Dragă părinte din parc,

290 comentarii

1. Sa inteleg ca asta ma asteapta in curand. 🙁 Tare trist.
   Ai uitat sa amintesti de cei care mananca seminte si scuipa cojile pe jos. Eu in plimbarile mele cu bebe in parc am dat peste o multime de persoane care fac gestul acesta (care pe mine ma enerveaza la culme, efectiv imi strica buna dispozitie).

   • Ah, da, ai dreptate, adaug! (in parcurile in care mergem noi de obicei nu se practica, dar stiu ca in altele e la mare moda).

   • Ok..sunt de acord cu tine in anumite privinte dar, sa nu-mi aduc fetita in parc daca are muci????sa nu stau la 30cm de ea cand abia a inceput sa mearga???? Sa nu ma dau cu ea in leagan sau pe tobogan daca ea vrea??? Sa stau relaxata acum ca a inceput sa mearga si nu trebuie sa mai am grija de ea sau cum?sa nu vin cu mingea in parc????sa o las sa imite alti copii…pai si daca aia isi dau cu lopatica in cap eu trebuie sa o las sau sa o invat ce sa faca cu ea???

   • Felicitari! Ai reusit sa faci o gramada de mamici sa te aplaude la scena deschisa.

     Acum ia sa le intrebi tot pe ele urmatoarele: daca ati imparti acelasi loc de joaca al copiilor vostri si o mamica ar lipi asemenea mesaje, cate dintre ele o vor evita dupa?

     Ipocrizia asta cu „bravo” tine pana cand persoanele de langa tine se vor gandi la „oare in afisul asta a facut referire la mine?”. Poate ca nu, dar intrebarea asta le va macina si le va umple de nervi.

     Sunteti mamici, sunteti parte a unei „specii” pline de carcoteala la adresa celorlalti parinti si copii din jur. Ganditi-va putin la asta si o sa realizati ca macar de 2-3 ori pe saptamana considerati ca X, Y si Z gresesc in felul in care abordeaza anumite situatii ce tin de cresterea copiilor. Stati linistite, probabil si ceilalti parinti au aceeasi impresie despre voi.

     Chiar nu realizati ca facand asemenea rahaturi o sa ii indepartati de voi pe toti ceilalti parinti din grupul vostru, pentru ca nu vor dori sa ajunga in colimatorul vostru, cu toate ca poate nu i-ati fi vizat niciodata?

     Ce naiba o sa faceti cand celorlalti copii li se va interzice sa intre in contact cu copilul vostru? Cum ii veti explica voi ca ceilalti copii nu mai au voie sa se joace cu el pentru ca mami a fost zmeoaica?

     Daca aveti probleme cu ceilalti oameni din parculet duceti-va si discutati cu ei fata in fata. Ca sa vezi! Omenirea a evoluat milioane de ani tocmai prin comunicare! Afisele voastre vor produce doar mizerie publica si nervozitate in grupul celor care frecventeaza parcul. Continuati sa o faceti si o sa vedeti cum va trebui sa va plimbati cu copilul in alt parc unde nimeni nu va stie drept „nebuna aia cu afisele”.

     Semnat,

     Un barbat fara copii care intamplator a nimerit de cateva ori in mijlocul discutiilor dintre mamicile dintr-un parc cu locuri de joaca. Multe mamici. Mamici care de fiecare data le barfeau pe acele mamici care nu erau de fata, dupa care data viitoare vedeau cine lipseste si incepeau sa o/le barfeasca pe acestea.

   • Monia, a menționat aici : ”Parcul nu e stadion. Nu e cazul să acoperi tartanul cu un covor gros de coji de semințe, nu e la fel de moale în caz că cei mici se învîrt în patru labe prin jurul băncilor. Și nici nu-s bune de ronțăit (cojile).” 😉

   • Panacris, citeste ce i-a raspuns Printesa 🙂

   • as mai adauga caini….. sau stapani de caini care nu aduna rahatul….. dupa animalele lor, caini care fac pisu la primul copac…vazut, si in plus faptul ca sunt copii alergi la caini si in parc. Ex : fiica mea e alergica la ei …. deci mereu sunt privita ca o persoana care are ce are cu caini in momentul in care alung cainii de pe langa ea in special cei care se catara pe ea.. (am caine acasa dar are tarcul lui afara.).

   • doamneeee..zilele trecute a trecut una (care,culmea, era si mama de copil pana in 5 ani) cu un dulau, care s-a usurat de cred ca 2 kg de…ce credeti???? caca!!!! mama si cum mirosea…si m-am uitat urat pe ea, poate se simte…dar nimic.a plecat mai departe, foarte degajata. aproape mandra. data viitoare o sa opresc persoana in cauza si voi chema politia.

   • La mine pe strada este o duduie care are un dulau pe care il aduce sa si faca treburile la mine in gradina din jurul blocului. Dar gradina este strict privata si imprejmuita. Si nici nu aduna dupa el. Eu am caine dar adun de fiecare data ce lasa in urma lui. Intr o zi am oprit o si i am spus frumos sa nu mai intre cu catelul in gradina mea cu flori si sa adune fecalele. La care raspunsul a fost : bine. Da nu mai intra in gradina dar de adunat tot nu aduna…. In parcul unde merg cu fiica mea vin unii cu caini fara lesa. Sau am prins pe un domn mai in varsta care si a dus cainele la groapa cu nisip pt copii sa si faca treburile. Cu ala am fost de a dreptul obraznica( asa m a numit) dar nu am putut sa ma abtin….

   • Cu pipi cainelui nu ai ce face; nu ii poti pune punga cainelui sa faca in punga.
     Insa rahatii se strang ff usor cu o … punga. Eu inca sunt privita ciudat cand adun rahatul cainelui, ba mi semai spune sa las acolo, ca e ingrasamnt. Lasa destui, nu ecazul sa las si eu. Poate daca sun vazuta si de alti stapani de caini ca adun incep si ei sa adune.

   • Dar a mentionat asta chiar in paragraful 6.

   • In cartierul unde locuiesc sunt 4 locuri de joaca. Seara sunt pline de copii si de parinti. Spre surprinderea mea, parintii sunt cei care strica peisajul si care lasa in urma un gunoi de nedescris. Seara cand se intuneca ramane in urma o imagine dezolanta. Si ar fi atat de simplu sa fim civilizati … atat de simplu. Printre gunoaiele lasate in urma enumeram : cantitati enorme de coji de seminte in dreptul fiecarei banci unde au dat din falci parintii, cutii de suc, energizant (da, nu esti un parinte cool daca nu bei energizant sa arati ca iti tratezi cumva oboseala), bere (da, sunt si parinti care beau o Timisoreana in parculetul copiilor!), servetele aruncate pur si simplu pe jos, tot felul de lichide scurse, guma lipita peste tot, ambalaje de la diverse junk-uri (inclusiv de la seminte), paharele de cafea si lista continua la nesfarsit. 90% din acest gunoi il produc parintii, stiu fiindca ii vad seara de seara. Eu, sunt o minoritate si o ciudatenie printre ei, tocmai fiindca nu am apucaturile lor. Pur si simplu acesti oameni nu isi dau seama de raul pe care si-l fac singuri atat lor cat si copiilor lor. Este mult mai important sa ne afisam la locul de joaca cu bijuterii scumpe (de parca am merge la o nunta sau la un eveniment monden), sa ne dam jos dintr-o masina de lux, sa vorbim vulgar si sa uitam motivul pentru care am venit de fapt in parculetul copiilor.
     Cu regret o spun: suntem o tara de parveniti si nu de putine ori nu ne meritam locul in Europa.

2. Complet de acord!
   Mie mi-e pur si simplu oroare cand ma gandesc ca, in curand, strumful va merge in parc si va pune mana pe nisipul ala scarbos unde-si fac nevoile toti cainii, pisicile si copiii (oh, da, un pishu, o caca ca de, blocul unde se afla casa e foarte departe…) din cartier. 🙁 Nu sunt o mama disperata de microbi si d-astea dar, totusi, nisipul din parcuri e un focar de infectii…
   (Mi s-a zbarlit parul cand am citit despre Sofia si carnatul din fantana. :(( )

   • Da, chestia asta cu făcutul nr 1 și nr 2 în public e horror. Și când eram fetiță mică eram îngrozită să văd că unii copii sunt puși / lăsați de părinți să facă una alta în public. Eram îngrozită, nu știu, poate oi fi fost eu mai pudică dar pentru mine mersul la baie Trebuia să se petreacă exclusiv la toaletă și niciodată în văzul tuturor. Oribil obiceiul ăsta, o fi fost ok acum o sută de ani dar găsesc incredibil să îți pui copilul să își facă nevoile în public. Pentru intimitatea lui, apoi de igienă ce să mai zic. Ar fi super să existe îndreptarul ăsta la intrarea în parcuri. Un fel de codul bunelor maniere 🙂 Pentru liniștea tuturor. Sunt perfect de acord cu tine. Și cu împărțitul jucăriilor cu forța iară mă deprim. Un copil care nu își împarte jucăriile nu e EGOIST, nu e Posesiv, e doar ATENT, responsabil pentru ceea ce are. Și sigur va împărți când și cu cine consideră că merită să împartă. Eu îmi amintesc deciziile de a împărți sau nu jucăriile. Care jucării, când, cu cine. O intervenție exterioară de la adulți pica anapoda și nu pricepeam de ce se bagă când totul are (altă) logică în lumea copiilor și a jucăriilor.

   • Copiii peste 2 ani, cei care nu mai poarta pampers, fac pipi destul de des si nu pot tine prea mult pana ajungi la o toaleta, care si-asa lipsesc…uneori, nu ai ce face si trebuie sa-l pui sa faca in nisipul amenajat pentru catelusi…sau te poti plimba cu olita in geanta!!:-))

   • Cum in nisipul pentru catelusi???
     Sofia inca poarta scutec, dar cind n-o sa mai poarte si o sa aiba urgente in parc, o sa o duc undeva departe de locul de joacă si-o o s-o pun sa faca intr-un scutec sau pe o aleza intinsa pe jos, sau intr-o punga cu servetele si apoi o sa string si-o sa arunc la toaleta publica sau la gunoi. Mi se pare o solutie buna, nu vad de ce n-ar merge.

   • Fata mea nu mai poarta pampers de la 2 ani si aproximativ o luna si cand mergeam in parc, in care stam cel putin 2 ore, si daca cerea sa faca pipi trebuia sa faca atunci deoarece exista riscul sa faca pe ea…si chestia asta cu rusinea, fata mea nu o are si am observat ca nici alti copii…eu una o pun sa faca in parculetele pt catelusi sau intr-un loc mai ferit!

   • De acord Diana! Pina stau eu sa scot aleza, servetelele, bla bla, fata mea face de 2 ori pipi in pantaloni. Printesa, te rog sa ne ti la curent cand ajungeti la dez-pamperizare despre metoda aleasa. Ieri seara, la baie, I mi-a spus: caca, dar n-am apucat s-o ridic din vana cand ceva a facut pleosc. Asta e! E greu pina invata sa-si controleze sfincterul. Bafta!

   • Sunt parinte si am 2 copii, iar din respect pentru ceilalti care merg in parc…….da…..am mers luni de zile cu olita portabila dupa mine in geanta si voi merge in continuare. Prefer sa pun fetele sa isi face nevoiele in olita portabila decat sa le duc in tufis sau in orice baie publica. Motivul este si din motive igienice si din motive de curatenia parcului. Nu imi place sa vad caca lasat de altii deci nu las nici eu. Eu am ceva similar cu aceasta si este fff buna:

     http://www.all4baby.ro/produse/2692-olita-portabila-fisher-price.aspx

   • Fetita mea nu mai face in scutec de la 1 an si 2 luni. Nu in toate parcurile sunt toalete si in multe unde sunt sunt murdare, nici eu nu intru dapai sa imi duc fetita. Acum are 1 an si 11 luni. Cand are nevoie imi zice si o duc undeva foarte retras si face. Daca se intampla sa faca caca strang dupa ea (desi nu se intampla decat extrem de rar). Avem si un catel pe care il ducem la plimbare cu noi. Cum strang dupa el pot strange si dupa fetita mea nu? Sau sa ii duc si lui olita? 😛 🙂

   • stai sa vezi ce mirobolant e cand strangi dupa caine cum eu consider normal,sa fii injurata (eu am o fetita de 4 ani si un catel)

   • Cred ca toti cei care strangem cunoastem. Si daca nu esi injurat, se face misto de tine.

   • Mie mi s-a intamplat in parc sa ma anunte fetita mea de 3 ani ca face pipi, putin dupa ce renuntase la scutec. Am cautat disperata o toaleta, alergand cu ea in brate vreo 10 minute, in cladirile de prin parc si din jurul parcului. Nici urma… pur si simplu nu am gasit nicio toaleta, asa ca am apelat la un tufis de la marginea parcului. Si eu ii judecam pe parintii care faceau asta inainte sa mi se intample mie.

   • Sofia inca poarta scutec, dar cind n-o sa mai poarte si o sa aiba urgente in parc, o sa o duc undeva departe de locul de joacă si-o o s-o pun sa faca intr-un scutec sau pe o aleza intinsa pe jos, sau intr-o punga cu servetele si apoi o sa string si-o sa arunc la toaleta publica sau la gunoi. Mi se pare o solutie buna, nu vad de ce n-ar merge.

   • Iote si solutia:
     http://www.copilul.ro/sugar/ingrijire/5-olite-inedite-pentru-copii-a12415/Olita-pentru-calatorie.html

     Sunt 5 modele in lonk, eu ma refer la primul model de olita = pliabila, cu punguta, era imposibil sa nu existe.

   • ah bun, deci se poate, ce veste buna!

   • Mersi, Printesa, pentru ideea cu aleza. O bag la cap pentru cand o fi cazul. Mi se pare cea mai comoda, mai ales ca o aleza nu necesita spatiu de carare suplimentar.
     Eu nu am vazut pana acum lazi de nisip speciale pentru caini. Sunt lazi de nisip doar in parculetele copiilor unde, din pacate, fac diverse cainii cu stapani nesimtiti si copiii cu parinti nesimtiti…
     Una peste alta, ideea e sa vrei sa strangi dupa copilul / cainele tau si sa nu-i deranjezi pe cei din jur. Si nu, acoperit nr. 2 cu servetele umede nu inseamna „strans”.
     (Ca tot vorbim despre subiectul asta, am vazut si copii care erau pusi sa faca caca / pisu, tinuti de un parinte in pozitia „scaunel” in fata blocului. Sa nu-mi spuneti ca nu puteau sa urce repede si sa mearga la toaleta proprie.)

   • ai dreptate;)

   • asa cum cel mai important lucru pentru un parinte este fericirea copilului/copiilor sai , la fel este si fercirea celorlalti copii din parc pentru parintele/parintii fiecaruia dintre el…
     din experienta va spun ca exista o solutie mult mai simpla : cand copilul se obisnuieste sa faca la olita si/sau toaleta este ok si nu va uita…. cand iesiti in parc, pentru o perioada de proba/preventie (2-4 saptamani) puneti pampersul, dupa ce rugati copilul sa faca pipilica atat cat ii vine si cat poate (de obicei raspunsul este nu-mi vine!). veti proceda la fel si la somnul de amiaza si poate o perioada mai indelungata la cel de noapte! se va crea o obisnuinta, un reflex si totul o sa fie in regula… ca exista uneori urgente este cu totul altceva…. si daca nu-i, nu-i 🙂 astept feed-back-uri, sper pozitive… succes!

   • lonk = link 😀

   • Printesa – absolut de acord! mi se pare foarte corect sa procedezi asa..

     Raluca – daca fetita de 3 ani tocmai a renuntat la scutec si deci exista sansa sa nu se poata tine prea mult in caz ca-i vine o nevoie, cel mai simplu ar fi sa iei cu tine (alaturi de cana de apa sau alte lucrusoare pe care le luati in mod obisnuit cand iesiti in parc) si o pereche de pampers sau un scutecel sau ceva asemanator pe care sa le folosesti cand apare urgenta.

   • Mie una nu mi se pare ceva iesit din comun sa vad un copil care face pipi intr-un tufis sau in iarba…pana la urma pipi nu este toxic si nu se imbolnavesc copiii din cauza asta…haideti sa luam lucrurile putin mai relaxat…olite pliabile…exagerat!!!

   • Nu e vorba ca suntem noi, ceilalti, stresati. E vorba ca nevoile nu ni le facem in public. Ca asa ajung copiii respectivi la nivelul de adult si isi scot jucaria la marginea drumului sa faca pishu… Si da, nu e toxic dar, totusi, avem pretentia de oameni civilizati si decenti.

   • Si pe noi ne puneau in caz de urgenta ai nostri sa facem pisu in tufis, dar pentru asta eu nu imi scot nimic la marginea drumului. Una e sa faca pipi un copil de 1 an-2 intr-un tufis si pe masura ce creste sa ii explici ca se poate tine pana la toaleta si alta e sa faca un adult care gandeste, nu? Fetita mea de 1 an si 11 luni face in caz extrem, dar cand stiu ca se poate abtine ii spun ca imediat ajungem la toaleta (asta daca stiu ca este una decenta in jur) si o sa faca acolo. Si se poate tine destul de mult.

   • Pai atunci nici pipi de caine nu e toxic. Si orice nevoie de orice fiinta vie e biodegradabil asa ca ne intoarcem la baza: cine are voie sa faca pipi in tufis si cine nu? Si care pipi miroase si care nu?
     Unul cu nasul sensibil poate sa zica ca lui ii miroase si daca face pipi o furnica. Altul cu nasul mai nesimtitor, asa ca al meu, poate sa zica: pai frate daca e asa pe mine nici mirosul de sconcs nu ma deranjeaza, de biodegradabil totul e biodegradabil deci haideti, chilotii jos si la tufis toata lumea!
     Eu n-am ajuns inca acolo, al meu face in pampers, chestia cu olita pliabila am gasit-o acum, tot citind dezbaterile pe marginea articolului dar mi se pare o chestie super civilizata. Bine, mai civilizat ar fi folosirea toaletelor publice dar cateodata nu exista ar altadata sunt mega infecte. De. Grea problema chiar si pentru un adult.

   • Bag de seama ca deja va agitati prea tare…mai vorbim cand va veti confrunta cu lucrurile astea…haideti sa nu facem dintr-o nevoie fiziologica ceva atat de grav! 🙂

   • Da, daca nu e cancer, nici nu-i voie sa vorbim despre asta, absolut! 🙂

   • Aaaa, pai asta nu e nimic. Sa vezi ce agitatie ma ia cand ma taie vorba aia ca pe tot omu’ si n-am unde sa fac 😀 !!!

   • Cirius, da-i drumul unde te apuca. Sa nu facem dintr-o nevoie fiziologica ceva atat de grav!

   • Să vezi sub geamul biroului, în buricul târgului, un adult cum se ușurează, nu cred că e prea plăcut 😀

   • Lasand gluma la o parte am vazut-o si pe-asta in buricul Parisului, pe Champs Elysee. O cersetoare, nu comentez etnia si nici nationalitatea, si-a ridicat fusta, s-a pus pe vine si a facut acolo. Este o imagine care are sa ma bantuie toata viata, am vazut-o acum 4 ani dar parca am vazut-o adineauri. Inutil sa precizez ca nu avea chiloti si era foarte paroasa 😀 😀

   • Super, acum o sa ne bintuie si pe noi! 😛

   • Da asta cu olitele e groaznica:)) Nu ai vrea sa ne ducem toaletele cu noi in parc

   • Pt un pipi de urgenta prefer dupa un pom ferit de ochii lumii decat de aleze, pungi sau alte plasticarii ce nu sunt biodegradabile…pt nr 2 e altceva…olita portabila e o solutie

   • Tavya, ca doar n-o sa lasi punga sau aleza pe jos, o arunci la gunoi, evident.

   • Parintii mei faceau treaba asta cu mine cand eram copil. Mi-era o rusineeeeeeee, am jurat ca nu o sa-l pun pe al meus a faca in public niciodata.

   • O olita pe care mi-o doresc de cand Dodo a renuntat la scutec: http://www.amazon.com/gp/aw/d/B003B911H8/ref=mp_s_a_1_30?qid=1398880534&sr=8-30&pi=AC_SX110_SY165_QL70
     Dar m-am descurcat cu cea mai ieftina olita de plastic mica din Obor, pusa in cosul caruciorului, facea copilul repede, apoi băgăm olita intr-o punga si o goleam la cel mai apropiat wc public. Repetam de cate ori era nevoie. Se poate si fara facut nevoile la locul de joaca, trebuie doar sa vrei.

   • Perfect de acord. Daca dorim un parc curat trebuie si sa ajutam sa il mentinem curat.

     Olita portabila nu mi se pare un efort extraordinar.

   • Mda, nici eu nu sunt de acord ca daca un alt copil vine si se tavaleste pe jos ca vrea fix lopetica din mana copilului meu, trebuie sa i-o smulg din mana si sa i-o dau. De obicei ii ofer alta (alternativa) si ma astept ca insotitorul lui sa ii explice ca trebuie sa ceara intai copilului meu (nu mie) si sa ii explice ca nu poate avea mereu tot ce isi doreste, nu sa stea si sa se uite la mine in timp ce noi trebuie sa suport plansete si dat din picioare…
     In alta ordine de idei, asa de tare ma obosesc parintii care vin sa stea de vorba cu mine si isi ignora odraslele, pe care tot eu trebuie sa le prind sa nu cada sau sa ii opresc sa mai puna nisip in cap fetitei mele…Sincer, daca voiam sa socializez cu un adult, ma duceam sa beau o bere; in parc ma duc sa stau cu copilul meu. Ma joc cu el, facem castele de nisip, ne jucam de-a piratii impreuna daca nu sunt alti doritori…Unora li se pare ciudat sa, gen: ii dai atentie copilului, sa il asculti cand vorbeste cu tine. Odata un grup de mame (de varsta cu mine, 25+) radeau de mama focului pe tema „Uite si la asta, se joaca cu copilu’!?” in timp ce ele stateau cu telefoanele in mana, ca orice parinte cu mintea la cap…
     Sa mai zic si de tot familionu’ care sta pe banca, mananca chipsuri si seminte si beau cola, facand galagie si mizerie…Liceu la varsta a doua much?
     A, si daca e vreun parinte care considera ok sa il lase pe al lui sa imbranceasca, sa jigneasca (proasto, urato) – mai ales daca nu e provocat- atunci si mie mi se pare ok sa intervin. E o limita si la a-i lasa pe astia mici sa se descurce singuri, purtarile urate trebuie corectate pana la urma daca nu ai chef sa o faci tu, o sa fiu eu nevoita sa o fac.
     Si inca ceva: cum de e firesc ca babele cu pekinezi sa ii duca sa isi faca nevoile in nisip (?!) langa bebelusi de nici un an (?!?!?). Serios, nu s-a intamplat doar odata. Ba chiar au fost stupefiate ca le-am cerut sa plece (nu au vrut, dar pana la urma, efectiv le-am dat pe usa afara). Ce, cainii nu au atmosfera potrivita pt. golirea intestinelor daca nu e nisip sau…spatiul verde de langa bloc nu e indeajuns?…

   • Ahahaaa, cind am scris despre stapinii de ciini care nu string dupa animale, mi-au sarit in cap oameni ca de copiii care fac la copac de ce nu scriu? Acum ca am scris despre copiii care-si fac nevoile la copac, reluam discutia despre pipi de ciine la nisip. lazile cu nisip n-ar trebui sa exista intr-o tara necivilizata ca a noastra.

