În parc acum cîteva zile, Sofia mă poftește să sărim amîndouă de pe un prag. Eu îi dau oribila replică pe care o tot aude biata de niște luni încoace, zilnic, de jdemii de ori pe zi:
– Puiule, nu pot sări cu tine, ia uite ce ditamai burta am… Hai sari tu singură și uite, eu te număr unuuu, dooooi, treeeei…
Ea se bosumflă, sare singură, pufnește, mi-o ia înainte spre locul de joacă și zice printre dinți:
– Măi, mami, da’ cînd temini cu buta aia odată?!?
Păi… nu mai e mult. Partea proastă e că ea are impresia că imediat ce-o să se termine cu burta o să revenim la distracția dinainte, cînd, de fapt, ne așteaptă o cu totul altă distracție… N-are ea idee! Bine, nici noi n-avem, dar aud că de murit nu se moare, așa că totul o să fie chiar fain (la un moment dat). 😀
Azi de dimineață m-a întrebat cînd iese bebe.
– Azi iese?
– Nu azi, puiule (sper). Peste 2-3 săptămîni.
– Ce bine! Da’ pe unde iese?
– Ăăăă. Pe unde. Păi… încă nu e clar. O să vedem. O să-ți povestesc după aia.
– Bine. Îl apceptăm pe bebe. (așteptăm)
Sper să fie o poveste scurtă și frumoasă, cu puține spre zero copci. 🙂
Scumpa de ea… Cu cat cresc copiii cu atat mi se pare ca este mai frumos sa fii parinte.
Ce dulceata!!!! Bafta multa!!!!
Ce tare!!! Baiatul meu isi punea o haina sub tricoul lui ca sa fie si el cu burta…asa ca mami!!!
ce frumoasa esti, mai ales in ultima poza!! si ce fericita esti :*
esti foarte frumoasa si-ti sta bina asa gravida!
🙂 Sa nu uiti sa-i spui ca o vreme nu o sa poti merge in parc. Si mai ales ca nu o sa se poata juca cu bebe care nu o sa faca mai nimic muuult timp in afara sa doarma si sa planga. Baietelul meu avea tot 2 ani si 3 luni cand s-a nascut surioara lui, am lipsit doar 2 zile si 2 nopti de acasa si mi-a zis ca a stat foarte, foarte mult cu bunicul asteptandu-ma sa revin…si cand am intrat pe usa cu surioara ne-a zis sa o punem pe jos sa mearga in 4 labe spre camera lui sa se joace cu el. Si ii spusesem in mare cum va fi. Dar sigur nu pot intelege prea bine pana nu vad. Pe urma avea zile cand ne spunea sa o ducem inapoi la spital, e tare greu pentru fratiorii mai mari. Dar da, devine minunat de frumos dupa un timp. Nu exista nici o indoiala ca viata cu 2 copii e grozava pentru toata familia dupa o perioada de acomodare.
Ce scumpa e ea…iar tu radiezi de fericire:) like it! Esti o graviduta extrem de sexy!
„trebuie sa intelegi ca esti mai mare” – asta e placa pe care am auzit-o toata copilaria mea 🙁
Sabi m’a intrebat zilele trecute „mami, cum a ajuns bebe in burtica, l’ai papat?” 🙂
i’am raspuns ca tati l’a pus in burtica si inevitabilul s’a produs: „cum l’a pus ?” … am avut noroc de faptul ca trebuia sa ne dam jos din masina…a uitat intre timp, dar ma astept sa revina cu intrebarea. vreo idee de raspuns pt un copil de 4 ani? 🙂
Cand o sa vina si cel mic o sa inceapa distractia cu Sofia:D
Cand s-a nascut fratele meu si l-au adus acasa, aveam 1 an jumate, am crezut ca e o papusa, pana l-am vazut ca misca. Dupa aceea ai mei ma pazeau sa nu-i fac nimic ca eram foarte invidioasa pe el chiar daca imi explicasera ca e fratiorul meu eu sunt mai mare el mai mic…etc:D
Ce frumos! Nu cred ca o sa fie prea mare greu, cu 2 minunatii.
Arati foarte bine, nu te-ai ingrasat deloc. Bravo!
Ba tin sa precizez: 15 kile and counting, adica 30% din greutatea initala.
