Cînd Sofia se uită-n oglindă, i se luminează fața. E încîntată e să se observe. Chiuie, face mutre, apoi se prăpădește de rîs. Se învîrte în fața oglinzii indiferent dacă poartă rochie de voal sau pantaloni de pijama. Scoate limba, își lipește mîinile mici și grase de sticla rece, se îndepărtează și se apropie brusc, de parcă vrea să-și facă singură o surpriză. E petrecere la fiecare întîlnire cu oglinda!
Cînd mama se uită-n oglindă, i se întunecă fața. Of, ce-am îmbătrînit. Cîte riduri. Pete. Puncte negre. Ochi obosiți, buze subțiate, piele subțire. Privire tristă.
Eu… am perioade bune și perioade proaste. În anii (mulți) în care am avut probleme cu tenul, era un chin să mă uit în oglindă. Cu toate astea, o făceam des. Mă atrăgea ca orice lucru de care te temi și pe care-l privești totuși printre degete, pentru că nu te poți abține. Speri să vezi în oglindă vești bune, care însă nu-s acolo, și-atunci te cuprinde tristețea, groaza. De cînd o am pe Sofia însă, am învățat de la ea. Cel mai adesea îmi zîmbesc în oglindă, chiar dacă uneori de-acolo îmi zîmbește înapoi un chip încercănat sau galben de rău de sarcină.
Ce se întîmplă cu fetița de doi ani în timp ce crește, de ce-și pierde bucuria de a se admira în oglindă? Eu cred (n-am citit nimic despre asta, nici nu prea m-am gîndit la asta pînă n-am văzut clipul pe care vi-l arăt mai jos) că fetele, spre deosebire de băieți, își pierd inocența pe măsură ce cresc din cauza stereotipurilor de frumusețe ale societății. Cînd sînt mici, se uită în oglindă din curiozitate, din dorința de a se juca. Văd acolo un chip interesant, vesel, care li se pare atractiv tocmai pentru că e vesel. O fetiță de doi ani nu știe ce înseamnă să fie frumoasă. Se bucură de ea însăși fără intervenția altora, totul e perfect, inclusiv ce vede în oglindă. În timp, i se spune des că e frumoasă, inclusiv de către străini. Uneori i se spune că e mai frumoasă cînd poartă o rochie elegantă sau cînd are clame roz în păr. La grădiniță începe să se compare cu alte fetițe. Poate altora li se spune mai des că sînt frumoase. Unele au părul mai lung, sînt mai blonde, mai înalte, băieții le preferă. La televizor văd fetițe machiate, slabe, îmbrăcate strident, li se spune că acele fete sînt frumoase și fericite. În puțin timp, nu le va mai fi de-ajuns să se vadă pe ele însele în oglindă ca să se bucure, să-și zîmbească. Își vor fi pierdut propria încredere în frumusețea lor (care există, fără dubiu) și se vor uita în oglindă cu așteptarea că de-acolo le va privi un chip frumos conform standardelor celorlalți. Și mereu va exista ceva care să le displacă, să le împiedice să se bucure de ele însele, să-și zîmbească înapoi. Părul lor li se va părea prea scurt sau prea drept, ochii prea mici, gura prea puțin roz, nasul prea puțin cîrn.
Și e păcat. Aș vrea ca fetița mea să chiuie de bucurie cînd se vede-n oglindă și peste 15 de ani. Să-mi zică:
– Mami, hahahaaa, ia uite ce pistrui portocaliu mi-a ieșit fix pe vîrful nasului, vino să-i faci o poză, n-ai mai văzut de mult așa ceva!
Să-și iubească gropițele, pomeții roșii de bucurie, nasul cîrn, părul fără vreo formă anume (pe care-l moștenește de la mine). Aș vrea ca imaginea ei de sine să fie cît mai puțin influențată de gura lumii, iar stima ei de sine (pe care o construim acum împreună) să fie solidă. Să știe că E FRUMOASĂ și să se apropie de oglindă convinsă de asta. Fără frică, frustrări, așteptări. E greu, dacă nu chiar imposibil, dar asta-mi propun. Să nu-i spun că e mai frumoasă pieptănată decît ciufulită. Să înțeleagă că nu hainele sau clamele roz o fac frumoasă. Că nu de-aia o iubim, că are o față drăguță, ci pentru că e minunată cu totul. Că e frumoasă și dacă e băiețoasă, și dacă e murdară de praf, că nu trebuie să se dea cu ruj ca să primească atenție sau să iasă bine în poze.