   • Exact :))) Să ne puncte puncte unde ne vine. E trist, mai ales că în final se ajunge la un spațiu acoperit cu răhăței de copii în care alți copii ajung să se joace. Păi asta e normal? Nu. Se pot găsi soluții, sigur, cel mai simplu și ușor e să facă copilașul unde îl scapă (ceea ce nu știu cât de bine îi prinde nici lui) că doar și treaba mare e treabă mică la un copilaș. Ei, eu aș întreba un părinte de copilaș pro treaba mare/mică oriunde la locul de joacă dacă i se pare ok ca al lui copilaș să stea în răhățelul altui copilaș.

   • Asa e, saracii copii fac mai degraba castele din mucuri de tigara si alte gunoaie decat din nisip…Si, daca tot suntem aici, ar trebui sa dispara si bordurile de ciment din parculete.

   • Sa pui copilul e una, ca poate nu mai poate tine un pipi si majoritatea parcurilor nu au toaleta, dar cum e sa mearga parintele….adica tatii, pt ca ei pot din picioare si o vad ca pe ceva normal si uman sa faca pe pom precum cainii… Unii Se mai si mandresc cu asta

3. Eu am ramas muta ieri in statie la 41, uitandu-ma la un ‘domn’ care il injura de cruci pe fiu-su de vreo 4 ani, pentru ca a deschis sticla de suc prea repede si a turnat pe el. Arata relativ normal pana a deschis gura. Si raman muta de fiecare data cand trec pe langa un loc de joaca si aud parinti injurand/ blestemand copii. Cred ca ar trebui sa facem afise cu postarea aceasta a ta si sa le lipim prin parcuri si locuri de joaca.

4. In momentul cand intra in parc un copil cu dizabilitati totul se opreste, privirile atintesc asupra lor, copii si parinti….dragilor nu are 3 ochi sau 10 maini, te intreaba ce a patit etc. Cum ma simt eu ca mama…greu de exprimat in cuvinte

   • da, asta e intr-adevar o situatie cumplita, imi pare nespus de rau, romania e o tara oribila… 🙁

   • Romania e o tara frumoasa, cu un potential extraordinar 🙂
     Din pacate, locuitorii ei lasa de dorit…poate lor li s ar putea atribui acel „oribil”

   • Nu am obiceiul sa comentez, dar nu iti inteleg deloc punctul de vedere, si sunt chiar curioasa de ce spui asta. Eu traiesc intr-o capitala poate putin mai usoara pentru cei cu dizabilitati (Budapesta), dar nu cu mult. Si am si experienta proprie: sotul meu a fost impins de pe un tobogan acvatic cand avea 12 ani, si acum (dupa ani multi in scaun cu rotile, operatii si terapii de recuperare, etc.) umbla cu un baston – a nu se intelege cu usurinta lui House, el chiar nu poate nici sa stea in picioare fara a se sprijini, si evident are un mers greoi, leganat, weird.
     Majoritatea adultilor nu se uita lung la el, pentru ca se controleaza, dar copiii o fac, fara nici o exceptie, indiferent de varsta. Si sa stii ca pentru el nu exista lucru mai enervant decat parintii care efectiv isi iau copiii de mana si ii tarasc mai incolo, certandu-i ca nu este frumos sa se holbeze. De ce?! For God’s sake, el este perfect constient de faptul ca mersul lui e ciudat, iesit din comun, si crede ca este normal ca oamenii sa fie curiosi, si el ar fi daca ar vedea ceva ce nu intelege. Si se bucura enorm cand mai dam de un parinte mai deschis la cap, care ii explica pustiului ca poate pe nenea il doare piciorul, sau chiar il trimite sa-l intrebe ce-a patit.

     Nu stiu ce varsta si ce handicap are copilul tau, dar daca este ceva fizic (sau chiar mental, dar percepe cat de cat lumea inconjuratoare), si el isi va dea seama mai devreme sau mai tarziu ca este atfel decat ceilalti. Si atunci eu zic ca i-ar fi de folos sa il inveti (si sa te inveti si pe tine), ca politica strutului nu da rezultatea prea bune, nu trebuie sa-i fie rusine de cine este, nu trebuie sa spere ca ceilalti se vor preface ca nu-l observa, nu trebuie sa se straduiasca sa se comporte ca toata lumea. Astfel il vei scuti si te vei scuti de o gramada de dureri si probleme psichice – din pacate parintii sotului meu au procedat exact cum faci tu acum, si i-au trebuit ani buni pana sa isi vindece ranile sufletesti, si sa accepte ca nu este freak of nature, ci doar diferit. Pentru ca daca propria mama vrea sa te ascunda, sincer, la ce sa te astepti de la straini…?

   • Nu aveti cum sa ma intelegeti pt. ca nu sunteti MAMA de copil special…vorbeam strict la subiect…asa cum fumeaza, mananca seminte , se scalda in fântâna arteziana asa si comportamentul lir este unul destul de primitiv….micuta nea are diar sase ani si am plimbat-o in toata tara, la mare la munte, in statiuni…peste tot …nu i-mi este rusine cu ea dimpotriva ma simt mandra ca sunt mana ei…era vorba doar de mentalitatea semenilor. Nu sunt de acord cu izolarea copilului sau adultului cu dizabilitati .

   • cu siguranta integrarea e cea mai buna cale, problema este ca in general copiii sint destul de cruzi (pentru ca sint sinceri, nu stiu sa fie politicosi), iar adultii se dovedesc a fi niste brute in cele mai multe cazuri. iti doresc multa putere, Dana!

   • Cu riscul de a te necaji, iti spun ca e imposibil sa nu se uite lumea, asta nu inseamna ca se zgaieste sau gandeste in vreun fel urat despre copilul tau. Empatia exista, chiar daca NU esti mama de copil cu handicap, ea tine de a te pune in locul altuia, nu trebuie sa ai sau sa fii ca sa poti intelege. Gandeste-te ca sunt 100 oameni alb negru si deodata apare unul in culori- e imposibil de neobservat. Si poate ca oamenii care vin sa va intrebe diverse o fac tocmai din dorinta de integrare, nu curiozitate malitioasa. Una peste alta, se spune ca doar parintii speciali pot avea grija de copiii speciali, asa ca iti doresc multa intelegere, multa rabdare si sanatate.

   • Sunt de acord cu Ioana: de ce crezi ca toti cei care se uita, intreaba, etc., o fac din rautate? Evident, sunt si astfel de oameni, dar nu trebuie sa presupui ca majoritatea sunt asa, pentru ca daca o faci, ai si tu prejudecati, ca si ei, si atunci cum te astepti sa fiti acceptate, daca nici tu nu accepti…? Tu ai un copil special, eu am un sot special, dar chiar daca nu as avea, nu vad de ce nu as putea intelege, ca va este greu sa va integrati – la un moment dat cu totii am fost in situatia asta, e adevarat, mai mult pentru lucruri minore (batjocoriti pentru ochelari, nume, greutate, saracie, whatever), dar tot ne amintim cum a fost.
     Eu spun sa dai o sansa oamenilor. Poate ca la noua din zece ai dreptate, si ei rad de fetita sau le este mila (pentru sotul meu de exemplu mila este mult mai jignitoare), dar acel unu merita, ca cine stie, poate dupa ce ai rabdare sa ii povestesti ce a patit fiica ta, ii va deveni prieten pe viata. Daca tot ai o parere atat de rea despre toata lumea, nu ai de pierdut, si poate chiar reuseste cineva sa te surprinda placut.
     (Noi avem un baietel de numai patru luni, dar il vom invata, asa cum am facut si cu varul lui de sapte ani, sa nu ignore pe nimeni, numai pentru ca e diferit, dimpotriva, sa fie curios, sa ceara informatii, sa incerce sa inteleaga, si sa accepte – atentie, nu sa tolereze, sa accepte!)

   • @ Estsanatlehi multumesc. Am inteles ca asta e cea mai buna si frumoasa abordare fata de un om cu dizabilitati; ignorarea si izolarea doar pt ca ne e rusine sa il abordam sincer, nu e o rezolvare.

5. Superb!
   Mai bine de atât nu se putea spune. Îmi doresc ca si acei părinți despre care ai scris sa citească aceasta postare.
   Oare s-o printez si s-o distribui?! 🙂 Glumesc, desigur, dar uneori așa ar trebui…

6. Frumos spus! Dar din pacate, parintele caruia tu te adresezi nu cred ca citeste:)…sau nu citeste bloguri. Iti propun sa-l scrii cu majuscule, sa-l multiplici si sa-l lipesti prin statiile de metrou si autobuz…e nevoie sa aratam cand ceva nu merge si mai ales ca nu toti suntem de acord. Sau pur si simplu unii nu stiu cum sa faca si-au nevoie de-un strop de ajutor..
   Sarcina usoara sa ai in continuare…si pentru ca stiu c-ai sa primesti si-un baietel…uite si ce „aglomeratie” de bucurie si surprize vei avea!http://ganduri-daruite.blogspot.ro/2014/04/auzi-tu-doamne.html

7. Ce bine ai descris situatiile!!! Am prins si noi cateva din ele…. Cand fetita mea era mica si trebuia s-o dau pe hinta, a venit o fetita langa noi si ne-a rugat s-o dam si pe ea….tatal ei era mai incolo, tolanit pe o banca…era obosit sarmanul!!

8. „dacă îți cade din sufertaș sau din gura copilului un spîrc de mîncare, n-o lăsa acolo pe tobogan, că mai vin și alți copii care n-or să se bucure să calce sau să-și bage mîna în sosulețul vostru.”

   Ba copiii se bucura 😀 , fie-miu abea asteapta sa isi abge mana in vreo scarbosenie.

   Partea cu”cabanosul” nu am inteles-o. De ce speri ca era de caine? Crezi ca un caine are mai putini microbi? 😀
   Sa-ti povestesc ce a patit un „domn” care isi facea nevoile intr-un tufis. Eu imi scot cainele la plimbare intr-un loc in care nu sunt masini, e o zona libera la marginea Bucurestiului. De aceea cateodata il las liber. Adica il lasam ca acum m-am lecuit. Deci, cainele meu, talie mare scotocea dupa broaste prin niste tufisuri. Un nene, bodyguard la o firma de paza era intr-un tufis, isi facea nevoile. Cainele meu a intrat peste el. Ala cu chilotii in vine s-a ridicat imediat. Daca stai pe vine, cat ai fi de inalt, cainele meu este mai inalt decat tine. Omul s-a speriat. Cainele meu nu a vazut omul ci „trufandaua” proaspata de-abia produsa. In timp ce ala tipa cu chilotii in vine, cainele meu halea ce facuse. M-am blocat, imaginea era de Stan si Bran: ala in c**u gol, cainele meu care isi vedea nestingherit de treaba, eu muream de scarba, de greata, jena si ma gandeam: uite dom-le ca se poate si invers, adica sa te oftici ca oamenii care isi fac nevoile iti afecteaza cainele. Ma crezi ca imi venea sa il las acolo? Sa plec si sa il las cu bodygardul cacacios.

   • Plot twist : omul ăla era acolo pentru nr 1 dar când a auzit/ văzut câinele a trecut de frică la nr 2 :))) ioi, nu știam (nu vroiam să cred că domnii căței fac din astea) :))

   • Al meu nu e „domn” 😀 , dupa cum o demonstreaza intamplarea de mai sus.
     Exista multe similaritudini intre caini si copii, cu riscul de a primi bobarnace pentru comparatie, pe mine educarea unui caine m-a ajutat mult in intelegerea mecanismului de functionare al copilului meu.
     Cainii ca si copiii au tendinta sa „guste” tot. Mai ales cand sunt mici. Unii caini nici adulti nu se dezvata, aici incepe diferenta: pe om il dezveti.
     De asemenea, daca vrei sa distrugi un caine il bati. Valabil si pentru copii. Cainele se educa fara bataie, eu pe al meu nu l-am batut niciodata. Puiul de om incepe sa inteleaga explicatiile dupa o varsta dar cand e foarte mic se aplica aceeasi teorie ca si la caini: tonul face muzica. Un ton calm determina o reactie pozitiva, un ton rastit sau tipetele au efectul invers celui dorit.
     Cainele ca si copilul este oglinda ta ca si comportament general, daca esti calm si echilibrat la fel va fi si cainele respectiv copilul.
     Inca o data, imi cer scuze pentru comparatie.

   • De ce sa iti ceri scuze pentru comparatie? Sunt perfect de acord cu comparatia ta, ba as mai adauga una: cea dintre copii si pisici. Faptul ca am tot avut pisici, in casa, la bloc (acuma astept multele comentarii negative :)) ) m-a ajutat enorm cu copilul pe care il am acum. Are 5 luni jumate si intr-adevar tonul conteaza cel mai mult, deciziile hotarate si m-am prins ca si un copil de 5 luni se poate educa pentru ca intelege. Nu ii inteleg pe parintii care zic ca ” ce vrei de la el ca e prea mic, inca nu stie, inca nu se poate educa, etc” Eu le-am demonstrat ca se poate, ca stie si intelege. Ca si pisicile le-am educat de la varsta de 1 luna, ca si ele stiu. Poate nu stiu asa logic si rational ca noi, dar cu siguranta simt in tonul vocii cu cine le merge si cu cine nu. Si sa nu uitam ca pana la urma si noi suntem mamifere si intre embrioni de diferite specii nu exista diferenta pana la cateva saptamani (astept restul de comentarii negative ca am numit Omul un mamifer :)) )

   • Omul chiar este mamifer,nu ai de ce să-ti ceri scuze,naste pui vii si îi hraneste cu lapte.

   • Pentru ca zona in care locuim nu prea abunda in parcuri iar cel mare se reamenajeaza, dar si pentru ca suntem mititei si preferam plimbarile in carucior, inca nu am avut parte de experientele descrise. Pe de alta parte, cum noi nu am pornit inca in aceasta aventura a parcului, gasim foarte utile unele sugestii din acest articol, care sunt convinsa ca ne vor scuti de anumite situatii neplacute.
     In alta ordine de idei…nu am mai ras de foarte mult timp asa cum am facut-o in aceasta dimineata cand am citit relatarea lui Cirius :))))..Nici nu stiu pe cine sa compatimesc mai mult: pe caine, pe bodyguard sau pe stapan?!? 🙂

   • Compatimeste-l pe stapan ca el a trebuit sa suporte un caine imputit si scarbos 😀
     Nu e locul asa ca nu mai povestesc aici ce s-a intamplat cand mi-a refulat fosa!!!

   • E tragi-comica povestea, nu stiu altii, dar eu am ras cu lacrimi. Si e destul de greu sa ma faci sa rad cu lacrimi 😀
     Imi dau seama ca tie nu ti s-a parut asa amuzant momentul respectiv.

9. In Barcelona, unde m-am mutat de citeva luni, locurile de joaca pentru cei mici sint clar delimitate de gardulete, n-au ce cauta ciini (dupa care oricum umbla stapinii cu pungulita) sau copii mai mari. Ce-mi place: parintii sint relaxati, nu am auzit niciodata vreunul sa tipe la copii, daca pruncii sint inca patrupezi umbla dupa ei, sa ii mai ajute, sa-i fereasca etc., daca sint deja marisori, stau pe margine si socializeaza cu alti parinti. Nu de putine ori am vazut mame pe jos, desenind cot la cot cu copiii sau sapind in nisip. Ce nu-mi place: si ei fumeaza, chiar daca nu in interiorul locului de joaca, fix linga, odata de la o reunuioune din asta mamiceasca venea un miros de iarba, fereasca! Fix in nasul copiilor.

   • ahahaaa, am oobservat si eu asta in barcelona, toata lumea fumeaza iarba, peeeste toot! 😛 those lucky bastards.

10. Dar in ce parc se intampla toate astea? Eu unde am fost pana acum nu am intalnit asa ceva si sper nici sa nu intalnim.

    • Păi… cam în toate… Mai bine ne spui unde NU se întîmplă, să venim și noi acolo!

    • In Otopeni de exemplu, nu tin minte sa fi vazut asa ceva. E civilizat din toate punctele de vedere. Sunt convinsa ca exista si altele. Trebuie cautate si gasite. Asa ar fi cel mai bine.

    • Noi iesim in parcuri mai spalate ca altele (Bordei, Kiseleff, Herastrau) si nu e civilizat, sa merg pina in Otopeni de doua ori pe zi, sa stau in trafic o ora ca sa se joace copilul juma de ora nu mi se pare o solutie. O solutie e sa incercam sa ne civilizam oleaca. 🙂

    • si in Otopeni se sparg seminte…si in Otopeni parintii stau cu telefonul in timp ce strumfii se catara pe unde apuca.

      E drept ca se si matura, e mai mereu curat iar legat de nevoile in aer liber nu pot spune ca am vazut. E si mai usor de curatat avand in vedere ca sunt alei sau spuma moale pe jos. Mai greu sa aduni chistoacele din pietris decat de pe suprafata plana.

11. Eu nu stiu sa gestionez interactiunea cu altii copii si implicit parinti. Oscilez intre politete si nervi si habar nu am ce decizie sa iau. Intr-o zi al meu (sub 2 ani) se juca cu o masinuta abandonata de un alt copil, deci nu era al lui. In parc au intrat o tanti cu un copil, cred ca avea vreo 4 ani. Ala cum a intrat a inceput sa urle ca vrea masinuta lu fie-miu si s-a repezit la ea. Eu m-am blocat. Ala urla de zici ca il muscase ceva, fie-miu pusese buzita si tine masinuta strans la piept. Mama celui mare nu afcea nimic. Dar NIMIC. Am incercat printre racnete sa ii explic celui mai mare ca al meu se plictiseste repede, sa astepte 5 minute si ii aduc eu masinuta. La momentul asta a inceput sa dea cu pumnii in maica-sa si sa o loveasca. Aia tot nimic. Radea. Nu jenata, doar se hlizea. In tot timpul asta nu a scos niciun cuvant. Mi-am luat copilul pe sus si m-am tirat repede de acolo. Nici acum nu stiu ce ar fi trebuit sa fac.

    • pai iti spun ce fac eu: sunt pregatit sa intervin daca situatia sta sa devina violenta, dar in rest, nu fac nimic.
      asta deoarece consider ca acest gen de sutuatii/ conflicte fac parte din viata si copilul trebuie sa decida singur cum iese din ele: fie renunta, fie nu renunta. in plus, nu e ok ca un parinte sa se bage intre ei, avand in vedere diferenta de „categorie” dintre adulti si copii, mai ales ca voi fi biased, in sensul ca un parinte fie va tinde sa actioneze tot timpul in favoarea propriei progenituri (dn egoism sau prostie), fie va tinde sa actioneze tot timpul in favoarea celuilalt copil (dintr-o politete sau rusine prost folosita in context).

      cred ca dezamagirea si frustrarea de a fi lipsit ceva ce-ti doresti sunt lectii importante pentru copil, care trebuie sa experimenteze si sentimentele astea, ca altfel poate creste cu impresia ca lumea e un loc in care totul i se cuvine.

      nu stiu daca gresesc sau nu, as fi curios de parerea unui psiholog, specialist in parinteala etc

    • Mde, nici eu nu stiu. M-am speriat de cum urla celalalt, facea rau iar al meu statea cu lacrimile in gat. Violent a devenit dar in mod ciudat cu maica-sa care nu ii spusese nimic. Diferenta de gabarit era mare, al meu are 1 an si 8 luni, celalalt avea cam 4 sau chiar 5 si era si maricel. In mod sigur daca l-as fi lasat, i-ar fi smuls astuia masinuta si, recunosc, mi-a fost frica sa nu-l pocneasca. Daca erau de aceeasi varsta as fi stat sa vad ce se intampla.
      Am asteptat sa zica mama lui ceva dar cand am vazut ca se ingroasa gluma am intervenit. Nu l-am certat pe copilul care nu era al meu, eu nici pe al meu nu il cert, ii explic si atat. Si aluia i-am spus frumos ca ii dau masinuta, sa mai astepte un pic.
      Ce m-a siderat: in tot timpul asta maica-sa nu a avut nicio reactie.

    • Cred ca si psihologul zice la fel, copilul trebuie sa invete sa-si gestioneze singur situatiile de conflict sau criza. Insa sincer, din experienta mea personala exista niste specimene cu care nu prea ai cum sa faci. Cate unii vin sa-i dea in cap copilului si sa-i ciordeasca jucaria lui din mana lui. Si in cazuri din astea, ca sa nu ma enervez, ii ziceam Marei „mami, sa nu te superi, unii sunt prost crescuti, tu sa nu faci asa ceva niciodata” suficient de tare incat sa auda si ma-sa sau ta-su si sa ia masuri. 😀

    • Can copilul tau are sub 2 ani si conflictul e generat de unul de 4 ani cu manifestari violente stai si te uiti si il lasi pe al tau (2 ani) sa decida ce face??? Hmmm…Succes cu treaba asta. Eu nu as putea sa fac asa ceva.

    • @madalina
      daca stai sa te gandesti, si-n viata se intampla sa vina peste tine unul mai mare, mai puternic (nu neaparat fizic vorbind), cu mai multa influenta etc si sa te lipseasca pe nedrept de ceva al tau.
      deci faptul ca celalalt copil e mai mare nu mi se pare important, pentru ca intotdeauna se va gasi unul „mai mare” care sa-ti faca o nedreptate.
      it’s a fact of life.

      sigur, totul pana la violenta, asta am si zis de la bun inceput.

    • ca tot a venit vorba de dificultati in a gestiona diferite situatii, va rog sa-mi spuneti cum ati proceda voi in urmatorul caz:
      aveti copilul la gradinita. in recreatie si momente de joaca, un alt copil il impinge zilnic pe al vostru, vrea jucaria x fix in momentul in care al vostru se joaca cu ea, neplaceri de acest fel.
      fiind in cadrul gradinitei, m-am gandit, si ma gandesc, ca educatoarele ar trebui sa se ocupe de asta, motiv pt care i-am spus copilului meu ca atunci cand il deranjeaza cineva, sa-i spuna ei.
      sint deja cateva zile de cand se plange de aceasta situatie. nu stiu daca are relevanta, insa copilul de care vorbesc este fiul uneia dintre educatoare. imaginand ca ea este (instinctiv probabil) mai indulgenta cu al copilul ei, si vazand ca se repeta, i-am spus baiatului meu sa-i raspunda pe masura. daca il mai impinge, sa-l impinga si el.
      in afara de faptul ca s-a uitat cu ochi plini de uimire la mine (intotdeauna ii spusesem sa nu impinga, sa nu arunce cu jucarii, etc), si trecand peste nedumerirea lui, nu sint nici sigura ca e corect, ca e ok asa.

      prin urmare, nestiind cum/ ce sa fac, astept sugestii.

      multumesc 🙂

    • Mda, asta e dificila…. habar n-am ce-as face, probabil as vorbi intii cu educatoarea, apoi daca nu se rezolva, da, probabil ca mi-as sfatui copilul sa riposteze…

    • Nu poti sa il dai la alta educatoare?

