Dacă aș avea foarte mulți bani (inițial am vrut să scriu o sumă, dar apoi mi-am dat seama că nu știu ce sumă ar fi suficient de mare să acopere lista mea de dorințe, n-am văzut niciodată la un loc mai mult de o jumătate de salariu de-al meu, care între noi fie vorba, niciodată n-a fost foarte mare, chiar n-am idee ce înseamnă în cifre „foarte mulți bani”), aș:
– organiza cursuri gratuite despre naștere, alăptare și creșterea copilului mic în toate orașele și satele țării
– organiza cursuri gratuite despre cît de rău face copilului abuzul (fizic sau psihic)
– asigura tuturor femeilor însărcinate acces gratuit la controale medicale și ecografii
– construi în parcuri spații speciale de alăptat
– dota spitalele de pediatrie cu echipamente adecvate
– aduce în România medici specialiști pediatri buni care șă fi învățat și materia numită „cum să fii om cu pacientul tău”
– renova spațiile de joacă și aș construi unele noi, fără jucării ruginite sau rupte, fără lăzi cu nisip în care-și fac nevoile toți cîinii cartierului
– aș face lobby pentru modificarea legii adopției
9% dintre bebelușii din România se nasc prematur. Anual se nasc 1.000 de copii cu malformații congenitale cardiace, deși multe dintre ele pot fi descoperite și operate din timpul sarcinii. Doar 12,6% din mamele din România alăptează exclusiv pînă la 6 luni ale copilului, deși alăptarea salvează anual 6 milioane de copii de boli infecțioase. Există zeci de școli și grădinițe fără curent electric. Parcuri, stații de autobuz scăldate în întuneric. Lucruri care se pot rezolva, măcar parțial.
Sînt multe lucruri de făcut în România pentru a face mai frumoasă copilăria micuților noștri. Acum cîteva zile scriam despre cum am crescut noi, cu multe lipsuri, umilințe și agresivitate. Am citit atunci poveștile voastre triste, dramatice, cumplite. Nici un copil n-ar trebui să sufere. Nici de boală trecătoare sau congenitală (mai ales că în zilele noastre multe se pot descoperi din timpul sarcinii și trata 100% în uter sau imediat după naștere). Nici un copil n-ar trebui să se taie într-un cui ruginit de pe marginea unui leagăn. Nici un copil n-ar trebui să fie umilit de părintele lui, care deși are poate cele mai bune intenții, nu-și imaginează cum vorbele lui, palmele, pedepsele, schingiuiesc trupul micuț și sufletul mare al celui care depinde de el cu toată viața lui.
Eu nu-mi pot imagina ce e în sufletul unui copil care aude că dacă nu mănîncă tot din farfurie va fi trimis la casa de copii. Nici ce e în sufletul unui părinte care-și iubește și-și respectă copilul, care a avut însă ghinionul să vină pe pămînt cu o boală rară, pentru că mama n-a avut bani de-o ecografie în sarcină. Prea multe de reparat la noi în țară, prea puțini oameni deciși să FACĂ ceva să schimbe în bine viața a măcar unui copil. Nu sînt bani, nu e timp, nu sînt specialiști, nu e loc, chef, e multă blazare, o pădure de degete acuzatoare ridicate (mereu e vina altcuiva, a statului, a industriei farmaceutice, a altor părinți, a legilor, a lui Dumnezeu). Eu mi-am propus de multe ori să mă implic, să schimb, să fac ceva, orice. Am scris cît de bine și de mult am putut despre lucruri pe care-am simțit că le pot schimba. Am donat bani, am îndemnat și pe alții s-o facă. Mai mult n-am fost în stare, și nu mă simt ok cu asta. Poate în anii care vin o să fac mai mult, mă gîndesc serios cum. Dar sînt oameni care fac mai mult, sînt companii care investesc în proiecte sociale, asociații care luptă cu morile de vînt să modifice o lege, o mentalitate, un buget.