Am scris despre subiectul ăsta abia acum (și nu în februarie, cînd a fost discutat la conferința Parenting prin ochii copilului) pentru că am avut nevoie de timp să mă gîndesc la lucruri. Dar aseară, cînd am primit rezultatele studiului făcut de Dove pe 6.000 de femei în 12 țări (România nu e printre ele, dar nu cred că stăm mai bine la capitolul imagine de sine ca femeile din SUA, Canada, Marea Britanie, ba dimpotrivă):
– 9 din 10 femei se simt incomod când se privesc în oglindă
– 1 din 5 femei recunoaște că nu a fost niciodată mulțumită de ceea ce a văzut în oglindă
– 6 din 10 femei aleg un atribut fizic negativ pentru a descrie cum se percep când se privesc în oglindă: ”prea grasă” (30%) și ”neatrăgătoare” (19%).
– 1 din 4 femei se concentrează pe defecte
– 1 din 4 femei își încordează abdomenul atunci când sta în fața unei oglinzi
– 1 din 3 femei spune că uneori simte oglinda ca fiind cel mai aprig critic al lor
– 1 din 3 femei se simte mai rău în legătură cu felul în care arată după ce se uită în oglindă
– 1 din 5 femei recunoaște că își poate strica dispoziția pentru întreaga zi după ce se uită în oglindă
– 1 din 3 femei recunoaște că își zâmbește foarte rar atunci când se privește în oglindă
Cu toate astea, femeile se privesc în oglindă des (în medie de 6 ori pe zi) și mult (în total, 50 de minute pe zi). Și de cele mai multe ori, le displace ce văd acolo. Și mi se pare foarte trist, pentru că sînt sigură că femeile care se uită atît de critic la ele însele au fost de mult fetițe care-și zîmbeau în oglindă. Pentru care nu contau stereotipurile de perfecțiune construite de societatea modernă.
Felicitări, Dove, pentru faptul că promovează frumusețea naturală în toate formele ei. Privirea, zâmbetul, atitudinea, optimismul, simțul umorului sunt lucruri care ne pun în evidență. Sîntem frumoase cînd ne simțim bine cu noi, cînd ne acceptăm așa cum sîntem. Hai să ne acceptăm așa cum sîntem! Să ne iertăm, noi primele! Oricum, nimeni nu e mai exigent cu noi decît noi înșine. Și zic că merităm mai mult. Întîi de la noi.
Dove încurajează femeile să-şi descopere frumusețea și să zâmbească atunci când se privesc în oglindă prin lansarea unei noi campanii, construite în jurul unui spot video – Dove Mirrors. Filmul subliniază discrepanţa dintre reacţiile femeilor adulte şi cele ale fetelor aflate la o vârstă fragedă, atunci când sunt în faţa unei oglinzi. Fix ce spuneam mai sus. Fetițele se bucură, femeile se întristează. Și-s frumoase și unele și altele, și e păcat că cele din urmă, noi, nu mai știm să observăm asta.
Și încă un lucru foarte important: fetele copiază comportamentul mamelor lor în ceea ce privește frumusețea și încrederea de sine. Așa că dați-le un exemplu bun. Zîmbiți-vă în oglindă, uitați-vă în oglindă împreună, voi cu fetele voastre, faceți mutre, bucurați-vă de ce se vede acolo. Lăsați-le să-și păstreze inocența, o să le fie de folos toată viața.
Puteți viziona video Dove Mirrors și aici sau pe Facebook.com/dove și vă puteți alătura conversației pe #MyBeautifulSelf.
Da, asa e fetele tind sa-si copieze mamele pentru ca ele sunt mereu aproape , iar pentru copil mama este un ideal, se va purta si ingriji de ceea ce vede la ea. Si in aceasta directie, chiar am exemple in jur.
