Marți am împlinit 37 de săptămîni. Am avut o zi grea, am alergat de dimineață la analize, apoi am stat cu Sofia trei ore la un atelier de joacă, după care m-am văzut cu o prietenă, am mers la medicul de familie să-mi iau concediul pre-natal și trimiterea pentru maternitate, apoi la birou să-mi văd colegii și să las actele, seara în parc cu Sofia.
Miercuri bona Sofiei n-a putut veni, așa c-am avut iar zi plină și obositoare. Seara Omul m-a întrebat dacă avem plan de naștere și dacă știm cum ne vom organiza cînd o să intru în travaliu. N-aveam nici plan, nu știam nici cum o să facem, cu cine rămîne Sofia, cu cine plec eu la spital, am încropit cîteva variante, am discutat (din nou) despre cum vreau să nasc, el a spus (din nou) că nu fac bine, c-ar trebui să aleg cezariana, eu am zis las că vedem, stai să-nceapă întîi.
– Oricum, mai durează, nu nasc mîine, stai liniștit, i-am spus, sigură pe mine.
Noaptea n-am dormit aproape de loc, am avut o stare fizică dubioasă.
Joi la prînz aveam control de rutină la maternitate. Am simțit primele contracții de dimineață, dar erau neregulate și nu le-am băgat în seamă. La control, surpriză. Colul șters, dilatație 3.
Dr. Doina Mihăilescu m-ar fi internat, eu am zis c-aș merge pînă acasă să-mi iau cîteva lucruri și să mai stau cu Sofia. Doamna doctor a zis că-i ok, că poate dura și pînă la 24 de ore din momentul acela pînă nasc și că e important să urmăresc orice durere altfel în zona burții (adică să fiu atentă la semne de ruptură uterină). M-am urcat în mașină și-am condus încet pînă acasă. Aveam contracții la 6-7 minute deja.
Acasă mi-am pus cîteva lucruri într-o geantă, i-am explicat Sofiei că urmează să plec să-l scot pe Ivan din burtă. Ea mă tot ruga să rămîn, îmi lipea plasturi pe burtă, mă dădea cu creme, orice numai să mai stau acasă cu ea. Contracțiile erau deja la 5 minute, Omul pornise spre casă de la birou, să mă ducă la spital.
Pe drum, în 15 minute am avut 4 contracții de 30 de secunde, mediu de dureroase. Le-am notat pe fiecare în parte.
La Regina Maria la maternitate mă așteptau deja, mi-au făcut un control, dilatație 4, internare, era ora 16.00.
M-am schimbat, am urcat în sala de nașteri cu om cu tot. A venit și dr. mea, care tocmai asistase o altă naștere naturală. Am discutat desspe epidurală. Ea a zis că n-ar prea vrea să fac, să nu mascheze durerea de ruptură uterină. Am insistat, pe ideea că poate o cantitate mai mică ar fi fost suficientă cît să mă ajute fără să mă-ncurce. Aveam dilatație aproape 8 deja, contracții la 3 minute, au chemat repede anestezistul, care a fost informat de uterul cicatricial, de analize, etc. Mi-a montat cateterul, era ora 17.30.
Peste alte 15 minute, dilatație completă. Epidurala și-a făcut și ea efectul, în sensul că durerile au scăzut în intensitate cu să zicem un 30%. Semnificativ în momentele cu pricina.
Fac o paranteză aici să explic ceva. Am fost decisă de la bun început să încerc nașterea naturală după cezariana de urgență cu Sofia de acum doi ani. Am hotărît să fac asta după ce-am analizat bine ce s-a întîmplat atunci, după ce-am înțeles ce n-a mers bine, cine și ce putea face altfel ca eu să pot naște natural. Concluziile mele au fost clare (și acum, după ce am reușit să nasc natural, știu că au fost și corecte):
– Ruperea artificială a membranelor nu trebuia să se întîmple. Travaliul a avansat prea rapid, prea dureros și inutil, fetița nu s-a angajat corect pe canal, s-a blocat într-un os și acolo a rămas, pentru că:
– Nu am insistat să cobor de pe masă. După ruperea membranelor m-au ținut pe masă și m-au pus să împing deși copilul nu era coborît. Am împins aproape două ore degeaba, în dureri cumplite, care m-au obosit peste măsură și au adus copila aproape de suferință fetală. Nu eram pregătite de împins, nici eu nici ea.
– Nu am avut încredere în mine, m-am bazat pe medici, care n-au știut să mă ajute.
– Am cerut cezariană pentru că eram efectiv epuizată, nu mai puteam nici vorbi.
Ce-aveam de gînd să fac altfel de data asta? Să insist să fac cum simt. Să accept epidurala, ca să îmi conserv energia pentru faza de împins. Să stau cît mai mult în picioare, să-l ajut pe bebeluș să coboare. Să nu mă las influențată de graba sau experiența altora din sală: e corpul meu, e copilul meu, pot, simt, știu. Știam că sînt cam singura din încăpere care crede cu adevărat că poate să ducă la bun sfîrșit nebunia asta, poate și dna doctor, nu sînt sigură. Omul sigur nu, moașele nu păreau nici ele convinse, deși s-au purtat ireproșabil.
Ora 18.00, dilatație completă, copilul în continuare sus, membrane intacte. Am cerut o minge, am stat pe ea încă o oră. Am refuzat ruperea membranelor, eram decisă să nu repet nici una dintre greșelile de data trecută. Au început contracțiile cele mai dureroase. Stăteam în picioare atîrnată cu mîinile de gîtul omului și gemeam, încercam să-mi păstrez energia pentru final. Îl simțeam pe bebeluș cum coboară încet, vorbeam cu el în gînd, mă legănam. Nu m-am gîndit nici o clipă că uterul e tăiat sau incapabil să-și facă treaba. M-am concentrat pe ce se întîmpla în bazin. Durerile erau mari spre foarte mari, epidurala începea să dispară. Dr. mă tot întreba dacă simt presiunea altfel, da, o simțeam mai spre rect, dar nu mă simțeam pregătită să mă urc pe masă, așa că am amînat cît am putut momentul. Contracțiile erau foarte dese și foarte dureroase. Simțeam presiune să împing, am mai amînat 2-3 contracții, apoi m-am urcat pe masă. Am început să împing, primele 2 contracții au fost de acomodare. Dr. masa zona cu gel, îmi spunea că-i vede capul și că mai e puțin. Era 18.20. La a treia contracție pe împins s-au rupt membranele. Între contracții aproape ațipeam. Efortul de împins era uriaș, încercam să-mi păstrez forțele, știam că mai e puțin. Dr. și omul strigau la mine să nu adorm, eram prezentă dar țineam ochii închiși și pregăteam împinsul. Pe fiecare contracție simțeam cum bombează cu capul, dar nu reușeam să-l împing de tot afară. Deh, ar fi ajutat niște masaj perineal la vremea lui, dar cine s-a mai gîndit și la asta…
Apoi a urmat momentul de cumpănă. Am simțit că adorm. Și că mă ustură uterul într-un fel ciudat (acum știu că nu era nimic, doar subconștientul meu care îmi căuta scuze). Și am zis că nu mai pot să împing și că vreau să dorm. Din fericire, și dr. și omul au insistat să mai împing, ca sînt foarte aproape. Și-atunci mi-am zis, da, sînt prea aproape, da, trebuie să mai încerc. A mai trecut o contracție degeaba, la următoarea însă dr. a fost inspirată și m-a tăiat. Am simțit că asta e momentul și-am împins ca niciodată. Era 7.40. Băiețelul a țîșnit afară ca un glonte, la următorul împins i-au ieșit și picioarele. L-am primit repede pe piept, a început să plîngă. L-am mîngîiat, am plîns, omul plîngea și el, nici nu mai știu. Ai reușit, zicea el, ziceam și eu. Apoi băiețelul a început să respire sacadat și l-au luat repede, l-au pus la lampă și la oxigen.
Am rămas în sală să mă coase. Au mai pus niște anestezic pe cateter dar n-a prins, am primit și xilină și lidocaină local, dar am cam simțit tot procesul. Dr. m-a ținut de vorbă, m-a pus să-i povestesc despre blog, despre Sofia, îmi amintesc ca prin vis că spuneam numai tîmpenii. Dar eram fericită, deși durea ca naiba. Îmi era dor de băiețel, tot întrebam de el, omul mă suna de la neonatologie să-mi spună că e ok, că nu mai e cianotic, că respiră și plînge normal.
Cînd a fost gata cusutul, cam după 30 de minute, mi l-au adus pe Ivan. L-am pus la sîn și a tras bine de cîteva ori. E mic, tare mic, aproape prematur. Cruduț le spune pe-aici. Avea la naștere 2,930 de grame și 49 de cm, mult mai slab ca Sofia. Totuși, dacă ar fi stat pînă la 40 de săptămîni, nașterea naturală ar fi decurs mult mai greu, poate nici n-aș fi reușit, un copil cu greutate mare (peste 4 kg) e considerat contraindicație în nașterea vaginală după cezariană.