Azi vă scriu despre un astfel de proiect, în care m-am implicat pentru că e despre și pentru copii. Pentru că are rezultate clare: 100.000 de euro vor merge către implementarea a trei proiecte propuse de noi pentru a face mai frumoasă viața copiilor din România.
Aveți mai jos detalii. Și vă rog ca după ce le citiți să vă gîndiți bine. Apoi să înscrieți o idee în proiect. Poate fi orice are legătură cu viața femeilor însărcinate și a copiilor din România. Nu vă gîndiți că poate e degeaba, eu cred că nu e. Faceți asta, propuneți o idee pe Ideideviitor.ro. Cine știe, poate a voastră va cîștiga banii. Poate la iarnă veți pune capul pe pernă gîndindu-vă că 40 de copii se joacă în siguranță datorită vouă. Că 100 de femei au unde alăpta în parc, într-un spațiu curat, luminat, sigur.
Phillips România lansează azi proiectul de responsabilitate socială Idei de viitor, care-și propune identificarea oportunităților de inovație care pot face diferența în viața copiilor din România. Practic, oricine dintre noi poate, printr-un mecanism extrem de simplu, să propună un proiect pe Ideideviitor.ro pe una dintre cele trei direcții ale proiectului: Perioada de sarcină, Start sănătos în viață, Recreere prin lumină. Timp de 8 săptămîni, oamenii pot încărca în site idei. Săptămînal, unul dintre cei care au propus idei va primi un premiu de la Phillps. Urmează o perioadă de votare în care publicul va decide care sînt proiectele semifinaliste.
Apoi, juriul format din specialiști și lideri de opinie va alege nouă proiecte finaliste dintre ideile propuse de public (cîte trei pentru fiecare direcție). Va urma apoi o perioadă în care publicul va vota proiectul cîștigător, cîte unul pe fiecare direcție, urmînd ca la începutul lui septembrie să aflăm care sînt aceste trei proiecte. Phillips se angajează să implementeze aceste trei proiecte pînă la finele anului, iar noi, bloggerii implicați, vom sta cu ochii pe lucrări și vă ținem la curent cu ce se întîmplă. Suma totală investită de Phillips în implementarea celor trei proiecte este de 100.000 de euro.
La discuțiile cu echipa Phillips și cu alți bloggeri implicați, eu am spus că am încredere în comunitatea de mame care folosesc internetul ca mod de informare și socializare, că văd multă energie aici și că sînt sigură că or să se adune cîteva mii de idei bune. Mă rog să nu fi greșit.
Sunt si tari in Europa in care exista ceea ce se cheama: séances de préparation à l’accouchement et parentalité adica nist cursurii obligatorii in timpul sarcinii despre nastere si ce inseamnca un copil in viata parintilor. Si sunt oferite din asigurarea de sanatate de la stat, deci gratuite pentru contribuabili. Ecografiile si controalele sunt gratuite pentru contribuabili. In aceeasi tara nu se pune problema unei nasteri prin cezariana: gravida nu are decat o optiune: nastere normala cu sau fara epidurala sau alta anestezie. Cezariana se impune doar in cazul unor reale probleme de sanatate. Asta in conditiile in care in Romania, toti cei cu care te intalnesti te intreaba printre altele (sex, DPN) si cum nasti (cum, nu faci cezariana?). Si in aceeasi tara poti sa nasti si la stat si la privat fara sa bagi bani in buzunarele personalului medical. De fapt daca esti bine asigurat, ajungi sa nu platesti nimic pentru nastere sau doar costuri supliementare pentru camera indviduala sau cu insotitor. Nu pot spune decat Doamne ajuta, Romania. Felicitari, Ioana pentru initiave. It’s always better to act than to complain.
