Unii spun că furatul miresei e o tradiție frumoasă, iar tradițiile trebuie respectate, mai ales dacă sunt frumoase. Alții spun că mireasa rămasă nefurată o să aibă ghinion cu mirele în noaptea nunții, hait! Mie mi se pare că furatul miresei e un sport presupus amuzant în care mireasa se preface uimită că e înșfăcată de alții decât aparținătorul legal, hoții se prefac că-s duri, soțul se preface îngrijorat, se negociază subțire la microfon, între timp mireasa dansează pe bar într-o discotecă aflată la 50 de metri mai la dreapta, mirele sare cu o sticlă de wiskey și un dans lasciv, mireasa e adusă pe brațe, se pupă, să vină sarmalele, să danseze mirii, hai că ne-am distrat bine de tot.
Eu zic că mai bine te legi cu lanțuri (de dantelă, desigur) de prospătul tău soț și nu te lași furată cu nici un chip. Pentru că:
De ce ai vrea să pierzi timp prețios din propria nuntă?
Am stabilit deja că seara asta e cea mai importantă din viața ta, plănuiești nunta în cele mai mici detalii de mai bine de un an. Știi tot despre fiecare floare fixată la reverul fiecărui invitat, vrei ca totul să fie perfect (ce mireasă nu vrea) pentru invitați, dar și pentru tine. De ce ai vrea să lipsești o oră din cele și așa puține ale acestui unic eveniment organizat de și pentru tine? Ce poate fi mai interesant în barul în care te vei înghesui cu răpitorii printre adolescenți transpirați care te vor călca pe trenă? Nu vei gândi mereu la ce se întâmplă dincolo: ce face omul tău? Dacă șeful de sală încurcă meniul și aduce friptura înaintea peștelui? Nimeni nu știe mai bine ca tine ce și când trebuie să se întâmple.
Nicăieri nu e mai plăcut decît la nunta ta, printre ai tăi
La nunta ta vin cei mai dragi prieteni, oamenii pe care ai ținut să-i ai aproape și care au făcut sacrificii și eforturi să fie acolo, cu hainele lor cele mai bune, aranjați, zâmbitori. De ce i-ai lăsa baltă să dansezi cu niște străini pe o muzică dată prea tare? În tot timpul ăsta ai putea face poze cu prietenele tale, ai putea sta pe scaun lîngă bunica sau ai putea dansa cu tatăl tău. Sau ai putea pur și simplu să te odihnești, să privești în tihnă și cu detașare cât de frumoasă ți-e nunta.
Jocul răscumpărării e cel mai adesea trist
Muzica e dată mai încet, o voce tremurată (a mirelui) se aude la microfon. S-a furat mireasa. Ups. Un alt domn intră cu un pantof alb murdar pe talpă. Începe negocierea. Îți dau un băț de chibrit. Vreau o sută de euro. Bine, îți dau un cico. Hai să fie cinci. Și faci și-un striptease. Fac, domle, numa adu-o odată, că nu știu unde sunt banii pentru cântăreți. Toate astea cu eventuale scârțâituri în boxe, râsete în microfon care sparg timpanele distinșilor oaspeți sau dimpotrivă, șoapte de neauzit. Hoțul ia sticla și fuge, mirele dansează stângaci, lumea aplaudă cu oareșce jenă și gata, a mai trecut o oră din nuntă în care mai nimeni n-a făcut ce și-ar fi dorit să facă.
Aglomerația de mirese
La Arcul Triumf și pe podul Basarb din București se strâng sâmbăta seara între 20 și 25 de mirese, toate încercând să se prefacă în același timp și fel că se distrează de minune. Unora le e frig, pe altele le bat pantofii, altora le e rău de înălțime sau dor de mire, dar nu, e musai să jace hora cu hoții ca să iasă bine filmarea cu răpirea. Momentul e complet neasortat ideii de nuntă romantică, unică, specială. O înghesuială de crinoline și voaluri, de pantofi albi și corsete scumpe, fiecare unic în felul lui, toate pe niște femei care ar trebui (și sigur ar vrea) să fie în altă parte în momentul cu pricina.