Așa. Sînt foarte recunoscătoare dr. Doina Mihăilescu. Și-a asumat alături de mine riscul de naștere naturală după cezariană, mi-a ascultat rugămințile în sala de naștere, nu m-a grăbit, nu a pus niciodată răul în față, a știut să-mi dea putere cînd i-am spus că am nevoie de ea. La un moment dat între contracții cînd simțeam că am obosit i-am spus fix așa: sînt obosită și aproape să mă panichez, ajutați-mă să continuu. Și mi-a spus cum să respir, ce să fac, am depășit momentul cu bine. Respirația în general m-a ajutat foarte mult, și în gestionarea durerii, și împotriva oboselii și a fricii că ceva va merge rău. Am avut încredere c-o să fie bine. A contat enorm susținerea medicului, ajutorul moașei, prezența omului lîngă mine. Am știut că-s pe mîini bune și mi-am văzut de treabă concentrată pe bebeluș și pe ce am de făcut.
Aceasta este povestea nașterii lui Ivan, care nu se vrea un îndemn pentru nimeni. Este povestea întîlnirii noastre, care, deși grea, a fost una intensă şi frumoasă, așa cum cred că trebuia să fie.
Felicitari din suflet, mami!Felicitari si pentru curaj, pentru ca ti ai ascultat sufletul, pentru tot! Sunt convinsa ca micutul Ivan va fi bine, e sub protectie Divina… si, clar, veti face echipa grozava si in 4 de data aceasta!
Ce m-am emotionat, am citit cu sufletul la gura, cred ca am intrat de 20 de ori pe blog azi sa vad daca ai povestit :))). Felicitari inca o data si refacere cat mai rapida!
extrem de curajoasa ai fost! 🙂 te-ai batut ca o leoaica pana in ultima clipa.
Ivan o sa creasca mare chiar daca acum e micut! 🙂
ma bucur ca sunteti bine! 🙂
Uau, printesa, ai fost extrem de curajoasa; ma bucur ca ai nascut cum ai vrut, va doresc refacere blanda si acomodare usoara!
Tu ai plâns, omul a plâns, Ivan a plâns, noi, cei care am citit, am plâns. 🙂 Să vă fie bine!
asa e,subscriu
Of, am plans, cât de frumos ai povestit, nu se vrea un îndemn pentru nimeni povestea dar când voi naște (dacă, cândva) sigur mă voi gândi la tine. Și sunt poate sentimentală dar eu cred că Ivan a simțit că e mai bine pentru amândoi să ceară să iasă acum, să fie mai micuț ca să te cruțe, ca să vă cruțe de alte operațiuni mai dureroase.
Cred că e cel mai emoționant articol al tău, sau cu cel mai emoționant efect asupra mea. Ce victorie frumoasă aveți voi! Să fie bine în continuare! Multe, multe gânduri bune!
Emotionanta si intensa povestea ta. Mi-au dat lacrimile citind-o. Tot binele din lume la toti patru.
Felicitari!! Refacere cat mai rapida!!
Bun venit, Ivan!
Da, ai dreptate, e extrem de importanta sustinerea medicului. Sunt si doctori care chiar pun suflet in ceea ce fac. Dr mea a respirat cu mine, s-a asezat pe vine langa mine…nu mai zic ca a venit din concediu de odihna ca sa ma asiste pe mine…si nu, nu am nascut la maternitate privata.
Vă doresc numai bine, să fiți mereu o familie frumoasă, plină de umor și speranță, așa cum sunteți acum. Venirea pe lume ”hotărâtă” a lui Ivan e cu siguranță semnul unui destin fast și prietenos! 🙂
Finul meu s-a nascut la 33 saptamani, 1 kg 900 gr. Acum are aproape 7 luni, este un baietel normal, grasun si foarte foarte fericit. Daca e mancacios, va recupera greutatea. Sa fiti sanatosi!
wow!! felicitari si tie si doctorei, asa doctori cred ca ii poti numara pe degetele unei maini la noi in tara…
Am intrat special, ca tot a adormit piticul, sa va urez sanatate si acomodare usoara la noua viata! Stiu ca acum pare greu dar, in timp va fi mai bine. Baby steps, gandeste-te ca fiecare zi care se termina cu bine e un pas mare inainte. 😉
Ai povestit asa de fain incat am stat pe ganduri si oricata frica mi-era de asta (nu stiu de ce, mi se trage de cand eram pici), mi se pare acum, o experienta extraordinara. Felicitari voua, familiei, chiar daca tu ai dus tot greul si multa sanatate!
Felicitari din toata inima pentru curajul pe care l-ai avut ca sa optezi pentru nasterea naturala dupa cezariana. Cand doctorita mea m-a intrebat prima data cum vreau sa nasc si i-am spus ca natural, m-a felicitat si s-a bucurat, insa cand i-am spus ca sufar de lombosciatica, a zis ca nici sa nu ma gandesc la asa ceva. A fost o dezamagire foarte mare pentru mine si inca ma gandesc ca totusi as fi putut risca si opta sa nasc natural insa, de cand l-am nascut pe Victor am stiut sigur ca pana la al doilea copil voi face tot posibilul sa imi rezolv problemele ca sa pot face asta. Prin povestea ta mi-ai demonstrat ca se poate si mi-ai dat mai multa putere sa ma lupt cu eventualele persoane pline de sfaturi din preajma mea care vor fi 100% convinse ca asa ceva este imposibil. Felicitari inca o data si sanatate multa micutului Ivan.
Da, îmi aduc aminte că atunci când ai povestit de naşterea Sofiei m-am enervat la culme din cauza acelui „hai, doamnă, că e păcat să tăiem burta acum”. WTF, mă gândeam, erau nebuni?! Voiau copil şi mamă sănătoşi sau naştere naturală cu orice risc?
În fine, bine că s-a terminat cu bine pentru amândouă.
Cât despre micul Ivan…. fie binevenit pe lume şi binecuvântat! 🙂 Eşti o eroină 🙂
Felicitari mii si refacere ultra rapida! va imbratisez cu drag!
Felicitari draga printesa, acum regatul este complet 🙂 Sa va dea Dumnezeu sanatate la toti, putere si rabdare sa va bucurati toti patru de familia voastra.
Inca o data te felicit, pentru micutul Ivan, pentru curajul si determinarea de care ai dat dovada.Nu incetezi sa ma uimesti cu puterea ta, inca o data esti un exemplu, o inspiratie. Si ce minunat sa fi inconjurata de persoane care te asculta si te ajuta in momentele cand ai cea mare nevoie. Sanatate multa la toata familia, mai ales tie, sa te recuperezi, si micutului Ivan, care e inca atat de „crudut” si vulnerabil.
Pt mine esti o eroina!!! Te admir!!! Felicitari! Sa va bucurati de micut!
E bine, sunteti bine; ai reusit! Sentimentul victoriei iti va da incredere si putere sa duci toata oboseala care va urma.
Cat curaj doamneee am citit cu viteza tot incredibil nu pot sa cred cat ai indurat ce dureri tre sa fi avut si eu ma plangeam de cezariana mea ma bucur ca sunteti toti bine …recuperare rapida sanatate multa.
Foarte cooperant Iv! Il felicit. Sa mearga toate bine si sa alaptezi linistita. Abia astept sa vad cum a reactionat Sofia.
Sanatate tie si pustiului! Recuperare rapida tie si refacere de kg rapid lui Ivan (si ce nume fain)!
Sa cresteti frumos impreuna si sa va dea Dzeu sanatate!
Felicitari, Printesa! Te admir pentru talentul de a scrie, pentru curajul de care dai dovada, pentru ca esti hotarata si reusesti ce iti propui. Multe sanatate si acomodare rapida in 4!
intelegem si suntem alaturi de tine, restul sunt detalii
Nici nu iti imaginezi ce emotii am simtit cat am stat sa citesc. Daca nu eram mamica cu siguranta nu as fi simtit atatia fluturi in stomac. Eu am incercat sa nasc natural dar nu s-a putut deloc. Dilatatia a fost 0 chiar si dupa contractii provocate si perfuzii bagate. Am ajuns la cezariana si intr-un fel m-am bucurat. Dupa ce „am testat” contractiile dureroase 2 ore (aveam una la fiecare 2 minute), am zis ca nu mai fac niciodata copii. Atunci cred ca am reusit sa-mi fisurez niste dinti :/
Am scris despre povestea nasterii dar nu am publicat-o niciodata. Mai scriu la ea din cand in cand dar am hotarat sa o tin pentru mine si atat. Nu stiu de ce…
Multa sanatate va doresc!
Federova, poate vei reveni asupra deciziei tale si ne vei impartasi din emotiile, trairile pe care le-ai incercat la nastere.