Cel mai mult empatizez cu ideea cursului despre abuzul asupra copiilor,pentru ca vorbim despre micuti vulnerabili, fara apararare, pentru ca cei mici sunt adultii in devenire si asa ar avea poate sansa sa fie crescuti frumos.Ar trebui sa punem accentul si pe mame nu vazute doar prin prisma celor care cresc copii, ci si ca femei care trebuie sa gaseasca mijloace de defulare intr-o perioada frumoasa, dar si obositoare, ajutandu-le astfel sa fie mame mai bune.Cred ca tu ai putea face ceva in sensul asta, sunt sigura(ma gandesc la cursuri ) ceea ce,de fapt, deja faci aici 🙂
La punctul referitor la dr pediatri nu sunt de acord si acum vorbesc din experienta celor 6 ani de strainatate in care am avut de-a face cu doctori de toate specializarile.Am remarcat un singur lucru:ca le lipseste tocmai asta,umanitatea.Exista doctori buni si mai putin buni si aici, dar ca regula generala eu pot sa trag concluzia ca sunt pe pilot automat si nu isi permit, sa zicem, sa fie umani.Exemple concrete(doar despre pediatri):cu copilul sunt deja la al 2 lea dr si vreau sa caut altul, in doar 6 luni;primul (cel mai „bun”)a fost f rece, nu a scos o vorba in timpul consultatiei, ne-a dat reteta cu vitamine si la revedere(defapt nici asta ptr ca nu ne-a raspuns nimic,nimic,nici cand i-am multumit, nici cand l-am salutat),apoi a doua, o doctorita care pare calda, dar care m-a confuzat rau cu recomandarile ei:sa intrerup alaptatul la 6 luni, sa incep diversificarea la 4, mi-a prescris niste granule ca bebelusul sa doarma bine, adica sa nu se trezeasca deloc pana dimineata in conditiile in care el doar se foieste si vrea san,e adevarat, dar atat.Eu nu sunt genul care se informeaza pe net si le stie mai bine,ci chiar imi pun baza in doctorul la care ma duc, insa de cand sunt aici simt ca pentru doctori esti doar un numar de asigurare.Eu am tot respectul pentru medicii buni din Romania.Nu vreau sa incep vreo dezbatere despre medici si imi cer scuze daca am fost un pic off topic.
Foarte interesant proiectul, imi place! Eu daca as avea bani multi, as insista la fel foarte mult pe educatia pre-natala a mamelor (sunt surprinsa cat de putine informatii stiu majoritatea), pe inmultirea locurilor de alaptat in parcuri cum ai mentionat si tu, si deasemenea niste cursuri de „umanizare” a personalului medical si a personalului din crese gradinite. Chiar vorbeam cu o prietena care a nascut anul trecut, si zicea ca singurul lucru pe care si-l dorea in timpul travaliului era sa o tina cineva de mana, se ruga efectiv de asistenete sa o tina de mana.
Mie mi-ar placea sa se concretizeze ajutorul cu alaptarea. Adica: un curs obligatoriu pentru sectiile de neonatologie din spitale, tinut de membri LLL, de consilieri acreditati. Poate e mai greu sa existe consilieri de alaptare buni in spitale, eu am intalnit doar exemple nefericite. Ma gandesc ca e mai usor de tinut un curs, decat sa angajeze persoane full time care sa se ocupe doar de asta (financiar vorbind).
Stiu ca veti spune ca spitalele au deja moase sau consilieri pentru alaptare. Dar eu am trait pe propria piele consecinte ale pregatirii lor slabe. Oricat de binevoitoare sunt, cadrele medicale sunt mult in urma cu informatiile pe care le detin in domeniul asta. Deci, eu propun un curs obligatoriu, actualizat periodic, pentru absolut toata sectia de neonato a unui spital de stat. Si curs tinut de institutii cum este LLL.