Și atunci, de ce s-o faceți? E seara voastră, a ta și a lui, celebrați faptul că veți fi împreună toată viața. Nu-i cazul să condimentați programul cu o șaradă prăfuită, prea mult și prea des jucată atâtea decenii, în care tu te prefaci că te distrezi într-un loc și el se preface că n-a observat că lipsești, în altul. Stați împreună, țineți-vă de mână și distrați-vă invitații fiind acolo lângă ei, cu ei, la nunta voastră.
Cata dreptate ai! Nici eu nu am vrut sa fiu furata si nu am simtit lipsa deloc 😀 Am spus de la inceput ca asa ceva nu va exista, si din fericire toti prietenii nostri au inteles, plus ca atmosfera era asa frumoasa, incat sincer chiar mi-ar fi parut rau sa plec si 15 minute. Mie toate momentele de negocieri de pana acum mi s-au parut penibile pentru mire, timpul cat mireasa e plecata este cam mort, si foarte multi miri s-au suparat dupa asta, asa ca vorba ta, Thanks, but no thanks :))
Mai mie mi-a placut! M-a furat colegul de banca din liceu (deh, trebuia si un baiat, si neinsurat, ca asa zice de fapt traditia, sa fie cat de cat plauzibil ca o poate pastra daca nu e platita) si inca doua fete haioase si scumpe foc. N-a fost planuita, ma duceam si eu ca omu la buda unde m-am intalnit cu una din mandre: Hmmm, te fur! No, hai! 😀 M-au furat la Internet-cafe-ul unde Starcraftuiam si Counterstrikeuiam in liceu. Am fost si la Arc! Era cam devreme, nu prea am avut companie, greu cu sincronizarea 😛 Ploua, era cam frig, dar per total a fost fain. A meritat lipsa de 1h maxim de la nunta, e una din amintirile dragi de la nunta. Si negociatu’ a fost haios, am ras cand am vazut caseta, iar in final mirele a cam reusit avocateste sa-i traga in piept pe hoti ( un dans o declaratie de dragoste si nu mai stiu ce s-au transformat in „declaratia mea de dragoste e acest cantec pe care te invit la dans” ) A fost super-dragut! Cred ca e chestie de gust si, ca orice, poate sa iasa fain sau nu.
Nici eu n-am avut furaciune, ori colaci, cocosi, hore, albastreli, noieli, vecheli. A fost bine, o singura incurcatura intreaga noapte care insa a trecut dupa cum a si venit. A, pardon, doua, iu! trei au fost!
Cand am intrat in local…ne-am procopsit cu pahare de sampanie si pupaciuni ca la usa cortului. Abia apoi am realizat ca putea fi evitata faza, coada de oameni si noi jenati stand in usa.
La venirea tortului (specificasem inainte – tort simplu) m-am trezit cu o chestie plina de frisca si cu doua palasti de crini tuflite pe el. E drept, crinii imi plac dar nu in tort! S-a bagat, inainte de tort, ca mi se strepezesc dintii inca, ti-am dat un ineeee-eee-eeeel, ti-am dat un i-ne-eee-eeeel. Nici pana acum nu stiu de ce – asa s-or gandit oamenii cu muzica, ca deh, e nunta. Eu, mai diplomata, dupa ce mi-a trecut surprinderea mi-am vazut de rol. Sotul insa, in toate pozele din alea 10 minute are o fatza scarbita si dezgustata cand priveste tortul, cu detalii de amaraciune, poate de la muzica.
In rest, a fost perfect. Muzica a fost aleasa de noi dupa cum ne-a dictat sufletelul, de la rock vechi, blues, charleston, etc. Daca vrei hora, maica, fugi p-alaturi. Oameni au fost putini, doar apropiati, s-au distrat. Mancarea a fost buna, chiar si tortul. Servirea ireprosabila.
Nasul a fost in picioarele goale, ca asa a vrut, trecea si el printr-o perioada (ca tot ai vorbit de fixurile copiilor), socrii au dansat, copiii s-au alergat, totul bine.
Am plecat acasa linistiti si fericiti.
E drept, nu m-au furat si nu prea am avut noaptea nuntii. Pana am ajuns, demachere, despuiere, dusuire…cu tot amorul dar nani suna mult mai bine. Asa ca cine stie, poate d-aia nu s-a intamplat in Acea noapte, jumatate de noapte, cand corpul iti e obosit si mintea in ‘nspe locuri, ca nu m-au furat. Bata-i vina!
Este bine ca mirii sa stie ca exista alternative classy pentru traditia asta sau pot pur si simplu sa o „sara”.