Eu as fi tare incantata 😉 Nu de alta, dar in curand voi naste si sunt in faza in care absorb cu sufletul la gura orice povestire, amanunt despre nastere, indiferent ca a fost naturala sau cezariana!
Amalia, poate te ajuta site-ul asta http://nasteridepoveste.ro/ gasesti o foarte multe povesti despre nasterea naturala si cezariana ale mamelor din romania. Sper sa-ti fie util:)
Multumesc, Simona!
Citesc tot ce se povesteste acolo cu mare drag si cu sufletul la gura 🙂
Felicitari ! sa va traiasca si sa va bucurati de el si de Sofia. am si eu o intrebare tehnica, poate apuci sa imi raspunzi cand te mai linistesti. pe tine te-au lasat sa te misti in timpul travaliului dupa ce ti-au facut epidurala? eu am nascut in februarie in Belgia la un spital foarte deschis la minte in ceea ce priveste nasterile, dar dupa ce mi-au facut epidurala nu m-au mai lasat sa cobor de pe masa.
Ioana, ma bucur tare mult ca totul s-a intamplat asa cum ti-ai dorit, ca medicul a fost cel potrivit pentru ceea ce ai dorit, ca ai avut incredere in tine si ca Ivan s-a nascut asa de frumos. Mi-e tare drag de voi, de familia voastra minunata! Va doresc tot binele din lume, sanantate multa si viata frumoasa in continuare!
Te citesc de mult, imi place cum scrii, dar e prima oara cand intru sa scriu. Si eu am o fetita de 2 ani jumate (nascuta prin cezariana la 40 saptamani, s-au rupt membranele da n-a vrut sa iasa) si un baietel de 4 luni. Am cochetat cu ideea nasterii naturale dupa cezariana, stiu ca se poate….poate daca se declansa nasterea as fi incercat, dar la 40 saptamani (si 4 kile) am programat cezariana. Ma bucur nespus pentru tine ca ai reusit sa ai aceasta experienta, ca ai avut incredere in tine si in corpul tau. Sa-ti traiasca micul Ivan si sa va bucurati unii de altii!
Felicitari Printesa! Sa creasca mare si sanatos!
Trebuie sa recunosc: am avut maaari emotii gandindu-ma la tine si la Ivan, la curajul tau incredibil. Ma bucur nespus ca ai reusit sa nasti asa cum ti-ai propus si ca totul este bine. Sa aveti viata lunga si plina de bucurii toti 4.
Si jos palaria in fata echipei de la Regina Maria!
Te citesc aproape de cand ai inceput blogul. Nu am plans la niciun articol. Am citit postul asta in metrou si m- a emotionat incredibil, mi s-au umezit ochii, m-am prefacut ca mi-a intrat ceva in ei:). Am trait fiecare moment de parca as fi fost acolo cu tine in sala. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce a fost in sufletul Omului, e crunt sa-i vezi pe cei dragi in situatii de cumpana.
Felicitări pentru reușită! Și eu am născut prin NVDC, dar negăsind nici un medic dispus să mă asiste, am născut acasă 🙂
Felicitari! Dna Mihailescu mi-a urmarit prima sarcina pana la 7 luni, cand mi-am dat seama ca nu pot naste la RM iar la stat nu putea sa vina. Am doar cuvinte de lauda pt ea, mi-a placut mult. Ma bucur ca ai reusit sa nasti cum ai vrut tu si sunteti cu toti bine. Faptul ca sotul a fost alaturi de tine mi se pare iarasi minunat. Sa aveti parte de zile frumoase si nopti linistite. Salutari lui Ivan de la mezina mea de 2 saptamani.
Felicitări!!! Sa va bucurați de Ivan, de Sofia si de viața in patru. Pupicei si Sănătate!
O poveste minunata despre curajul de a naste natural, adica normal! Bravo, bine ca ai avut un dr. care te-a sustinut pana in final. Eu am avut parte de un dr foarte bun, o somitate in domeniu, dar care nu a promovat nicicum nasterea naturala, mai ales ca primul copil a avut cordonul in jurul gatului. La a doua sarcina nici nu am mai discutat despre nastere naturala. Nu stiu daca la a doua as fi avut curajul sa mai incerc, dar as fi preferat ca prima sa fi fost asa. Este trist ca la noi majoritatea dr-ilor trag catre cezariana, moase experimentate nu stiu cat sunt, consilieri alaptare aproape nu exista, si uite asa ajungi in situatii care nu ar trebui sa fie decat fix urgenta si singura solutie.
Am citit si am rascitit si m-am intristat gandindu-ma cum se naste la noi. De ce le e medicilor atat de greu sa sustina nasterile line, naturale, ca aceasta? Eu am nascut prin cezariana la 41 sapt, inainte de Craciun. Inca ma intreb cum ar fi fost daca mai asteptam sa iasa Tudor cand simtea el, daca s-ar fi putut ( l-am nascut oricum la 3,800 kg), cu cine as fi nascut de Craciun, etc…
Ma bucur insa mult pentru tine si curajul de a alege sa nasti natural dupa o cezariana.
Felicitari inca o data!!!!!
Micul Ivan s a nascut exact de ziua fiului meu, diferenta 1 an. Ce mult ma bucur!!!!!
Abia astept noi vesti.
Uite ca nu ne ai lasat. Multumim!!!!!!
Am o fetita de 7luni…locuim in Norvegia, aici am si nascut. Aici nu doar ca cezariana nu este o optiune si medicul este singurul care poate decide, dar nasterea naturală dupa cezariana este obligatorie. Iar conditiile pe care tu le-ai descris din Regina Maria (haine pt nastere, absorbante, apesi pe buton si vine o asistenta zâmbind ) le găsesti in spitalul de stat…
Exact asa e si in UK
Am citit cu un viu interes povestea ta. Eu am aproape 36 saptamani si încă nu sunt decisă dacă vreau natural sau cezariana …. dar tot ce stiu este ca imi este frica de oricare din cele 2 variante! Îți admir curajul si puterea pe care ai avut-o!
Minunata povestea intalnirii voastre!
Desi spui ca nu se vrea un indemn pentru nimeni, sa stii ca pentru persoanele care isi doresc sa nasca natural (iar eu ma numar printre ele), fie ca e prima nastere, fie ca e a doua dupa cezariana, povestea voastra frumoasa reprezinta o reala incurajare.
Avand in vedere ca ai fost atat de hotarata in decizia ta, as vrea sa te intreb daca ai urmat cursuri prenatale pentru a invata cum sa respiri si alte chestii care sunt necesare si ajuta la a trece mai usor si mai eficient printr-o nastere naturala.
Felicitari si taticului, imi imaginez ce a fost in sufletul lui pe tot parcursul travaliului…
eu ma bucur ca ai sters acel paragraf, uneori ma intreb de ce trebuie sa dai totul din casa. in rest, sanatate tuturor si felicitari!
Total de accord cu tine. Era si o fraza in care fara sa vrei incepusei sa faci comparatii intre cei 2 copii. In plus, poate va veni o zi in care vei regret ca ai dat asa de mult din casa. Poate e bine sa te gandesti si la intimitatea ta si a copiilor tai care vor creste si vor devein adulti.
Și ar fi și mai frumos dacă unii comentatori ar modera înainte de a da afară din casa sufletului lor judecăți din astea. V-a ajutat mult acest comentariu?
Eu cred ca fiecare face si povesteste cat simte ca poate si trebuie. Si mai cred ca unele experiente „date din casa” ajuta si fac bine si altor personae care au trecut sau trec prin aceleasi situatii sau prin situatii mai diferite si care poate se simt singuri si disperati.
Asadar eu ii admir curajul si altruismul Printesei.
Nu stiu ce continea paragraful sters, dar in general nu am impresia ca blogul asta impartaseste amanunte personale asa gratuit numai de dragul de a le expune (de obicei in toate exista o poveste frumoasa si/sau trista, sigur frumos scrisa, si din care si altii pot invata cate ceva).
Eu sunt singura care uraste expresia „a da din casa”?
E prima oara cand comentez pe blog, l-am citit de la inceput pe nerasuflate, dar acum cand ai povestit despre nasterea lui Ivan am plans si m-am hotarat sa te felicit pentru puterea de a merge mai departe cu hotararea ta.
Bine ai venit pe lume ,micutule Ivan , sa cresti mare si voinic !
Felicitari pentru curaj si pentru determinare si increderea in tine si bun venit lui Ivan intr-o familie extrem de frumoasa! Si nu e „crudut”, ca dupa saptamana 37 se considera la termen, eu asa stiu 😉 Eu am nascut la 37 de saptamani fix, si avea cu cateva zeci de grame mai putin decat Ivan si a fost considerat perfect ok, nici prematur, nici crudut 😉 Ai un fecior perfect si esti o mamica curajoasa, si ma bucur ca ai povestit despre nastere pentru ca imi dai curaj sa sper si sa visez si eu la VBAC 😉
PS. Pentru a intelege prima nastere, ai vorbit cu medicul si moasele care au asistat atunci la nastere? Intreb pentru ca inca ma lupt sa imi inteleg cezariana iar medicul nu ma poate ajuta si eram curioasa ce te-a ajutat pe tine sa intelegi ce s-a intamplat la nasterea Sofiei 🙂
Bine ai venit Ivan! felicitari pt noul membru, sa fiti sanatosi cu totii si sa avem parte de cat mai multe povesti frumoase in 4 🙂
Draga Printesa Urbana, felicitari pentru copii! Sa va traiasca si sa va umple viata!