    • nu s-ar schimba nimic, explic de ce. gradinita e mica, sint 2 grupe/ clase si 4 educatoare ( 2 pe grupa). chiar daca un copil e intr-o grupa si altul in alta, chiar daca „orele” le fac in clase separate, recreatia/ pauza o petrec toti copiii impreuna (ambele clase in acelasi spatiu).

      practic oricare ar fi educatoarea (din cele 4 ), nu-i pot separa pe copii.

    • Eu i-as invita (pe educatoare si pe copil) la mine, sa ii vad pe cei doi copii cum interactioneaza si sa incerc sa ii imprietenesc 🙂
      Pe de alta parte, exista posibilitatea ca acel copil sa fie agresiv din fire (tocmai pentru a-i atrage atentia mamei sale, probabil la gradinita nu se mai simte fiul ei ci un simplu copil) si atunci as vorbi intre 4 ochi cu educatoarea, sa rezolve ea comportamentul copilului.

    • Ioana, copiii se si joaca impreuna (si la scoala si in parc atunci cand ne intalnim), se si supara si se intorc cu spatele unul la altul, insa copilul a inteles probabil ca baiatului meu nu-i place sa fie impins, a vazut ca impinsul lui are efect, si-i tot da inainte cu asta si-l necajeste.
      eu aici, la faza asta, nu stiam cum sa reactionez, pe de o parte, si ce sa-l sfatuiesc pe baiatul meu, pe de alta parte.
      (e drept ca nu-l impinge numai pe al meu, dar probabil alti copii nu sint deranjati de gest).

      multumesc 🙂

    • Si eu am aceiasi problema.

      De exempliu: parc, leagane, copii, forfota mare. Copil de cca 3 ani se trezeste din senin (am fost pe faza asa ca nu am dubii asupra spontaneitatii) sa ii toarne nisip peste cap lui fi-miu de 5 ani (diferenta de gabarit clara, data nu numai de varsta dar si de conformatie: al meu e gen atletic, celalalt parea mai degraba gen minion). Il iau pe al meu, ma asigur ca n-are nimic la ochi, ii dau dreptate ca nu-i vina lui si n-a gresit cu nimic, il sfatuiesc sa-si gaseasca alt loc. Copilul vine dupa al meu si repeta faza. Tac-su prin apropiere vorbea de zor la mobil. Ii zic copilului meu ce sa vorbeasca cu ala micu si l-am sfatuit ca daca nu merge cu vorba buna sa-l pocneasca dar tare din prima, nu asa sa-l mangaie. Faza se repeta dar de data asta nu-i mai da alui meu cu nisip in cap ci-l trage cu putere de pe scara toboganului. Al meu ajunge fix cu nasul in pamant. Se enerveaza si il trage de par cu putere de zbiera ala micu din toti rarunchii. Eu i-am zis alui meu sa-l pocneasca zdavan daca nu se potoleste, dar asta i-a venit lui, sa-l traga de par cu hotarare. Tatal, neoprindu-se din vorbit, si-a luat tancul de cca 3 ani sub brat (ca pe un sac urlator) si a iesit din parc. Acasa cand povestesc mi i-am pus in cap si pe ai mei si brabata-miu. Daca venea tatal si-mi zicea vreo paispe si/sau imi tragea vreo doua, ce faceam? Daca ii facea tatal ceva copilului meu. Si alte chestii de gen.

      Observatie: unii copii nici instinct de conservare nu au. Sau au asa un tupeu de surclaseaza orice instinct de conservare.

      M-ar interesa parerea voastra! Dupa ce „mi-am luat-o” de la ai mei, fiti fara grija ca suport orice! 🙂 Multumesc anticipat Printesei pentru subiect si forum.

    • Ah, nu stiu, eu chiar nu stiu cum ar trebui rezolvate chestiile astea, acum incep documentarea la capitolul conflicte si violenta intre copii. poate ne dau idei mamele care au mai trecut prin asta sau au mai citit, incercat variante…

    • * As recomanda „Playful Parenting” de Lawrence Cohen.

      * Exista o teorie care spune ca toti copiii acumuleaza frustrari pe care trebuie sa le elibereze la un moment dat.Cel mai natural mod de a le elibera este prin plans . Unii copii, insa, ‘scapa’ de aceste frustrari prin agresivitate.
      Eu cand vad un copil care loveste repetat, fara motiv, prefer sa fiu mai atent si sa ma asigur ca nu interactioneaza cu copilul meu.

      * In cazul disputei pe jucarii prefer sa inventez un joc/scenariu in care sa-i implic pe amandoi (sau cati or fi) si cateodata sa ma ‘bag si eu la joaca’. Nu imi iese mereu, nu sunt mereu inspirat, dar de cele mai multe ori ‘it works’ si o consider cea mai buna solutie.

      ps: „poate ne dau idei mamele care au mai trecut prin asta” : si tatii trec prin asta si pot avea idei 😉

    • Foarte buna ideea cu joaca, da, nu stiu cum nu mi-a trecut prin cap (am citit Playful parenting de curind si are multe solutii pt conflicte de genul asta)! Si ai mare dreptate, si tatii au idei, felicitari!

    • Eu sincer nu l-as sfatui sa pocneasca asa, cu hotarare, un copil mai mic decat el, e diferenta de gabarit si daca unul atletic de 5 ani impinge/loveste cu hotarare unul mititel de 3 ani, poate degenera intr-o situatie chiar neplacuta, ala micu’ sa se trezeasca cu o vanataie, cucui etc serioase.

      Am trecut prin ceva asemanator, al meu a fost intotdeauna mare si atletic, dar ca personalitate foarte linistit si calm. Si avea la gradi un copil mic si agitat care tot timpul il lovea, tragea de el etc. Eu am mers pe ideea ca sa nu riposteze fizic, dar dupa nu stiu cate zile in care am auzit aceeasi poezie (m-a lovit, mi-a dat nisip in ochi, m-a muscat etc.) taica-su i-a zis alui meu exact la fel, pai nah, apara-te si tu. Asa ca intr-o zi (eram si eu de fata, era chiar ora de iesit de la gradi dar lasasem copii inca cateva minute la nisip si discutam cu educatoarea si alti parinti) asta micu’ a inceput iar show-ul cu fiu-meu. La care fiu-meu l-a apucat efectiv de ceafa si l-a varat cu fata in nisip asa scurt, fara niciun efort, intr-o fractiune de secunda. Si l-a tinut pana am ajuns eu si educatoarea sa-l scoatem pe ala micu’ din ghearele lui fiu-meu. Care s-a aparat exact cu textul „pai ati zis ca daca ma mai loveste sa ma apar si eu”. Deci n-as recomanda abordarea asta….
      In mod normal, eu m-as fi dus si as fi abordat tatal si l-as fi rugat sa-i explice aluia mic ca nu e OK sa arunce nisip in capul altora.

    • Si noi ne-am confruntata cu asta. Baietelul nostru avea cam 4 ani jumatate iar cel mic vreo 3. L-am luat deoparte pe al nostru si i-am spus niste variante. Ca poate pleca, ii poate raspunde la fel cu conditia sa nu ii faca vreun rau mare, ii poate vorbi, explica, insista, poate merge la parintele copilului si ii poate spune ce nu ii conivine si i-am spus ca orice alta varianta la care se poate gandi este probabil ok daca nu e ceva iremediabil (adica pus piedici si spart dinti, impins de sus de pe tobogane, etc.). Fireste, mai intai i-am servit variantele pascifiste si apoi pe cele cu tenta de violenta.
      A zis ca el nu loveste alti copii si ca nu e frumos sa parasti. A preferat sa vorbesca mai intai cu copilul. Respectivul nu s-a oprit. Al nostru a preferat sa plece din locul ala alaturi, la alte jucarele.

      Mi se pare important sa ia singur decizia insa la fel de important mi se pare sa stie care ii sunt variantele. E copil, gandeste in extreme, ori ma bate ori il bat. E logic sa afle ca se poate in mai multe feluri.

      Ma uitam ca in alte situatii taticul intervine cu o uitatura urata spre copilul cauzator de dileme. Eventual schimba si tonul intr-unul mai grav…nu e chiar bine asa. De cate ori avea strumful o problema apoi se uita cu ochi lacrimosi la tati…

      Iarasi, copilului trebuie explicat inainte de a pleca de acasa ca nu toti ceilalti copii sunt ca el, ca fiecare este crescut altfel si ca fiecare vrea sa ii fie mai bine. Unii se pricep sa faca lucrul asta fara a deranja pe altii, unii nu.

    • „L-am luat deoparte pe al nostru si i-am spus niste variante. Ca poate pleca, ii poate raspunde la fel cu conditia sa nu ii faca vreun rau mare, ii poate vorbi, explica, insista, poate merge la parintele copilului si ii poate spune ce nu ii conivine si i-am spus ca orice alta varianta la care se poate gandi este probabil ok daca nu e ceva iremediabil”
      frumos. am notat si eu.

      multumesc tuturor pt raspunsuri 🙂

    • Noi l-am sfatuit pe copil sa nu raspunda niciodata la violenta. I-am spus sa incerce sa aplaneze conflictul prin vorbe, iar daca nu reuseste, sa apeleze la adultul care il supravegheaza (parinte, invatatoare). Din imbranceli aparent nevinovate se poate ajunge la accidente grave (eg. cazaturi pe scari, ei au clasa la etaj).

      Daca vorbim despre confruntari de idei, impartit de jucarii samd nu intervenim. Dar l-am invatat pe copil sa manifeste intelegere fata de copiii mai mici, sa fie atent sa nu ii loveasca din greseala. Similar atunci cand merge pe role sau bicicleta, trebuie sa fie atent sa-i fereasca pe cei mai mici.

    • nu ma refeream la situatii in care eu sint langa copil, ci la situatia in care copilul este la Scoala (nici pe teritoriul lui, nici cu mama, nici cu tata prin preajma, ci singur acolo).

      „M-ar interesa parerea voastra!”
      nu l-am indemnat si nu i-am spus niciodata sa loveasca pe cineva. cu sau fara mine in preajma. nu stii pe cine are in fatza, nu stii cum reactioneaza si la ce se (poate) ajunge, nu stii in ce alte situatii aplica „lovitura”.
      pe mine ma strange inima numai si pt faptul ca i-am zis o data sa raspunda la impins cu impins 🙂 🙂

12. pfff, eu inca nu am copil si deja ma enerveaza toate chestiile astea in parc; cand iesim la plimbare am obosit sa vad parintii tipand si lovindu-si copii, oameni care scuipa seminte peste tot, efectiv imi vine sa ii pocnesc :)) Sper sa ma mai calmez pana o sa ies cu copilul la plimbare

13. Dar agenti de paza (paznici – spaima telefoanelor) care interzic desenatul cu creta pe jos in parc, ati intalnit? „Nu de alta dar se spala greu” zic ei, de parca nu ar sti ca in parc doar ploile spala pe jos.

    • :))))))))))))))) Hai ca am ras sa lesin. Pai si daca se spala greu, ce? Le trebuie asfaltul „curat”? Ce tampiti!

14. pe mine ma seaca genul acela de mamici care nu-si lasa printesele (fetitele) sa nu se joace cu ceilalti pe motiv ca nu trebuie sa se murdareasca. si pentru ca ele nu-si lasa copii sa practice astfel de activitati (gen: sa deseneze cu creta colorata) sugereaza ca-i ceva in neregula cu copilul tau sau cu tine ca-l lasi sa faca asa ceva. (au replici de genul: hai, mama, de aici, mai bine ne plimbam, decat sa ne murdarim asa!!!)

    • si cand o fi mare acea fetita va deveni genul de domnisoara care va zice mai bine mergem la shopping decat sa citim o carte :))

15. Ai uitat sa scrii despre copiii bolnavi, ma refer la cei cu boli contagioase. Cand stii ca al tau e bolnav poate ca ar trebui tinut departe de ceilalti copii.

    Si daca tot s-a spart teava de scris ca azi m-a apucat, iti scriu aici desi poate ca ar trebui sa scriu la articolul in care cautai idei de jucarii (pentru mai tarziu ca acum a trecut aniversarea Sofiei). E o chestie descoperita recent si intamplator. Fie-miu a primit cadou o bufnita de plus stil manusa de-aia de o pui pe mana si o misti, bagi un fel de teatru de papusi. Este fascinat! Pana acum nu a adormit cu nicio jucarie in brate, nu a iubit nicio jucarie dar bufnita asta are viata 😀 . Cred ca o sa ii placa mult teatrul de papusi.

    • Da, mare dreptate ai si cu bolile, o sa adaug.
      Bufnicioara avem , Sofia doarme cu ea de vreun an, e unul dintre cei mai buni prieteni! 🙂

16. draga Printesa ai scris pentru mine…. chiar sambata trecuta mi-am luat o minge de fotbal in ceafa de la cativa copii in jur de 10 ani intr-unul din locurile de joaca din cartier, ceva mai spatios ca altele…Eram cu cea mica de 1 an pe leagan si o tineam din spate sa nu alunece ( acolo nu sunt si leagane gen „chilotel”), nici nu vreau ca ma gandesc ce se putea intampla daca aveam „inspiratia” sa o pun invers cu fata cumva catre ei 🙁 … Trist este ca nu eram singura in parc si nimeni nu a zis nimic 🙁 , ba chiar era si mamica unuia dintre copii care n-a avut nici o reactie… chiar i-a incurajat sa se joace in continuare …. si iata cum am fost nevoita sa plecam in alta parte, eram praf cu nervii, mi-era ciuda cat de civlizati „suntem”…..Sper sa-ti fi citit postarea cat mai multi parinti, bunici, bone si alte rubedenii ce au grija de copii si sa fim mai atenti unii cu altii !!

    • Si noi avem un of cu mingile… la noi in parc (IOR) erau terenuri de baschet (cu protectie joasa). Intentionat, s-au indoit cosurile ca sa nu mai fie folosite pt baschet, acum se joaca fotbal. Mult mai periculos dpdv al traiectorie si vitezei cu care zboara mingile.

17. Cu aşa părinţi ne mai mirăm de ce cei mici au te mir ce comportament 😀

18. Pe langa cele scrise mai sus ma mai deranjeaza si copiii mai mari care se joaca cu mingea si lovesc piticii, intentionat sau din greseala, taticii care se plimba cu bicicleta si isi sucesc gatul dupa odraslele lor si lovesc alti copii sau mamici cu carucioare, mamici care inghesuie ambalaje sau pachete goale de tigari intre zabrelele bancilor, adolescenti care se urca cu picioarele pe banca…Asa ca de mai bine de o luna iesim in spatele blocului unde sunt copacei, flori, gazon…las carutul fara nici o grija langa bloc si ma blimb cu bebe (11 luni) de manuta pana oboseste, cand oboseste il urc in carut si ne plimbam prin cartier. Dimineata cand iesim nu sunt si alti copii afara, dar dupa amiaza se stang multi copii si alergam si noi cat ne tin piciorusele mici dupa ei. Caini fara stapan sunt si in spatele blocului dar nu atat de multi ca in parc.

19. Nu sunt de acord cu absolut tot ce ai scris; de exemplu in Drumul Taberei unde s-a inchis parcul mare, toti copii +parintii se ingramadesc in parcurile din jurul blocurilor. Noi mergem in parcul de peste drum unde sunt 2 leagane de copii mici, unul este defect deci toti copii sunt dati intr-un leagan. Nu ai cum sa-l dai pana zice el GATA cand la rand mai stau inca 2-3 care asteapta! De cele mai multe ori trebuie sa-l pacalesc si sa-l iau inainte sa se sature de dat fiindca altfel cred ca ne-am lua la bataie mamici,bunici,bone! ideal asa ar fi…sa-l dau pana are vrea el jos, dar nu se poate

    Cu jucariile iar e o mare problema: eu sa nu il invat (oblig) sa dea jucarii, si nici alte mamici, dar daca ei vor sa se joace cu jucaria altora?! De exemplu: daca Sofia vrea o jucarie de la alt copil si ala nu i-o da fiindca asa a fost invatat – sa nu imparta-crezi ca e bine?!
    Am mai auzit chestia asta : ” sa nu il inveti sa imparta jucariile” – nu cumva ii crestem prea egoisti si posesivi?? Noi am fost crescuti si invatati sa impartim!
    Recumosc ca il rog sa dea altui copil si sa nu mai fie asa isteric cand un alt copil se urca pe motocicleta lui cand el se joaca la pietricele.

    • La partea cu leaganele, de acord cu tine, adca e numai unul nu poti sa il acaparezi. Aia e, trebuie sa se dea fiecare cu portia. lectia de viata nr. 1: bunul public se imparte.

      La partea cu „daca Sofia vrea jucaria altuia si ala nu i-o da…”, iata de voila Lectia de viata nr. 2: proprietatea privata nu se imparte decat cu acordul proprietarului.

    • Una e sa inveti copilul sa imparta si alta sa-l obligi. Ca e vorba despre datul in leagan sau oferitul unei jucarii. A-l obliga sa faca ceva ce nu-si doreste nu face decit sa-l invete o lectie gresita si deloc folositoare.

20. „…majoritatea părinților din parc nu-s acolo să judece pe alți părinți (sper).” Hmm, straniu ca speri asta, intrucat mie mi se pare ca tu te incadrezi in „minoritatea” care judeca totusi… Si nu cred ca este ok… Personal, cred ca odata ce devii mama, tinzi sa pui sub semnul intrebarii/ sa analizezi retrospectiv/ sa judeci cam toate actiunile si deciziile tale (o vreme, cel putin) pentru ca responsabilitatea si asumarea consecintelor nu sunt chiar usor de gestionat, in conditiile in care vorbim despre cei mai importanti oameni din viata nostra – copiii nostri. Dar una este sa judeci propriile actiuni/ decizii/ trairi/ reactii – lucru firesc si de dorit de altfel, si cu totul altceva sa le pui sub lupa pe ale celorlati, sincer.

    • Eu aveam impresia ca lucrurile pe care le-am scris sint chestiuni elementare de bun simt, in nici un caz nu am judecat capacitatile de bun parinte ale vreunuia dintre cei care practica treburile de mai sus. Le-am criticat doar faptele (deloc interpretabile) care pun in pericol sanatatea si siguranta copilului meu intr–un spatiu public. Mi se pare incredibil ca unele lucruri au nevoie sa fie dezbatute, zau…

    • Si in plus nu este LEGAL sa fumezi acolo, in spatiul pentru copii. Si nu e LEGAL sa arunci pe jos tigari sau coji de seminte. Iar la modul de utilizare al obiectelor scrie clar ce e „voie” sau nu sa faci cu ele. Si cu toate astea nu conteaza. Da’ bine ca ne ingrijoreaza „judecata” asupra unor oameni necivilizati. Oh, da, aia era problema!

    • In ce fel punctul legat de felul cum isi imbraca un parinte copilul si ii percepe pe ceilalti copii ca fiind imbracati prea subtire afecteaza siguranta copilului tau? Sau ultimul punct-cel in care un parinte nu stie sa gestioneze altfel un tantrum decat mimand uimirea, in ce fel atenteaza la siguranta Sofiei? Aceste 2 puncte cel putin nu se incadreaza la „reguli elementare de bun simt”, zic eu.

    • Da, asa este, aceste doua aspecte nu ma afecteaza in mod direct nici pe mine nici pe Sofia. Doar ma face sa-mi para rau de copii (care se supraincalzesc degeaba) si de parinti (care se simt singuri in momente de-astea, desi nu-s, ca trecem cu totii prin ele).

    • Simțul umorului, oameni buni?

21. Poate ar trebui sa luati atitudine in scris, fata de autoritati…sau actiunea in sensul asta priveste numai cateii comunitari, ne-cuvantatori, ne-cetateni, ne-legitimati? Dar ce sa nu spui de bataie si de comportament brutal fata de copii, in locuri publice? Ba sa spui, sa chemi si politia comunitara, sa suni si la DGASPC, sa faci poze si sa inregistrezi, caci copiii educati in felul asta sunt adultii de maine pe care Sofia ii va intalni si de care se va indragosti, care ii vor da pumni in gura in semn de apreciere, si se vor ingriji de tine, de omul tau, de mama ta, prin minciuna, furt, si violenta. Daca ne tot citezi cartile expertilor in educatie, cred ca nu scrie in nici una dintre ele ca trebuie sa ne intoarcem cu spatele, sau sa ne mutam din parc, cand vedem ca se intampla asemenea lucruri, in societatea in care traim. Este suprinzator cum nu vedem niciodata conexiunea dintre noi si tot ce detestam in proximitatea noastra, cauzata si de lipsa noastra prelungita de reactie si de la intelegerea gresita a diferentei intre ceea ce este public si privat. Tot ce priveste copiii acestei tari nu tine de spatiul privat, si toti putem avea ceva de spus si de facut, numai sa vrem sa ne asumam actiunea, in defavoarea analizei pasive, dar incisive. Terapia de grup nu tine loc de schimbare sociala, desi ofera confort, si ocupa timpul, dandu-ti impresia ca faci ceva, cand de fapt, nu realizezi nimic, decat clabuci.
    http://www.gandul.info/magazin/ce-au-patit-cativa-tineri-care-mancau-seminte-in-parcul-ior-din-capitala-11137013

    • Chiar sunt curioasa daca e cineva care citeste pe aici care a sunat la protectia copilului si/sau politie atunci cand a vazut un copil batut si daca da ce s-a intamplat? A venit politia? S-a luat vreo masura?
      Intreb pentru ca am o vecina care isi bate copilul care are 1 an si 10 luni. Cred ca il bate foarte des pentru ca 1. nu m-am intalnit niciodata cu ea si sa nu il bata si 2. cand ii zice „te bat” ala micu’ incepe sa isi acre singur palme. Am ales sa o conving sa nu il mai bata. Ea tot facea comparatii: ca uite al tau ce linistit e, uite al meu cum alearga, uite al tau ca vine cand il chemi al meu ma ignora etc. I-am spus ca face asta pentru ca il bate. Dupa vreo cateva lectii de-astea moralizatoare (de obicei le evit dar de data asta urmatorul pas era sa sun la protectia copilului) a venit si mi-a zis ca s-a hotarat sa nu il mai bata. Ca vrea si ea un copil linistit ca al meu. A incercat sa imi explice ca e depasita de situatie, ca nu a ajuta nimeni, sotul ei este extrem de indiferent si nu se implica decat cu sfaturi si cu nemultumiri. I-am spus si eu ca si daca e asa copilul nu are nicio vina. I-am sugerat in gluma ca de cate ori o enerveaza cel mic sa se duca sa ii dea doua peste ceafa sotului 😀 . Acum nu am mai vazut-o batandu-l si nu prea mai striga la el. Se vede ca se stapaneste, ala micu’ pare mai relaxat. Nici palme nu isi mai da.
      Voi ce spuneti, am procedat corect?