Cred că eşti mult prea subiectivă şi dură în exprimare. Fiecare are dreptul de a alege cum se desfăşoară acest eveniment care, pt. unii, ar putea fi unic în viaţă. Ceea ce consideri a fi deplasat, pt. alţii poate părea distractiv, aşa cum ce e elgant pt. tine, e plictisitor pt. cei din jur.
Eu nu mi-am dorit o nuntă tradiţională, ci o petrecere între prieteni. Am criticat multe obiceiuri şi tradiţii, pe unele am reuşit să le elimin, pe altele nu, căci m-am lăsat prinsă în jocul invitaţilor, ceea ce mi-a plăcut enorm. Iar nunta nu e doar despre mire şi mireasă, e o sărbătoare la care participă persoanele dragi, persoanele apropiate. Pentru mine, furatul miresei a fost un moment de neuitat, un moment care nu a semănat cu cel descris de tine mai sus.
O nuntă reuşită va fi cu sau fără sarmale, cu sau fără muzică bună, cu sau fără dar, o nuntă reuşită înseamnă să te poţi bucura alături de ceilalţi.
Sigur ca-s subiectiva, esti pe un blog personal de opinie, nu intr-o instanta suprema. Eu scriu ce cred, tu scrii ce crezi, ceilalti care au opinie fac la fel, petrecem niste timp impreuna (sau nu, ca nu e musai), diversitatea e placuta si amuzanta, n-ar trebui sa fie subiect de frustrare.
Mi se pare că tu ai adunat un set de frustrări, altfel tonul folosit nu ar fi atât de incisiv.
dar nu e incisiv, doamne, where is your sense of humour?
Eeeeeiiiii, asta e…unii chiar îl au, alţii îşi imaginează că-l au!
Cred ca ai fost la prea multe nunti care nu au fost pe gustul tau. Totusi, cred ca uiti un lucru f important aici, si anume ca nu toata lumea isi permite o nunta (doua) ca cea pe care ai avut-o tu. Sigur ca diversitatea e placuta si amuzanta, dar din cate vad, cam vrei sa scoti in evidenta ceea ce ai facut tu versus cum au facut altii. Mna, nu prea e frumoas, poate te citesc cei la care ai fost si se simt prost.
Ah, ce-mi place cind necunoscuti stiu asa multe despre mine…
Nu am fost la multe nunti, dimpotriva, cred ca le pot numara pe degetele de la o mina, iar cele la care-am fost au fost frumoase (cu o exceptie). Si sa stii ca nuntile noastre n-au fost deloc scumpe, cea de la Piatra Neamt ne-a costat cu totul 3.300 de euro. Rochia mea de mireasa a costat 120 de dolari… :))
Mai, nu stiu despre tine mai multe decat lasi pe acest blog, dar cand scrii cu atata inversunare despre un subiect, banuiesc ca nu o faci in necunostinta de cauza. Una peste alta, eu una ma marit anu asta intr-o rochita superba ieftina si am specificat din start ca nu vreau sa respect nicio traditie. Va fi o nunta de max 50 de invitati, f simpla. Dar daca ar fi vreun invitat care va vrea o anumita melodie (exclus manele) si mie nu mi-ar placea, evident ca nu o sa ma opun. Sau daca cel mai important invitat pt mine (mamaia mea) va vrea sa ma vada cu broboada in cap la 5 dimineata o voi face pt ea. Ideea e ca daca refuzi cu vehementa ceea ce banuiesti ca isi doresc anumite persoane sa vada la nunta ta, se poate sa ranesti acele persoane. Cum zicea cineva mai sus, nunta nu e numai pt miri.Eu as mai adauga ca ce e dupa e mai frumos si mai important.
Hai că mă bag și eu ca musca. Opinia mea e spusă demult și n-o mai repet. Am pus-o-n link, dacă are careva chef să dea click pe numele meu bine, dacă nu – nu mă supăr.
Georgiana, nunta chiar este DESPRE miri. Tocmai de aia sunt așa diferite, tocmai de aia pentru unii e important să nu-i rănească pe cei din jur, pentru alții e mai important să se pună pe ei mai presus în seara respectivă și așa mai departe. Pot fi de acord că perspectivele sunt diferite și că fiecare alege una sau alta, dar să fim clari acum – nunta nu este DESPRE altceva decât despre doi indivizi (deocamdată) de sexe diferite care se hotărăsc să devină ceva mai apropiați juridic. Ăsta e motivul întregului tămbălău.