Urmaresc cu placere blogul… asa ca m-am hotarat sa las un comentariu: pozitiv pentru tot ce am citit. Acest post inteleg ca nu este un indemn pentru nimeni…si totusi…
Am o intrebare: cate viitoare mame care citesc aici povestea nasterii lui Ivan, vor gasi ceva asemanator care sa le explice CLAR cum lucrurile pot merge prost atunci cund nu merg bine? Cate vor intelege ca dupa o cezariana, o nastere pe cale vaginala poate insemna ruptura uterina, pierderea copilului lor, poate chiar mai rau?… cate dintre ele isi vor permite o nastere in privat, acolo unde medicii calmi si bine platiti – desi sunt aceiasi care lucreaza in maternitatile de stat – vor avea rabdarea necesara sa nu le grabeasca travaliul, caci nu asteapta la usa lor inca 20 de femei sa nasca…? Cate dintre cele care isi vor pierde copilul incercand sa il nasca natural dupa o cezariana vor lasa un comentariu aici…? Oare exista un avantaj al nasterii pe cale vaginala care sa fie mai presus de interesul suprem al copilului? Adica mai presus de dreptul lui la viata? Candva am depus un juramant… ca voi apara si voi reprezenta interesul pacientului… asa ca azi – cu scuzele de rigoare caci ma aflu in antiteza cu tot ce am citit in comentariile de mai sus – mi-am spus parerea: o nastere naturala dupa cezariana poate reusi , dar este exceptia de la regula. Insa mai probabil este sa duca la ruptura uterina, posibil pierderea mamei si copilului…Dar o a doua cezarina …nu face nimic din cele de mai sus. Doar aduce pe lume copilul, intr-un mod mai putin bland decat nasterea naturala. .. Nimeni nu va va oferi procente, caci medicina nu este matematica. Si sa nu uitam ca in privat…pacientul plateste si pentru modul in care vrea sa fie tratat. Medicii stiu asta, si incearca sa ii indeplineasca dorintele, nu punandu-i viata in pericol, dar … apropiindu-se de acest moment destul de mult. Astfel, pacientul multumit va recomanda clinica mai departe… este o chestiune simpla de „afacere care merge bine”… Cu respect, Ivona
mi-a placut… ar trebui bolduit comentaariul tau!
a bon entendeur, salut!
Mie nu mi se pare că funcția principală a articolului ar fi fost una de facere de adepți pro naștere naturală după cezariană. Cred că a fost mai ales confesiv și nu cred că e ok să afirmăm că din cauza unei povești de succes vor exista mame care vor avea decizii ce vor duce la eșec doar pentru că se încăpățânează ele să nască cum au citit ele pe blog nu știu la cine. Eu sper că nu se întâmplă așa ceva. Și până la urmă e vorba de responsabilitatea personală și de alegerile pe care și le permite fiecare.
Ivona, ca sa fii tu multumita, iti promit ca in caz ca va mai exista si al treile copil si in caz ca cineva va muri la nasterea lui din cauza de ruptura de uter sau alte complicatii ale VBAC, iti promit deci ca voi scrie eu atunci cu lux de amanunte totul aici pe blog, ca sa existe echilibru si echidistanta si sa nu ramana nimeni cu impresia ca VBAC ar fi ok.
desi scorul va fi fost 1 la 1 si eu personal tot nu voi crede ca sunt probleme.
deci speram sa mai adunam in viitor macar inca 2-3-4 morti ca urmare a VBAC, ca sa prezentam situatia in mod corect.
Robo, sper sa nu fii niciodata in situatia asta. Nu stiu daca cineva ar mai avea putere dupa o astfel de experienta sa scrie pe blog ce s-a intamplat. Doamna de care povesteam mai jos ca si-a pierdut copilul, a inchis blogul. Nu a mai scris nimic despre ce a mers prost.
Nu va lua nimeni sanatos la cap decizia de a face acelasi lucru doar pentru ca l-a citit pe un blog. Aceasta decizie se ia personal si dupa multe discutii foarte atente cu medicul care iti supravegheaza nasterea. Faptul ca Ioana a ales sa nasca astfel cred ca vine dupa o decizie lunga si o analiza si mai lunga in care beneficiile nasterii nasturale au cantarit mai greu decat riscurile la care s-a supus. Cred ca un medic comepetent iti poate spune exact cum sta treaba, cat de pregatita esti pentru asa ceva si cred ca fiecare caz e diferit si unic in felul sau.
Felicitari Ioana, iti doresc multa sanatate tie si lui Ivan, sa creasca mare si sanatos micutul print. Ma bucur ca ai avut ocazia sa experimentezi nasterea naturala, eu sunt insarcinata cu primul copil si sper, imi doresc din suflet sa pot naste natural, o sa tin cont de tot ce ai scris mai sus, m-au ajutat mai ales greselile pe care ai descris ca le-ai facut la prima nastere.
Draga Ivona, cu riscul de a parea aroganta, apreciez si sustin deplin femeile care cauta informatii impartiale despre nastere. Nasterea este cel mai natural proces, insa din pacate este extrem de medicalizat. Doctorii ar trebui sa asiste nasterea, sa incurajeze femeile sa nasca natural, sa le explice procesul, unde sunt in parcursul nasterii, sa le spuna ca totul e in parametrii normali, nu sa provoace nasterea, sa o grabeasca, sa si-o insuseasca; doctorii nu pot naste in locul femeii, dar pot abuza (uneori involuntar) de vulnerabilitatea acesteia in momentul travaliului si o pot influenta masiv cu pilde gen cordon obilical infasurat in jurul gatului, bazin ingust, stres fetal, placenta imbatranita, etc. 🙁 Acestea ar trebui sa fie exceptii, dar rata uriasa a cezarienelor arata contrariul. Femeile au uitat sa nasca pentru ca doctorii le-au oferit povesti de groaza, scuze si variante painless, facile. Din punctul meu de vedere nasterea naturala este extrem de „empowering” si dorinta unei femei de a naste astfel dupa o cezariana este perfect fireasca si justificata.
Omnia, asa este, nasterea este acum medicalizata. Dar oare de ce? Pentru ca atunci cand nu era medicalizata, mureau pe capete mame si copii. Avem o statistica exacta, stim cate persoane mureau? Nu avem. Eu am informatii doar din familia mea: bunica mea a nascut 12 copii, dintre care 9 au supravietuit. Ne asumam azi sa pierdem cate 3 copii? Eu una nu imi asum. De ce este normal ca si conceperea copiilor sa fie medicalizata? De ce folosim anticonceptionale, ca nu sunt naturale? Mai au si efecte adverse. De ce nu nastem si noi cate 10-12 copii, ca bunicile noastre?
Nu stiu sa iti raspund pentru ca nu am folosit niciodata anticonceptionale, fertilizatoare, iar bunicile mele, ambele strabunici acum, nu au pierdut nici un copil din cei nascuti (5 si respectiv 2). Pot sa iti spun insa ca desi mignona, am nascut normal, mult peste „termen” (termenul fiind o observatie statistica si nu un termen limita 🙂 ), doi copii de 3.6 si respectiv 4 kg, la 34 si respectiv 36 ani ai mei. Din pacate mama, care ar fi trebuit sa fie prima mea sursa de invataturi despre sarcina si nastere, nu mi-a inteles sau sustinut dorinta, pentru ca experientele ei au fost traumatizante. Inteleg rolul medicinei, dar cred mai mult in designul original cand vine vorba de procese firesti (sarcina nefiind este o boala sau un handicap); pe principiul „daca am ramas insarcinata, voi sti si voi putea sa nasc”. Apa calda, sapunul si antibioticele sunt cele mai mari descoperiri in materie de evolutie 🙂
Daca apa, sapunul si antibioticele rezolvau problema mortalitatii perinatale si neonatale, acum si in anii ’50, ratele ar fi trebuit sa fie asemanatoare – dar surpriza, nu sunt. „Designul” ala original ar fi fost ok cu o rata a mortalitatii perinatale de peste 30 la mie (cat era in SUA de ex in 1950 fata de 6 la mie in anii 2000), noi ca specie am fi supravietuit (http://www.cdc.gov/nchs/data/hus/2012/013.pdf). Cati dintre noi ar fi azi ok sa accepte ca 3 la 100 din copii sa moara la nastere sau imediat dupa? Eu una ma bucur ca traim acum si ca si copiii mamelor care nu „stiu” sau nu pot sa nasca supravietuiesc fix datorita medicinei moderne. Eu zic ca nasterea nu e treaba de credinta in ceva, doar religia e.