Daca as putea…. as schimba legea adoptiei- este peste puterea mea de intelegere cum un parinte care isi abandoneaza copilul cu lunile in maternitate nu este decazut rapid din drepturile parintesti si copilul nu este incredintat uneia din sutele ( daca nu miile?) de familii atestate ca fiind calificate sa adopte. Un sistem abuziv si pe alocuri criminal intirzie la nesfarsit procesul de adoptie timp pretios in care sugarul si copilul mic cresc intr-un mediu lipsit de dragoste- poate sunt bine hraniti si poate sunt ingrijiti- dar fara dragoste, fara mangaieri, fara atingeri, fara atasament. Cum putem ca si natie civilizata sa permitem sa ceva nu inteleg…
Modificarea legii adoptiei, da. Anul trecut existau peste 60.000 de copii in „sistem”. Din acestia doar 3.700 au fost declarati adoptabili. Din astia din urma doar putin peste 740 au fost adoptati (cu sentinta de incuviintare bla bla) – si asta din 1.630 de „cereri” de adoptie (de fapt 1630 de atestate de adoptie). Important e sa se modifice legea in asa fel incat sa nu mai fie cerut consimtamantul rudelor pana la gradul 4. Eu sincera sa fiu nu-mi cunosc toate rudele de pana la gradul 4, si sunt sigura ca nici ele pe mine (deh, mamaia a avut multi copii)
Si eu tot pentru modificarea legii adoptiilor as vota, „o cititoare” a scris pe sufletul meu.
Eu nu inteleg de ce trebuie locuri speciale de alaptat, daca vrei sa alaptezi alaptezi oriunde. asa o sa ajungem sa vrem locuri speciale de alaptat in avion. nu e ok. te asezi pe o banca, cu spatele sau intr-o parte si alaptezi. si chiar vorbes din experienta propie, copilul meu are 1 an si 9 luni si inca suge. In mod normal in parc se joaca si nu e intersat de supt, dar daca cade si se loveste vrea sa suga si ii dau.
Stiu multe femei care merg in parc cu biberoane cu lapte muls, pentru ca nu se simt confortabil sa alapteze in public. Daca ar exista un astfel de loc, femeile mai pudice ar alapta acolo, restul alapteaza unde doresc, ca si acum.
Si mie mi se pare un pic ciudata ideea asta cu alaptatul in locuri speciale. La inceput si eu aveam o oarecare jena fata de alaptatul in public, dar am depasit-o, mai ales de cind copila e in stare sa se exprime verbal si incepe sa ma descheie la camasi. Am alaptat in aeroport, in avion, si-o sa alaptez unde o fi nevoie. A crea locuri speciale pt alaptat perpetueaza mai departe ideea ca alaptatul e ceva ce nu tine de normalitate si naturalete. Eu mai degraba as investi in „educarea” mamelor vizavi de depasirea acestor tabuuri. Si-a alora care vad in asta ceva disgratios.
Uite, eu una incerc incerc sa analizez acest tabu pe care recunosc ca il am si crede-ma ca sunt cat se poate de educata si informata in sensul asta. Da, este un act natural si normal sa iti alaptezi copilul, insa sa nu uitam adevarul gol-golut: asta inseamna sa iti dezvelesti sanii (bine, pe rand) in fata unor straini. Totusi, asta e o intimitate care tine de mine si copilul meu, de ce as vrea sa fac asta de fata cu strainii? Cum ar fi sa ma intalnesc cu un coleg sau un vecin si parc si el sa ma vada in toata splendoarea? Nu le condamn pe mamele care in situatii urgente trebuie sa faca asta in public, ce ma deranjeaza este atitudinea celor care imping asta la extrem si fac acest act de intimitate oriunde, oricum si in fata oricui. Eu am fost educata sa nu deranjez pe nimeni prin comportamentul meu, si da, pot sa inteleg ca poate cineva care a iesit la plimbare in parc sau in alt spatiu public s-ar putea simti jenat sa imi vada mie partile intime. Este doar parerea mea, si consider ca e important sa nu uitam ca atunci cand devenim mame, suntem in continuare si femei in acelasi timp. De asemenea, exista o multime de acte naturale pe care nu le facem in public, nu? In concluzie eu sustin ideea cu spatiile de alaptat in parcuri.