Iar motivul principal, pe care l-am aflat și eu relativ curând, pentru care eu am ce am cu acest obicei este, printre altele, originea lui. Și aici o să vă invit să căutați un primera nocte pe google, să vedeți cine fura inițial mireasa și mai ales de ce. Cred că e important să și înțelegem anumite lucruri, originea și semnificația lor, să nu le mai facem din inerție.
Există și alte variante pentru originea obiceiului.
Dacă unii sau alții aleg să îl perpetueze, cu sau fără găsirea unor soluții elegante pentru a-l bifa – asta este, desigur, libertatea fiecăruia.
Dar, așa cum zicea Ioana – dreptul la opinie îl cam avem cu toții. Și eu am și obiceiul să mi le exprim, tocmai într-o tentativă (ușor naivă, e drept) de a și educa oamenii cu care intru în contact, nu doar de a le livra pe o tavă ce mi se cere.
Misto! Au vrut prietenii lui Marius sa ma „fure” la nunta. Au fost nevoiti sa negocieze cu mine un ceas ca sa afle ca raspunsul e tot NU condimentat cu „duceti-va voi la discoteca daca vreti” si unele mai grele. Dupa care prientele maica-mii au furat mirele. Doar ca din pacate mireasa n-a stiut asta drept pentru care nu l-a cautat. Cand s-au plictisit de plimbat pe strazi in jurul carciumii s-au intors la nunta 😀
Am participat la nunţi nonconformiste, la nunţi la care singurii care păreau a se distra erau mirii…şi sincer, m-am simţit un fel de spectator de care s-ar fi putut lipsi oricând. Am participat şi la nunţi tradiţionale care, surprinzător, în ciuda nenumăratelor clişee, au fost minunate.
Hah, la mine monetul „furatului miresei” a fost unul dintre cele mai dragute…M-au „furat” prietenii mei (am fost mai multi-am umplut 2 masini) si am fost intr-un club pe unde mi-am petrecut tineeretea-deci pliin de amintiri. Am facut lucruri pe care in mod normal nu le-as fi facut, dar na, rochia de mireasa mi-a dat curaj: am dansat pe bar, am dansat la bara, si am stat in genunchi in fata chelnerului care mi-a facut un cocktail direct in gura…M-am intors la petrecere un pic ametita (cocktailul a fost destul de tare) si destul de incantata- in filmuletul de la nunta se vede cum ii povestesc entuziasmata proaspatului sot ce-am facut cat am lipsit si culmea el rade, probabil de entuziasmul meu mai mult decat de aventurile in sine:) Nu am avut pantof adus, nici sticle de wiskey, rascumpararea a constat intr-o declaratie de dragoste in care sa foloseasca cuvintele „televizor” si „meci de fotbal” (a sunat cam asa: „O iubesc pe nevasta-mea mult mai mult decat un meci de fotbal la televizor!) si dansul lebedelor dansat de mire si inca 3 prieteni- asta a fost chiar haois-craci de barbati aruncati in toate partile:)
Eu din cate am citit traditia furatului miresei ar fi un obicei nu prea ortodox. …mireasa era furata si daca nu era rascumparata de mire era violata de niste „neni” …eu am refuzat categoric sa fiu furata la nunta tocmai datorită motivelor enumerate de tine desi am fost criticata ca nu respect obiceiurile, ca e o chestie de distractie etc…si am refuzat sa imi pun soțul in situatii penibile gen sa cânte desi el nu are voce si nu.i place sa se faca de ras sau sa danseze lasciv.
Noi am „inscenat” furtul. 🙂
https://www.facebook.com/photo.php?v=402179833162260&set=vb.401676916545885&type=3&theater
Foarte fain!!
Sotul meu a editat totul cu o noapte inainte de cununia civila. Si s-a vazut in fotografii :))
Cea mai faina parte a fost filmarea in sine pentru ca totul a venit pe parcurs si fiecare a venit cu cate o idee simpatica. 🙂
Nu-i chiar asa…pentru mine furatul a fost o pauza bine-meritata cu fratele meu si cele mai bune prietene. Am dat o fuga pana la aeroport (era aproape de restaurant) ca sa ne facem niste poze mai speciale, am ras un pic si ne-am intors la party. Nu am intrerupt nunta (am pierdut cam jumatate de ora), sotul nu a dansat lasciv dar a dat o sticla de Cola si a compus o poezie (asa am aflat si eu ca barbat talentat mi-am gasit). Per total ne-am distrat. Si mai cunosc si alte mirese care s-au folosit de scuza cu furatul ca sa se intinda un pic. Banuiesc ca depinde de cum organizezi totul.