Hi,hi, asta depinde si de inaltime, cum arata 30% ! Eu, la 1.62 m si 45-46 kg inainte – o femeie de inaltimea mea, crezi ca era normal sa aiba 45 de kile?! (calculul indicelui corporal), – dupa doua luni de sarcina aveam 44 (greturi…), inainte de nastere vreo 61-62 kg, (burta se vedea doar din fata si lateral), dupa nastere, 51-52 kg.
Nu se moare! Mai ales ca pari destul de organizata. 🙂 Am un cuplu de prieteni care aproape au murit dupa al doilea (ca nopti nedormite, ca program dat peste cap, ca vai…), dar ei sunt mai boemi asa de felul lor. Pe de alta parte, am o prietena, are 4! Si sotul ei calatoreste foarte mult (deh, cineva trebuie sa produca destul ca sa cresti 4 copii in Bruxelles in conditii normale). Asa ca femeia are un fel de program de armata, dar apuca sa-si traiasca si viata ei. 🙂 Deci, se poate!
Daca te ajuta o sugestie despre „pe unde iese mami bebe”, iese pe canalul special. Deocamdata (adica pana mai spre 3.5-4 ani) tine raspunsul asta.
Iar pentru Anca, la noi pana pe la 5 ani a tinut aia cu ” a pus DD in burtica la mami o samantzuca din care creste bebe”.
Va trebui sa i-l arat pe acest canal, sint sigura. Ei, sa vedem, in functie de exit point, o sa ii explic ce si cum asa cum e, nu prea o vad genul care sa poata fi aburit. 😀
Dar de ce sa nu ii spui ca te duci la doctor si doctorul il scoate pe bebe din burtica? Asa esti acoperita pe toate partile: oricum o sa stai 2-3 zile in spital, bebelusii vin cu ajutorul doctorului la spital. Mi se pare cea mai fair solutie. Daca te apuci sa le zici de canal, o sa te intrebe ce e, unde e, etc. Si sa te apuci sa faci anatomia femeii acum la 2 ani mi se pare cam devreme.
Ea nu m-a intrebat cum iese, ci pe unde. Stie deja ca atunci cind va fi momentul, o sa mergem la spital si acolo o sa se intimple treaba, dar e evident ca are nevoie de mai multe detalii. Stie deja destul de multe despre anatomie (intelege de exemplu perfect cum functioneaza, la nivel schematic, tubul digestiv, e pasionata de chestiile astea, cea mai frecventa joaca e cea de a dototul). Om vedea.
Pe mine imi aduc aminte ca m-a pacalit mult timp mama, ca bebeii ies prin buric :))
Oky, esti grasa da tot printesa 😉 Chipul ti-e foarte frumos, acu, de burtici….n-am eu treaba, toate-s la fel 🙂
Clar c-o sa-ti fie greu na, ca tu esti f dedicata, implicata in diverse- ceea ce e bine – si-o sa ne cam lasi pe noi balta o vreme da stiu eu ca te trage blogul spre el cand o fi timpul.
O nastere usoara si recuperare rapida!
Stai sa trec testu la mate sa dau enter
Mi-am adus aminte de un comentariu mai vechi la un subiect asemănător, păi bebe iese prin buric, nu e clar?! 🙂
Foarte tari pozele 😉
Draga mea,
Am mai scris si zilele trecute un raspuns asemanator. Eu am un baietel de 2.1 ani si o fetita de o saptamana.
Inca nu ne confruntam cu gelozii si probleme cu el.
Cand am venit de la maternitate el nu era acasa si am putut sa instalam copilul ok, oricum nu intentionam sa intru cu ea in brate daca ar fi fost acasa. Regula este ca mama sa se ocupe de copilul mare iar tatal sa intre in urma cu scoica si sa puna piticul in pat.
Noi nu ii interzicem sa o mangaie, sa ii vorbeasca sau sa faca galagie in prezenta ei. El are aceleasi drepturi in casa ca pana acum, nu mergem pe varfuri pt ca a aparut bebe. Ii mai asez pe amandoi pe patul mare si o iubeste si o pupa si il las sa o atinga (cu grija) peste tot.
Am observat in schimb gelozie fata de tati, pt ca zilele astea el este dedicat baietelului 100% si nu prea ii place cand ia bebelina in brate. Dar ii poate lua pe amandoi in brate in acelasi timp si totul este bine :-).