Dupa mine, nasterea e treaba de crezut in corpul tau, nu de religie sau medicina. Fiecare isi alege caile proprii si acelea sunt cele mai bune alegeri pentru ea/el pentru ca sunt in acord cu bagajul fiecaruia (ce stie, ce vrea, ce e important pentru ea/el). Nu polemizam, nu? 🙂
Si cand nasterea nu functioneaza bine, sa intelegem ca femeile respective au crezut mai putin in corpul lor si daca credeau mai mult functiona totul bine si aveau un bebe viu fara interventia medicinei moderne? Concluzia logica e sa invinuim femeile cand ceva nu merge bine la nastere – nu au vrut destul, nu au crezut in ele. Sau sa invinuim bebelusul cand nu suporta stressul travaliului, sau cand nu stie sa se pozitioneze cum trebuie, fara sa-si preseze cordonul ombilical, sau sau… De-asta nu pot fi de acord ca toata treaba cu nasterea e treaba de vointa/credinta in corp, pentru ca implicit daca acceptam premiza asta, invinuim o gramada de femei care in trecut nu au putut naste un bebe viu/necompromis oricat de mult si-au dorit, sau care in prezent nu ar naste un bebe viu/necompromis fara interventia medicinei moderne oricat de mult si-ar dori si oricata incredere ar avea in corpul lor.
a zis cineva ceva de invinuit? tragi niste concluzii tare indepartate de ipoteza 🙂
Omnia, ai scris „nasterea e treaba de crezut in corpul tau”. Care e concluzia logica la treaba asta pentru cazurile in care nasterea nu merge bine fara interventie? Nu cumva ca in cazurile respective femeile n-au crezut suficient in corpurile lor? Pentru ca daca e treaba de crezut, oricine crede suficient in corpul sau ar trebui sa nasca fara probleme. Si daca credeau nu-si pierdeau copiii la nastere (in trecut), sau nu aveau nevoie de ajutor medical pentru a nu-si pierde copiii la nastere (in prezent).
Daca logica mea e gresita, poti sa ma corectezi, si sa-mi zici exact ce implica treaba cu „nasterea e treaba de crezut in corpul tau”. Dar eu nu pot s-o citesc altfel decat ca pe o invinuire (nici macar voalata) a femeilor pentru felul in care le-au decurs nasterile, sau pentru ca si-au pierdut copiii la nastere.
In primul rand vreau sa ii cer scuze Ioanei pentru ca langa povestea ei, ne-am aberat deja prea mult pe convingeri personale. Da, Stefi, DUPA MINE, nasterea e in primul rand despre tine si corpul tau, si abia apoi, in cazuri exceptionale, e datoria medicilor sa intervina, sa stabilizeze si sa salveze situatia daca se poate. In cuvintele unora mai invatati „Din ce in ce mai putini obstreticieni sustin ca medicalizarea puternica a nasterii produce rezultate favorabile pentru mame si nou nascuti; mai curand, aproape toti recunosc ca in vreme ce interventiile medicale au redus multe riscuri (placenta previa, sarcina ectopica), alte interventii au devenit rutina, in ciuda faptului ca nu au nici un beneficiu dovedit sau riscuri dovedite pentru pacienti (monitorizare fetala, epiziotomii) – am tradus un paragraf relevant de aici: http://plato.stanford.edu/entries/ethics-pregnancy/ Despre etica nasterii (si a mortii de altfel) sunt multe dezbateri experte, nu cred ca e cazul sa ne producem noi aici.
Pentru mine, nasterea e in primul rand despre copilul care urmeaza sa se nasca si aproape deloc despre mine si corpul meu. Cu zero monitorizare (zero vizite prenatale, zero examene in timpul travaliului, pentru ca totul e medicalizare, nimic nu e natural nici macar in a masura tensiunea, glicemia sau proteinele din urina), de unde stim cand apar cazurile alea exceptionale cand e nevoie ca medicina sa intervina sa salveze situatia? Dar poate e ok sa ne intoarcem in anii 50 cand 3 din 100 de copii mureau la nastere sau imediat dupa pentru ca nasterea era ceva mai putin medicalizata (nu mai vorbesc de timpuri mai indepartate sau de situatia curenta in anumite zone ale lumii unde 6 din 100 de copii mor la nastere sau imediat dupa).
Dar ai dreptate – nasterea e cel mai natural proces, la fel este si moartea (inclusiv la nastere). Si cu asta ma opresc si eu pentru ca ajunge cat am dezbatut in afara subiectului postarii.
@ Omnia,
” nasterea e treaba de crezut in corpul tau, nu de religie sau medicina.”
@ Stefi,
„De-asta nu pot fi de acord ca toata treaba cu nasterea e treaba de vointa/credinta in corp, ”
nasterea e treaba de crezut in corpul tau, pana la un punct. dupa acel punct, e treaba de crezut in medici/medicina, pana la alt punct. de la acel punct incolo, nu mai tine nici de femeie, nici de bebe, nici de medici, nici de nimic. poate doar de „univers”, natura, soarta, etc. (spuneti-i cum vreti).
atata vreme cat Nimeni in lumea asta nu poate Garanta bunul mers al unei sarcini/ nasteri, conclud (cu convingere) ca omul (viitoarea mama, viitorul tata, moasa, bebe, medicul si oricine altcineva) poate influenta / schimba ceva de la „putin” spre „deloc”.
am trecut cam prin tot ce poate trece o femeie, am pierdut o sarcina, am nascut natural, am nascut la termen, am nascut prematur, am nascut cu cezariana… in toate situatiile am fost aceeasi persoana, aceeasi Eu, cu credinta in mine, in corpul meu, in medici si in tot, pana si medicul a fost acelasi.
si totusi… aceleasi persoane si 3 situatii complet diferite… a cui e meritul si/sau a cui e vina? cat am putut schimba eu situatia, cat a putut medicul?
@ Robo,
„Ivona, ca sa fii tu multumita, iti promit ca in caz ca va mai exista si al treile copil si in caz ca cineva va muri la nasterea lui […]”
sintem prea mari pt cuvinte asa mici…
„desi scorul va fi fost 1 la 1 si eu personal tot nu voi crede ca sunt probleme.”
sintem prea mici pt cuvinte asa mari…
p.s. felicitari si tie pt experienta traita. (uite, despre asta poti sa scrii linistit 🙂 )
Si eu am vrut sa nasc natural dupa cezariana, din pacate la peste 40 de sapt nu mi s-a declansat (din nou) travaliul si bebe avea capul mare si nu s-a putut, dar informandu-ma am aflat ca partea cu ruptura uterina este o MARE dezinformare pentru ca
„o cicatrice transversala (de la o margine la alta) este mai putin predispusa rupturii; aproximativ 5 din 1000 de femei (0,5%) care aveau o cicatrice post-incizie transversala joasa, au dezvoltat ruptura uterina in timpul travaliului, in conditiile in care travaliul a fost declansat spontan (fara alte medicamente)”
DECI VORBIM DE 0,5% SANSE DE RUPTURA …..
Buna. Ma bucur mult ca totul a decurs bine in cazul Ioanei. Insa o doamna prezenta in online a pierdut copilul (din motiv de ruptura uterina) acum cateva luni dupa o incercarea de a naste natural al doilea copil (primul venind prin cezariana). E adevarat ca si-a dorit sa nasca acasa. Statistica ramane de multe ori rece, dar cand cineva din apropiere pateste asa ceva, parca riscul nu mai merita.
Acasă? Păi în acest caz cred că noi comparăm mere cu pere.
Asa e, comparatie de mere cu pere, dar ai fi surprinsa cate cazuri am citit de femei care citeaza statistici cu ce se intampla in spital, cu gravide alese pe spranceana, si decid ca acelasi lucru e valabil si pentru acasa. Nu mai vorbesc de discutia ca un risc de ruptura de 0.5% e considerat mic: 1) nu e mic; 2) daca se intampla in spital, consecintele nu sunt grave; 3) daca se intampla in afara spitalului, consecintele sunt tragice.
(Specific, in caz ca nu e deja total clar, ca tot ce am zis mai sus nu se refera deloc la nasterea din postarea de fata, dar din pacate da, exista cazuri care vor lua experienta printesei si decid ca e ok de incercat asta acasa).
Este vorba despre mamica bobului de orez? Doamne fereste… Chiar m-am intrebat ce s-a intamplat de a inchis blogul. Imi pare foarte rau… dar din ce am citit printre randurile ei mi s-a parut prea inversunata cu ideea de a naste acasa…
Nu cred ca e vorba de nici o dezinformare, riscul de ruptura uterina e de 1 la 200 (sau 5 la 1000 sau 0.5%). Nu cred ca zice nimeni altceva (sau eu cel putin nu am citit nicaieri ale cifre). 0.5% insa nu este un risc mic, dar riscul poate fi foarte bine mitigat daca travaliul se intampla intr-un spital echipat corespunzator pentru cezariana de urgenta (timp intre decizie si incizie sub 10 minute). Refacerea dupa o ruptura e grea, dar daca cezariana se intampla la timp copilul are toate sansele sa fie perfect. Oriunde altundeva, sau daca spitalul nu are anestezist dedicat non-stop (ci trebuie sa vina de acasa noaptea de ex) – riscul e prea mare.