Traditii sunt multe si cine vrea le respecta cine nu,nu.E complicat si trebuie sa aleaga fiecare cuplu daca face o nunta traditionala sau nu.Depinde ce iti doresti:vrei sa-ti fie toata familia aproape sau doar prietenii…am vazut nunti la care mirii au facut totul doar ca sa se simta ei bine fara sa tina cont de parinti,bunici,rude si toata lumea a stat bosumflata toata noaptea,eventual au inceput cu reprosuri si de aici certuri asa ca in final nici mirii nu s-au simtit bine.Am auzit inclusiv de persoane care au facut doua nunti:una cu prietenii unde chiar s-au distrat si una cu rudele,cumatri,fini etc.Mi se pare solutia ideala dar cati oameni isi permit asa ceva pe la noi?
Cred ca depinde de felul de-a fi al miresei si al celor care o fura. Pe mine m-au dus la un loc de joaca pentru copii si m-am dat in balansoar cu fetele care ma „furasera”. Am ras de ne dureau coastele si obrajii. Inca ma amuz sa ma uit la poze si sa ne vad pe toate cu gura pana la urechi.
Momentul a fost planuit astfel incat sa fie intre mancaruri, sa nu lipsim cand se aduce un fel sau altul, lumea a dansat, am lipsit 40 de minute pe care nu le consider in niciun caz pierdute. Sotul n-a facut striptease, ci mi-a cantat Trandafir de la Moldova 😀
N-am facut-o din superstitie, ci pentru ca am dorit-o. Si nici pe surprinsa n-am facut – ar fi fost si greu, in conditiile in care fetele au venit la mine si au zis sec „te furam. Treci” 😀
mie mi-a placut sa fiu furata :)) abia asteptam (stiam si cu cine voi pleca si unde).
Parerea mea: este un obicei frumos daca stii cum sa-l faci frumos!
Eu nu prea vad nunta romaneasca fara sarmale si fara furatul miresei; uneori ma apuca o oarecare urma de regret cand ma gandesc ca in timp „obiceiurile aste se pierd” si cine stie poate la nunta lui fimiu voi fi nevoita sa-mi cumpar bocanci de munte in loc de sandale cu paiete.
am fost acum a an la o nunta cu mancare bufet suedez.
Naspa, naspa, naspa. Nu m-am simtit ca la nunta ci ca la autoservire, lipseau tavile de la impinge-tava! Lumea se ingramadea la mancare, unii isi puneau foarte mult, altii mai putin, altii foarte putin (probabil de rusine).
Spunea cineva mai sus ca nunta nu este doar pentru miri ci este un eveniment in ansamblu la care si invitatii au rolul lor si fac parte din program! Total de acord!
Personal consider cu nu o poti chema pe matusa de la Husi sa-i dai tartine cu creveti si sos de avocado apoi sa spui: „la nunta mea eu comand si fac cum imi place, si parerea celorlalti nu conteaza, e nunta mea!”
Total de acord. Oricat ai vrea sa bati cu pumnu in masa si sa arati ca tu esti al mai cu mot din neam, faptul ca faci numai si numai cum vrei tu da dovada de lipsa de respect pt ceilalti invitati si egoism. Si matusa de la Husi, (o luam ca o metafora) la o adica, daca e prea jos pt nasu tau de bucurestean care s-a ajuns si nu mai faci parte din acelasi arbore genealogic, n-o mai invita.La urma urmei cei doi au toata viata inainte sa aiba momente doar pt ei doi.
Georgiana, pe mătușa de la Huși mirii nu prea vor s-o invite. Nu că nu prea, nu vor de-a binelea, îți zic eu. Numa că ce te faci cu mama – care totuși nu e mătușa de la Huși și dă în icter negru dacă îi zici să scurtezi lista, că n-are sens să cari femeia sute de kilometri pentru ceva ce n-o să-i placă? E un cerc vicios. Și mă supără foarte tare ideea cu ,,au viața înainte să facă chestii pentru ei”. Asta e cam cea mai tare și extravagantă chestie pe care o s-o facă pentru ei! Sau poate nu singura, dar sigur ar trebui să se numere printre cele mai tari chestii din viața unui cuplu.