Eu am avut un sort „bebe au lait” cu care m-am simtit foarte discreta si protejata alaptand downtown pe-o banca. Locuri de alaptat in magazine, malluri, etc. in schimb ar fi extrem de bine venite. Rampe pentru carucioare la autobuze, blocuri, magazine, iarna si ar fi foarte utile. Si scoli recunoscute pentru doule; pe mine m-a ajutat foarte mult ca o alta femeie, care nu era cadru medical, si nu avea proceduri standard de indeplinit, m-a sustinut (prin masaj, acupunctura, incurajari verbale, tinut de mana, etc. )
Am incercat cu urmatoarea idee: meniurile din cresele de stat care contin zilnic numai combinatii de carne cu cartofi/orez/paste/paine. Legume si fructe proaspete extrem de putine! Stiti ce mi-a spus mie ingrijitoarea de la cresa unde e baiatul meu? Ca daca unui copil nu ii place mancarea din ziua aia i se da paine si sa fie sanatos….
„Nici un copil n-ar trebui să sufere. Nici de boală trecătoare sau congenitală”. Total de acord – deci banuiesc ca ar trebui sa ne implicam in campanii de promovare a vaccinarii si de subventionare a vaccinurilor care la momentul de fata nu sunt gratuite pentru copiii din Romania (vaccinuri impotriva varicelei, pneumococilor, meningococilor, rotavirusilor, hepatitei A).
Problema cu alaptatul pana la minim 6 luni nu e asa critica pentru Romania unde exista surse de apa necontaminata – alaptatul nu previne boli infectioase daca alternativa este formula preparata cu apa necontaminata (cazul Romaniei), dar previne boli infectioase in tari ca India de ex unde mamele care nu pot alapta nu au o neaparat sursa de apa curata. Desigur, ajutarea mamelor care doresc sa alapteze, dar din diverse motive intampina dificultati, este o cauza care ar merita finantare. La fel si ideea care e deja propusa pentru bancile de lapte matern destinate copiilor prematuri (pentru care beneficiile laptelui matern sunt intr-adevar clare chiar si in tari dezvoltate). Iar accesul la cursuri prenatale etc e o idee excelenta, cu conditia ca aceste cursuri sa fie tinute de persoane cu pregatire medicala.
legea adoptiei trebuie neaparat schimbata, asta e clar, insa nu sunt convinsa ca legile care protejeaza copilul se aplica. vad ZILNIC in parc copii bruscati/scuturati/certati/santajati de ingrijitorul lor si daca as sti ca pot suna si cineva cu autoritate ar interveni…as suna 🙁 de curand am vazut o bona cum brusca gemenii din grija ei si m-a durut sa vad asta. doar ca pe copii ii iubeste altef Dumneseu si mi-a fost dat s-o intalnesc seara pe mama lor cu ei la plimbare si am alergat intr-un suflet la ea sa-i povestesc ce se intampla cu ingerasii ei. n-am facut mare lucru DAR am facut ceva….copiii trebuie sa stie de mici ca adultii NU au dreptul sa-i facasa sufere
Roxana eu nu m as implica atat in viata altor familii…dar as vrea sa am un n4 de tel unde sa sun atunci cand vad sugari tarati prin soare,vant,in intersectii pline de poluare si folositi de mamele lor pt a cersi…asta mie mi se pare groazni si mi se cutremura carnea pe mine…si vreau sa fac ceva si nu stiu ce! Ioana,cei care sunteti pe aici aveti idee…unde ar trebui sa sun? Habar n am,poate Protectia copilului.
Acei sugari care tooot timpul dorm…ceea ce mi se pare iarasi suspect,n am auzit vreodata pe unul plangand…si cu totii trecem pe langa ei si nu facem nimic
Acei sugari sau copii mcii sunt de multe ori imbatati sau adormiti cu diverse substante mai mutl sau mai putin legale pentru a dormi cat mai mult. Dau impresia de copil linistiti care merita banii. De fapt, femeile care ii poarta cu ele, de multe ori nu sunt mamele lor, iar ei ar plange continuu sau ar cere „la mama”, ceea ce ar dauna castigurilor. Am citi anul trecut un articol pe tema asta si m-a infiorat.