    • „Voi ce spuneti, am procedat corect?”
      da, cred ca da. uneori e nevoie fie si de un singur semn, de un singur impuls, de un singur sfat pt a schimba situatia. 🙂

      cred ca i-as mai fi spus mamei respective sa nu mai faca comparatii („ca uite al tau ce linistit e, uite al meu cum alearga, uite al tau ca vine cand il chemi al meu ma ignora etc.”). este o gresala comuna ( nu doar a celor care isi bat copiii), si cu efecte crunt de negative pe termen lung.

    • I-am spus si asta dar cred ca i-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe alta. In schimb am inceput sa ii laud copilul, i-am spus ca are un zambet care iti lumineaza ziua (chiar asa e), ca e foarte istet (si asta e adevarat) si comunicativ. Se uita buimaca la mine, cred ca nu l-a privit niciodata numarandu-i calitatile. Acum s-a mai potolit si cu comparatiile, pare mai multumita de copilul ei.

    • Bravo Cirius! De cele mai multe ori cei in situatia ta dau doar compatimitor din cap catre cea ca vecina ta.

    • Ai procedat corect ca i-ai spus, intr-un mod non confruntational, dar nu ai procedat corect cand stii ca il bate in mod constant, ca verbal este foarte clar ca il agreseaza in mod constant si il ameninta cu bataia, si nu ai sunat la Protectia Copilului din sectorul tau. Protectia Copilului nu o sa vina sa ii ia copilul, dar va veni sa ii faca o evaluare de mijloace, si o evaluare psihologica, ei si celorlalti din casa. Daca este coplesita, si orice mama are acest drept, s-ar putea sa aiba access la anumite servicii sau s-ar putea sa beneficieaze de consiliere sau de referire catre un ONG specializat sau un peer support group. Daca sunt saraci, vizita asistentilor sociali le-ar putea aduce diverse ajutoare financiare, in functie de venituri, sau ajutoare de alt tip, in produse sau gratuitati. Nu e OK sa iti bati copilul, si nu e OK sa traiasca in teroare, mai ales la varste mici, care isi pun amprenta pe dezvoltarea lui psihologica, desi fizic poate sa fie gras sa plezneasca si cu bujori in obrajori. Agresarea verbala si violenta din familie sunt replicate de copii cand ajung in comunitati, duc la ADHD, la sindrom ciclotimic, la probleme de invatare in scoala, la infractionalitate samd. Poate ca sunt situatii justificate cand copiii sunt admonestati, si poate ca parintii nu mai prididesc cu lipsurile si gijile, dar copiii lor nu sunt numai ai lor, atata vreme cand merg in parc, merg in colectivitati, si acolo sunt antisociali, desi in limbajul parintilor sunt numai „neastamparati” – tocmai din cauza tratamentului primit acasa. Va incurajez calduros sa semnalizati astfel de situatii persoanelor cu responsabilitati si institutiilor abilitate – acesti copii, agresati verbal, violentati constant chiar si atunci cand sunt iubiti, care aud in casa numai invective si tipete, care aud la TV cum se vorbeste Romana de parca ne sarim la beregati in fiecare clipa, care vad adulti tragand picioare in animale, care invata ca e normal sa ridici mana si sa ameninti, sunt adultii de maine, cu care si copiii vostri vor avea de-a face. Este si treaba voastra, si cu cat va suna mai mult telefonul la DGASPCuri, la Primarii, la alesii locali, cu probleme din astea, mici micutze si considerate ridicole, dar cu impact pe termen lung, cu atat se vor gandi si ei ca ceva trebuie facut. Eu nu spun ca se schimba maine (ca pe oamenii tampiti nu ii poti eutanasia ca pe cainii vagabonzi, deh, ei sunt „cetateni europeni, au drepturi”!) dar se schimba ceva putin cate putin, cu fiecare ironie molcoma de langa tobogan, cu fiecare tuse disperata de langa banca fumatorului, cu fiecare gest ostentativ de a culege de pe banca mizeria facuta de altii, in prezenta lor si cu ochii in ochii lor. Exemplul personal si recursul responsabil si asumat la autoritate misca ceva – incremental, dar misca.

    • „Ai procedat corect ca i-ai spus, intr-un mod non confruntational, dar nu ai procedat corect cand stii ca il bate in mod constant, ca verbal este foarte clar ca il agreseaza in mod constant si il ameninta cu bataia, si nu ai sunat la Protectia Copilului din sectorul tau.”
      Corina, cred ca daca am fi noi in locul vecinei din context, am prefera o abordare informala (a unei rude, prietene, cunostinte, etc) in locul celei formale (politie, asistenti sociali, psihologi, etc)

      bineinteles, nu sint de acord cu bataia, de fapt n-o admit in nicio situatie (nici intre adulti, dar’mite a unui copil de 1 an si 10 luni! ), insa din cele scrise pare ca vecina, in simplitatea ei, crede ca lovindu-l il educa, crede ca facand comparatii cu alti copii ii arata un exemplu, un model de urmat. imi pare mai curand o femeie neinformata, sau care merge pe vechiul tipar.

      cu cat agresivitatea/ rautatea are radacini mai adanci, cu atat e mai greu de schimbat/ indreptat ceva, iar vecina imi pare ca nu e acel gen (dupa cateva intalniri deja nu-l mai bate, se deschide si vorbeste de problemele ei, s-a ameliorat situatia dupa doar un schimb de vorbe).

      ma rog, posibil sa ma insel. vorbesc in baza putinelor informatii de aici si a perceptiei/ intuitiei mele. 🙂

22. De o mie de ori like!!!

23. dar la bîrna din ochiul nostru nu ne uităm, deloc, deloc? ne orbesc paiele celorlalţi, noi suntem perfecţi şi dăm lecţii tuturor. mda.

    • ne uitam, dar pe aia n-o vedem, e firea umana. uite de-aia am comentarii deschise, sa poata sa mi le arate cititorii. va ascult, care-i bîrna?

    • D-voastra sigur faceti parte din categoria/categoriile mentionate mai sus in articol. Adevarul doare rau, mai ales cand il vezi scris negru pe alb, si realizezi cat de mult detesta ceilalti un astfel de comportament

24. Mami total de acord cu tine,diferenta ca noi suntem dintr-un orasel mai mic si nu este asa multa nesimtire la un loc 😛 dar am o singura completare,in legatura cu nevoile in public,de fapt as vrea sa te intreb, Sofia mai foloseste pampersul?daca nu, cand iesi cu ea in parc si copilul cere,ca el nu se poate tine ca noi,adultii,el vrea sa faca si punct, ce faci?bineinteles,norocoase cele care au acces la parcuri dotate cu toalete publice (si au curaj sa le foloseasca) :)))) noi inca folosim pampersul,dar avem copilasi in anturaj de aceeasi varsta care nu il mai folosesc,toalete nu sunt in parc,ce ar trebui sa faca? Tot ce ai scris tine de bunul simt al fiecaruia dar unele lucruri nu tin de noi,ca oameni,nu avem ce face,nu avem optiuni pentru ca asta este Romania! 🙂

    • Sofia inca poarta scutec, dar cind n-o sa mai poarte si o sa aiba urgente in parc, o sa o duc undeva departe de locul de joacă si-o o s-o pun sa faca intr-un scutec sau pe o aleza intinsa pe jos, sau intr-o punga cu servetele si apoi o sa string si-o sa arunc la toaleta publica sau la gunoi. Mi se pare o solutie buna, nu vad de ce n-ar merge.

    • Dory, crede-ma ca atunci cand copilul renunta la pampers SE TINE! Nu exista sa nu poata sa se tina de un pipi pana gasesti o alta solutie decat primul copac de langa locul de joaca. Eventual ii pui pampers pe el doar pentru parc si gata. Pentru ca daca nu se „poate tine” inseamna ca nu e pregatit sa renunte la pampers. Cea mai importanta chestie cu antrenatul fara pampers e aceea ca copilul sa invete sa te anunte din timp. Daca n-o face inseamna ca nu e fizic pregatit pentru asta.

    • Fiecare copil e diferit, sa nu generalizam. Fetita mea a invatat sa ceara sa mearga la oilta inainte sa faca un an insa nu se putea tine mult de cand constientiza nevoia si nici nu mai putea face in scutec chiar daca ii spuneam ca e ok (si am invatat-o cu blandete la olita, nu boot camp). Iar faza asta a tinut 2 ani…

    • E cam falimentara strategia asta…tu esti in plin proces de renuntare la scutec (sau nu mai poarta deloc) dar cand iesi in parc ii dai scutec si ii zici ca e in regula sa faca in el. Ce mai intelege copilul ala?

25. ma bucur tare ca nu traiesc in Bucuresti, daca lucrurile stau cum ziceti. Nici in Cluj nu-i vreo culme a civilizatiei, dar locurile de joaca si parcurile sunt pline de parinti si copii sociabili, incidentele neplacute sunt foarte rare. Nu la fel de rari sunt si rahatii de caine, ce-i drept….

26. Nu am copii inca, dar sunt total de acord.
    Si ca bonus, trebuie sa iti spun ca de cateva ori, cainele meu a mancat rahat de om in timpul plimbarilor prin Herastrau & parcul national (stiu ca era de om pt ca am ajuns sa deosebesc mirosurile…).
    Eu strang dupa caine, dar dupa oameni cine mai strange?! 😛

    • :)))) păi după cum zicea Cirius în povestea de mai sus, poate va strânge un câine după oameni ca să fie circuitul natură copilaș kkuță câine complet

27. De acord, DAR …1)cand toaleta publica e prea departe sau prea murdara e logic sa-ti iei copilul sa faca un ceva la copac:) …nu la 15 cm de locul de joaca, mai departe, mai discret, oricum nu iei tramvaiul sa te intorci acasa sa-si faca nevoile in wc-ul personal.
    2)”Nu-ți mai lăsa copilul să se urce pe tobogan de jos în sus, murdărește cu bocancii zona pe care ar trebui să alunece doar funduri” – am vazut o multime de copii care fac asa chiar daca parinti scrupulosi faceau pe gardienii care indicau cum e bine sa se dea ( dupa parerea lor!). Copiilor le place mult sa se urce si asa . Care-i problema? Cat se pot murdari pe fund?! Cand stau jos si se joaca nu se murdaresc?
    3)”Nu-l mai obliga pe copil să renunțe la o activitate care-i place doar pentru că vrei să fii politicos cu alți părinți. Cum ar fi să te bat pe umăr în timp ce te uiți la serialul preferat și să-ți spun că e rîndul meu să iau televizorul?” – daca un copil se da o ora cu leaganul in timp ce altul se perpeleste alaturi asteptand sa se dea si el…. se cheama nesimtire !
    4) Pentru mamele care nu intervin si tac ca proastele cand copilul lor se poarta aiurea in societate… cel mai indicat e sa le spui direct – auzi, esti proasta ? sau esti proasta?:(( poate asa vor pricepe !

    • 1. nu mi se pare ok sa faca in spatiul public. poate face intr-un scutec intins pe jos sau pe niste servetele pe care apoi parintele le sterge, sint sigura ca sint solutii
      2. pentru ca o face multa lume nu inseamna ca e ok. si joaca presupune reguli, altfel jucariile devin periculoase. toboganul e alunecos, am vazut copii cu dintii sparti pentru c-au cazut in nas incercind sa urce invers. apoi, poate da cap in cap cu un alt copil care-si da drumul de sus in viteza. ca le place… asta nu e un argument, sigur le place si sa bage degetele in priza, asta inseamna ca-i lasam s-o faca? problema nu e ca se murdaresc, ci ca e periculos.
      3. am mai scris despre asta la alt comentariu, ideea nu e sa-l lasi la nesfirsit, ci sa-i epxlici de ce trebuie sa-i lase si pe altii in loc sa-l OBLIGI sa se dea jos.

    • Si daca dupa ce i-ai explicat copilul tot nu vrea sa lase si pe altii cum trebuie procedat?

      N-am copii inca dar mi se par f utile discutiile voastre, sper sa mai tin minte multe chestii si cand oi ajunge cu-n bebelus dupa mine 🙂

    • @Lorelei, eu m-aș întreba pe mine de ce VREAU EU ca el să lase jucăria atunci și să o dea altui copil. Apoi m-aș întreba tot pe mine de ce VOR ALȚII fix atunci jucăria copilului meu? De ce dorința mea și/sau dorința terților copii > (e mai mare) dorința lui ? Cum calculăm ordinea importanței dorințelor? 🙂 Când avem o jucărie și trei entități o doresc 🙂 Eu cred că de multe ori, adulții nu se pot abține să nu intervină în conflictele cu jucării (mă refer la ACUM dă-i drumul) pentru că în mod secret ar vrea ca și ei să se mai joace un pic 🙂

    • irina eu nu am copii daram mers destul de des in parc cu verisorii mei si cel mai tare ma enerva atunci cand unii copii se urcau cu picioarele pe tobogan si adultii care ii insoteau nu le spuneau nimic. Din punctul meu de vedere aici sunt doua probleme:
      1. ceilalti copii care vor sa se dea normal pe tobogan nu o pot face atunci cand este un alt copil care incearca se sa urce de jos in sus si nu mi se pare corect mai ales in conditiile in care cateodata se sta la coada ca sa poata folosi toboganul.
      2. parerea mea este ca suprafata toboganului se zgarie atunci cand copiii se urca cu picioarele pe el deoarece pe talpa incaltamintii sunt cateodata prinse pietricele.
      Si in plus, ce parere ai avea daca un copil mai mare s-ar sui in picioare pe leagan? (excluzand faptul ca este periculos pentru el, ca si urcatul pe partea alunecoasa a toboganului) Ti-ar placea sa iti asezi copilul pe un leagan pe care un alt copil a stat cu picioarele murdare de noroi?

28. Sunt de acord cu postarea, mai putin cu un aspect. De ce nu ar trebui sa imparta copiii jucariile? Nu pentru asta ii ducem in parc, sa socializeze, sa imparta? Am un baiat de 1 an jumatate, mergem zilnic in parc si tot timpul duc o plasa plina de jucarii, dar este normal sa fie interesat de jucariile altora si nu de cele pe care le vede toata ziua. Asta inseamna ca ‘ciordeste’? Cum pot sa spui, draga mamica, despre un copil ca ciordeste? Asta se intampla in alte medii si inseamna sa pleci cu jucaria in buzunar…. dar probabil ca unele sunt atotstiutoare, isi educa perfect copiii salbaticindu-i iar noi restul suntem doar niste proaste care habar nu au sa isi educe copiii. Apropo…cine jigneste nu face altceva decat sa isi contureze propria descriere. Sau poate sunt eu doar o mama care are un copil needucat si ciorditor pe deasupra….

    • Ar trebui sa imparta, desigur, dar daca isi doresc asta. Cred ca e foarte frustrant pentru un copil mic sa trebuiasca sa renunte la jucaria lui cita vreme inca vrea sa se mai joace cu el. Vine o vreme si pentru impartitul jucariilor, eu cred ca ar trebui copilul sa decida cind e pregatit pentru asta.

    • Bineinteles ca nu imi las copilul sa smulga o jucarie din mana altuia, chiar daca plange de cele mai multe ori. Copiii nu inteleg de ce nu pot avea jucaria respectiva, e doar ceva nou de care sunt curiosi. Chiar daca nu vrea copilul sa dea jucaria din mana, la un moment dat o va vrea pe a altuia, de aceea cred ca ar trebui invatat sa imparta. Nu le stiu pe toate sau ce se va intampla cand va fi baiatul meu mai mare dar acum stiu ca nu pt el duc jucariile cand mergem in parc , ci pt altii si pe cuvant ca imi place cand se joaca toti impreuna fara sa tremure vreo mamica pt ca al meu pitic i-a luat jucaria copilului ei.

    • Sunt copii care impart instinctiv si copii care nu impart tot instinctiv. Tine de doza de egoism (diferita) cu care ne nastem. Cred ca in niciunul dintre cazuri, cel putin pana la o varsta, parintele nu are voie sa intervina. Daca al meu isi da toate jucariile din mana ce sa fac? Sa-l oblig sa le tina? Si daca ar refuza sa dea ceva, de ce l-as obliga (educa) eu sa imparta? Va face asta atunci cand va simti.

29. Sunt de acord cu majoritatea observatiilor, cu urmatoarea exceptie:
    „Nu-l mai obliga pe copil să renunțe la o activitate care-i place doar pentru că vrei să fii politicos cu alți părinți. Cum ar fi să te bat pe umăr în timp ce te uiți la serialul preferat și să-ți spun că e rîndul meu să iau televizorul? Lasă-l să se bucure de ce-i place, curînd n-o să mai aibă luxul ăsta.”
    Asadar, daca fiului meu ii place sa se dea in leagan, il las sa-l monopolizeze deoarece trebuie „sa se bucure de ce-i place”? Da, nu e politicos fata de ceilalti parinti si copii sa le lasam bucuriile sa se labarteze si sa acapareze un spatiu comun, care deci trebuie IMPARTIT. Pe acelasi principiu, nu e corect ca X copil sa aduca in spatiul comun o tolba de jucarii care nu trebuie impartite. Este urat, ostentativ, provocator. Nu toti copiii au poate acasa si masina cu telecomanda, si elicopter, si tricicleta cu girofar si altele. Daca nu doriti sa impartiti nimic, atunci mai bine il lasati sa se joace in spatii private, acasa adica. Altfel, in loc de o bucurie imensa cu care se poate incarca acum, ii oferiti o minunata lectie de egocentrism. Copilul va sti repede ca e frumos sa fie in centrul atentiei, urmarit de privirile lacrimate uneori la propriu ale celorlalti.

    • Eu n-am zis sa nu ii explici copilului de ce e frumos sa lase si pe altii. Sofia are 2 ani si intelege, si chiar daca vrea sa se mai dea, cind vede copii la rind se da singura jos. Eu am zis sa nu-l obligi, sa nu-l iei pe sus in urlete, in ideea asta, pentru ca altfel devine o lectie nu despre altruism si civilizatie, ci despre cum parintele isi impune dorinta. Copilului trebuie sa i se explice de ce timpul pe leagan e limitat (pentru ca e, sigur ca e). Inteleg dragii de ei de toate, or sa o inteleaga si pe asta.

    • A, daca eu ii pot oferi copilului meu masina cu telecomanda si el nu are destul spatiu pentru a se juca cu ea in casa sau curte, e urat din partea mea sa ii ofer copilului posibilitatea sa se joace cu ea in parc? Serios? Atunci, cei care au masini de lux, de exemplu, sa si le tina in garaj sau acoperite cumva, ca sa nu ne ofticam ca nu avem si noi…

30. Mai am una, daca plange un copil nu aruncati priviri ucigatoare catre parinte, copiii plang din diferinte motive

    • Exact;)

31. Eu am crescut la curte, la bunici si mi-e foarte greu sa pricep aglomeratia de la locurile acelea de joaca din parcuri (nu stiu decat despre IOR, in altele am fost mai putin). Va intreb, ca nu am copil dar cine stie, nu poti sa iti iei copilul in parc si sa te joci cu el pe iarba? Adica, la ce ma gandesc eu- iei cu tine o paturica, jucaria preferata si eventual o minge si mergeti pe iarba eventual impreuna cu o prietena care are si ea copil, sa se joace micutii intre ei. Cred ca e mai interesant oricum sa alergi prin iarba decat printre parinti, bone si alti copii pe un spatiu imbacsit si aglomerat.
    Altceva- daca doi copii se cearta pe jucarii, eu le-as media conflictul astfel incat sa nu se supere niciunul. Iar legat de parintii care vorbesc la telefon si copiii lor alearga in zig-zag printre biciclete si rolleri, eu una le-as lua telefoanele si le-as introduce in partile lor mai putin vizibile ochiului liber.

    • Nu stau pe patura, majoritatea copiilor vor acolo unde e ingramadeala mai mare… 😀

32. De acord cu totul mai puin partea cu urcatul de jos in sus pe tobogan; argumentul meu ar fi ca ” Noroiul, praful, iarba și pămîntul nu sînt ciuma, nu se întîmplă nimic dacă ele vin în contact cu pielea și hainele copilului tău”.

    In plus si copilul meu poate fi curios cum e cu gravitatia, forta de frecare si altele, sa vada cum e greu la deal si lin la vale..cu alte cuvinte „Nu-i mai explica tu copilului (al tău și al altora) cum să se joace. Poți face asta acasă, dacă nu te poți abține. În parc măcar lasă-l să fie liber, să-i imite pe alții, să-și aleagă singur partenerii de joacă.”

    Ca sa nu ma injure insa alti parinti, eu umblu cu servetelele umede dupa mine si dupa ce-si face fi-miu cele 5 ture de urcat de jos in sus, sterg toboganul (dupa ce oricum tot el l-a sters in prealabil cu pantalonii proprii, ca doar dupa ce urca se da si la vale..)

    • Da mai Magda, dar e periculos sa se urce pe unde se coboara… Ok, inteleg ca vrea sa vada cum e, vede o data, de doua ori, dar sint copii care fac numai asta, isi pot sparge dintii (ca deh, e alunecos, e ujn tobogan), de sus poate vine altul in viteză… Nu știu, în mintea mea și jocurile au reguli, multe dintre ele făcute pentru siguranța lui, și regulile trebuie respectate, așa mi se pare.

    • Exista jucarii speciale pentru „catarat”,oameni buni! Nu tre’ sa foloseasca un obiect in mod gresit si periculos ca sa afle cum e cu suitul si gravitatia! E ca si cand l-ai lasa sa invete sa lucreze cu un cutit tinandu-l si de lama, ca ce are? Ce vrei sa-l inveti? Nu trebuie sa foloseasca utilajul in mod corect si safe? Pe bune? Si nu, repet, nu toti coboara cu pantalonii, multi coboara pe scara iar altu’ vine cu pantalonii sa curete noroiul pus de al tau. Si de ce? Daca se suie cu picioarele pe banca pe care vrei tu sa te asezi cu fusta ta de multi bani e misto? Ca na, copilu’ vrea sa se suie si pe banca in picioare…

33. Sunt partial de acord.Nu sunt de acord cu partea cu facut nevoile afara.Adica un copil de ~ 2 ani poate sa se tina pana acasa? Si apoi pierzi si f mult timp sa te duci si sa te intorci ,timp in care ar putea sa se joace.rahatul cainilor nu ne mai deranjeaza ne deranjeaza pipi-ul unui bebe .

    • Am mai scris chestia asta de citeva ori mai sus, copilul poate face nu pe jos, in tufis sau la copac, ci intr-o aleza sau scutec pe care parintele il pune intr-o punga si il arunca frumos la cos. Nu mi se pare ok sa calcam in pipi la tot pasul. Exista solutii, trebuie sa exista si un pic de bunavointa.