As dori sa va intreb, Ivona, de ce se fac asa de multe cezariene in Romania dupa parerea dumneavoastra? Ma refer mai ales la cezariana pentru prima nastere. De ce exista conceptul de cezariana la cerere? Multumesc, Michelle.
Michelle, eu am nascut doi copii in Bucuresti si doctora mi-a spus clar ca nu exista cezariana la cerere. Daca imi este frica si vreau ceza, atunci trebuie sa merg la seful de sectie, sa ma vada, sa ii dau un plic si dumnealui sa imi inventeze un motiv. Copiii mei au venit prin nastere vaginala. Dar uite de ce exista atatea cezariene, pt ca femeile merg si cer asta. O prietena a nascut primul copil in mod natural si in timpul travaliului se certa cu doctorul pt ca o lasa sa se chinuie si nu ii face ceza. Ea zicea ca e inadmisibil ca in mileniul trei sa nasca in chinuri, ca in Evul Mediu. E hotarata ca la al doilea copil sa nu mai incerce nastere vaginala, va cere ceza.
Multumesc, Andreea pentru raspuns. Nu am facut o cercetare seriosa in RO, dar pana acum toti cei de acolo m-au intrebat cum nasc de parca as avea optiunea intre cezariana si naturala. Ei bine, in tara in care o sa nasc eu nu am avut niciodata optiunea unei cezariene. Aici mamelor le este mai frica de o cezariana decat de o nastere naturala. In cursurrile de pregatire pentru nastere cezariana este mentionata la acelasi capitol cu alte urgente gen epiziotomie, forceps, ventuza etc. Daca in Romania se practica masiv cezariana exista riscul ca peste cativa ani moasele sa nu mai aiba experienta unei nasteri naturale – am citat o moasa aici. Si cred ca experienta moasei conteaza foarte mult pentru a corela pozitia si gesturile/miscarile mamei in travaliu cu pozitia copilasului in uter si prin bazin pana la iesire. O sa simt pe pielea mea, dar acum cred ca in tara in care sunt moasele stiu mai bine decat obstreticienii sa coordoneze practic o nastere datorita experientei. Apoi mai trebuie sa ai noroc de o moasa buna la nastere. Dar in tara asta nu se baga bani in buzunar niciodata.
Off topic: si eu urmaream blogul bob de orez: nu stiam ca asta s-a intamplat… Sunt socata… Nu am inteles ce s-a intamplat cu blogul de nu mai puteam sa il accesez…
Nasterea naturala dupa cezariana este o posibilitate aceeptata de foarte putini medici in Romania; si apropo prietena mea a nascut natural dupa cezariana la stat (la Filantropia) dupa un travaliu de aproximativ 24 h (deci nu a grabit-o nimeni)..
Felicitari! Sa fiti sanatosi cu totii si sa va bucurati unii de ceilalti multe zeci de ani de acum in colo! Eu nu am nicio nastere momentan, sunt inca destul de tinerica, dar imi doresc copii. Vreo 3 chiar 🙂 Am inceput sa citesc despre nasterea sub hipnoza (care te relaxeaza si inlatura durerile facerii nesperat de mult), te-ai documentat vreun pic despre asta? In Romania se practica destul de rar, apropiatii mai mult ma descurajeaza cand le povestesc, dar sunt hotarata sa ma documentez temeinic despre acest subiect si, daca ajung la o concluzie favorabila, voi incerca.
Go on, Dia. In alte tari este acceptata nasterea sub hipnoza sau sub apa, sau pe balon sau in orice alta pozitie ti se potriveste atata timp cat totul decurge normal si nu apar contraindicatii. De asemenea incearca sa faci pregatire pentru nastere cu o moasa experimentata, sa inveti tehnici de respiratie, pozitii pentru travaliu, sa intelegi un pic mecanica nasterii, sa stii ce sa ceri in sala de nasterii si ce poti pana la o limita sa refuzi.
Te admir si te respect, Ioana! Pentru curaj, pentru puterea de a trece peste durere si perseverenta de are ai dat dovada. Povestea ta e foarte emotionanta si reuseste sa transmita un mesaj de incurajare pt toate gravidele speriate de nastere, de orice fel ar fi ea pt ca tu le-ai trait pe ambele!
Ai toate motivele sa fii fericita! Sotul tau e foarte norocos ca te are! De copii nu mai zic! O sa va acomodati in scurt timp la noua viata de familie!
O singura curiozitate am: nu se putea si fara epiziotomia aia? Nu poti sa le spui dinainte ca nu vrei?Si de ce dureaza atat de mult sa te coasa? Pe mine m-au cusut in 30 de min la cezariana, dar credeam ca epiziotomia o termina mai repede.
Cred că durează așa mult ptr că îți mai trebuie zona aia să fie păstrată intactă oarecum și funcțională la fel ca înainte. E muncă de migală, aproape de chirurgie plastică. Pentru că la tăietura pe burtă nu e aceeași idee, nu îti trebuie să funcționeze la maxim. Nu trebuie să acuzi apoi doctorul că te-a lăsat cu cicatrici care provoacă durere, că te-a cusut mai strâmt (da, multe femei consideră asta).
Și imi închipui ca uneori nu se poate fără epiziotomie… la mine de exemplu nu sunt convinsă că a fost nevoie de ea, pentru că oricum bebe a rupt un perete vaginal cu toata tăietura lor. Și umărul a fost de vină, capul cred că trecea oricum… în fine nu mă uitam să evaluez, doar ca a fost cam neplăcuta durererea de după. Și de acum la contactul sexual… Cu răbdare înainte
Felicitari! Te admir mult! Va doresc sanatate tie si familiei tale!
Mi-au dat lacrimile citind acest post. Felicitari!!! Sa fiti sanatosi si sa treceti repede si cu bine peste tot greul!
Felicitari printesa ,
Cred ça ai facut bine sa nasti natural si mai ales sa scrii despre nasterea ta
Pt ivana : sunt medic In franta si aici se naste pe cale naturala de regula dupa cezariana si se considera asta normal, am si colege medic care au nascut natural dupa cezariana convinse de catre ginecolog ça e mai bine asa. Mie personal mi s-à zis In tara ça am bazîn mic si nu ar trece nici un bebe ça am dreptul la cezariana direct si am nascut In franta 3 copii fara forceps ventuza épisiotomie si nici o alta complicatie
Sunt romancele prost facute???? Ça nu pot naste nici una pe cale naturala ?? Sau e o problema de ginecologi cu idei precocepute sau le este mai comod sa programeze o cezariana eleganta dimineata decit sa se deplaseze In fiecare noapte la cite o nastere naturala ??? Tu chiar crezi ça medicii de aici nu constiinta profesionala si nu urmaresc interesul pacientilor?ca mamele si bebelasii mor pe capete la nastere In franta ?
Problema de care se teme Ivona e, cred eu, ca unii iau un exemplu ca cel de fata si extrapoleaza la cazuri care nu se aplica. Ioana a scris in alt articol ca cicatricea ei uterina era foarte bine vindecata, am aflat acum ca motivul pentru care s-a intamplat prima cezariana a fost unul foarte posibil nerepetabil, in plus primul travaliu a fost eficient si destul de rapid, a ales sa nasca intr-un spital echipat corespunzator pentru o urgenta majora cum e ruptura de uter, si ca urmare medicul ei i-a dat ok-ul sa incerce fara ezitare, pentru ca in astfel de cazuri sansa de reusita e undeva la 70%.
Exista cazuri unde insa indicatia medicului poate fi alta, data de particularitatile cazului respectiv (o cicatrice fragila, travaliu disfunctional la prima nastere care e foarte posibil sa se repete, spital fara anestezie dedicata non-stop, un travaliu care nu incepe spontan nici la 41 de saptamani etc etc), si in aceste cazuri unele femei in loc sa urmeze indicatia doctorului lor (data de un profil nefavorabil nasterii vaginale), cauta diverse exemple care nu li se aplica lor si concluzioneaza ca doctorul lor e fan cezariana si nu stie ce e aia nastere vaginala.
Si da, sunt de acord ca e foarte bine ca Printesa a scris despre experienta ei. Concluzia pe care mi-am format-o eu e ca si medicii din Romania sunt deschisi (ca medicii de oriunde, si in ciuda a ce se zice despre ei) pentru o incercare de nastere vaginala dupa cezariana atata vreme cat profilul gravidei indica un raport bun intre beneficii si riscuri. Impresia mea la diferenta de cezariene in Romania fata de alte tari (in masura in care ea exista) e ca multe mame opteaza pentru cezariana, din motive stiute de ele, dar ca probabil rata cezarienelor in randul femeilor cu risc scazut care opteaza pentru nastere vaginala e comparabila cu cea din alte tari.