Of.
Oricum, e foarte interesant, de unde acum vreo doi-trei ani era așa un val de revolta pe genul lăsați domnule mirii să facă ce vor ei, acum văd că valul e pe dos.
Domne, interesante tendințele poporale…
Maria, dar chiar era nevoie sa te fure cineva ca sa te odihnesc un strop la propria ta nunta?
da. deci fiecare face cum vrea, evident, important e sa nu ne simtim obligati sa facem invreun fel.
si, in alta ordine de idei, eu ii intreb pe toti cei care fac botez si-l fac ca pe o nunta (cu 4 feluri de mancare, cu dar etc) daca la botez se va fura copilul, in acelasi fel in care la nunta se obisnuieste sa se fure mireasa.
(unii s-au suparat de intrebarea asta)
pffa, nu mi spune de botez cu dar. am avut onoarea sa particip la „taiere de mot” cu dar in bani.
Cand am discutat de dar, mamicosenia a indraznit sa specifice ca prefera banii. I-am dat ca na, nu am vrut sa fie trista in ziua taierii motului.
Mie mi-au furat sotul! :)) Si l-au tinut o gramada, pentru ca imi cereau niste sticle de bautura pe care nu le aveam/nici nu aveam de unde sa le cumpar, iar momentul a fost cu adevarat penibil. Cand s-a intors ( avand in vedere ca nu au avut unde sa il duca, a stat intr-un taxi) l-am intrebat daca i-a placut faptul ca a lipsit o ora de la nunta lui… Tot el s-a bosumflat.
Cand imi amintesc de nunta, asta e singurul moment pe care l-as sterge/edita 🙂
Da, și mie mi se pare un obicei care nu-și are rostul dar recunosc că în 2008 m-au „furat” și pe mine. Dacă aș da timpul înapoi nu aș mai repeta evenimentul. Am pierdut timp prețios din nuntă…:)
Exact de ce descrii mai sus imi era groaza! Eu mi-am luat soarta in mâini la nunta si am decis sa nu las la voia intamplarii un moment care poate deveni extrem de neplacut. Adică la o nunta de 300 de oameni in Moldova riscam sa se ambitioneze oricând niște flacai gata de fapte mari. Asa ca am organizat eu totul la grădina nasilor noștri de lângă oraș. Ne-a asteptat cineva acolo cu muzica si băuturi, mi-am „furat” cei mai buni prieteni cu o duba mare la o ora prestabilita in program, si ne-am relaxat jumate de ora cu shot-uri, cocktail-uri si impresii la cald. A fost foarte placut…eu nu stiu cum as fi rezistat mai departe fara acea pauza 😛 Soțul meu cânta la chitara si avea deja un program pregătit cu trupa, iar cand ne-am întors, el m-a rascumpart cu o reprezentatie de neuitat. Plus ca a avut si el un ragaz sa manance ceva cât am fost eu plecata :-))) părerea mea e ca nu tb sa lași acest moment la voia altcuiva…ori nu-l faci si ești sigura ca poți sa-ți stapanesti invitații, ori îți organizezi personal furatul.
noi…mai nonconformisti din fire, ne-am decis sa facem cununia civila cand eram insarcinata in 7 luni. la cununia religioasa cu burta la gura am zis pas . nu am vrut sa supun viitoarea mea rochie ceamaifrumoasa de mireasa la un surplus de 20 kg.
si am impartit evenimentul in doua. familia in prima zi la un gratar, iar urmatoarea cu prietenii la o terasa inchiriata in intregime cu pizza si karaoke.
fiind cununie si, mai ales, fiind insarcinata nu mi-a trecut o clipa prin gand ca ale mele prietene s-au gandit sa ma fure. si uite asa m-am trezit intr-un taxi, cu ele care taceau malc si cu mine care le tot ziceam ca sunt nebune. 🙂 taxiul a oprit in fata garii de nord, locul primei intalniri dintre mine si sotul meu. fetele m-au dus pe peronul 3…si staaai si asteapta… si uite cum dupa vreo 20 de minute de asteptat il vad pe sotul meu cu o floare in mana venind spre mine exact ca in prima zi (desi atunci era cu bagaj, nu cu floare). mi s-a parut foarte emotionant…dupa doi ani de cand ne cunoscusem intamplator eram in acelasi loc casatoriti si cu un copilas intre noi (ascuns in mine). apogeul a fost cand din difuzoare s-a auzit doamna care anunta trenurile:”alin si oana, cfr va ureaza casa de piatra!”. :))) am aflat ceva mai tarziu ca si pe sotul meu il furasera in paralel alte prietene, i-au pus floarea in mana si i-au zis ca are o surpriza pe peronul 3. 😉
multam fetelor!