Ce vroiam sa iti spun, avand in vedere ce copil inteligent este Sofia si cum o tratati voi cu respect, ca pe un „om mare”, nu cred ca vei avea motive serioase de teama cu ea in casa.
Iar pentru mine pana acum…e neasteptat de frumos cu doi. Alaptez, deci nu am stres se spalat/sterilizat biberoane sa fie gata la timp.
Totul e chill. Mai putin cand am o noapte mai grea si ma trezesc obosita si nervoasa sau…cand ne chinuim jumatate de ora sa imbracam copilul cel mare pentru ca „nu vreau”!
Relaxeaza-te si ia-le pas cu pas.
Totul va fi bine!
Mai greu va fi pentru tine sa stai fara ea cateva zile. Dar trec repede si ele.
Buna, pe mine ma tot întreba cand vine, pana cand i-a zis tati o data sa ii spună sa iasă afara. A venit la burtica, foarte hotărât a zis „hai ieși afara ca te astept”. In 5 ore a venit pe lume cel mic :).
Eu foarte mult timp am crezut ca bebe iese prin buric. Imi imaginam ca se deschide buricul si iese pe acolo. Iar despre cum a ajuns acolo, ceva de genul: cand doi oameni mari se iubesc, tati o saruta pe mami si ii da o samanta din care creste copilul in burta la mami.
Pe cand aveam eu 8 ani (acum 31), mami imi spunea sa pun zahar la geam ca barza sa-mi aduca o surioara. Imi amintesc si acum ca tot timpul o intrebam pe mami de ce nu vine barza mai repede.
La noi a fost diferenta de 1 an si 4 luni si pana acum il pazeam pe cel mic de cel mare, acum se inteleg de minune, fac tot felul de prostii impreuna. 🙂
Cand eram mic era la moda povestea cu barza :)) mereu cand vedeam berze pe camp ma intrebam de ce nu au si „coletul” cu ele.
Aici la noi la Sibiu, problema a fost rezolvata de vecina, bunica lu’ Catalin: „nenea doctoru’ face injectie lu’ mami sa nu doara si apoi taie burtica, scoate pe bebe si o coase la loc.” Atata timp cat fie-mea e multumita cu explicatia, si deocamdata nu traumatizam pilu cu mai mult decat ca pasalica fatze pipi si atat, nu am nici o problema. Bine ca nu ma intreaba cum se fac copiii! Am auzit povestea unui barbat care copil mai mare fiind, era mintit cu barza, iar cand a vazut-o pe mama-sa plina de sange la spital dupa nasterea fratelui, i s-a explicat ca barza se lovise rau la cap cand a adus copilul si s-a umplut de sange. Deci nici chiar asa 🙂
Deci rad intr-una:-))) cum ma i-a dus capul sa spuna ca barza s a lovit la cap:-)))
Mie nu mi se pare ca esti imensa ci ca ti-ai pastrat proportiile si esti tare frumoasa 🙂 Si lasa, ca probabil, Ivan are 5 kg si de-asta ai ditamai locuinta la purtator 🙂
Nasterea ti-o doresc asa cum vrei tu, sa fie linistita si sa iasa bine!
Apropos de discutia cu locul pe unde ies copiii- cand eram pici, m-au adus parintii la Antipa si au stat cam o ora in fata unui panou sa imi arate cum se fac copiii si pe unde ies. Frumos a fost ca, dupa atatea explicatii pe care le inghitesem, la iesire am intrebat- „pai si, nu ii aduce barza?” :)))
In mod sigur va fi o perioda de adaptare pentru toata lumea dar mai ales pentru Sofia. Incearca s-o incluzi si pe ea cat poti de mult la ingrijirea bebelusului, cum ar fi sa-ti aduca un scutecel sau o paturica cand ai nevoie si alte activitati de genul, facand mereu caz de cat de importanta e ea si ajutorul ei. Noi am mai avut si o discutie cu prietenii care veneau sa-i vada pe bebelusi sa vorbeasca mai intai cu fiu-meu cel mare, sa se simta si el impotrant (dar el era mai mare si-l afectau treburile astea, nu stiu cat conteaza ptr. Sofia, fiind mai mica.) Sunt sigura ca tu cu ideile, dragostea si energia a ta si cu sotul tau langa tine, nu numai ca o sa va descurcati de minune, ba chiar o sa aveti mult fun.
Veronica…n-ai vrea tu cumva ca Sofia sa schimbe si scutecul? E totusi doar un copil…nu vad de ce trebuie pusa sa aduca scutece.
