. se enerveaza atat, atat de rar… desi uneori ii dau toate motivele din lume. ma ajuta. ma indruma. ma sfatuieste. e prietenul meu cel mai bun. imi face capricii, ma alinta si ma iubeste. si asta e cel mai important. a, si are cei mai frumosi ochi din lume. il iubesc si unul din felurile in care incerc sa ii arat asta este faptul ca fac tot posibilul sa il iau exact asa cum este.
daaa….mare drepate ai! printre toate nemultumirile si certurile noastre reusesc de fiecare data sa ma gandesc si la aspectele pozitive care oricum cantaresc mai mult decat cele negative! ma iubeste si ma iubeste tare mult, dar si eu il iubesc pe el ca pe ochii mei din cap….aseara a ajuns la 12 acasa de la serviciu si eu ca o iubita extraordinara ce sunt l-am asteptat cu fripura calda si facuta cu toata dragostea din lume:))…desi cand a plecat de acasa, tot ieri, am avut discutii aprinse cu plansete s urlete:))…cam asa e la noi, totul se traieste la intensitate maxima…si bune si rele…
Bai, sa nu se mai uite la westernuri, adica sa se uite da sa nu puna bot daca eu nu ma uit cu el, de parca filmul nu-i film daca eu nu adorm la fiecare 5 minute :)))
Ce as schimba la oropsitu’ meu??:))Prea multe sa le insir aici, dar realizez ca daca ar fi doar cum vreau eu n-ar mai fi persoana de care m-am indragostit…Vorba unei doamne de mai sus, de ce l-as certa ca isi lasa sosetele sub pat cand si eu fac la fel?:))Mi-as dori in schimb sa-l vad ceva mai romantic, cam cum era pe la inceput…parca am ajuns prea repede la faza de sunt serios si asa am fost mereu, dar nu ti-ai dat tu seama!! In rest relatia noastra e okei asa cum e!!
Nu cumva Printesa a uneltit un plan diabolic de… simpatic? Ne-a rugat sa insiram lucruri pe care am vrea sa le schimbam la partenerii nostri. Bun. Dar, din cate observ (inclusiv la mine), parerea finala a majoritatii celor care au comentat aici este ceva de genul: are EL bubele lui, dar tot al meu ramane. Mi se pare mie sau este o tactica de a ne induiosa in preajma unei sarbatori care nu ne apartine, dar care este o ocazie buna sa ne apropiem iar de parteneri?
Mie, una, imi convine! 😀
dacă fiecare persoană s-ar schimba după placul celeilalte nu ar mai fi ea însăși și totuși uneori ne dorim atât de mult ca unele lucruri enervante să nu se mai repete și din păcate ele apar mereu. și dacă tot se vorbește de schimbări, enumăr și eu câteva: când îl rog să-mi dea/ facă ceva să o facă în momentul acela pentru că mai târziu nu-mi mai este util și oricum e prea târziu că deja l-am făcu/luatt eu :); să danseze cu mine când ieșim, pentru că eu mă distrez dansând nu stand la taclale, să nu mai petreacă o veșnicie în baie și să curețe chiuveta după ce spală vasele că și ea este tot a noastră și să aibă răbdare să-i destăinui toate detaliile povestirii – că dacă-i spun scurt și la obiect nu mai are farmec. Dar dacă rămâne la fel de romantic și drăgăstos pot trece cu vedera aceste scăpări care uneori ne scot din rutina ș ne fac viața mai picantă
N-as MAI schimba nimic, ce-a fost de schimbat, am schimbat :). Adica am reusit sa-l fac sa fie mai atent cu imbracamintea; nu stiu cum mi-a reusit, dar sunt multumita de rezultat. In rest, e foarte bine asa acum e :).
In loc sa stati sa va faceti ganduri rele ca EL face nu-stiu-ce si voua nu va convine, mai bine profitati de timpul in care el se bucura de lucrurile care ii fac placere si faceti si voi la fel (o baie lunga, o carte, un film bun etc). Oricum nu veti reusi sa ii distrageti atentia de la golul lui Messi, so… Si legat de ce as schimba eu la al meu… sincer, nimic. Si asta pt ca, daca as incerca si as si reusi sa schimb ceva, inseamna ca nu ar mai fi omul acela imprastiat de care m-am indragostit. Si mie imi place de el asa aiurit/imprastiat/comod pt ca si eu sunt la fel. Btw, si eu ii strang in fiecare zi sosetele de peste tot, dar imi face placere pt ca stiu ca o fac pt EL 😉
Ce-as schimba eu la el? Mi-ar placea sa nu mai piarda vremea cine stie pe unde si sa-si miste fundul mai repede in viata mea. Atat.