    • cum ar fi daca toti copilasii cand sunt in parc si le vine urgent nevoia sa faca pipi, in loc sa faca intr-un loc special dedicat nevoilor (acasa/toaleta publica/aleza etc) s-ar apuca sa faca la tufis, pe motiv ca nu e toxic?
      mai mult.. ti s-a intamplat sa treci printr-un gang de bloc asa.. mai ferit privirilor, si sa te izbeasca mirosul? probabil un adult grabit, considerand ca nu e nimic toxic, a decis sa nu mai piarda timpul mergand pana acasa sau cautand o toaleta si a rezolvat problema acolo.. e corect? ..ca nu e toxic! care e diferenta dintre un pipi de copil si unul de adult?

      pai nici nr. 2 nu e toxic.. si la fel, un copil de 3 ani poate avea problema in a se tine.. de ce sa nu o facem si pe aia tot in parc? care e diferenta?

      referitor la caini – consider ca maidanezii (oricat ar fi ei de dragalasi) nu au ce cauta intr-un oras civilizat. cat despre cainii cu stapani, sunt locuri amenajate unde ei ar trebui scosi la plimbare.. nu se intampla intotdeauna asa si ooo… daaa.. ma deranjeaza! cine a spus ca nu?

      nu este un argument faptul ca pierzi timp cu dusul si intorsul in parc.. solutii se gasesc intotdeauna, totul e sa vrei.

    • Si pana la locurile amenajate (unde exista), cainii aia zboara si nu fac pipi sau caca?

    • Nu e vorba doar de pipi desi si pipi miroase urat. Urina este sterila, nu imbolnaveste pe nimeni, doar deranjeaza. Dar nr.2 este plin de bacterii care pot provoca boli grave. Si nu e nevoie sa bage manuta in el, poate atinge o frunza pe care vantul a atins-o putin de un nr.2 din apropiere, fie el de om sau de animal.

34. Foarte bine punctat! Felicitari!

35. baietii mei de 2 ani nu mai folosesc pampers, si este logic ca daca stam 2 ore in parc sa nu reuseasca sa se tina la „numarul 1” ! sunt atat de incantati sa ude tufisul. sa ii vezi mititeii cum isi dau drumul imediat cum ii dezbraci, cat de departe sa ajungi cu ei…! dar vor creste si vor reusi mai tarziu sa se tina mai mult, si vor uita de tufis si nu vor cunoaste rusinea! eu una sunt mandra cand ii vad, si vad in jurul nostru oameni care nu ne arata cu degetul ci ne incurajaza.
    despre „numarul 2” daca avem urgente in parc, si chiar se intampla cand petreci mult timp in parc, le pun pampers, fac linistiti, apoi ne schimbam si gata marea isprava! Atata caz pentru un copil, dar zeci de caini care …. iarba in fiecare zi pe langa locul de joaca si nimeni nu zice nimic!
    noi mai mancam in parc, insa retrasi pe o bancuta departe de copii, e chiar placut sa servesti fructele in parc. si cum dimineata ne prinde ora de fructe in parc nu avem alta solutie. vad o multime de oameni zilnic mergand pe strada si infulecand dintr-un covrig. nici mie nu imi place cand alti copii le fac pofta alor mei la locul de joaca cu diverse alimente nerecomandate.

    • si cum e sa te plimbi prin parc sau sa te asezi pe o banca, in ideea de a te bucura de natura, si in loc sa miroasa – ca e primavara – a flori de mar, sa te izbeasca mirosul de pipi?

      cat despre caini repet, multi spun acelasi lucru: NU e civilizat..
      din pacate, putini aud si mai putini iau masuri

36. A mea e inca mica (10 luni) ne plimbam mai mult in carut si pe bara din fata are atarnate mai multe jucarii pe care le moflaie non stop…deh ii dau dintii. Ma irita la culme cand ma opresc in parc sau sa cumpar ceva sau stau la o coada se gaseste cate unu sa se joace cu a mea zarganindu i jucariile sau luand o de maini. M am saturat de cate ori mi am luat priviri ucigatoare pt ca le am zis:va rog sa nu puneti mana, ea le baga in gura”. Ma gandesc la un semn cu proprietate privata.
    Oooo si in 2 luni o sa incepem sa facem si noi cunostiinta cu locurile de joaca. Imi e groaza de moment. Eu nu am chef sa socializez cu altcineva in afara de ea. Ma dispera intrebarile gen ce/cat/cum mananca?zice vreun cuvant? Arghhh! O sa fie greu

37. dar stai, cand te plimbi linistit in parc si te asezi pe banca pipi de caine nu iti miroase?! sau patrupedul isi alege un loc mai ferit sa isi faca nevoia mica?! Din cate stiu nu este vreo reglementare in acest sens. e liber sa isi faca nevoia oriunde fara borcanas, punguta sau scutecel.
    Eu chiar ii duc pe baieti cat mai departe de lume, sa se simta ei bine. Chiar am ajuns sa ne fie jena de un bebe care face pipi si iti miroase?! Dumnezeule sunt cu 2 copii de 2 ani in parc, singura, oare mai e timp de olite portabile. ruxacul meu e deja plin ochi la fiecare iesire.
    Despre nr 2chiar nu discut. eu le pun pampers.

    • Exista lege in ceea ce priveste pipi si caca de ciine pe spatiile verzi si in locurile publice, problema e ca nu prea o respecta nimeni, cam in acelasi fel in care nu respecta nimeni regulile simple de bun simt:
      http://www.printesaurbana.ro/2014/02/legea-impotriva-rahatilor-de-ciine-si-a-animalelor-fara-lesa.html

    • Nu stiu cum este in Bucuresti, dar eu locuiesc in Brasov si aici cainii nu au voie nici in locurile de joaca pentru copii, nici in parcuri in general. Este afis la fiecare intrare in parc si eu, desi as vrea sa ma plimb cu cainele prin parc, o iau si merg cu ea pe munte, in padure, undeva unde sa nu deranjam pe nimeni.

38. Deci tu care ai scris aici ori esti proasta ori esti nebuna daca pe copilul tau il ti sechestrat nu inseamna ca toata lumea face cum faci tu si fiecare isi educa copilul cum crede ca este mai bine si nu dupa cum ii spui tu …iar daca copilul tau este un zgarcit nu inseamna ca toti trebuie sa fie asa….copiii trebuie sa inteleaga ce e bine si ce e rau daca le explici si le spui de mici o sa stie….

    • Ioooi, da v-ati suparat putin… 🙂

    • Deci esti foarte tare :)))))))
      Te rog pune-ti si numele de familie si daca poti, lasa-ne si nr de telefon, sa te sunam cand iesim in parc, poate ne inveti cate ceva…
      Sau mai bine ia spune, ce e bine si ce e rau? Tu cum iti inveti copiii?

    • nu invat pe nimeni doar imii dau cu parerea cum faceti toate;)

    • cu toate astea, desi dezbatem de la 9 dimineata, pina la tine, elisa, nimeni n-a jignit pe nimeni.

    • eu nu am nimic cu tine dar nu mi se pare corect ceea ce faci pt ca fiecare isi creste copilul cum poate si il educa cum crede ca este mai bine stai linistita ca daca o sa il feresti de tot ce ai scris nu o sa fi parintele perfect o sa esuezi in alta parte si nu o sa fim niciodata parinti perfecti….si asa cum va dati toate cu parerea si eu am dreptul …daca tea deranjat asa de tare scuzami limbajul…;)

    • Nu e vorba de perfecțiune, e vorba de reguli de bun simț, de șapte ani de acasă. Și da, surprinzător, eu am crezut că lumea se ghidează după recomandările astea, dar se pare că nu, că uite, e nevoie să le scrie cineva negru pe alb și să fie făcută nebună și proastă. O vorbă englezească zice că nu e ok să ne kk unde mâncăm, eu zic că nu e ok nici să ne kk unde ne jucăm. E spațiu public, e o chestiune elementară să nu își facă nimeni nevoile pe el.

    • Ale dracu’ cratime ale limbii romane cum incurca ele o „mama” in exprimare!

    • Deci ne putem imagina cam ce adult va deveni „offspringul” d-voastra. Banuiesc ca va fi manelist-scuipator de seminte pe oriunde apuca, pisator pe gard, pe langa gard, dupa gard, in fata gardului….Si nu in cele din urma, va fi posesorul unui vocabul extrem de „elevat” ca al mamei…

    • Ramona draga deocamdata nu tiam jignit copilu asa ca nici eu nu iti permit sami jignesti copilul asa ca taci mai bine din gura aia so numai iti da cu parerea de copii altuia cand eu o sa iti spun cum sa iti cresti mucosul/mucoasa atunci sami spui si tu mie .una e sa ma jignesti pe mine (chiar nu ma atinge cu nimic) si alta este sa imi jignesti copilul

    • Ioi….suntem în 2014 totuși. ”fiecare își EDUCĂ copilul cum credem mai bine” -păi scuzele mele dar a te kk în parc pe spațiul public nu cred că e o educație așa de bună. A nu te căca în parc când îți vine să calce pe el următorul copilaș e o dovadă de educație și civilizație. Care o continuă logic pe aia de acasă. Așa cum nu faci caca în pătuț, sau în ghiveciul cu flori din cameră sau oriunde altundeva la tine acasă așa se cuvine să avem grijă și cu spațiul public (pentru că e public că nu e numai al meu cuterescu ci și al altuia care poate nu are chef să îi pută a kk și pp). E elementar. Și de unde ați ajuns la SECHESTRARE? Și la ZGÂRCENIE? Vă simțiți bine că loviți așa cu cuvinte gen nebună și proastă? Hippizați în altă parte zic. Ce să știe copiii că nu e ok să ne căcăm în parc dar tu ești mici și tu poți? 🙂

    • Elisa tu cred ca esti „Duamna” de care a scris Ioana mai demult…:))) esti foarte penibila. tu ai citit tot ce ai scris ? Te cam contrazici singura! Vorbim de buna crestere ! Mai ai si tupeu sa spui ” eu nu am nimic cu tine” ! De ce mai comentezi femeie? Mai pune si cate o cratima pe ici pe colo , ca ne cam zgarie ochii scrisul tau!
      Daca nu ai inteles nimic din textul pe care l-ai citit mai sus , nu-i problema ca iti explicam sau…. poate o rugam pe Ioana sa stearga cratimele…poate poate.

    • Ce m-a amuzat comentariul tau.
      Pe mine ma sperie persoanele astea care jignesc fara motiv, nu prea reusesc sa reactionaz, de aceea imi place cand gasesc pe cineva care are cuvintele in traista si spune ce mi-as dori eu sa spun.

39. Cred ca tu mi-ai citit gandurile si le-ai transcris aici pentru ca sunt 100% de acord. Nu stiu daca s-a scris anterior, dar as adauga ca nu sunt de acord cu parintii care isi lasa copiii mai mari sa joace fotbal in locurile de joaca in care sunt si copii micuti. Sper ca nu exagerez si nu supar pe nimeni, dar copilul meu era sa ia odata o ditamai mingea in cap, iar altadata burta mea de 5 luni era s-o incaseze. A, si as adauga si ca ar fi bine ca parintii sa mai controleze din cand in cand bonele in grija carora isi lasa copiii. Am vazut deseori bone care stateau pe banca si fumau sau vorbeau la telefon si, din cand in cand, mai racneau la copil, ca sa se asigure ca mai este prin preajma.

    • Dap, multa lume zice de mingi, am luat si eu una in fata de la un tatic care juca pase cu baiatul printre d-astia de 2-3 ani, m-am cam ratoit la ei atunci…

40. Eu nu inteleg un singur lucru: de ce toata lumea se lega de caca si pisu de caini maidanezi ca scuza pentru caca si pisu apartinand propriilor copii? Oameni buni (si parinti buni, sper), existenta cainilor maidanezi din cauza incapacitatii autoritatilor de a-i elimina intr-un fel sau altul si nerespectarea regulilor privind cainii cu stapan de proprietarii lor NU inseamna ca parintii au dreptul sau voie sa-si invete odraslele ca e normal sa-si faca necesitatile in locuri publice. Daca masina din fata trece pe rosu, nu e ok sa trecem si noi. Daca vecinul arunca gunoaie pe geam, nu e ok sa aruncam si noi. Haideti sa facem toti ce tine de noi, sa respectam regulile si bunul simt, si sa traim intr-o tara mai curata!

    • 🙂 Mie mi se pare amuzant deja. Cind am scris despre caca de ciine, a sarit multa lume sa-mi scoata ochii ca uite, si copiii fac. Acum na, am scris si despre copii, ca si asta e necivilizat, si iaca, ne-am intors ca si ciinii fac, si aia cu stapin si aia fara, deci e ok s-o faca toata lumea, ce sa mai…
      Mda, sint cam spre foarte deznadajduita.

    • Am mai zis odata: nesimtiti cu copii si nesimtiti cu caini. Mai rau e ca nici nu vor sa se corecteze, sunt chiar mandri de ispravile desfasurate la firul ierbii / baza tufisului..

      Lasa, Printesa, nu esti singura pe baricade. :*

    • Draga Xonia, chiar sunt mandra, nevoie mare, baietii mei au 2ani si au cerut singuri sa faca pipi altundeva decat in pampers. Nu ma consider nesimtita. din contra mai nesimtit mi se pare sa iti tii copilul cu 1 kg de pipi la fund, sa faca iritatii sau eu stiu ce. E mai comod pentru parinti sa ii schimbe la 2-3 ore de pampers decat sa ii urmareasca sa faca pipi. Atunci cand copii vorbesc, inteleg tot, sunt singuri capabili sa renunte la bebelushie si cer pipi la fiecare ora. Nu e usor, doar cine trece prin asta poate intelege, cu siguranta tu nu ai fost pusa in aceasta situatie. Dar toate la timpul lor. Niciodata sa nu spui niciodata!

    • Cristina, e super ca baietii tai sint deja independenti de scutece, dar pot face pipi intr-un scutec sau o punga daca au urgente in parc, alti copii culeg frunze si flori din tufisurile alea, chiar nu e ok sa ne facem nevoile unde ne vine, ba sa mai fim si mindri de asta. Or sa faca asta si la 14 ani? Cum o sa le explici ca la 2 ani e ok si mai tirziu nu?
      Eu voi fi pusa curind in aceasta situatie, si iti garantez ca fetita mea nu-si va face nevoile pe spatiul verde.

    • E destul de greu sa stai sa tii punguta, scutecul cand copilul vrea pipi acum, el nu stie sa astepte, in secunda 1 anunta la 2 face. E destul de greu sa folosesti aceste recomandari la copii mici. Atunci cand mai cresc, ei isi maresc capacitatea vezicii si reusesc sa ajunga la o baie. Stii cum sunt eu cu 2 copii singura, ca asa e viata pentru unii mai colorata, momentan la cat de spontani sunt mi-ar fi imposibil sa ii urmaresc si sa stau atenta la punguta, scutecel. In timp ce unul face pipi eu am ochi la spate sa vad ce face celalalt! Si pentru asta unii ma considera nesimtita.
      Nu, nu sunt deloc, sunt o mama mandra ca am doi copii frumosi, sanatosi pe care i-am crescut singura, copii care vorbesc, impart jucarii si nu lovesc alti copii.
      Si dupa cum spuneam mai sus, cu cat o sa creasca o sa inteleaga sa stea langa mine sa pot sa ii duc la toaletele publice, si astfel sigur nu isi vor aminti ca au facut pipi la tufis.
      E usor sa zici, dar greu sa faci, pana acum in parcul unde mergem de 2 ori pe zi Oraselul Copiilor chiar nu am vazut pe nimeni cu alte instrumente decat tufisul! Si chiar este un parc plin de copii.
      Pana atunci astept cu nerabdare Printesa sa ne impartasesti ispravile voaste cu punga si scutecul in parc.

    • Draga Cristina, era o intrebare mai sus pe care doresc sa ti-o adresez: daca baietii tai bag in gura o floare sau o frunza pe care a facut pipi alt copil e ok? ti se pare in regula? si daca se imbolnavesc, iarasi e ok? ca imi pute a enterocolita de la o situatie de gen (pun intended)

    • Pai de aceea nu am eu cum sa ii tin unuia paharul sa faca pipi pt ca celalalt sa nu bage un rest dr tigara in gura de pe jos. Dar cum e plin de stapani cu caini care misuna si fac ce vor pe spatiul verde, nu stiu ce patinte ar sta relaxat cand copilul ia ceva de pe jos in mana. Si uite in 2 ani nu sm avut parte de enterocolita, desi ea este oricum si in aer la locul de joaca.
      Pericole sunt la tot pasul. In principiu eu urmaresc siguranta copiilor mei, sa nu se!loveasca sa nu dea vreo bicicleta peste ei, sau eu stiu cate pericole pot fi mai grave la un copil de 2 ani.

      Sa va dau un exemplu. Ieri veneam din parc si in fara blocurilor Un baiat striga ” mami fac pipi!” Eu repede ” inca putin si suntem acasa!” El ” mami acum pipi” eu hai aici intr-o parte ca nu se mai poate. Si cum altfel cu unul de o mana si cu celalalt de pantaloni am facut intr-un colt pipi. Nu spun cum am desfacut a si pornit, mai ca s-a udat. Si cum eram la strada nu puteam sa ii dau drumul celuilalt sa scot paharul! Doamne, nu e o tragedie ca un copil de 2 ani face pipi, el chiar nu se poate tine, si nici nu da semne inainte ca ar fi prea plin!
      O sa am grija ca mai tarziu sa nu mai practice asta, cum vad si la copiii mai mari din parc care in trecut obisnuiau sa practice, acum fac frumos la toaleta publica.

    • „fac frumos”! va rog sa va ganditi bine la ce ati scris…e o exprimare total subiectiva si nu toti oamenii „fac frumos pipi sau kk”. inteleg ca va cresteti singura copii si sunteti mandra ca va descurcati cu ei, un lucru foarte, foarte dificil, va felicit si eu. Insa nu trebuie sa fiti mandra ca fac pipi deja si au scapat de scutec, e un lucru firesc, o nevoie fiziologica si e demonstrat ca acest lucru nu trebuie grabit, daca nu sunt pregatiti mai aveti putina rabdare cu ei macar cand merg in parc – este intr-adevar o cheltuiala maricica achizitia de scutece, insa macar luati pentru parc. Eu sunt sigura ca aveti multe alte lucruri de care puteti fi mandra, nu are sens sa va mandriti cu banalitatea si cu faptul alti adulti va lauda copii care fac pipi la tufis, lasati lucrurile sa se intample normal. Cunosc multi adulti cu probleme in a-si face nevoile in toalete publice sau cand pleaca in vacante/delegatii (sigur si dvs ati auzit asemenea povesti), tocmai pentru ca au avut presiune prea mare pe aceste situatii cand erau bebelusi (fie li s-a impus sa faca la olita de cand erau foarte mici, fie in momentul in care erau pe olita toata lumea din casa ii aplauda ca pe niste regi, fie i-au mustruluit si i-au facut sa se simta vinovati cand faceau pe ei…e un subiect sensibil cu cat copii sunt mai mici, de aceea e recomandata multa rabdare si asteptat sa mai creasca copilul si sa inteleaga situatia. sper sa fiu inteleasa, nu vreau sa arat cu degetul pe nimeni.

    • Eu nu inteleg revolta asta in ceea ce priveste facut pipi sau caca la copac. Cum sa te iei de asta? Hai sa transformam toate parcurile intr-o buda publica. Scuza cu ” daca copilul vrea atunci si nu se poate tine” nu mi se pare ok. Daca nu se poate tine inseamna ca inca trebuie sa poarte pampers. De asta suntem asa cum suntem, saraci, murdari, necivilizati pentru ca doar ne miram din gura ce rau s-a ajuns dar nu facem nimic sa ne civilizam.

41. Eu nu inteleg cui i se adreseaza elisa si de ce i se permite limbajul asta??? Eu inteleg sa ne contrazicem, sa ne spunem parerile, dar chiar asa???

    • Mi se adreseaza cu siguranta mie, la fel cum si eu ma adresez cu siguranta ei cu postul asta. Am publicat comentariul mai mult in semn de bucurie ca a ajuns postul unde trebuie (chiar daca n-a avut alt efect deocamdata decit o jignire agramata la adresa mea, e ok, poate pe termen lung se schimba ceva acolo la doamna elisa).

42. wow, ce dispute se incing pe niste chestii asa de simple!
    De buna seama ca e musai sa ne civilizam, dar nici nu cred ca exista alb si negru in problema comportamentului copiilor din parc.
    Si, ca regula generala, vad ca parintii de copii linistiti au sentimetul acela de „uite ce bine l-am crescut”, „daca al meu face asa, toti pot”, ca si cum ceilalti au gresit undeva, au esuat in misiunea de parinte. Realitatea e ca unii copii sunt mai usor de crescut decat altii.
    Eu una am un baiat care ar avea nevoie de vreo 3 mame enegice. Nu e un copil plangacios sau isteric, dar e curios si in continua miscare. Uneori ia jucariile altor copii din curiozitate, le studiaza, si le da inapoi. Le ia, nu le cere, fiindca n-are nici 2 ani, nu intelege ca asa ar fi politicos. De asemenea, se urca pe tobogan invers, tinut de maini, si il sterge cu pantalonii propriicand coboara. Alearga si da peste alti copii, ai caror parinti nu-s destul de atenti, ne scuzam si asta e.
    Mi se pare nedrept sa judeci parintii si copiii pe baza unor observatii de cateva minute. Uneori stam in parc 3 ore, din care 2 minute vb la mobil, ca e musai. Daca ma vede cineva atunci, s-ar gandi ca-s o mama dezinteresata :))
    Mai e iarasi faza in care copiii testeaza limite. Pot fi cei mai buni copii din lume, dar tot vor face o tampenie. Daca cineva va observa atunci, inseamana ca nu esti o mama buna?
    perfect de acord cu necesitatea de mai mult bun simt, dar come on, mai multa relaxare, nu e nici o drama in fond.

    • Asta am spus si eu la final, ca nu e nici o drama, in fond. problema e cind situatiile nu-s exceptii, cum spui tu, ci regula. atunci devine periculos pentru siguranta altora.

43. „În cazul în care copilul tău e singurul din parc cu căciulă și geacă, să știi că nu toți ceilalți copii sînt îmbrăcați prea subțire.” – nu stiu cum e la Bucuresti dar in Timisoara e pe dos!! Toti sunt infofoliti ca vai de ei in timp ce mamele, bonele, chiar si bunicile (de la care poate te-ai astepta sa fie mai friguroase ca deh, au o varsta) au cel putin una, daca nu doua sau trei randuri de haine in minus. Temperaturi de peste 20 de grade si copii cu caciuli, geci pana-n gat inchise si pantaloni grosi, pufosi de purtat iarna. De ce? Pentru ca… batea vantul! Cu 10 maxim 15 km/h. No more comments.
    Eu pe ai mei ii port cu caciula numai in conditii extreme. Are si capul ala gol – la care se uita toate babele cu oripilare si neincredere – rolul lui, ba mai multe chiar.
    Apropo de caca prin parc nu stiu ce sa zic. Al meu baiat face pisu in parcuri de pe la an (am practicat elimination communication) si am renuntat de timpuriu la scutece. La nevoie a facut si caca – nu in mijlocul locului de joaca! – dar intotdeauna am strans. Cum l-am sters pe el la fundulet, cam tot asa am sters si pe jos si am aruncat pachetelul rezultant la gunoi.
    Iar cu mancarea… si noi mai luam prin parc gustari – facute de mama in casa, cu drag, nu junkuri – cand nu apucam sa mancam acasa si vrem totusi sa ne bucuram de aer-soare-vant. Mai ales de cand am doi e greu sa ii ai pe amandoi satui si apti de plimbare in acelasi timp si sa nu ratezi ‘vremea buna’. 🙂 Las’ c-o sa vezi tu.
    Sanatate!