Noi avem un baietel de 2 ani si 10 luni si altul de 5 luni. Cel mare este foarte incantat sa ne ajute in ingrijirea fratiorului: participa la baita, la masaj (ii spala/ maseaza un piciorus/ manuta), ii aduce o jucarioara cand il supara gingiile….. De fapt, de pe la 2 ani, cand inca nu se nascuse fratiorul, a inceput sa-I placa sa fie implicat in activitatile casnice.
Draga Printesa Ioana,
mesajul meu nu are legatura directa cu aceasta postare. Vreau doar sa-ti urez din toata inima o nastere cat mai usoara, indiferent de cum o sa se intample. Sper sa ai o adaptare cat mai lina la noua situatie de mamica a doi puisori superbi. Iti citesc postarile cu foarte multa placere si sper sa gasesti energia de a continua si dupa venirea Baietelului. Multe mamici gasesc un mare sprijin si o sursa de inspiratie in blogul tau. Tin pumnii si va imbratisez pe tine si pe Sof.
Eu cred ca sunt mai multe etape in a-l invata pe copil…
Stau in Belgia si aici gradi e de la 2,5 ani. La toalete, ca si la cresa, merg fara deosebire. Mai vazuse bebelusi baietei la schimbat, dar inca de la inceput am tinut sa-i fac diferenta intre fete si baieti, intreband-o daca a remarcat, i-am spus denumirile corecte in paralel cu eufemismele, am insistat pe „tu esti ca mami, baietii ca tati si cand vei fi mare vei deveni mamica si vei purta un bebe in burta cum te-am purtat eu pe tine”.
Despre sistemul digestiv i-am explicat si eu pe la 3 ani, ciudat, il crezi prea mic, dar lor le face placere sa cunoasca corpul pe dinauntru, deci i-am schitat esofag, stomac,intestine, am continuat logic cu excretia, rinichii, vezica, uite apa iese prin…restul prin… ( pe urma imi explica sa o dau cu crema ca o ustura… dupa scaun tare, sau ma ustura…ca trebuia spalata dupa ce a facut pipi pe ea noapte) si tot atunci am desenat in context uterul ( e un balon, ca o para rasturnata, un balon cu apa! … deci e super!) si de la varful lui in jos… fiind fata, mai are o gaurica prin care sa vina bebe cu capul in jos, si gata. Mai multe nu a vrut atunci sa stie.
Si eu am stiut de mica si nu erau socant ci interesant, bunica, sora medicala pe vremuri la nasteri, avea si carti despre mosit, imi placeau desenele alb-negru cu bebelusi si mai ales gemeni, ea imi spunea ce greu poate fi uneori cand copilul nu se intoarce.
Dar fiica-mea, spre 4 ani, am observat ca pe tati il considera out-sider, ii trata cu ” mami m-a tinut in burtica”,era mai mult cu mami, cred ca ea nu intelege ce rost a avut el in aducerea ei pe lume.
Si-am luat-o amandoi intr-o zi sa-i povestim despre cele 2 celule ce s-au unit, si de aia ea e 1/2 a lui tati si 1/2 a lui mami, egal, si formam o familie.
Si i-am exemplificat practic, vizual, cred ca e bine pentru cei mici, CU PLASTILINA:
Se ia cate putina, roz si galben de ex, si se fac doi omuleti,cu maini, picioare, cat de frumusei se poate, dupa talentul parintilor: unul e mama, altul tata, li se deseneaza cu carioca ochii, gura, pletele mamei si apoi alaturi se fac doua bilute cat mai mici, de culorile corespunzatoare: una rotunda si o biluta cu codita, eu i-am spus si denumirile, ca sunt doua celule, doua jumatati din care se va face bebele.