Pentru că Daniela mi-a luat-o înainte, aş putea să vorbesc pe scurt despre fostul prieten. 🙂
Mi-ar fi plăcut să înţeleagă că Spring Time nu este locul meu favorit de a mânca o pizza ori de a-mi trage sufletul…alături de el. Nici măcar când îşi sărbătoreşte ziua de naştere cu prietenii. Nununu.
Apoi, să nu mai facă atâââtea figuri când îmi ridică mingea la plasă şi spune cuvântul magic “cumpărături” (a.k.a “blugi noi”) şi îl “târgăţesc” în mall să-şi cumpere băiatu’ blugi că nu eu i-am zis că ar avea nevoie. 😛
Ah, şi să nu îşi mai cheltuiască banii pe mâncare fast-food ori să plece în miez de noapte la Sinaia ca să ciocnească un ţap de bere cu prietenii. E adevărat că l-aş fi încuiat în casă dacă am fi stat împreună, dar la ora aia părinţii lui cred că dormeau. :))
Şi, ca să revenim la realitate, i-aş drege orgoliu astfel încât să îmi mulţumească pentru faptul că am insistat să îşi găsească un loc de muncă (până la urmă mi-a ieşit). Dar eu aş vrea să îmi mulţumească pentru fericirea lui că, de, actuala prietenă îi e şi colegă de muncă. 🙂 Ce se făcea el dacă eu nu îl băteam la cap cu angajarea? Eheee.
In general il iubesc asa cum e. Il iubesc ca imi lasa biletele dimineata (am o intreaga colectie), ca imi aduce flori si felicitari, multe felicitari, isi aranjeaza singur hainele, isi pune hainele murdare in cos, e pedant, comunica cu mine, are grija de mine, e sociabil, e sufletist, imi spune ca ma iubeste-imi si arata, imi cumpara carti si gablonturi DAR te rog eu mult atunci cand iesi cu Universul la un ceai sa il rogi 2 chestii: 1. sa se barbiereasca mai des, el se barbiereste doar o data pe saptamana si ma dispera chestia asta, zice ca se irita, e drept ca nu are barba deasa si 2. sa nu se mai certe cu maica-sa ca ma omoara amandoi cu chestia asta, ea e ffff bagacioasa si se cearta mereu cu lumea! Faci tu asta pentru mine? Multumesc :*
Dar tu, draga printesa, ce ai vrea sa schimbi la „al tau”. Ca pe noi ne-ai tras de limba si ne-ai facut sa ne spunem ofurile 😉
O sa le includ si pe ale mele in lista! 😀
🙂 eu sarbatoresc cam fiecare sarbatoare si mai pun si pe langa . Motivul : cautam motive de sarbatoare . Stiu , evreyday it’s a celebration , deci … eu sarbatoresc pe ale noastre plus importurile gen : Valentine’s , Thanksgiving , Halloween , Mother’s Day .. mai inventez : ziua primaverii shi floricelelor , recolta toamnei , a vinului , a x y z .. ne cream propriile sarbatori si traditii pe langa cele care vin de-a gata .
Ce as schimba : sa manance si el curcan ( nu mananca pt ca e urat ) , sa fie mai cu zambetul pe buze cand mergem in supermarket si sa nu aud de 2 ori pe minut : „mai ai , am luat tot ?”
– ma deranjeaza la maxim scobitorile lasate prin baie, sau prin sufragerie, dupa ce sta vreo cateva minute bune cu ele in gura pe post de suzeta :))
– si mi-ar placea ca la intrebarea mea „cum imi sta? ” (atunci cand imi cumpar ceva de imbracat, sau am o anumita coafura… etc….) sa nu mi se raspunda cu vesnicul BINE ,chiar daca poate mie nu vine deloc bine!
-ah si daca s-ar putea la intrebarea „cu ce ma imbrac?” (stupida de altfel….stiu) sa nu imi mai raspunda cu vesnicul „incearca cu HAINE” 😛
va pup doamnelor……mi-ati facut o seara la munca mult mai vesela 🙂
Se mai poate trimite mail si azi sau am pierdut trenul? 🙂
Sigur, astept!
Done 🙂
Multumesc mult, mult de tot!