44. Oare de ce li se pare unora normal ca un copil sa-si faca nevoile in parc? De ce nu am vazut aceasta practica si in parcurile din alte tari mult mult mult mai civilizate?
    Este de inteles, ca o urgenta se poate intampla oricui, atunci cand ai un copil mic, mai ales daca ai doi, si nu stii pe care sa il impaci prima data. Insa nu este benefic pentru nimeni, a se considera o practica normala. In toate parcurile din Romania observ parinti care isi indeamna copiii (mari de 7-8-10-15 ani) sa isi faca nevoile in tufisuri, langa gard, dupa pomi, etc.
    Am avut o experienta, pe o strada in centrul orasului, o mamica cu o fetita de 3-4 anisori, o indemna pe fetita sa faca pipi exact langa o intersectie extrem de aglomerata. Poate fetita intr-adevar avea o urgenta, insa chiar asa am ajuns? sa faci pipi in intersectie?? Nici nu s-a obosit sa caute un loc mai retras.

45. Eu am o fetita de 6 luni si am intalnit pana acum mamici sau „bunicute” care fumeaza in parc printre copiii aflati la locul de joaca sau pe banca,langa caruciorul celui mic scos la aer.
    Alteori, la spatiul de joaca din spatele blocului mai apare cate o „tanti” singura, fara copil (mi s-a intamplat de mai multe ori, cu varste diferite, de ex. 20 si…, 30 si…, 50 si… de ani) care se aeriseste/relaxeaza fumand pe o banca langa caruciorul fetitei mele. De fiecare data m-am ridicat imediat si am plecat….. Chiar bodyguard-ul spatiului respectiv de joaca fumeaza …..
    Am intalnit de asemenea „bunicute” venite cu nepotii in parc, dar complet absente (socializau de mama focului ) in momentul in care acestia se jucau cu crengile unui copac aruncandu-le in diverse directii. O asemenea creanga a aterizat pe piciorul meu, fix langa caruciorul fetitei mele care avea pe atunci vreo 3 luni. Reactia mea a fost sa cert copilul care venise sa-si recupereze creanga, dar imi vevea sa merg la bunica sa o intreb de fapt ce cauta in parc.
    Si suntem abia la inceput ….

46. Sa nu uitam de sfaturile primite gratuit, servetele umede aruncate pe jos, pampers folosit lasat pe banci!

47. Ha ha…am lucrat intr-un loc de joaca si am vazut o parte din toate lucrurile insirate in acest articol. Subscriu. Civilizatia lipseste cu desavarsire si problema mare e ca micutii copiaza comportamentele parintilor. Acum sunt in strainatate. Alta mentalitate, alt comportament. Bun simt, calm, copii fericiti.

48. Se pare ca eu sunt mai norocoasa, la noi in Brasov n-am prea intalnit cazurile de care vorbiti voi. Noi mergem in Parcul Central, si acolo avem si o toaleta foarte, foarte, foarte curata (1 leu intrarea), asa ca putem sa mergem acolo cand avem urgente. Totusi, cand Andrei era mai mic si de-abia ne scapasem de pampersi, mai mergeam sa udam un copac ceva mai departe de locul de joaca, pentru ca nu se putea tine pana la toaleta. Cat despre „nr.2”, si eu procedez la fel, il pun sa faca pe niste servetele pe care le strang apoi si le arunc la cos (evident, daca sunt undeva unde nu e nici o toaleta publica).
    Cat despre impartitul jucariilor, cred ca e extrem de important ca sa invatam copiii de mici sa imparta. Acum, cand mergem in parc, Andrei are mereu la el 2 masinute, una pentru el, cealalta pentru un „prieten”. Si se duce la un copil, il intreaba „Vrei sa ne jucam?”, ii ofera o masinuta, si gata distractia 🙂
    Ce am remarcat in Bucuresti, in parc, sau in Constanta, copiii se uita foarte ciudat la el cand ii invita la joaca, sau le ofera o jucarie, si in majoritatea cazurilor il refuza sau pur si simplu il ignora si continua sa se joace singuri. La Brasov 90% din copii sunt sociabili si isi impart cu cea mai mare placere jucariile. Sigur, mai si plang, se mai si cearta, dar tot ei se impaca, si majoritatea parintilor sunt foarte atenti, calmi si diplomati.
    Asa ca, dragi parinti, mutati-va in Brasov, pentru un mediu sanatos pentru copiii vostri 😀

49. Interesante sfaturile pe care le dai, deşi am impresia ca ii subestimezi pe cei care iti citesc blogul,
    Fiecare părinte isi creşte copilul asa cum consideră si cum crede ca este mai bine, iar faptul ca tu le zici cum sa ii îmbrace, cu ce jucării
    Sa vina la locul de joacă,etc, arata ca tu ii consideri pe ce aceşti părinţi niste reduşi, nu cred ca e cazul sa ii înveţi tu sa nu fumeze sau sa nu înjure în parc. Esti prea plină de tine prinţesa urbană si înainte sa ii criticăm pe ceilalţi mai bn ne uităm în ograda noastră 😉

    • In ograda mea copilul nu face caca in tufis, nu striga nimeni la el, nu fumeaza nimeni. Dap, aici e curat. Si cita vreme vorbim despre spatiul public, am tot dreptul sa-mi dau cu parerea si sa pretind civilizatie, mai ales ca eu o practic. Nu mi-am dat cu parerea despre ce se intimpla in casele fiecaruia. Nu traim in jungla, nici la tara. In plus, citind suta de comentarii, cititorii mei obisnuiti nu-s deloc ofensati ca i-as fi subestimat, ba dimpotriva, mare parte par deranjati de aceleasi aspecte ca si mine. Ceea mi se pare normal. Am zis si mai sus, sint socata si dezamagita ca mai exista oameni care au acces la internet, deci si la informatie, si care pretind (si mai si zic in gura mare in comentarii) ca lucrurile sint discutabile. Nu, bunul simt nu e discutabil si negociabil. Sau ma rog, n-ar trebui sa fie, dar uite ca din pacate e.

    • Mi-am adus aminte de o prietena care are un baietel. Cand incerca sa scape de pampers avea mereu la ea niste pahare de unica folosinta cu gura mai larga…Mi se pare o solutie foarte ok pt baietei

    • Well, titlul articolului era ”dragă părinte din parc” nu era ”băi fraierilor, fiți atenți la mine îs cea mai deșteaptă, ia uitați aici sfaturi obligatorii ”. Plus că tonul era degajat, civilizat, calm, cam cum e și cu codul bunelor maniere. Unde da, ni se aduce aminte că nu e frumos să ne scobim în nas în public de ex. Și multe alte lucruri nu e frumos să le facem în public. Nu știu de ce dar am tot intervenit la postul ăsta că mi se par incredibile reacțiile astea de oameni ofensați. E o listă de bun simț. Uite, că tot veni vorba de prăjini, recunosc că și eu când stam în parc cu prieteni cu copii mai fumam tot așa ascunzându-mi țigara pe după bancă. Și da, mi se pare foarte urât acum gestul, dar atunci eram sigură că am dreptatea mea. E un parc public, e bancă publică, aerul e al tuturor, copiii se joacă departe (da, dar unii mă văd și mai și adie vântul). Azi nu aș mai face așa și da, e bine să ni se aducă aminte de una alta. Nu văd nimic orgolios în asta. Plus că din enșpemii de idei faine lumea s-a legat de dreptul indubitabil de a face kk peste tot. Și alții s-au mai simțit lezați că de ce nu vrea Prințesa să dea copiii jucăriile lor altora (complet exagerată atitudinea, nu asta era deloc ideea). Dar suntem toți ocupați cu paiele altora. O seară bună. 🙂

    • Ea este parintele perfect deci nu avem ce sa ii spunem….

50. Nu vreau sa supar pe nimeni si nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Un simplu fapt: in Germania, copii fac pipi in parc. In locuri ferite, bineinteles, dar fara sa se formalizeze prea mult. Ah, si pe autostrada sunt multe refugii neprevazute cu toalete si acolo fac la liber chiar si adultii, tot in natura. O fi bine, o fi rau… e realitatea, in orice caz. Asta apropos de comentariul ca in tarile civilizate nu s-ar intampla asa ceva. Ba da. 🙂
    NB – am vazut si in UK copii la pipi in parc. Mai putini, ce e drept.

51. Atunci înseamnă ca locuieşti undeva la periferia oraşului pt ca eu nu vad părinţi care înjură,ţipă sau vb urat în preajma copiilor, din contra. Şi la mine e curat, stai linistita, chiar iti pot recomanda cateva parcuri unde nu vezi nici un copil care face caca în tufiş 😉 acum depinde de zona în care locuiesti. Nu o lua personal printesa dragă,dar în blogul asta părea ca tu ii înveţi pe părinţi lucruri pe care ei le stiu deja, te asigur, tu doar încerci sa faci pe deşteapta 🙂

    • Mie nu mi se pare relavanta zona. Bunul simt nu ar trebui sa se raporteze la zona. Ioana nu a facut decat sa scrie despre exeperiente si pareri personale la care avem dreptul cu totii, pana la urma. Important este felul in care ni le exprimam si atitudinea pe care o avem catre cei cu pareri diferite de ale noastre.

    • Frate, cati figuranti aici, ca ma doare capul..

      Experiente personale? Nu, zau. Gagica asta merge cu copilul doar in Herestrau, Bordei si Kiseleff. Daca ea a vazut in parcurile astea macar 10% din ce descrie mai sus, atunci e musai un al doilea Caragiale, flacaul ala cu „simţ enorm şi văz monstruus”. Dar ala avea macar simtul umorului si al autoironiei.

    • M-am gindit ca e implicit ca-s lucruri pe care le-am tot vazut in timp, nu mi-am imaginat ca e cazul sa explic ca nu le vad pe toate in fiecare zi in acelasi loc. Data viitoare o sa fiu mai atenta si cu detaliile astea. Totusi, citind reactiile multor oameni la postul asta, am impresia ca peste tot e la fel (nu in fiecare zi si nu toate odata sub ochii aceluiasi parinte).

    • Acelasi lucru il ziceam si eu da pt ce sa te contrazici.

52. Nu mai bine lasam noi pe fiecare sa isi creasca copilul cum considera, in limitele bunului-simt, desigur. Eu personal, desi sunt de acor cu 90% din ce ai scris, nu simt nevoia sa critic toti ceilalti parinti si copii din parc. Eu imi vad de a mea fiica, sa ma distrez alaturi de ea si fac tot posibilul sa evit situatii neplacute. Nu stau sa analizez daca nu cumva nu stiu ce parinte vorbeste la telefon sau tipa dupa copilul lui. Nu de alta, dar nu toti sunt perfecti ca noi.

    • Uite ca eu stau sa analizez si nici nu e nevoie sa stau in parcul respectiv, este suficient sa trec pe langa si sa vad! Si ii si judec in egala masura si nu mi-e rusine sa recunosc asta, pentru ca toata o lumea o face si nu pentru ca se simt mai grozavi in ograda lui ci pentru ca iti „sare” in fata cand ceva nu este acceptabil din punct de vedere social & co.
      Da, fiecare isi creste copilul cum considera dar atunci cand „cresterea” afecteaza sanatatea si siguranta copilului meu (zic asa ca inca nu am), hai sa zic nepotica mea ca a fost cazul, atunci ma oftic si sa se duca dracului toti. La fel si cu lipsa bunului simt. Mai oameni, si eu sunt fumatoare dar nu ma vezi ca ma pun in parcul de copii pe o banca sa fumez langa mamici si copii, ma pot abtine pentru cateva ore, ce cacat e cu voi si cu tampeniile care le scrieti aici? Va simtiti ofensate de parca va da in cap cineva cand acesta este adevarul. La fel, am si caine si nu ma duc sa-si faca nevoile in nisipul din spatiul de joaca a copiilor. Mi se pare aberant atatea comentarii din partea unor duduite care se simt lezate si nu inteleg PRINCIPIILE CELOR 7 ANI DE ACASA, codul bunelor maniere sau cum mai este numit si gasesc tot felul de scuze care mai de care mai penibile. Da, SCUZE! Ca nu sunt toalete, ca se duc intr-un loc ferit, ca au un copil mai energic, ca au doi, ca nu pot fi pe faza etc. Daca sunteti capabili fiziceste sa duceti un copil in parc apoi sunteti capabili sa carati si dupa voi, drage mamici o olita portabila sau pungulite si servetele, deci gata cu scuzele!
      Imi cer scuze daca am fost prea rea, dar citind comentariile mi s-a ridicat tensiunea. Atatea mame cu o gandire de neanderthal. Ca vai nu se poate, ca vai tu – printesa urbana – esti cea mai aspra dintre toate si o gandire de tunel. Mda …

53. Eu mi-as dori sa nu se mai plimbe copiii mai mari cu bicicletele printre prichindei care abia invata sa meargă. Mai ales in parcuri in care bicicletele sunt interzise. Si ma enervează cand unii copii mai mari se dau foarte tare in leagăn cand e foarte aglomerat. Eu as muta leaganele astea si le-as îngradi, prea sunt puse in mijlocul locului de joaca.

    • Accesul interzis pt biciclete nu se refera la copii (sub 14 ani), eu asa interpretez semnul din parcuri. Este dificil de gasit un loc pt bicicleta. Sunt parcuri unde sunt piste pt biciclete, insa chiar si acolo te poti trezi cu un copil mai mic in fata, mai ales pe langa locurile de joaca. Acum (copilul are 7 ani si jumatate), noi procedam in felul urmator: alegem zone mai ferite, nu langa locurile de joaca. Copilul stie ca trebuie sa fie atent, sa fereasca copiii mai mici, iar sotul meu este permanent langa el (pt a putea interveni daca e cazul). Similar pt role.

54. tocmai de-aia s-au inventat casele cu gradina… ai cam multe pretentii pt un loc public. tine-ti-l la tine in curte la cate asteptari ai

    • Maria, da! Ai mare dreptate! Din cauza ta si a celor care iti impartasesc ideile, multi dintre noi preferam sa ne refugiem pe la prietenii care au casa la curte, sau vindem apart si ne facem casa. Sa scapam de nesimtirea crunta ce salasuieste in romanul de rand. In dictionarul meu, public nu este echivalent cu MIZERIE

    • Ar trebui !!

55. Încă un lucru care ar trebui interzis în parc ,de care tu ai uitat sa mentionezi : mamele urâte ca tine :)) nu vrem ca ai noştri copii sa se sperie 😉

    • Sa stii ca eu vad IP-urile celor care comenteaza si sinteti cel putin doua persoane care ma jignesc de la acelasi calculator. O fi coincidenta, nu zic nu…

    • Printesa, iti dai seama ca articolul tau a atins un punct sensibil printre unele mamici primate (sau primate mamici?! inca in dubiu, si unele primate sunt mai civilizate) care s-au gasit foarte exact descrise mai sus? Era si normal sa iasa la iveala frustrarile de neaderthalian. Si specimele astea populeaza tarisoara asta intr-o majoritate covarsitoare. Ce iti ramane de facut daca doresti sa traiesti intr-un loc civilizat, printre oamnei civilizati? Alegem o alta tara, sau ne izolam in casa. E o realitate trista.

    • Exact asta mi s-a parut si mie. 🙂 Ca s-a atins un nerv sensibil si ca toate persoanele cu ‘muste pe caciula’ au sarit ca arse sa-si aperea onoarea. 🙂 Doamnele in cauza nu-si dau seama ca prin aceste postari nu fac decat sa intareasca si sa confirme (in bold) cele scrise de Ioana. Acuma chiar ca mi-o iau peste ochi.

    • let me guess…luiza egal eliza? :))

    • Luiza, Elisa, sau Emi, care din ele esti sau toate 3…fii linistita, copiii tai cel mai probabil, vor ingrosa randurile adultilor care ii vor spala la fund pe spanioli, italieni, britanici sau vor presta meserii similare. Nu le strica ca inca de pe acum sa fie obisnuiti cu „urateniile”, sa nu fie prea speriati si traumatizati mai tarziu…

    • Ai dat si tu de internet? Acum fuguta la oglinda….Suntem convinsi toti de aici ca arati impecabil, ai o familie perfecta si fericita , etc. uuups ! nu ! De fapt ai demonstrat ca esti o frustrata , prost crescuta si limitata.
      Apropo , cine s-a riscat sa faca copii cu tine? Brrrrr
      Nu prea ai cu cine sa vorbesti pe acasa, nu-i asa?
      Printesa , te rog, ca cititoare fidela , nu poti bana astfel de specimene?

56. Draga Printesa…nu toți părinții suntem perfecti ca si tine! Si nu toți copii sunt la fel de ascultători si Inteligenți precum fetița ta. Din fericire suntem diferiti. E ușor sa ii judecam pe cei din jurul nostru. Lucrurile pe care tu le ai menționat se pot întâmpla cu sau fără voia părinților. Sunt sigura ca toți ne dorim binele copilului nostru…ar fi de preferat sa îți vezi de familia ta „perfecta” si sa nu mai analizezi comportamentul altora. Ai prea mult timp liber. Învață sa accepti si părerile negative.

    • Sa inteleg ca o cunosti personal pe Ioana si stii exact cat timp „liber” are ea. Alooo, cei sapte ani de acasa, normele IMPUSE de societate ne obliga sa nu ne cacam in parc. Dar vad ca nu ne obliga sa intram pe un blog si sa scuipam. Tot ce a zis Ioana aici e perfect aplicabil si in parcul meu, ala din alt oras decat ea. Deci? Nu exista „fara voia parintilor” ca atunci inseamna ca parintii sunt o turma de idioti condusa de bebelusi. Sa fim seriosi!

57. Am citit cu atentie articolul si am trecut prin diverse stari.
    Eu am 2 fetite 2 si 5 ani si ma amuz cand citesc de olita portabila 🙂 sa va povestesc cum am renuntat eu la olita plimbata. La inceput cu fata cea mare avea 1,8 luni si ne intorceam in tara din Spania ( vacanta). In aeroportul Barajas trecem de control, noi cu bagajul de mana si olita, mergem 3 m si Leyre..mami pipi 🙂 punem copilul pe olita si face pipi si apoi cauta toaleta sa versi continutul…am cautat 30 min…timp in care umblam cu ea in mana, copil, bagaje..mers cu trenul intre terminale 15 min. Asa s-a sfarsit incercarea mea de a lua olita in deplasari, asa ca de atunci facem la copaci, departe e drept de alei sau locuri de joaca. Kk doar 2 ori insa a facut pe servetele si am aruncat.
    Si mai zic si alta chestie…eu am 2…unde sa fug sa caut toaleta? Nu mai zic de bicicletele, role, trotinete si altele care ne insotesc, vara cad stam cate 6-8 h afara * 2 copii cate aleza as folosi intr-o luna? E absurd. Pt ce pana la urma? Dar stii ce as fi curioasa cum ar reactiona copilul tau de 5-6 ani cand ii spui ca pleci acasa sa isi faca nevoile?
    Eu in principiu sunt de acord cu tine insa sunt unele lucruri cu care SIGUR vei deveni mai toleranta odata cu trecerea anilor!
    Succes!.

58. For Pete’s sake, cum s-a ajuns de la „nu vă lăsaţi copiii să facă pipi şi caca pe spaţiul verde” la „eşti urâtă”?!!!!

    (am citit toate comentariile…. şi tot n-am priceput logica doamnei Luiza, dacă o fi având vreuna…)

    • N-are, stai linistita! Vin mai multe jigniri de la acelasi calculator pentru ca trepanatii nu inteleg ca pe un blog din asta omul poate vedea CINE si de la ce IP posteaza magarii 🙂 Pentru asta ar trebui sa stie ce e ala un IP si la ce foloseste 😀

59. Intotdeauna exista solutii….noi am avut aceasta olita portabila (e micuta si usoara) de cand a renuntat copila la scutec. Si in parc, si la mare s-a dovedit excelenta. Nu mi s-a parut normal sa faca pe unde o apuca, pentru ca da, noi stam mult afara si e inevitabil.
    http://www.amazon.co.uk/Tippitoes-PT1-Travel-Potty/dp/B003B7P34C/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1398905947&sr=8-1&keywords=travel+potty

    Apoi pentru mai tarziu am avut chestii de acest gen pentru cazurile de nevoi fiziologice cand mergeam la cumparaturi, mall, locuri publice sau chiar vizite.
    http://www.amazon.co.uk/s/ref=nb_sb_ss_i_2_13?url=search-alias%3Daps&field-keywords=travel%20toilet%20seat&sprefix=travel+toilet%2Caps%2C284

    • A, si ca sa nu dai banii pe pungute de ale lor extra, e practic sa ai pungi de plastic cu cate un dreptunghi de hartie absorbanta (de la servetele alea roll on pentru bucatarie) in interior, pregatite dinainte si gata.

60. Sambata am fost invitati la un loc de joaca indoors. Alaturi, cafenea si, mai incolo, terasa. Copiii se jucau la locul de joaca si, in afara de invitati, erau si copii straini. Intre care un alt Tudor, mai mic decat al meu. Cand vorbeam cu al meu, raspundea si el. Ce mananci? – Pizza (???!) – Ti-e cald? Da sa-ti dau camasa jos. – Daaa, cal’, cal’.
    Ma rog. La un moment dat, apare un nene, ii zice ceva, dispare iar.
    Copilului meu i s-a facut sete. Cere apa, ii dau, vrea si micutul. Apa, apa! Ce apa, nene, de un’ sa-ti dau eu tie apa?! Ma uit in jur, nenea cu barba disparuse. Ma ma uit o data, era afara, la terasa, cu doamna! Cafea, tigara, ce nevoie aveau de al’ mic? M-am dus si i-am spus ca-i e sete copilului. Pentru ca m-am scuzat, a avut si marinimia sa-mi spuna „Aa, nici o prpblema”.
    Juma’ de ora mai tarziu, ai nostri se pun la masa. Piticul voia si el, ba pizza, ba apa, ba carne. Ta-su, cu consoarta, pe terasa.
    M-am bucurat sa vad ca l-au luat, totusi, acasa, credeam ca vor sa-l lase acolo la cat de indiferent era tratat.

61. Buna. Sunt de acord cu aproape toate aspectele mentionate de tine. Nu ma pot pronunta in problema cu toaleta fiindca fetita mea de 1 an si 9 luni foloseste inca scutece. Out of topic, ma gandeam, poate intr-un post viitor, atingi si subiectului renuntarii la Pampers si obisnuirea cu olita, ca noua nu ne iese deloc treaba asta:)

    • Hello, Simona, deocamdata nu am ajuns acolo, sa vedem, poate in lunile care urmeaza. O sa scriu si despre asta cind ne vom afla in plin proces de renuntare.