Se pune biluta coresp langa /pe omuletul de aceeasi culoare. Se trece usor, pe ton normal, si prin povestea cum a ajuns celula cu codita la cealalta, na, a iesit si s-a mutat acolo, in context se iau bilutele de plastilina si se fac ghem, se amesteca culorile „si au devenit o singura celula…care s-a cuibarit in balonul acela cald in burta mamei…” (se lipeste biluta in dreptul burtii omuletului-mama) apoi se tot adauga plastilina la bebe, sa-l marim, i se da forma rudimentara de bebe, daca se poate, pe urma i se fac ochi „si bebe creste si tot creste in burta…” apoi, moment important, bebele de plastilina se intoarce cu capul in jos, mai sta putin, se foieste, impinge cu piciorusele, aluneca si iese printre picioare (am stiut de mica pe unde, dar copil – nu gandeam la detalii, mai peste niste ani nu intelegeam cum de are atata loc, spre 14 ani am inceput sa aflu din detaliile „tabu” ale nasterii, eu credeam ca iese curat, etc. )
Se lipeste apoi bebele de plastilina nou-nascut la pieptul mamei ..”ca nu mai incapea in burtica, se simtea inghesuit, si voia sa iasa si sa fie tinut in brate”, eventual si tata de plastilina ia pe mami si pe bebe in brate…
Pe urma o tachinam daca ea e a lu’ mami sau a lui tati. Jumate-jumate.
Dar cum a mea s-a nascut prin cezariana de ultimul moment, ca bonus i-am explicat ca la nastere a trebuit sa ne ajute mai mult doctorul si ce e aia operatie si incubator.
Foarte buna ideea cu plastilina! Daca va cere detalii, o aplic si eu!
No, daca e prea lung comentul, citeste-l doar pt tine, nu tb chiar postat… Nastere usoara sa ai!
Mi, mi se pare super ce spui tu. Nu mi se pare ok sa minti copilul sau sa ii spui ca standardul e ca doctorul sa o taie pe mami pe burtica, mi se pare ca e traumatizant, cand va fi mare poate ii va fi frica de nastere, etc… Eu am un baietel si o fetita, gemeni, asa ca diferenta intre sexe va fi usor de explicat, inca de pe acum se holbeaza unul la altul. Iar in privinta a cum se fac copiii, metoda cu plastilina mi se pare geniala!
Eu tin minte cand eram mica ca eram interesata sa aflu cum se intampla si cum ajung jumatatile alea impreuna: nu tinea faptul ca pur si simplu se unesc, asa din senin. Sincer mi se pare traumatizant sa ii spui unui copil mic ca un bebe iese prin vagin: pt ca o sa ii se para ciudat: o sa si dea seama din prima ca nu e loc pe acolo ca sa se strecoare un bebe asa usor. Si o sa puna alte intrebari: cum are loc, daca doare.
Si prin buric are loc sa iasa ?!! O fi durand cand se largeste buricul…?! Daca intreaba daca doare buricul si ramane cu o trauma ?!!!!
Mai bine sa stie de la 3 ani adevarul de la mine, dacat sa-l afle, trunchiat, invaluit in mister ori de-a dreptul obscen, de la copii mai mari… ori ignori ce fel e in unele familii, cum se injura pe fata si se lasa copii sa vada orice film. Vreau sa stie ca eu pot dicuta si subiectul asta, si sa vina la mine deci cu noile informatii luate de la altii, sa nu creada ca mami stie mai putine decat aia, ca in bancul ala.
Da, adevarul e ca unele lucruri mai dor, si pe copil il doare balonarea, constipatia, etc, si la dentist a fost cu mine, a vazut ca dr imi face injectie ca sa pot sta linistita , asa i-am zis ca asa e si la nastere – si nu, nu e traumatizata de injectii, n-a facut in viata vietii ei, aici nu se da penicilina la raceala, ci doar antibiotice sirop; iar pe mine m-a vazut ce calma stau sa ma intepe la dentist si la analize ( da, imi pun copilul in situatii cu potential traumatizant, cand nu am cu cine o lasa …)
Liz, sincer, daca ai fost atat de curioasa de mica, ai fost si traumatizata? Ai mai indraznit apoi sa ramai gravida ?
Spunem adesea ca nasterea unui copil e cea mai mare minune …dar ne ingrozim sa-i povestim apoi despre minunea asta…stiu , ar fi fost ideal sa ne inmultim simplu, curat, prin diviziune ca algele inferioare…
Mie mi se pare un pic prematur sa le spunem adevarul asta de la 2 ani (nasterea prin buric nu a fost sugestia mea, nu mi se pare potrivita).
Fiecare face cum vrea, as fi curioasa sa aflu parerea unor psihologi sau specialisti in pshihologia copiilor despre subiectul asta, pt ca pana acum nu am citit nimic despre asta.