Nu ma mai obosesc sa le explic femeilor de ce e nevoie sa se ingrijeasca mereu, inainte si dupa nunta, in timpul sarcinii si dupa ce au nascut.
Imi place asocierea asta dintre tine si Dove, in mare parte pentru ca este firma care produce la pret super accesibil produse foarte bune si mai ales, frumos mirositoare 🙂 adica, sa zic asa, perfect pentru client. Cat despre ideea lor de a te iubi si a te simti frumoasa indiferent de circumstante, mi se pare cea mai demna de urmat dintre toate. Eu ma simt frumoasa si vesela cand ma uit in oglinda daca stiu ca-s iubita 🙂 e cel mai simplu. Iar daca am impresia ca nu sunt iubita, ma mai gandesc o data la prieteni buni, parinti si vorbe frumoase si imi trece disperarea si revin la zambet. Si sper ca exact asa sa fie si copilul meu nenascut.
A mea se uita mirata in oglinda si nu-si da seama probabil, ca este ea insasi. E superba, asa cu mutrita aia mica de bebelus. Sigur ca nu e perfecta, dar este frumoasa exact prin naturaletea si lipsa oricarei inhibitii. Si-mi pare rau ca, odata ce va creste, i se va spune ca are asta si aialalta, ca nu ii sta bine cu nus’ ce haina, ca nu are parul nus’ cum.
Probabil noi, ca mame, le putem pastra bucuria de a se vedea asa cum sunt si eventual sa le facem in viitor ‘traumele’ astea cu frumusetea mai mici. Dar este greu, pentru ca nu stau doar cu noi, iar societatea are grija sa le ‘puna la punct’ 🙁
Mamaaaa, ce lacrimi ai stors de la mine. Chiar asa, cand am inceput sa ne privim (doar) defectele si sa ne criticam „imperfectiunile”?!? I wanna be a kid again!
Eşti o mamă minunată. Minunat articol!
N-am cumparat nimic de la dove de ani de zile. Nu ca nu-mi plac, pur si simplu iesisera de pe radarul meu. Dar toata campania asta e minunata, articolul tau e minunat, iar daca o companie e destul de desteapta ca sa ne dea de gandit catre mai bine, sa ne faca sa realizam ca de noi tine sa fim si sa ne simtim mai in armonie cu noi insene (= mai frumoase in ocii nostri, adica exact cei care conteaza cel mai mult), bravissimo! reintra pe radarul meu si ma si bucur 🙂
Si de la mine din radar au iesit Dove, pentru ca m-am dat pe bio cat de mult pot. Adevarul ca trebuie sa fi bine tabacita sa nu te mai supere tendintele astea „moderne”. Pentru ca problema apare de la toate airbrushurile si photoshopurile din reviste, de la manechine filiforme – si alea editate in poze, evident – si de la prostia de a ne compara cu ele. Pe la o anumita varsta naspa e ca nici nu stii ce prostii faci cand te compari.
Eu am o relatie ft buna cu oglina. Atat de buna ca am vedere la ea direct din pat. Ahem 😛 Si m-am indragostit de ea , luptand cu proprii demoni pe undeva prin 2006-2008.
Minunat articol! E bine cand o corporatie internationala ne mai spune si lucrurile bune pe care trebuie sa le facem cu viata noastra, incercand sa ne creasca stima de sine si astfel sa le cumparam produsele. M-am saturat de majoritatea corporatiilor care vor doar sa vanda, putin le pasa de clientele lor. Asa si pierd de cele mai multe ori, lumea nu e atrasa. Parerea mea.
Cat de adevarat este si trist in acelasi timp. Chiar acum 2 zile am vazut pe un canal la tv o fetita de maxim 6ani super machiata coafata particvipa la concurs de miss si iesise miss. Toti erau super mandri de ea si imaginea asta efectiv mi-a provocat tristete, mai ales ca mama ei era super incantata de reusita fetitei, si ea arata ca o paiata, nu exagerez….chiar sunt curioasa pana unde se va merge cu promovarea frumusetii artificiale si sporirea frustrarii femeilor. Felicitari dove pt initiativa si tie pt sustinere!