62. Am zis ca sunt de acord cu „aproape toate” aspectele fiindca sa nu-ti obligi copilul sa renunte la o activitate care ii place este cam greu de realizat cand este un singur leagan si coada de 3 copii cu mamicile aferente care te impung cu privirea…. Ah, si asta cu gustarelele luate in parc o mai practicam si noi fiindca fetita mea e greu convinsa sa manance un pic de fruct acasa, asa ca……asta e. Cand vedeam pe la alti parinti practica asta, ma juram ca eu nu voi face asa dar ‘never say never’. Numai bine!

    • Daca trebuie neaparat sa ii dai gustarea in parc atunci retrageti-va pe o banca mai ferit, in orice caz nu in mijlocul copiiilor. De ce sa le faci pofta altora? Nici tie nu ti-ar conveni sa aduc un tort si copilul meu sa il manance singur…

    • Draga Liz, nu am zis ca ii dau in mijlocul copiilor. Crede-ma, sunt o persoana cu mult bun simt, dc ar fi toata lumea asa ar fi muuult mai bine

63. Eu am un câine de 10 luni, iar un amic de-al meu are o fetiţă de un an şi o lună şi mai ieşim împreună în parc şi „comparăm notiţe”, fără să vrem. De câteva ori remarcam cât de similare sunt situaţiile cu care ne confruntăm amândoi, iar acest articol îmi întăreşte convingerea că a creşte un câine e experienţă foarte bună pentru viitorii părinţi.

    De exemplu, foarte mulţi oameni ies cu câinele, îl lasă liber şi încep să vorbească la telefon. Câinele face efectiv ce vrea: miroase alţi oameni, mănâncă de pe jos, latră, sare să muşte, aleargă, iar ei habar nu au ce se întâmplă. Când se întâlnesc mai mulţi oameni cu câini într-un loc, dacă apare vreunul mai nou încep să abunde sfaturile nesolicitate: ba că e prea slab câinele tău (deşi al lui e un butoi), ba că e prea mic şi că trebuie să-i dai nu ştiu ce amestec de chestii de care ştie de la un veterinar pensionar (la al meu mi s-a recomandat să-i fac periodic clisme cu mujdei de usturoi), ba că e normal să se atace câinii ca aşa sunt ei, şi aşa mai departe.

    Mi s-a întâmplat să mă cert cu cineva care a vrut să-i dea câinelui meu din snacks-urile pe care le avea la el, pentru că „îi era poftă sărăcuţului” şi nici când i-am explicat că ciocolata provoacă diaree şi că nu el va strânge diareea de pe jos nu a părut foarte mulţumit.

    La fel, am văzut oameni uitându-se cum câinele lor face treaba mare în ţarcul cu câini. În general, sunt 2-3 coşuri de gunoi în perimetrul respectiv, poate-poate. Îmi dau seama cât de rari sunt oamenii care strâng după câinii lor după cum se schimbă lumea la faţă când mă vede că scot punguliţa din buzunar şi mă aplec să iau de pe jos lucrurile făcute de animalul meu, aşa că nici nu o să mai insist pe tema asta.

    Cred că am văzut cu toţii oameni cu câini agresivi prin parc, încercând să-i înveţe să se joace cu câinii altora. Sau oameni care urlă şi înjură după câinii lor din partea cealaltă a parcului şi apoi zic că „niciodată nu a mai făcut asta”, iar când îl prind încep să-l altoiască.

64. In state civilizate din Europa ceea ce dumneavostra spuneti se invata in cursuri obligatorii pe care parintii le parcurg periodic ! In caz de neprezentare la aceste cursuri de week-end se pierd anumite facilitati ! Poate ca ar trebui si la noi implementat un astfel de proiect !

65. Ramona dragă,la nesimtirea ta ar trebui sa raspund tot cu nesimtire Dar o sa incerc sa ma abtin,eu nu am spus nimic urat de tine sau despre ai tai copiii,care daca nu ii vor spala la fund pe italieni,probabil vor face alte treburi la fel de murdare. Sau poate in spatele acestui nume,se ascunde chiar micuta noastra printesa,care nu stie sa accepte si parerile negative. Asa cum si ea are dreptul sa isi dea cu parerea despre ce se intampla in locurile publice,si eu imi dau cu parerea despre acest blog care este tot public.

    • Emy draga pe langa ca jignesti gratuit pe-aici mai esti si agramata. De aia ti-a zis Ramona ca o sa ajunga copiii tai sa lucreze prin stainatate la munca de jos. ”Despre ai tai copiii” e defapt copii cu doi i. Imi imaginez ce educatie buna o sa le dai cand cresc daca nici nu stii sa faci niste acorduri gramaticale de clasa a 2-a. Despre asta e vorba, ca se trezeste o semianalfabeta sa nu fie de acord cu regulile elementare de bun simt de purtare in parc, parc care e spatiu public. Si da, ai dreptul sa faci ce vor muschii tai atata vreme cat nu ii deranjezi prin purtarea ta pe cei din jur. Pe mine ma deranjeaza fumatul in locuri publice si in tari civilizate acest gest este amendat. Un simplu exemplu, mai multe nu-ti dau, te las sa te odihnesti 🙂

66. Cea care a scris asa ceva nu a avut ce face sau este prea ” printesa”.In ce parcuri iti plimbi copilul?????In Ferentari la 12 noaptea????Sa terminam cu frustrarile astea….

67. hai sa scriu si eu, experienta din parc din alte tari:
    -copiii nu ies cu jucarii. In parc ies sa socializeze, se joaca impreuna cu frunze/iarba etc. Exceptie: unii romani.
    -copilul se hraneste acasa, din motive igienice. In afara de unii romani care alearga cu banana/lingurita pe copil.
    -e interzis sa fumezi in parc de copii ( in afara de o grecoaica, dar i-am atras atentia).
    -parintii lasa copiii sa se joace, nu ii sufoca, urmaresc doar pe cei f. mici ce merg in 4 labe, si de departe pe cei mai. In afara evident, de unii romani (si ma mai intreb de ce devin agresiv)
    -parintii au pus mana si curatat parcul. Nu, nu vin des de la primarie sa mature, dar cand am gasit sticle sparte (de la niste adolescenti cheflii de aseara), am venit cu maturica si faraj si am curatat.
    -parintii roaga frumos pe ceilalti care deranjeaza. Si inteleg.
    -exista un nr, am gardienilor ce pot fi sunati in caz de probleme. Si da, functioneaza.
    -am vazut copil care facea kk. Mama a pus cateva servetele umede jos, a facut copilul,mama a strans si pus in cos de gunoi. Se intampla la toata lumea, lasati ipocrizia!. Parintii ceilalti nu s-au crizat, au intrebat-o daca are nevoie in plus de servetele/apa, cu bun simt.

    Parcul e al nostru, al tuturor. Hai sa avem grija impreuna.

68. Mai scriu ceva…si gata. Fiecare are draptul sa aduca ce vrea in parc, atata timp cat nu incomodeaza pe nimeni. Daca eu vreai sa ii dau banana in parc, e problema mea, daca vreau sa ii aduc masina in parc, iar e problema mea. Atunci, parintii care fac poze copiilor, la locul de joaca, cu smartphone-ul sau alte aparate foto profesionale, sunt rugati sa le lase acasa, asta daca nu doresc sa le imparta si cu ceilalti parinti, care poate nu isi permit asemenea obiecte. Si sa nu mai manance nimeni, nimic pe strada…niciodata. Eu stau dupa fetita mea, pentru ca desi merge, nu imi garanteaza nimeni ca nu o loveste vreun leagan sau ca urcand sus pe tobogan nu o imbranceste/impinge vreun copil mai maricel..care e si el copil pana la urma. Asa ca prefer sa ma asigur ca totul se desfasoara civilizat si nu am incomodat pe nimeni.

69. Incredibil ce comentarii citesc. Deci acesta este un articol in care sunt insirate pur si simplu niste reguli de bun simt si unele se simt ofensate ca cineva le-ar fi pus la indoiala abilitatile de bune mame. Pai scuzati-ma dar daca nu stiti sa va comportati intr-un loc public inseamna ca chiar aveti o problema. Mergeti la straini sa va dea lectii daca de la ai vostrii frati romani nu le acceptati. Mie mi s-a facut scarba de salbaticia parintilor si copiilor pe care ma vazut-o cat timp am lucrat la spatiu de joaca. Mentalitatea fac ce vreau si nu am dreptu sa fiu judecat e cea mai bolnava mentalitate din cate exista si nu faceti altceva decat sa cresteti o generatie de copii salbatici si nesimtiti. Sa va fie rusine!

70. Se presepune ca atunci cand iesi in parc,iti petreci timpul cu copilul tau,eu una nu am timp sa stau sa analizez comportamentul mamelor din jurul meu,am atentia indreptata catre copilul meu si atat. Daca tu observi toate lucrurile acestea,atunci cum poti sa ii critici pe cei care vb la tel (acesta este un exemplu), cand si tu, se pare ca nu iti dedici tot timpul copilului. Ca si tine,fiecare mama isi doreste tot binele din lume pt copilul ei,chiar daca ii mai da un iaurtel sau o banana in parc,pe banca,in leagan.Iar mamele de mai sus care nu au fost de acord cu tine,nu inseamna ca nu isi cresc copilul bine sau ca nu le ofera ceea ce este mai bun…din contra .Respect pt acele femei care isi cresc copilul singure fara nici un ajutor. (ex. bona)

    • Da, sigur, ca iti si trebuie o gramada de timp sa simti fum de tigara in mijlocul locului de joaca sau sa ii auzi pe altii cum urla la copilul lor. Ma deranjeaza comportamentul altora doar cind imi afecteaza mie siguranta si starea de bine, nu stau sa caut hibe in joaca altora, dar le observ cind ma deranjeaza. Nu stiu despre tine, dar eu nu imi pun ochelarii de cal cind ies cu copilul, sa-l vad numai pe-al meu. Ma uit in jur, ca sa previn pericole, sa-mi clatesc privirea, sa vad ce se intimpla.
      Of, nu mi-a trecut niciodata, dar niciodata prin cap ca o sa fiu nevoita sa explic asemenea lucruri. E foarte trist, ce sa mai, si mi se face frica de lumea in care traiesc. 🙁

71. Felicitari pentru modul in care a(t)i unctat toate aceste probleme. As mai pune accent dublu sau triplu pe fumatul laolalata cu odraslele (ale lor dar si ale noastre). Chiar si la distanta de 5-10 metri fumul se simte…
    @Alexandra… sa fim un pic mai relaxati cand iesim in parc… Cum adica sunt atent(a) numai la copilul meu si nu si la ce este in jur…? Cat priveste respectul pentru mamele singure…este foarte relativ…Nu mai spun ca ar trebui spus si tatii singuri , dar niciodata lipsa de ajutor in cazul copiilor nu va insemna o educatie si o crestere a copiluilui calitativa, ci doar un efort mai mare. Din pacate nu neaparat si valoros…
    @Simona cu olita si restul… Se poate intampla si la 9 luni, dar si la 3 ani jumate… Sunt multi factori care conteaza …

72. pt toate mamele ofensate sau indignate:
    daca mergeti la un stomatolog, si vedeti un afis in care se explica procedeul corect al spalarii pe dinti, nu inseamna ca doctorul are ceva personal cu voi, si nici nu porneste apriori de la ideea ca nu stiti /sau ca nu va ingrijiti. e doar o informare.
    daca sinteti intr-un aeroport, sau un mall, si vedeti tablite pe care scrie „iesire”, nu inseamna ca va da cineva afara sau ca va considera incapabile de a gasi singure iesirea, e doar un indicator, o informare.

    la fel, nu luati acest articol ca pe un atac personal la adresa nu stiu cui, si nici nu va ganditi ca altii sint perfecti. priviti-l simplu ca pe un articol de informare, cam ce ar trebui, sau ce nu ar trebui sa se intample in parc.

    zic si io… 🙂

    • Și eu m-am gândit la comparația asta. Pentru că statisticile cu consumul de pastă de dinți+ schimbatul periuței de dinți sunt dezastruase. Și mă întrebam și eu de ce prin alte țări nu se vede frecvent comportamentul ăsta (hai să facem căcuță/pișicuț oriunde). Probabil pentru că oamenii aleg soluții cum sunt mult hulitele propuneri de mai sus și pentru că sunt toalete în care îți e frică să intri. Sunt fantomele trecutului care și azi își spun cuvântul. Se fac blocuri, canalizarea mai vedem. Plus că orice are legătură cu mersul la toaletă (nu acasă) e ffff necivilizat. Eu nu am văzut în lumea civilizată (nu am călătorit în est, asia, africa) nicăieri bilețele cu nu vă urcați cu bocancii pe toaletă, trageți apa, e elementar. Și fiecare are posibilitatea de a trage apa. Așa că să nu ne mai mire retinceța cauzată de îndreptarul ăsta.

73. Buna. Sunt de acord cu tot ce ai scris, Ioana. Nu e adevarat ca fiecare isi poate creste copilul cum vrea. Noi locuim in Germania de aproape 3 ani. Aici scrie in lege ca parintii nu au voie sa isi traga de ureche copiii. Daca faci asta in public sau iti palmuiesti copiii, ceilalti au dreptul sa sune la Politie. Si nemtii au simt civic, de obicei, suna cand vad ilegalitati. Abia aici mi-am dat seama ca noi, romanii, avem politica strutului: nu ma bag, nu e treaba mea. Daca toti facem asta, nu se va schimba nimic in bine. Cum cineva scria mai sus, copiii nu ne apartin doar noua. Copiii nostri ii influenteaza si pe ceilalti oameni. Un copil crescut intr-un mod defectuos va ajunge infractorul de maine sau nesimtitul de maine. Insa e greu in Ro sa intervii atunci cand vezi neregului, pentru ca Politia nu ii ajuta pe cetateni in cazuri din astea. Plus ca multi romani considera normal sa iti traga un pumn pentru ca i-ai atras atentia.

    • da, asa e! avem si noi 2 prieteni nemti(un cuplu) cu care ne petrecem vacantele (au avut un proiect in Romania cu sotul meu si am ramas prieteni) si ne povestesc mereu cum e cu simtul asta civic in Germania (si daca faci un foc in curtea ta!!! vecinii suna imediat la politie, intrucat e ilegal; prima data cand au fost la noi la tara si am facut un foc in curte nu stiau cum sa-l stinga ma repede). de aceea se si simt tare bine in Romania, unde e mai multa libertate, dar uite unde duce libertatea asta in randul oamenilor de peste tot, in particular, in randul romanilor: la nesimtire! isi dau si ei seama cum sta treaba, ca le place doar in vacanta sa guste din libertatea asta, ca in restul anului stau la ei acasa unde le place ca totul este curat si in ordine, ba chiar raporteaza la politie daca vreun vecin face vreo „ilegalitate”. Deci, e omenesc in toata lumea asta mare (in vest, est, america, asia etc) sa nu vrei sa respecti regulile, dar cand stii ca iti iei o amenda cat e rata la banca pe o luna pentru ca nu ai strans dupa cutu in parc, pai strangi din dinti si faci curat, apoi curatenia asta devine reflex, copilul tau copiaza comportamentul tau si generatiile noi sunt mai civilizate „din nastere”! si la ei civilizatia s-a invatat cu batul! acum 150 de ani in Franta faceai puscarie daca furai o paine (vezi „Mizerabilii” a lui Hugo), nici ei nu se nasc civilizati, se educa! noi suntem in stadiul in care avem legi, dar nu se aplica(legi muulte, amenzi zero) si ne chinuim sa le implementam. Ei merg si mai departe, deunazi am vazut un documentar cum nemtii din Berlin isi invata copii sa mearga cu mijloacele de transport in comun in oras (cam asta reiesea din discursul unui tatic din acest documentar), isi lasa masina la marginea orasului, apoi isi duc copii cu tramvaiul de parca merg la Disneyland, iar daca vrei sa folosesti masina in oras platesti o taxa…mda, cati bani s-ar strange daca s-ar pune in aplicare macar o parte din legile existente la noi pe marginea subiectului „sa ne comportam civilizat in locuri publice”!

74. -„le-ai atras atentia”, scuze

75. Ar trebui sa fi putin mai rezervata in comentarii printesa, nu e vorba ca imi pun „ochelari de cal” atunci cand ies cu copilul meu in parc. Acum depinde unde il scoti in parc,in cartierele marginase sunt convinsa ca se intampla lucrurile de care tot vb si ca esti într’o stare de stres din cauza pericolelor ce se pot abate asupra copilului tău. E f trist,ca în lumea asta în care tu trăieşti, de fapt si tu esti un om la fel de încuiat la fel ca cei pe care ii judeci aici pe blog pt ca si’au permis sa îşi dea cu parerea, dai niste răspunsuri nesimţite, pt ca probabil, nu esti în stare sa răspunzi altfel unui om care nu e de acord cu tine. Stai chill :)) schimbă cartierul, mutate’te într’o zona mai buna, nu o sa mai fi în pericol,iti garantez 😉

    • :))) Daca ai fi citit, ai fi aflat ca iese in Herastrau si Kisselef. Daca astea sunt parcuri marginase :))))….Dar de, asa e cand te bagi intr-o discutie si nu ai toate informatiile.

    • Deci sa înțeleg ca cei care nu avem bani de un apartament pe Banu Manta/1Mai/Floreasca sau mai știu eu ce zone sunt considerate „bune” si trebuie sa ieșim cu copilul in parcuri de Rahova/Berceni ar trebui sa ne si asumam un copil crescut in mizerie, nu? Pt ca regulile de bun simt se aplica numai in zone bune? Am fost ieri in Cismigiu, si sincer ca nu mi-a plăcut ce am văzut acolo.

    • cred că nu ar trebui să existe clasificări. în fond se vorbeşte de un minim de educaţie pe care ar trebui să-l avem cu toţii. aşa cum nu ar trebui să existe şcoli de stat bune sau mai puţin bune, programa este aceiaşi iar profesorii ar trebui să-şi facă datoria la fel, că doar pentru asta primesc un salariu, mare sau mic nu are importanţă, nu-i obligă nimeni să stea în postul ăla. ce înseasmnă un minim de educaţie în societate? ştim sau nu. că asta transmitem mai departe.

    • Alexandra… ce oribil de elitist in cel mai rau sens al cuvantului ai exprimat ideea de cartiere marginase si cartiere bune. Si imi place cum – tot elitist – tu nu folosesti cratima…este o notiune aiurea…folosim apostroful…este mai…”french”, ne c’est pas?

      Ca sa iti explic mai pe sleau: In cartierele „marginase” stim si ne preocupam de copii, nu ii dam neaparat la scoli scumpe de fite, nu stam cu ochii in Iphone mereu si nu fumam in parc…

      Este corect ce am spus? Nu! pentru ca este o generalizare, la fel de rea ca a ta…Si falsa! Si eu imi duc copilul de la Politehnica pana in Parcul Carol in toate parcurile. Si il las sa se joace cu TOTI copiii, mai putin cu cei la care vad semne de eventuala boala contagioasa… dar si acolo o fac in asa fel incat sa nu se simta prost nici „contagiosul” (NU este vina lui), dar nici Matei (nici a lui nu este vina)

76. Nu mi-a venit sa cred ce am citit la comentarii contra! Cred ca ar trebui sa ne schimbam mentalitatea de la „mie sa imi fie bine si restul nu conteaza” la „daca la ceilalti le e bine si mie o sa imi fie bine”. Eu locuiesc in Cluj si de obicei am de stat intr-o statie de autobus care e langa un gang cu o pasarela. Ei, cum vine vara de acolo ies niste mirosuri….Deci, de ce eu cand stau in statie de fiecare data trebuie sa simt miros de pipi? Si asta e de adult, nu e de copil.Deci, copiii mici care azi sunt invatati ca e ok sa faci pipi la colt, sunt adultii de maine care fac pipi in ganguri. Nu e ok, oameni buni. Si intr-o zi ieseam din Cluj si o mama isi punea fetita sa isi faca nevoile sub un pod. M-a deranjat, chiar daca eram in masina. Deci, printesa v-a dat pana si solutii, si voi tot spuneti ca nu se poate? Am ramas fara cuvinte, printesa draga….

77. credeam că în toţi anii ăştia care au trecut de când era fii-mea micuţă s-au mai schimbat lucrurile. se pare că nu. se pare că suntem incorijibili. pentru că nu mergeam cu mâncare după mine, voiam să mănânce acasă aşa cum trebuie, eram privite cu milă. adică eram consideraţi săraci şi multe mame ne oferau cu compasiune toate prostiile pe care le aveau în traistă. ţin minte, chiar prăjituri de casă. da sunt făcute în casă. da mai lasă-mă că poate nu vreau nici eu, nici copilul. chiar şi-acum îmi vine să râd. poate reuşeşte careva să-mi explice logic de ce trebuie să pleci cu copilul în parc târând după tine un bagaj impresionant? merg în parc ca să alerge, ca să interacţioneze cu alţi copii, ca să-şi facă poftă de mâncare şi de somn. Pentru două-trei ore ajung o jucărie, hai două, o sticlă de apă sau de ceai şi serveţele. Dacă în parc a mâncat nu ştiu ce croissant cum să mai aibă chef de o porţie de supă (mult mai sănătoasă) când ajungem acasă? dap, nimic nu s-a schimbat, după criteriile din parc tot săracă am rămas.

78. Doamne dumnezeule ce mă asteapta. Băiatul meu are 3 luni, si ies cu el in parc pt ca stam la bloc, ca alt milion de mame cu copii care nu au bani de casa cu curte, unde sa creștere niște copii izolati pt ca nu avem capacitatea sa ascultam in jur si sa „furam” comportamente frumoase pe unde le găsim. Eu recunosc, efectiv unde vad un copil ce vorbește frumos, ce are grija de lucrurile din jur, încerc sa urmăresc si parintele sa vad ce face, pt ca de oriunde ai de învățat. In același mod încerc sa observ si copii cu comportament deviat pt a evita lucrurile care pot duce acolo. Mi se pare inadmisibil -si sunt fericita in sinea mea ca nu sunt singura(deh, încă vad jumătatea plină a paharului) – ca sunt mame care considera acest post exagerat. Mă sperie când vad ca lucrurile sunt explicate si in loc sa prindem ideile bune, apar comentarii de genul ” da’ dacă eu vreau sa-i vreau sa-l las sa urce petopogan invers, care e problema?” Pai problema e cea explicata mai sus, de ce ne invartim in jurul cozi? Pt ca-si sparge dintii, de aia. Si am mai văzut un comentariu de-a rasu’-plansu’. Ceva cu „public nu ar trebui sa fie același lucru cu mizerie” .Iar cineva urma cu „ar trebui”. Eu credeam ca accesul la informație destupa mințile la orice, nu numai la retete de slăbit si ce antibiotice au mai apărut si nu le-am încercat.

