Acum cîteva luni, cînd începuse să vorbească inteligibil, repetam după ea lucrurile pe care le spunea, ca să mă asigur că am înțeles ce vrea să spună, ca să îi arăt ei că am ințeles ce vrea să spună și eventual să audă pronunția corectă și completă a cuvintelor, fără să pară că o corectez. A mers o vreme.
Acum s-a terminat. Nu mai am loc să mai strecor nici măcar o vorbuliță. Vorbește atît de mult încît pur și simplu nu e timp să repet nimic după ea, doar cînd mănîncă și tace cîte două secunde să mestece mai pot spune și eu două silabe. Sau cînd vrea să îi spun cîte o poveste (în 9 cazuri din 10, povestea e Abă ca pada și șapte pipici cu Mutulilă), atunci tace mai mult, dar nu de tot, repeta după mine unele cuvinte sau le interpretează, adică dacă eu zic că Albă ca Zăpada se îneacă cu mărul, ea tușește demonstrativ, cînd o pupă prințul ea țocăie sonor și tot așa.
Sîmbătă am ieșit la plimbare, era soare și cald, nu mai ieșisem de mult numai noi două. O oră cît a durat să ajungem în capătul străzii și înapoi (deh, slalom printre nămeți și rahați de cîine), ea a melițat non-stop după cum urmează:
– Uite mama, nenea. Bună, nene, ce paci? Pimbi? Sosia pimbă mama.
– Uite mama, cătel, cătel maie, negu, lată căelu, uău cătel, peie Sosia, peacă, cătelule.
– Uite mama, caca cătel, nu căcăm, megem lînă (lîngă) caca, muldal caca, pălăm papucii.
– Mama, ce-i aco? Soale? Soale acolo sus, soale maie și cald, bun soale. (despre soare)
– Pada (zăpada) e iece, moale, muuută, pace pada, căcăm pe ea, udă papucii, apa muldală.
– Pulal (fular) moale gît, cald pulalu, mama pulal negu, uite doamna aia pulal uoșu.
După ce ne-am întors a trebuit să mă întind oleacă, îmi crescuse tensiunea de atîtea informații. A intrat ta-su la schimb, care refuză să creadă că ea chiar vrea să spună toate lucrurile pe care le spune.
– Tati, dau cocoșu roșu masa maie.
– Ce înseamnă masa maie? mă întreabă.
– Înseamnă fix masa mare, unde e cocoșul fetei.
Azi de dimineață am întrebat-o dacă n-o doare gura.
– Nu doaie, mi-a zis.
– Nu vrei să mai și taci cîteodată, măcar 1 minut?
– Taci putin?
– Da, puțin de tot, să fie liniște.
– Mama taci putin, Sosia cîtă Mailei (Smiley) Acasă.
:)))) tare-mi place! Dupa seara de ieri la urgenta, a venit postul asta exact ca o raza de „soale”. Pup fetele!
Aoleu, ce-ati patit?
Of, of. Treburi de maruntei, ceva viroza-raceala-gripa-bronsita-laringita. Dupa ce a luat tratament 8 zile, ieri iar nu mai respira cum trebuie, plus o tuse care m-a ingrijorat, era cumva ragusita. Sa-l fi vazut cu respira amarat la aerosoli … ” dragostea de mama e cea mai dureroasa dragoste”, acum stiu :).
:)) asa povesteste si mama despre sora-mea, ca avea momente cand o implora: „Bianca, dar mai taci si tu mama putin”
‘șapte pipici cu Mutulilă’ :)))))))))))))) Mor!
da, și eu le-am citit cumva în vocea ei și râd de una singură și nu mai pot să mă opresc
Era o vorba, ca iti petreci primul an din viata lor invatandu-i sa mearga si sa vorbeasca, apoi restul de 17 rugandu-i sa stea jos si sa taca :)) Desi sunt sigura ca nu e asa, si ca e o adevarata placere sa ii vezi facand ce or vrea ei, doar sanatosi si in siguranta sa fie.
Eu abia astept sa inceapa sa vorbeasca.. 🙂 Deocamdata suntem la „ggg”, „ddda”, „ttaa”, „eee”…uff, mult mai e.