Ce prieteni romantici ai! F dragutz!
vaaai, ce fain! imi vine sa plang :)) bravo.
Foarte amuzante povestirile voastre.
La mine a fost ceva mai diferit. Am fost anuntata din timp ca voi fi furata la o anumita ora si eram hotarata sa raman langa sot. Insa unul din prietenii sotului m-a luat la dans, m-a intrebat daca ma las furata, i-am spus ca nu plec, asa ca m-a luat pe sus si a fugit cu mine pe scari (sala era la etajul 2) in timp ce ma tinea inca in brate. Jos in parcare ne asteptau tata cu masina si un var de-al sotului. S-au chinuit vreo 5 minute sa ma bage in masina si am plecat spre un deal de langa oras sa facem poze, dar am nimerit intr-un santier de constructii (nu stiam ca se construieste in zona). Au fost nevoiti sa ma tina cu randul pentru ca imediat ce imi dadeau drumul o luam pe jos spre drum. Asa ca s-au hotarat sa ma urce pe un excavator. Dupa maxim 20 minute eram inapoi.
Nici eu la botez/nunta (a fost 2 in 1..) nu am vrut traditii, nici mai vechi, nici mai noi.A fost totul asa cum ne-am dorit, fara sa ne incadram in tipare. Am vrut sa dansam pe melodia noastra? Am dansat, alaturi de alte perechi, fara sa se numeasca pretentios …
Si nu sunt de acord cu ideea ca un asemenea eveniment este pentru altcineva in afara de cei doi miri.. Sarbatoresc momentul lor important, deci tot restul devine secundar. Iar prietenii si famila, daca le sunt intr-adevar aproape, se vor bucura de bucuria lor, fara sa mai conteze altceva.
Si mai cred ca orice traditie scoasa din contextul in care s-a nascut, devine kitsch. Pentru ca are sens exact in contextul ala, orice altceva fiind cel putin nepotrivit.
Exact! Sunt in asentimentul tau si aceleasi motive le-am avut si eu sa sar peste acest obicei 🙂
Sotu’ a furat cam toate gagicile de la nuntile prietenilor, cat a fost holtei. Impreuna am decis ca nu vrem nunta, asa ca ne-am luat doar ‘civil’, dupa 10 ani de stat impreuna. A fost o masa la restaurant cu cei mai apropiati dintre cei mai apropiati. Ne-a fost destul.
Acu’ ne asteapta botezul, peste care am sari, dar ne afurisesc toate clanurile reunite. Asa ca, daca se brodeste cum vrem noi, se va face la vara, intr-una dintre cele mai misto biserici din tara (una dintre cele mai vechi), apoi dam o masa la cabana vanatorilor din zona, in aceeasi formatie ca la ‘nunta’, doar oameni alesi pe spranceana. Daca tot tre’ sa ne ‘efortam’ dupa traditii, macar sa facem tot cum ne taie capul 😀
furatul miresei mai e cum e dar al mirelui e de toata jena 😀
eu m-am bucurat foarte mult ca n-am fost furata nici eu nici mirele, nu-mi place aceasta tiganeala, asa am stat mai mult cu invitatii, ne-am bucurat mai mult de petrecere 🙂
Eu n-am vrut sa fiu furata, adica m-am opus chiar binisor si nu mi-a mers! Din aceasta cauza am ratat o supriza pe care mi-a pregatise mirele si anume un ansamblu de muzica populara invitat sa faca un moment deosebit la nunta noastra.
Momentul răscumpărării a fost haios si chiar lumea si-l aminteste cu un zambet (asa mi-au spus!) pentru ca l-au pus pe sotul meu sa danseze cu nasul si filmarea a iesit cu haz.