79. Foarte bun si constructiv articolul, la fel ca multe dintre comentarii. Dar referitor la problema nevoilor facute in spatiul public, am si eu o intrebare: e greu sa duci un copil la toaleta preventiv, inainte sa anunte ca are nevoie? Eu tin minte ca, atunci cand eram mica si plecam de acasa, eram dusa(sau trimisa, in functie de varsta) la toaleta, ca sa nu fie cazul de vreo urgenta pe strada.eu nu cred ca exista vreo mama (normala) care sa nu stie aproximativ la cat timp face copilul ei pipi, in functie de cate lichide bea. Sincer, eu n-am trecut prin asa ceva, pentru ca nu am copii inca, insa mi se pare o solutie foarte practica si simpla. Si, pentru cine sta foarte mult timp afara cu copilul, cred ca se poate gandi din timp sa caute o toaleta decenta si sa-si duca acolo copilul inainte sa fie prea tarziu.

80. Sunt intru totul de acord cu aceste reguli de bun simt. Vreau sa fac doar cateva precizari:
    1. Evident ca nu gasim in toate parcurile simultan si coji de seminte si tigari pe jos, si oameni care tipa la copiii propri sau se poarta necivilizat cu ceilalti. Cred ca ce a scris Printesa sunt mai degraba niste observatii culese din mai multe parcuri. Am vazut ca multa lume se scandalizeaza pe aici ca Vai, ce groaznice sunt parcurile din Buc. Stati linistiti, comportamentele astea necivilizate nu sunt la tot pasul si nici asa de grave peste tot. Eu merg frecvent in IOR SI Herastrau (Sos Nordului- ca e mai aproape de mine) si am vazut rar comportamente iesite din comun. Ce-i drept mai sunt coji de seminte/mucuri de tigara prin nisip, desi pe tartan mi se pare ca lumea se cam abtine sa il murdareasca (sau e maturat mai des).
    2. Am o problema cu cei care isi hranesc copiii in mijlocul celorlalti. De ex: il fugaresti cu sunca prrin tot parcul. Fetita mea e super pofticioasa si nu ii pot cere sa se abtina (ca are 1 a si 9 luni), nu-mi convine sa fie incojurata de felii de cascaval si sunca.Ca poate nu ii dau sunca inca, poate isi strica pofta de mancare, pooate nu vreau sa asocieze mancatul cu jucatul sau sa ma tina minte ca o fugaream cu chiftele prin parc. Cand e nevoie, ma retrag undeva si ii dau sa manance gustarea (banana). Nici voua nu v-ar conveni sa mestec un tort de ciocolata si sa mananc in fata copiiilor vostri si ei sa nu aiba asa ceva. Se numeste bun simt. NU am nimic cu ideea de mancat in natura, puteti sa organizati picnicuri, cu patura si mancare adusa de acasa dar nu in mijlocul celorlalti pitici.
    3. Copiii nu ar trebui sa isi aduca in parc jucariile. Care e tot rationamentul? Iesim in parc sa ne jucam cu jucariile de acolo si ceilalti prichindei. Ne putem bucura de jucariile personala acasa, cand oricum nu avem alte distractii, gen leagan&tobogan. Chestia asta cu adusul de tone de jucarii nu face decat sa le stimuleaza posesivitatea si egoismul (cand zice „” jucaria MEA!”, iese la suprafata egoul din ei, care na, la unii e mai dezvoltat si la unii mai putin dezvoltat). Plus ca am vazut ca cei care nu vor sa isi imparta jucariile (deci au mai multe) cu altii, tind sa se joace singuri-singurei. Eu mereu ii intreb pe copiii astia „”Nu vrei sa te joci cu noi/fetita mea?” si ei mereu raspund : „Nu, mie imi place sa ma joc singur!”. Mi se pare ciudat sa vezi copii care stau in lumea lor concentrati doar pe jucariile lor, refuzand total contactul cu ceilalti. O sa ajungem sa ne alienam copiii de contactul cu alti oameni. Eu oricum cred ca toata tehnologia asta ne cam alieneaza, de ajungem sa stam singuri in fata tv-ului sau a tabletei cu orele.
    Omul e un animal social iar asta e valabil si pt copii. Ludicul e cel mai important la varstele astea mici, asa ajung ei sa exploreze lumea si sa o cunoasca, prin joaca. Daca se inchid toti in lumea lor , iar lumea lor nu ajunge decat sa insemne masinile lor si papusile lor personale, contactul uman se pierde.
    Noi am patit de cateva ori sa nu avem copii cu care sa ne jucam in parc, pt ca atunci cand fetita mea se apropia de jucariile lor, ei se suparau, tipau, bateau din picior, ca a trebuit sa plecam de langa ei. E foarte trist sincer…

81. Pe aceasta cale vreau sa imi cer scuze, public, ca ma intereseaza mai mult nevoile/fericirea copilului meu si nu a celorlalti copii din parc. Cand vrea banana sau biscuite in parc(pe care oricum i-o dau pe o banca) sau vrea sa ia o jucarie cu ia in parc ii voi spube ca nu ma intereseaza ce vrea ea, ca ea nu are dreptul la nici o parere si in parc mergem doar sa ne dam in leagam/pe tobogan etc. si sa ne jucam cu iarba. Logic…apropo, si eu imi luam cate o jucarie cand ieseam in parc, un carut, o papusa, o minge…nu era asa mare problema. Probabil se plictisea lumea mai putin in perioada aceea.

82. Se plictisea mai putin si nu avea timp de cautata nod in papura..asta voiam sa spun. Va multumesc pentru atentia acordata.

83. P.S. imi cer scuze pentru anumite greseli, dar am scris repede.

84. Dragă Prinţesă, nu ai de ce să te superi. Ca părinte ai să tot întâlneşti tot felul de atitudini. Este firesc şi normal să-ţi aperi pruncul. El este mic şi neajutorat şi când are nevoie de ajutor, spre cine se uită? Spre tine. Îţi înţeleg scuzele, doar dacă le pui între ghilimele. În afară de asta, copiii au o logică a lor, o logică atât de perfectă cum noi adulţii, constrânşi de norme sociale, nu mai avem . Pe vremea când fiica mea avea 3 ani se juca cu o fetiţă mai mică. Fiecare avea mingea ei, doar că cea a fiicei mele era o idee mai mare. Nu ştiu de ce celeilalte fetiţe i-a căşunat pe mingea cu pricina. O voia pentru ea. Am încercat să o conving pe a mea cu vorbă bună, dar nu şi nu. S-a uitat spre mine calmă şi a decretat „mingea mică, copilul mic, mingea mare, copilul mare”. Ce puteam să fac? Am strâns copilul în braţe şi l-am lăsat în pace. Din ziua aceea, mama respectivă ne-a evitat. N-a fost nici o pagubă.

85. […] Draga parinte din parc, – printesaurbana.ro1144 shares 354 comments 4000 likes 2 tw. trackbacks 4213 tw. followers […]

86. Buna, ideile sunt foarte bune atunci cand poti sa ii iei atentia de la un scop al sau si il transformi, drenezi catre o alta forma de expunere a problemei lui. Ca sa vorbesc mai simplu, desi am tendinte masochiste de a vorbi mult: sa zicem ca el are o jucarie frumoasa si un ALT copil o vrea… Avem 2 probleme: cum sa il facem sa imparta si totusi cum sa il facem sa nu o dea fara sa ii pese…totul fara sa il facem de ras. Greu, si nu ne iese mereu. In primul rand trebuie, in functie de varsta, sa ne bagam si noi in seama… Sa dovedim ca este atractiv sa schimbi jucarii (ia te uita, are o masinuta pe care tu nu o ai), dar sa spunem ca schimbul dureaza 3 minute doar (bine…x minute…o limita clara…ceva de genul asta). Sa il intrebam mereu de jucariile lui cand plecam…

    la mine este mai greu ca intre ei sunt 3 ani si a inceput razboiul in care cel mic vrea toate jucariile, cel mare le vrea pe cele care au fost ale lui cand era mic… si uite asa in fiecare zi este Consiliu ONU la mine acasa… in parc insa tin amandoi d ejucarii si se joac frumos si cu alti copii, o singura data ii convenea atat d emult schimbul ca nu mai vroia cel mare sa isi ia jucaria lui inapoi. Acolo a trebuit sa aplicam si alte tactici… ce ar fi daca maine dimineata vei vrea sa te joci cu tractorul si el nu va fi langa tine… Instant a facut schimbul inapoi…

87. Toatal de acord cu tine. fica-mea e alergica la ou si la proteina din laptele de vaca asa ca sunt exagerat de atenta cu ce mananca. stiti dragi mamici care hraniti copilasii in mijlocul parcului, cat de greu e sa ii explici unui copil ca nu poate manca si el nu stiu ce nebunie? ca sa nu mai spun ca ma ingrozesc cand vad copilasi de nici 2 ani cu ciocolata in botic, cu fanta sau coca cola…omg…
    nu odata a cules guma de mestecat de pe jos sau de sub banci, nu odata era sa bage mucuri de tigara in gura…nu odata s-a speriat groaznic de crizata de langa ea care isi altoia sanatos pruncul, sa mergi in parc e un exercitiu de rabdare. Am ajuns sa prefer sa evit parcurile.
    noi nu suntem din bucuresti dar nesimtirea e aceeasi si in orasul nostru si nici la periferie nu stau, stau in buricu targului.
    copiii nu mai stiu sa se joace sa isi improvizeze jucarii din crengi si pietre, sunt prea ocupati sa se certe pe te miri ce jucarie de fite, sa fim seriosi pe vremea noastra mergeam in parc sau ieseam in parcare in fata blocului cu creta mingie coarda sau lopeti de nisip. nu cu masini teleghidate si bebelusi vorbitori. noi le rapim copiilor imaginatia, noi ii invatam egoisti si posesivi cand le smulgem jucaria din mana numai pt ca alt copilas plange si se tavaleste. da, e normal sa ii explici ca daca el imparte se pot juca frumos impreuna, dar poate ii e frica sa nu ii strice jucaria, sa nu fuga cu ea si sa nu o mai vada etc. nu cred ca vre-un adult mi-ar da tableta lui numai pt ca vreau si eu una la fel. hai sa fim noi empatici si abea apoi sa ii invatam si pe copii sa fie.
    p.s. articolul tau a facut sa iasa la iveala frustratele care nu au nici cele mai elementare notiuni de bun simt. au iesit ca paduchele in frunte pt ca nu-i asa, cand te simti cu musca pe caciula trebuie sa semnalizezi asta…

88. Partial de acord cu articolul. Sunt in dezacord total cu folositul leganelor. Regula bunului simt este ca un copil sa se dea maxim 5 minute. Cata rabdare poate avea un copilas de cativa anisori sa astepte eliberarea leaganului? Daca unui copil ii place asa mult in leagan, de nu se da dus, parintele sa-i cumpere un leagan si sa-l dea pana i se apleaca, acasa. (Noi am montat unul de tavanul sufrageriei) . Copilul trebuie invatat de mic sa respecte si nevoile celuilalt.
    Si eu ma simt responsabila sa atrag atentia tuturor copiilor, care nu folosesc aparatele de joaca asa cum ar trebui. In definitiv este bunul tuturor, nu vad de ce as privi cum unii il strica, in timp ce parintii nu-i zic nimic.
    As adauga: nu mai lasati copii sa urce invers pe topogan. In majoritatea parcurilor este scrisa aceasta regula, dar foarte putini o respecta. Ba mai sunt si parinti care privesc cu mandrie performanta odraslei. Niciun copil nu este prea mic pentru a respecta o regula. Trebuie doar ca parintele sa stie cum sa i-o comunice.

    • Treaba cu toboganul a fost intens dezbatuta in comentarii, si eu sint de parere ca nu e ok sa-i lasam sa urce invers, dar uite ca multa lume crede altfel.

    • Eu una din cate am vazut cred ca sunt cam singura din orasul meu care e de parere ca nu e ok sa se urce invers. Practic de 7 ani incoace eu atrag atentia diversilor parinti ca e pericol. Unora le-am atras atentia cu fix 3 minute inainte sa le ia Salvarea copilul de 4 ani picat in freza de acolo. Lesinat-semi-mort la pamant, luat cu targa. E drept, fi-mea era mult mai mica si poate asa a intrat spaima in mine, altfel te pomenesti ca ajungeam cu ea mare urcandu-se invers pe un utilaj. Sau apucand cutitul de lama nu de maner! Sau nu 😀

89. […] faina pentru parintii ce-si supravegheaza copiii la locul de joaca, ajunge cu statul in fund si fumat o tigara – cat am stat sa mai dau un telefon o singura mamica (ce vorbea nemteste) s-a ridicat sa faca un […]

90. Pustiul meu (3 ani si 4 luni) m-a întrebat de curând de ce nu sunt toalete pentru copii in parc 🙂

91. Ma doare capul! Teoria chibritului! A te pipi sau a nu te pipi ! Copii sunt copii si nu ii poti controla sau spera prea multa intelegere din partea lor la numai 2 ani. Fie ca e vb de facut pipi, de impartit jucarii etc. Ce atata suparare ca al meu l-a tras de par pe al tau sau al tau nu i-a dat jucariie inapoi copilului meu sau de ce vin unele mame cu sosuri si fructe in scobitori pe maidan ?? Si noi intre noi adultii ne ciondanim, barfim, aratam cu degetul unul pe altul zilnic! Fiecare isi creste copilul cum considera de buna voie si toata „barfa” asta nu va schimba nici Romania, nici o lume intreaga. Personal nu mai locuiesc in Romania de multa vreme si am trecut prin destule experiente si de bune si rele. Nici in alte tari sa nu credeti ca lingi sare de pe jos sau ca sunt foarte educati. Tu fa-i cum crezi de cuvinta si nu mai judeca ca celalalt l-a tras de par pe al tau ( ca nici al tau de acasa nu e sfant si maine poate al tau da din maini si picioare pt jucaria colegului) sau ca alta mamica ii da sunca pe paine la gustare iar tu o banana. Poate al ei e alergic la banane sau e crescut doar cu sunca si paine si refuza altceva. Ce ma deranjeaza pe mine, nu te deranjeaza pe tine si ce nu te deranjeaza pe tine, ma deranjeaza pe mine! Nu-ti convine, tine-l acasa intre patru pereti unde ai sterilizat toate suprafetele de 3 ori in fiecare zi si cu cartile in mana de cand invata mersul pe jos!

92. Buna tuturor,
    Perfect de acord cu cele scrise de Printesa. Nu prea inteleg de ce se tot dezbate acest subiect, in mod normal la comentarii ar fi trebuit sa apara doar 2,3 cuvinte scrise de fiecare in care aproba postarea aceasta. Sunt convinsa ca nu se referea la cei care chiar trebuie sa vb putin la telefon(si eu vb la tel, dar asta doar pentru ca sunt singurele momente in care copii mei de 2 si 4 ani ma lasa sa respir, in plus sunt langa ei- din fericire si spre deosebire de sotul meu, eu pot vb la tel, supraveghea copii, gati in acelasi timp). Faza cu tel e valabila pentru cei care stau ‘frumos’ si comod pe o banca, eventual mai la distanta ca sa poata purta conversatii fara a fi deranjat de zgomotul copiilor. Sa nu uitam de Ionut, baietelul mancat de caini pentru ca bunica lui nu ii supraveghea atent, e un caz extrem, dar se pot intampla tot felul de accidente; cred ca ar trebui sa intelegem ca lucrurile sunt in continua schimbare si nu ne mai putem raporta la expresia ‘pe vremea mea’ si sa nu mai mergem pe premisa ca nu mi se poate intampla tocmai mie.
    Fumatul ma scoate din sarite, nu numai in parc ci oriunde in alta parte, eu personal am interzis fumatul in restaurant la botezul copiilor si l-as fi interzis si la nunta dar s-au uitat toti urat la mine(socri, sora fratele etc).
    La partea cu imbracatul gros, inteleg perfect si ma regasesc pentru ca eu nu infofolesc copiii, si acasa stam la max 19 grade iarna in casa si le e foarte bine, dar se gasesc mereu ‘bine intentionati’ care se ingrijesc sa nu le fie frig micutilor si ma intreaba ‘da nu le e frig saracutilor?’- in special cand mergem in locuri unde temperatura sare de 28 de grade eu ii las in tricou ca altfel transpira, dar oamenii intervin imediat sa ii mai imbracam sa nu raceasca. Cand am fost internata in spital pentru rotavirus erau 32 de grade in camera (mi-a adus sotul termometru de camera)si caloriferele nu le puteai inchide asa ca fetita mea a stat doar in body cu maneca scurta si invelita cu un scutec subtire de panza, dar cand veneau doctorii si asistentele se oripilau ca o tin prea dezbracata; am trecut demult de comunism, nu ar trebui sa mai simtim frigul in oase, ar fi mult mai eficient si pentru buget dar si pentru mediu sa mai facem economie. Eu am dus discutia cu imbracatul gros putin mai departe, dar si in parcuri vad copii extrem de bine imbracati desi afara e cald.
    La discutia despre mancare ar trebui sa adaugam si ‘doamnele’ binevoitoare care le dau in biserica copiilor toate prostiile inainte de masa de pranz. Urasc faza cu mancarea pe care o primesc de la altii, nu zic sa nu dai la nimeni, dar intreaba inainte apartinatorul.
    De pipi si restul nici nu mai pomenesc, desi cred ca ar trebui o petitie pentru un spatiu special pentru copii in fiecare parc din Ro. Si nu ma refer ca toaletele adultilor sa fie curate pentru ca eu nu pot sa tin deasupra toaletei un copil de 20 kg ca sa poata face pipi, ci la un spatiu care sa le ofere intimitate, gen un tarc cu nisip imprejmuit cu panouri de plexiglass colorat unde sa fie olite speciale (eventual turnate in ciment cumva ca sa nu se fure) pe care sa pui un sac menajer sau o punga si copilul sa poata face linistit si tu sa poti arunca la cosul de gunoi dupa. Sau ce alte variante or mai fi prin alte tari.
    Imi cer scuze pentru eventualele greseli, dar scriu de pe o tableta si am in preajma mea si copiii.
    Numai bine tuturor.

93. Fetelor, mamelor, doamnelor ar trebui sa tineti cont de faptul ca voi sunteti promotorii unei noi generatii si asta ar trebui sa va ajute sa intelegeti anumite aspecte ale unei bune cresteri.
    Mie imi place sa-mi spun de cate ori am ocazia ca nu exista perfectiune absoluta. Imi place sa-mi tot repet asta pentru ca in felul acesta voi reusi sa fac tot ceea ce imi doresc fara sa ma gandesc ca esecul ma va urmari la orice pas. Pornind de la ideea aceasta si facand o legatura cu ceea ce am citit in acest articol v-as ruga sa-mi permiteti sa vin cu o completare. Personal, sunt de acord 100% cu ceea ce a scris Printesa, insa numai in spatiul meu teoretic, idealist! Nu va grabiti sa trageti concluzii si sa ma catalogati in cel mai negativ mod posibil, voi toate cele ce credeti ca fac parte din categoria „cealalta” ! Daca deja ati apucat sa trageti o concluzie, din punctul meu de vedere faceti parte din „categoria” mamicilor, a doamnelor care reactioneaza la primul impuls ceea ce cateodata este ok , de cele mai multe ori nu pentru ca astfel veti ocoli esenta.

    Draga Printesa, eu sunt de parere ca normalul apartine majoritatii, prin urmare articolul tau poate lovi in toate aceste „particule” desprinse cu sau fara voia lor din stresantul si sufocantul normal . Majoritatea persoanelor ce au in grija un copil in Ro si nu numai, nu percep normalul ca fiind neaparat ceea ce tu rezumi in acest articol , ci mai degraba vad normalul ca fiind cel pe care ei il construiesc cu sau mai mult fara toate datele si cunostintele necesare. din punctul meu de vedere totul dar absolut totul se reduce la educatie. Si acum culegand cele 3 cuvinte esentiale pentru mine din ceea ce am scris pana acum, EDUCATIE, PROMOTOR , NORMAL, veti intelege foarte usor incotro se indreapta gandirea mea .

    Dragele mele , daca fiecare dintre voi ati inceta sa mai aruncati cu noroi in cei/cele de langa voi care nu respecta intocmai regulile normalului, veti observa ca lucrurile vor sta altfel . Incepeti cu conturarea normalului vostru, educati-va in cel mai curat si pozitiv mod posibil , insuflati copiilor vostrii toate gandurile voastre bune, chiar daca vedeti in jururl vostru ceea ce nu vreti sa vedeti, incercati sa ignorati( atat cat se poate ignora) si sa faceti in asa fel incat actiunile si comportamentul vostru pozitiv sa fie vizibile si sa atraga atentia asupra a ceea ce este corect.
    Sigur ca nu poti schimba o lume intreaga cu un articol, sau cu faptul ca tu nu iti hranesti copilul in parc si preferi sa o faci acasa( acolo unde este si normal de altfel), ori controlarea nevoilor fiziologice( care sigur nu pot fi controlate in cazul unui copil mic , insa tu fiind o persoana educata si cunoscandu-ti copilul foarte bine stii ca trebuie sa iti iei cat mai multe masuri de precautie pentru a evita orice actiune care nu face parte din codul bunelor maniere), acestea si multe altele nu iti vor crea o statuie in mijlocul orasului si nici nu te va astepta nimeni in parc cu vreo medalie pentru parintele/bona/bunica anului, insa dragele mele daca fiecare dintre voi ati incerca sa faceti asta, atunci cand in parc veti fi observate de singura mama/bona/bunica etc care face exact pe invers, aceasta se va autocorecta si asta pentru ca va constientiza ca nu face parte din decorul normalului pe care voi il prezentati/ promovati.

    ( Am un copil de 3 ani si 3 luni, care nu este perfect si care probabil nici nu isi doreste asta , insa cu siguranta isi doreste, sa rada, sa alerge, sa se joace, sa cante si asta intr-un mediu curat, de bun simt, pe care doar noi adultii il putem manageria )

94. Buna ziua,
    Am un baietel de 11ani. Cum putem „lupta” impotriva parintilor din parcul de joaca care ne judeca copii, ii fac nesimtiti si carcotasi? Acesti parinti vin in parc doar pentru a butona telefoanele si eventual barfa zilei.Sunt deranjati de zgomotul din parc si de „disputele copiilor”.Acesti parinti au uita ca si ei la randul lor au fost copii. Mie personal imi place sa ma joc cu baietelul meu si cu alti copii si chiar sa dau in mintea copiilor:). Ma deranjeaza ca se incurajeaza de catre parinti fenomenul de „bullying” in loc sa ii incurajam sa fie deschisi spre joaca si jocuri noi sau vechi. Multumesc.

95. […] de nuiele după mine și să dau o lecție de civism măturând pe sub bănci?  Să fac afișe cu îndemnurile Prințesei Urbane și să le lipesc prin parcuri? Sau să las pur și simplu lucrurile așa și să aștept ca […]

96. […] o  listă mai amănunțită, puteți găsi în acest articol al Ioanei (Prințesa […]

97. […] cand pasaje din postul acesta al Ioanei Macoveiciuc au fost printate de niste mamici din Alba-Iulia (si cred ca si Iasi) si […]