Madalina, este o emisiune din america. Se numeste Beauty Pegeant. Sper ca am scris corect. Am vazut emisiunea. Sunt fetite de 5-6 ani..si mai kici si mai mari si mamele le chinuie ducandu-le la salon. Le fac parul cat mai kitch-os..le pun unghii cu gel si le bronzeaza artificial. Make up nu mai spun si tinute care mai de care mai.pompoase. Cel mai trist mi s-a parut faptul ca mamele le obliga sa participe. Daca au gresit la acea defilare le cearta si le.scutura ca de ce nu au fost mai atente. Est oribila emisunea dar e reala. Sper sa nu ajungem pana acolo.
Da, e f posibil sa fi fost castigatoarea concursului acela, mi se pare incredibil, imi dau seama ca mamicile alea trebuie sa aiba multe frustrari, de obliga fetitele sa participe la chestiile alea; bine, si mai ciudat mi se pare ca se accepta la TV genul ala de emisiune si protectia copilul sau nu stiu exact ce autoritate ar trebui sa fie implicata, nu ia nici un fel de masuri… cum ai zis si tu, sper sa nu apara pe viitor si in romania
Vaaai, asa este si puiul meu acum (1 an). Cand se vede in oglinda parca se admira, se iubeste, se pupa, zambeste, face mutrite si ii place. Imi vine sa il mananc cand il vad, mi se umple inima de fluturi ;)).
Eu sunt sigura ca cel mai des ma concentrez pe defecte. De fapt nu chiar pe defecte ci pe ce mi-ar placea sa schimb la fata mea :/.
Ahh, si imi place sa-mi urmaresc evolutia ridurilor si petelor.
Mi-a placut postarea ta!
scuze ca sunt off topic…wow…ce tare ca ai fost la intalnirea cu paula begoun! dar…hm…ce ciudat, peste tot sustii sus si tare ca nu te intereseaza sfaturile de beauty si cand colo…
Si cind colo, ce sa vezi, folosesc si eu, ca tot omul, niste produse. De la ea. De multi ani. Produsele Paula-s Choice sint singurele care m-au scos din belele cu tenul si am vrut musai s-o cunosc pe ea. O sa scriu despre eveniment si despre produse imediat ce am timp, pentru mine chiar au fost o mare descoperire (acum hm cred ca vreo 10 ani).
super.si eu le-am descoperit cu putin timp in urma si pot sa spun ca am observat imbunatatiri ale tenului intr-un timp f scurt. nici eu nu ma machiez (din lene), dar ingrijirea primeaza.te-am mai intrebat intr-un post ce produse de ingrijire folosesti,dar….si de-asta am crezut ca tu chiar nu folosesti nimic decat apasapunsampon)).multumim ca scrii despre astea.
ps:zilele astea s-a aflat si corina (pasagera) in bucuresti si acorda 10% reducere la produsele achizitionate. banuiesc ca stiai.
Corina e reprezentant PC in Romania, practic ea a organizat venirea Paulei la Bucuresti si a adus si produse de vinzare cu ocazia asta. 🙂
Nu sunt 1 din cele 3 femei! :)) Eu imi zambesc in oglinda! Ma uit des pentru ca mi se pare ca sunt atragatoare! Dar credin acest sondaj. De ex, ieri ii spuneam unei prietene ca ar trebui sa mergem si noi intr-un club din asta mai fitzy! Am facut 30 de ani si nu am intrat intr-unul! Si ea mi-a raspuns „mai intai sa mai slabesc”! 😮 Iar prietena mea este f frumoasa! Inalta, slaba, picioare lungi, atragatoare si sexy! Si nu spun asta pt ca o cunosc si o iubesc!
Cu siguranta ca suntem un model pentru copii. Insa, asa cum ai spus si tu e greu de luptat cu stereotipurile. Degeaba ii spun fetitei mele adolescente ca este frumoasa daca colegele ei au alt etalon pentru frumusete…..E destul de greu de luptat cu asta :((
Eu cred ca daca, de mici, au incredere multa multa in ele, o sa le fie mai usor sa lupte cu stereotipurile.
Mie mi-e destul de greu. Sper ca tie sa-ti fie mai usor!