Shtt, acum volbeşte Sosia!
Doamne cat de dragalasa este! cum sa nu iti vina sa o „mananci” 😀
pff, strumful din dotare vorbea si in somn, la propriu. cand nu vorbea, canta. tot timpul. apoi a inceput perioada „de ce”. a tinut cam doi ani. doi ani de „de ce”, „da’ cum”, „cum face?”, „nu-nteleg”….si repetat. Chiar daca stia tot mai intreba de doua ori. Nu apucam sa raspund la una ca deja mai apareau in asteptare doua. Inca mai intreaba uneori, un soi de reflex dupa atata vreme presupun ca e.
Vorbeste si tare…
Fi-miu cand vede ca nu-i raspund dupa ce ma striga, vine la mine, ma trage de bluza si zice: Aloooo , io cu cine gobesc(vorbesc)? N-auzi?
Schimb de experienta:
Tac, mami, cum să nu tac? Dacă mă logi flumos…
– Păi te rog cel mai frumos din lume (și l-am și pupat).
– Ce bine e când îmi zici să tac, mami. E cel mai bine din lume!
– Mda….
– O să tac de câte oli vlei tu, mami! E bine?
– Da, e bine. Să sperăm că…
– Tac, vezi? Vezi cum tac, mami? Tac bine?
– Da, Mario, taci bine, dar știi ce înseamnă să taci?
– Da, să nu mai zici nimic, asta e să taci.
– Da.
– Și io tac, vezi?
– Nu prea văd, când taci?
– Păi când nu zic nimic.
De aici:
http://www.cemaifac.eu/2014/02/06/aventurile-lui-balon/tacerea-copiilor/
Hahhaaa, da am citit si eu, si am si sharuit pe Fb, mor dupa Mario si mama lui! 🙂
daaaa, timp de trei ani invatam copilul sa mearga si sa vorbeasca si apoi toata viata ii spunem stai locului! si taci din gura!!
Imi place de Sofia voastra,nu-i asa ca nu te mai doare nimic cand o vezi si o asculti?
Ma gandeam….oare ce meserie va avea?
ăăăă… sigur nu filosof.
ahahahahaaaa!! ba daaa, filosoafa se face, ca tot asa melitam si eu, cica super non stop si ma vezi amu’ ce profunda sunt, cum meditez zilnic la sensul vietii :))))
stau la birou, plecate prin regat, la propriu si la figurat si rad de una singura!!!!
Un pupic micutei Sofia 🙂
Mi-a inseninat ziua
E obositor stiu, dar nu dureaza o vesnicie. Victor, care face 7 ani, nu mai vorbeste asa mult, iar Sara, care face 5, inca vorbeste. Victor a fost mult timp cu „de ce-uri”, Sara imi explica ea cum sta treaba.
Chiar m-am surprins azi, ca Sara vorbea si eu ma gandeam la altceva si mi s-a facut rusine, ca nu imi ascult fiica ce vrea sa spuna, dar mi-am dat seama ca repeta, pentru a treia oara, ce isi doreste cadou de ziua ei (si mai e o luna si ceva pana la aniversare).
Matei are 1.9 luni si nu vorbeste deloc 🙁
nu leaga propozitii, zice doar mama, tata, papa, pa, pupu, pa, hopa…si inca catena
imi tot arata cu degetul, se enerveaza rau cand nu pricep ce vrea insa nu vorbeste neam.
ii spunem povesti, ii cantam, ii aratam obiecte pe carticica, ni le arata si el – le repet de 1000 ori pe zi, il rog sa le pronunte, nimic! Nu zice si pace!
in schinb recunoaste vro 20 litere si stie sa numere perfect pana la 10 .(cand vrea el nu tot timpul).
cam atat cu baiatul meu
nu-ti fa griji din aceasta cauza…si fiica mea a facut la fel..a vorbit numai la 3 ani si, din pacate, foarte corect!!! si acum e la fel doar ca are cam de 10 ori varsta de atunci..ha..ha.. sunt copii mai interiorizati