Am citit in lacrimi postarea. Mi-am dorit enorm sa nasc natural, cu fetita membranele s-au rupt la 36 de saptamani. Dupa un travaliu chinuitor de 8 ore, cu dilatatie 4, cu epidurala din cauza careia fetita a intrat in bradicardie, am facut cezariana de urgenta. Cu baietelul, apa s-a rupt la 37 de saptamani, m-am resemnat si am acceptat a doua cezariana.
Cred ca nasterea naturala va ramane mereu o neimplinire pe plan personal….desi am nascut la privat, desi doctorita mea e un om deosebit, simt si am simtit ca nu am primit tot ajutorul de care puteam dispune ca lucrurile sa evolueze altfel.
In alta ordine de idei: daca tu crezi ca Ivan e mic: fiul meu s-a nascut cu 2680 de grame, 50 cm, am iesit din spital cu 2600 de grame. Cam cat un pui de pisic :). Asta nu l-a impiedicat sa suga tare, hotarat, mult mai hotarat ca sora-sa :), iar acum, la un an si 3 luni e cu un lat de palma mai inalt ca media de varsta, la fel de slabanog desi mamanca de toate si in orice cantitate, dar e ca un strop de argint viu…
Bun venit in lumea parintilor cu doi copii…iti doresc rabdare, e o calatorie grea spre foarte grea, care testeaza multe limite, dar care la sfarsit de zi e incredibil de frumoasa si te implineste nespus.
Modul in care nastem nu ar trebui sa fie motiv nici de implinire nici de neimplinire. Modul in care ne crestem copiii poate fi insa cel mai mare motiv de implinire (Andreea, particularitatile nasterilor tale au fost ale tale si e foarte posibil ca altfel nu se putea – pentru ca primul tau travaliu a fost chinuitor si neproductiv, e foarte posibil ca si al doilea ar fi fost la fel, si poate in cazul tau cezariana a fost cea mai sigura cale.)
Draga Printesa,
Sa stii ca mie imi esti tare draga, desi nu te cunosc. Iti doresc tot binele din lume, si refacere rapida. Multumesc frumos ca ne-ai impartasit si noua din experienta ta minunata si cutremuratoare. Multumesc ca tii atat de mult la noi, cititorii tai incat si ieri ne-ai scris un articol, desi cred ca esti foarte obosita.
Felicitari inca o fata pentru curaj si pentru rabdarea cu care ne oferi atatea detalii.
„Inca o data”, scuze
Felicitari! Si mie mi-au dat lacrimile 🙂 Si iti multumesc ca existi, cu toate sfaturile, bucuriile, experientele pe care le asterni frumos pe acest blog.
Printesa draga, felicitari mai intai pentru bebe si mai apoi pentru articol. Iti multumesc frumos ca ne-ai impartasit experienta, e bine de stiut ca se poate. Iti urez ca adaptarea la viata in 4 sa fie lina, lina pentru toti. Astept cu nerabdare sa ne povestesti, cand timpul iti permite, ce nazdravanii mai face Sofia si cum il trateaza pe Ivan. Eu aveam 3 ani cand s-a nascut sora mea: cand am vazut-o prima data am luat-o in brate si apoi i-am dat drumul brusc, de la o inaltime considerabila ptr ea sub pretext ca am tinut-o destul (nu s-a intamplat nici o nenorocire, a cazut pe salteaua moale); o nepotica i-a adus fratelui nou nascut o portocala drept cadou, insa nu i-a oferit-o, ci i-a aruncat-o ca pe-o minge de volei (din nou nu s-a intamplat nimic rau, portocala si-a ratat tinta), pe-o alta nepotica au gasit-o indesandu-i lui bebe mancare in gura ca sa creasca mai repede sa se poata juca impreuna (si pe bebe asta l-a protejat Dumnezeu). Am incredere ca Sofia va fi mai blanda decat mine si nepoatele mele. Din nou multumesc ca ne povestesti din experientele tale, mie mi-au folosit. Nu e zi lucratoare in care sa nu-ti citesc postarile si chiar daca nu avem mereu aceleasi opinii tot imi merg la inima. Va trimit imbratisari virtuale si o caruta de ganduri bune, Oana
Felicitari pentru familia marita! Dupa ce la primul copil am vrut foarte mult sa nasc natural pentru a nu fi obligata sa aman o urmatoare sarcina, la a doua (care momentan e doar in stadiul de dorinta) ma gandeam ca daca voi avea ocazia sa „aleg” cezariana, nu voi mai fi asa de motivata sa refuz. Insa, citindu-te, am realizat cata nevoie va avea de mine in stare functionala si primul meu pitic, asa ca am revenit la ideea ca nasterea naturala e cea mai de dorit pentru mama si copii. Pentru asta, eu vreau sa iti multumesc! Sa te recuperezi cat mai repede pentru tine si ai tai!
Felicitari dear 🙂 Sa fiti sanatosi si sa copilariti frumos 🙂
Ce de gânduri frumoase!
M-a emotionat descrierea ta, parca eram acolo, calare pe minge. 🙂
Nici nu mă aşteptam sa vad asa de repede postul acesta,chiar daca tot intram, speram.
Mulțumesc, mulțumim!
bravo, Printeso, aveti acum un printisor in regat! sa fii mandra de tine si de instinctele tale!
Felicitari pentru curaj, pentru sustinerea reciproca, tie si sotului tau, deopotriva. Sunteti o echipa, si acesta este cel mai important lucru. Intr-o echipa nu conteaza cine are dreptate, conteaza rezultatul. Sa fiti fericiti impreuna si sa va bucurati de viata minunata care va asteapta cu cei 2 poznasi.
Recuperare usoara!
Felicitari, printesa mica 🙂
Esti o inspiratie pentru atatia oameni 🙂
Mame dragi in maternitatea cea mai buna de la Milano exista un departament special pentru nasterea pe cale vaginala dupa o cezariana. Aici medicul ti-o propune el si daca esti ok măcar sa iei in considerare te înscrie in acest centru unde vin numai mame wc cezarizate. Fiecare caz este analizat bine in parte, fiecare sarcina este monitorizata mult mai mult si mai des decât ale mamelor care au născut natural. E de stat spitalul si pacientul e singurul care are de câștigat…pacienta in cazul asta si copilul. S-a ajuns la a investi foarte mult in acest Centru pentru ca nasterea pe cale vaginala, dincolo de a fi naturală, are foarte multe alte avantaje pentru făt in primul rând. Din frica medicilor, lenea moaștelor si neinfirmarea pacientelor, cezariana a ajuns dintr-o operație de urgentă…o alegere. Asta este absurd. Ti-e teama de durere fa epidurala. Dar nu alege cezariana. La cursul de naștere făcut aici tot la spital am avut o întâlnire de 4 ore cu in medic anestezist care ne-a explicat de toate. Si ne-a zis clar ca cezariana este o operație in toată regula, cu riscuri din cauza anesteziei, cu dureri mai mari si recuperare mai lenta a mamei., cu eventuale probleme de alăptare, cu posibile probleme ale fătului legat de faptul ca oasele capului nu vor trece prin deschiderea vaginala ( si e nevoie ca ele sa o facă…aici copii născuți prin cezariana sunt trimiși la osteopat pentru reechilibrare cranica). Ca sa nu spun ca nu se recomanda mai mult de 2 cezariene într-o viața pentru va devine periculoasa orice sarcina ulterioară. Asta pentru cine vrea mai mulți copii. Medicul ne-a sfătuit sa încercam măcar, sub observator medicală bineînțeles, o naștere naturală. Deci sa nu povestim lucrurile pe jumătate. Cezariana nu e o alegere sau nu ar trebui sa fie la o sarcina normala si o mamă sănătoasă.