Da, sincer am fost foarte surprinsa de adevarul asta, dar nu am ramas cu traume sau frici. Nu orice descoperire/eveniment ne afecteaza pana la maturitate, trebuie sa aiba un impact emotional foarte puternic ca te influenteze in halul asta.
A mea, de traumatizata ce e , a ales deja ca „va naste prin operatie, ca sa fie ca la mami”. Iar cand o inreaba lumea ce se face cand va fi mare, zice doar ” Ma fac mamica”. Vrea sa aiba 4 : doua gemene cu par blod si alte gemene cu par negru, cu o conditie: sa raman eu tot mami a ei, chiar daca voi fi bunica.
Cand o auzi vorbind iti dai seama cum copii le iau pe toate mai lejer decat noi, pentru ca nu-si pot inchipui realitatea, chiar cuvinte ca „moarte” sunt pentru ei lipsite de consecinte ( v-a pus copilul in postura de a-i explica ce e moartea – despre vreun animal ? degeaba le spui, ei vad doar ca nu mai misca, dar nu pot crede ca e o primejdie pentru toti – nici masinile de pe strada nu-l sperie…)
Pai ar trebui sa fie chiar simplu, avand in vedere ca acum ceva timp ti-a vazut operatia de cezariana, si i-ai zis ca pe acolo a iesit ea…
Sau, exista un atlas de anatomie pentru copii. E foarte dragut, si la sor-mea a functionat de minune cand era mica. (Sora mea stia foarte bine cum e cu copiii si cu corpul uman, dar a aflat ca nu exista Mos Craciun pe la 7 ani :))) )
Cat despre treaba cu gelozia, cred ca apare doar daca nu stiu parintii cum sa o intampine, si se rezolva prin educatie. Fratele meu mai mare nu a fost niciodata gelos pe mine (mi-a zis mama ca dupa ce m-a adus din spital statea nemiscat langa patut si ma admira cum dorm, cum ma stramb..) si nici eu nu am fost niciodata geloasa pe sora mea mai mica. Dar ai mei mereu au subliniat dragostea de frate, impartitul, altruismul….adica, cumva ne-au crescut in ideea ca o sa ne avem mereu unul pe celalalt, chiar cand ei nu o sa mai fie, si asta intr-un mod subtil
Buna Printeso,
Nastere usoara, intradevar distractia adevarata incepe dupa ce vii acasa cu al doilea copil.
Am doua fetite,una de 5 ani si jumatate , cealalta de 4 luni. E o poveste cu zambete si suspine, cu agonie si extaz. Insa la sfarsit de zi , poti spune cu mana pe inima , sunt o mamica fericita.
Multa rabdare, intelepciune si tandrete, pentru momentele ce urmeaza.
O seara frumoasa, Printesa Urbana!
Povestile tale ne inspira si ne fac mai puternice.
Partea buna este ca in ciuda lipsei distractiei dinainte va urma o alta distactie si mai mare. Dragostea dintre frati este cea mai mare posibila !
Piticul nostru avea 2 ani si 5 luni cand a aparut in peisaj si surioara lui si a fost destul de cooperant in prima ei zi acasa ( a venit si el sa ne ia din maternitate si nu a avut ochi decat pentru ”bebe al nostru”, nu voia sa puna altcineva mana pe ea) dar la sfarsitul zilei a intrebat: ”acum o bagam pe bebe la loc in burtica?” =))
Si la noi a fost foarte draguta fetita mea cand eram gravida cu baietelul, ii repetam aceeasi replica de 10 de ori pe zi ca mami nu poate ca are un bebe in burta si a doua zi dupa ce am nascut a venit la noi in salon la spital si se uita la bebe si la burta mea, care stim ca e aproape la fel la 24 h de la nastere si ma intreaba saracuta ‘ Mami tu mai ai un bebe in burta?’. Iar cand am ajuns acasa a cerut sa o ridic in brate si eu ii spun ca nu pot ca sunt taiata pe burta, la care ea imi raspunde ‘ Sa vad, sa vad unde esti taiata’. Pentru ca ei ii explicasem de mult ca pe ea am nascut-o normal si a iesit prin ‘pasarica’ dar fratiorul ei nu a putut si a trebuit sa o taie pe maimi.
gata cu burta! poti sa o anunti pe Sofia ca o sa sari, dar nu chiar maine-poimaine
sa ne povestesti, cand iti gasesti ragaz, ce-a zis Sofia la prima intalnire cu Ivan