Nu stiu daca ceea ce voi spune are neaparat legatura cu acest interesant si laudabil proiect, dar am constatat cand o buna prietena de-a mea a nascut cat de dificil (ca sa nu spun imposibil cateodata) este sa plimbi un copilas in carucior, in Bucuresti. Pornind cu iesitul din bloc unde ca sa iti intre carutul in lift mergi cu usile deschise, faptul ca majoritatea scarilor de bloc nu au o rampa , gropile imense din asfalt, bordurile foarte inalte in anumite locuri, imposibilitatea de a merge pe trotuar evident din cauza masinilor, podetele improvizate din scandura in care te impotmolesti sau cum ti-e norocul trebuie sa stii sa mergi pe 2 roti ca sa incapa carutul si mai esti si injurat/a ca de ce nu te deplasezi mai repede…. dar poate avem noi ghinionul sa stam intr-un cartier plin de lucrari, desi cred ca multe dintre acestea se intampla absolut oriunde, la noi. Tin minte si acum ce panica puteam sa am cand trebuia sa traversez o intersectie imensa cu copilul, peste n’spe mii de linii de tramvai , coboara bordura, urca bordura, te mai impinge un binevoitor….ce sa mai, o zgaltaiala nemaipomenita pentru copil si o veritabila plimbare pentru o mamica .
As culmina cu faptul ca din pacate nu mai avem nici timp, nici chef…nici educatie, ce sa mai zic de empatie….vad des mamici alergand cu caruciorul sau cu copilul, pe trecerea de pietoni, si le inteleg de ce o fac, la volan sigur e un ”domn” sau ”doamna” sictirit/a care i-a facut un adevarat favor sa opreasca iar ea trebuie musai sa faca un sprint ca dehh….
As vrea sa vad ziua in care in tara asta se face ceva cu cap si cu coada, ceva util, ceva gandit si realizat cu simt de raspundere nu facut de ochii soacrei sau pentru ca sunt niste fonduri ce trebuie cheltuite . I know, i must be dreaming.
Felicitari pentru implicarea in proiectul mentionat si voi incerca sa ma gandesc la o idee care sa se poata incadra intr-una din directile urmarile.
Eu, daca as avea putere (adica pe langa bani si multe alte chestii), as face din Romania o tara in care tratamentul (cu absolut tot ceea ce implica el) aferent cuplurilor infertile ar fi gratuit (fie ca vorbim de insamantare artificiala, fie in vitro, fie orice altceva) gradual, pe etape si pe numar de incercari.
Si, vazand ca niciuna dintre incercari nu da roade, as opta pentru adoptie (proces desigur si el usurat tot in acelasi timp si cu aceeasi putere alocata incercarilor).
Daca niciuna dintre cele doua nu este coerenta si la indemana atunci prin ce alte metode as putea eu si miile de alte femei sa avem copii pe care sa ii educam, crestem si dezvolta armonios pentru societatea noastra?
Toate fondurile noastre s-au dus pe cele doua caci noi le sustinem; acum avem zero bani, zero alte fonduri sa o luam de la inceput. Asadar si saraci, si fara copii, si fara mostenitori la bruma lucrurilor stranse, iar pentru partea sociala zero viitori contribuabili.
Ce societate frumoasa, sanatoasa si educata, ce perpetuarea speciei, ce viitor luminos? Nimic.
Sunt cumva frustrata? Logic ca sunt, ca suntem si asa ramanem. Iar pe langa asta avem si-o doza de oboseala crunta.
Asa ca daca as avea bani/putere = asistenta cupluri infertile, adoptie, dar si mame purtatoare/surogat, donatoare.