Dar tot am ratat cate ceva din nunta si-mi pare un pic rau. Sigur, nici cum se poarta zilele astea – furtul programat si eventual planuit anterior de mireasa – nu mi se pare fain ca isi pierde din elementul surpriza.
Deci da, subscriu. Sa nu, sa nu!
Se pot intampla si evenimente foarte neplacute cu furatul miresei. La o nunta, un prieten a luat mireasa pe sus si a fugit, dar s-a impedicat si a cazut cu ea. El s-a umplut de sange pe coate, i-a patat si ei rochia, ea a dat cu spinarea de asfalt, totul sub privirile ingrozite ale parintilor ei si ale nuntasilor. Au continuat petrecerea, ea cu dureri mari de spate, el nemaindraznind sa se ridice de la masa de rusine. Ca sa nu mai zic de accidente de masina la furatul masinii care s-au incheiat tragic, numai la stiri dau cel putin unul pe sezon de nunta. In concluzie, si mie mi se pare un obicei care e mai bine sa fie sarit. Oricum lumea se plictiseste pt. ca sunt opriti din dans etc. Si toata negocierea e un pic manelistica…:)
Mai la final am vrut sa zic „la furatul miresii”, nu „la furatul masinii” :))))
Poate omul credea ca e la un meci de rugby si a incercat sa placheze mireasa… :)) biata de ea!
Amin!
Să ştii că m-am tot uitat la „răscumpărarea mireselor”. Ştii ce se cere: streaptase, declaraţie de dragoste sau sticlă de whiskey. Mda.
Donşarele cică dansează fericite într-o discotecă plină de puşti, cu şerveţele arucnate pe jos şi o podea mult prea lipicioasă şi jegoasă pentru rochia albă.
Cred că asta cu furatul miresii se face pentru că aşa fac toţi căci de plăcut…nu ştiu cui îi place.
[…] uite ce idee m-a lovit pe mine! Cum stăteam eu cumințică și citeam postul Prințesei Urbane legat de furatul miresei. Și cum îmi venea mie să răspund pe 10 kilometri unor […]
Parerea mea: furatul poate fi dizgratios, cum spun si cateva exemple de mai sus, sau uber-fun! Nu am trecut prin experienta de a fi eu insami mireasa (inca), dar la nunta unei foarte bune prietene, ea a insistat la un moment dat ca noi, prietenii din copilarie, sa o furam. Asa ca am plecat, tot cu 2 masini, nu in club ci intamplator pe un traseu halucinant dar extrem de amuzant: la pacanele, la piata, la o benzinarie unde am probat toti ochelarii de soare si, la intoarcere, la o alta nunta in apropiere. Mirele s-a distrat si el fara griji in ora cat am lipsit, nu s-a negociat nimic, dupa ce ne-a ajuns aventura ne-am intors…happy end! In plus, avem niste poze de neuitat, care ne fac sa ne simtim din nou copii. 😉
Nu am vrut sa fiu furata exact din motivele expuse de tine: e nunta mea, se intampla o data, de ce as lipsi chiar si o ora si nu aveam de gand sa’mi murdaresc rochia prin ceva bar afumat. In plus, e destul de jignitor sa fii rascumparata pe o amarata de sticla de bautura :))
S-a intamplat, nu a fost rau pana cand ne-am intors si deja o taraganau. Se poate spune pas cu siguranta.
Am dat de postarea asta si vreau sa zic ca asa am gandit si eu.
Dupa lungi discutii cu d-rele de onoare care nu stiu ce ganduri aveau sa ma tina vreo ora departe de tot ce planificasem si visasem timp de un an, le-am spus clar ca eu nu vreau sa plec de la nunta. Nu le-a convenit,dar au acceptat ca e nunta mea si decizia mea. Unul dintre cavaleri a vrut sa ma fure si am inceput sa alerg prin restaurant de nu stia lumea ce se intampla :)) Oricum mi s-a parut ca a durat putin,daca mai si plecam…
Eu nu inteleg ce aveti cu sarmalele :)) e un fel de mancare pe carr l-a mancat chiar toata lumea care ia parte la nunta, nu cine stie ce mancare exotica (am fost la o nunta cu raci in meniu, eu n-am stiut ce sa fac cu racul ala :)) ). As fi mancat si sarmale si friptura, orice mancare „traditionala”, nu scoici, melci, raci…