Cunosc cateva cazuri in Romania (sunt deja peste 5 ani, sper ca s-au mai schimbat lucruruile) care au optat pentru cezariana pentru ca era singura modalitate de a obtine epidurala. Nu este un motiv bun, dar nici motivul de a nu oferi epidurala la cerere pentru nastere vaginala nu ar trebui sa existe. Daca barbatii nasteau, de mult nici nu mai intra in discutie ca se facea cu epidurala 🙂 In rest, exista si cazuri unde femeia va zice ca a cerut cezariana, dar poate are motive pe care nu vrea sa le impartaseasca (herpes genital activ, viol sau alta trauma sexuala in trecut, etc.). Asa ca nu avem de unde sti noi din afara. Cezariana este operatie, dar e mai usoara decat o apendictomie de exemplu (riscurile anesteziei generale sunt altele decat ale epiduralei, si in general, doar cezarienele de urgenta – si nu toate, se intampla sub anestezie generala; sunt convinsa ca anestezistul a zis toate astea, altfel ar fi prezentat informatie incompleta/falsa). Treaba cu durerile e relativa – refacerea dupa o cezariana complicata e mai grea decat dupa o cezariana fara complicatii (si de obicei refacerea dupa o cezariana programata e mai usoara decat dupa una de urgenta); si da, o nastere vaginala cu zero complicatii e cea mai usoara, dar o nastere vaginala cu rupturi de gradul 3 sau 4 e mai complicata decat o cezariana, si cu consecinte pe termen lung (si nu stim dinainte ce primim). Eu zic ca femeile trebuie informate de toate riscurile si beneficiile de toate partile (si nastere vaginala si cezariana), si apoi lasate sa aleaga (daca sunt in postura in care pot alege, si una din cai nu e total contra-indicata pentru ele). In ciuda a ce se vehiculeaza, cifrele arata ca mamele aleg cezariana fara a avea nici o indicatie medicala mai rar decat se crede (in Germania de exemplu, rata totala a cezarienelor in 2010 era undeva la 30% din nasteri, din care cam 2% au fost la cererea mamei si cu zero indicatii; pentru Romania, pentru 2008 OMS dadea ca rata a cezarienei sub 25% si cam 0.5% la cerere fara indicatie medicala – in 2014 poate situatia e alta in Romania, dar nu gasesc cifre de ansamblu din surse serioase).
Osteopatia e o sarlatanie, si ajustarea oaselor craniene nu numai ca nu e necesara, dar la nou-nascuti e o procedura periculoasa cu zero beneficii. Ma indoiesc ca toti nou-nascutii nascuti prin cezariana in Italia sunt trimisi la osteopat, si daca da, Italia are probleme mai grave decat rata cezarienei…
Statisticile din Romania sunt contrafacute. Atunci cand are loc o cezariana la cerere, medicul inventeaza un motiv. Pe fisa apare scris indicatie de ceza, in realitate nu e asa. O colega a sotului meu, doctorita, a nascut prin ceza, desi medicul care ii urmarea sarcina insista la fiecare control sa nasca natural. Dar a ramas ca ea, ceza, justificata in acte.
De câți ani am lucrat în spital, vreo 4 recunosc că nu am văzut niciodată cezariană la cerere. Mereu exista un motiv în acte de justificare. Dar dacă stai și vorbești cu mamele întotdeauna vor zice că a fost alegere. Uneori există și alegerea medicului: la modul să știi că e mai bine cezariană că mie mi-e frică să te văd pe tine născând că nu știu ce… și motivele sunt multe care induc frica în mame
Ana-Milano, hai ca lucrurule nu stau chiar asa. Cred ca Stefi are o pozitie echilibrata, eu nu cred ac exista o solutie universal valabila pt toate femeile, cred ca pt fiecare in parte e bine sa se aleaga ce se potriveste cel mai bine.
Pe mine una, fiind printer cele care au nascut in urgenta, LA STAT, prin cezariana-de nevoie adica- ma irita si aceste porcarii gen „aoleu, dupa cezariana te refaci foarte greu, nu vei putea alapta, nu e bine pt copil”etc-etc.
Mai, oameni buni, fiecare e un caz aparte, hai sa nu mai generalizam atat!!! Ce-a fost ok la mine s-ar putea sa fie super nashpa pt alta femeie!
Am fost speriata cand mi-am dat seama ca voi naste si prematur si prin cezariana, taman pt ca auzisem toate cacaturile (ma scuzati, dar asa le consider!!) de tipul asta.
U know what?!? M-am refacut foarte usor (poate am avut si avantajul de a avea muscultaura ok -desi aveam 38 de ani!!! 38, ati citit bine!!!si era prima sarcina-nastere-whatever!), am alaptat bebeul de a doua zi (bebeul nascut PREMATUR, repet asta tp ca mereu am auzit ca prematurii nu sug!! Zau?!!!???), iar copilul a fost/este bine merci. Slava cerului!!:)
Eu cred ca fiecare ar tb sa discute bine-bine de tot cu medicul sau si …da, cred ca medicul ar tb sa fie foarte sincer cu viitoarea mamica.
Si eu am plans. Bine ai venit, Iv! Sa fiti sanatosi cu totii!
Sa fiti sănătoși si fericiti! Bun venit lui Ivan!
M-a impresionat mult povestea si am rezonat, intr-un coltisor ascuns al mintii mele, sper sa reusesc si eu sa gasesc un dr care sa creadă ca pot naște natural dupa cezariana, pe care am urat-o si regretat-o amarnic, spre neînțelegerea celor din jurul meu. Poate ca este ceva adevăr in faptul ca o naștere naturală te întregește ca femeie.
Of, m-ai emotionat! Felicitari pentru curaj si rabdare!
felicitari si bravo si sa va traiasca!
si eu am nascut normal dupa cezariana,si nimeni nu s-a mirat,de fapt,nici nu s-a pus problema de altfel;si totul f bine.insa:nu e „crudut”,mai!e supervanjos,are aproape 3kg si 50 cm!!si asta inca la 37 de saptamani!!NU MAI COMPARA cu sofia,te rog,fa-ti un serviciu,te va bantui acest obicei si greu ne-a fost si noua sa scapam de el.sunt 2 copii diferiti,complet diferiti.si ii vei iubi diferit.
Hei, sa stii ca saptamana 37 nu e deloc rau! De fapt..sunt sigura ca stii deja!
Iar 2,930 de grame și 49 de cm, este absolut ok.
Andrei avea 2.240; 46 cm, iar eu eram in sapt 34..:(( Prematur de-adevaratelea, caci 34 nu e saptamana in care sa nasti! Dar daca asa l-a apucat pe domnisor..nah, asa a fost sa fie. Dpdv fizic a recuperat pana la 4 luni- cand era deja in „schema” cu greutate/inaltime. Psihic a fost mai mult decat ok intotdeauna. Dupa 1 an a depasit media varstei-dpdv fizic- iar acum, la 2 si 7luni, pediatra il declara (ca dimensiuni) de 3 jumate. Peste 1m si aprox 17kg.
Stii…mie-mi place sa glumesc asa: dragul de el s-a gandit la corpul meu dinainte sa ne nasca:)), daca ar fi stat pana la termen cred ca nasterea lui n-ar fi fost deloc o chestie simpla:)). Sigur, e o gluma, dar eu cred cu tarie ca ei isi aleg momentul cand sa se nasca, ca ALA ESTE, nu altul! 🙂
Sa fiti sanatosi, iar tu sa ai toata rabdarea din lume. Si …da, si eu am avut sentimentul ca ai tendinta sa compari, n-o face, e spre binele tuturor!
(scuze daca doar mi s-a parut…dar, nah, am zis..)
Sa fiti sanatosi, sa va bucurati de amandoi, si sa ne povestesti mereu asa de frumos despre ei, despre voi.
O mamă curajoasă și cu multă credință în Dumnezeu, o naștere naturală după 2 (două) cezariene, o poveste extraordinară, un vis împlinit. http://www.scutecele.ro/blog/nvdc-nasterea-naturala-dupa-cezariana
Ce frumos, Printesa! Felicitari pentru curaj, minunat ca ai reusit sa nasti natural dup cezariana! Orice mama cred ca are puterea sa faca asta, daca e sprijinita si incurajata! Si eu am nascut natural ci, in ciuda durerilor cumplite (nu am facut epidurala, lucrurile s-au miscat mai repee), cred ca as faca asta inca o data. Feliitari, sa fiti sanatosi, ferciti si sa va fie bine in 4. Imbratisari!
Statistic vorbind, in jur de 70% din femeile care incearca sa nasca natural dupa cezariana reusesc. Cele care nu reusesc, nu sunt mai putin puternice, mai putin sprijinite sau incurajate – pur si simplul corpul lor si/sau corpul bebelusului reactioneaza altfel la travaliu si o alta solutie se impune pentru a avea la sfarsit o mama si un bebe sanatosi.
Si eu tot cu d-na dr Mihailescu am nascut!! Si eu am numai vorbe de lauda, si la mine era un pic de problema ( o displazie congenitala de sold rezolvata) m-a sfatuit de bine sa vad un specialist daca e „destul de rezolvata” sa nasc natural, era, am scapat de ceza.. rezultat : 2 copii frumosi!
Felicitari , Printesa, sa va traiasca si sa fiti toti fericiti mereu!
[…] prea repede. Proaspătă mămică, Camelia e ocupată acum cu micuța Luiza, Prințesa Urbană și-a mărit regatul cu-n băiețel, iar Dojo, pe care o citesc mereu cu drag, i-a scris fetiței ei de cinci luni o […]
Din postul legat de nasterea lui Ivan, rezulta cat de importanta este sustinerea din partea personalului medical. Pentru toate viitoarele mamici care doresc sa aiba o nastere naturala la Medlife , le recomand din suflet sa reconsidere optiunea. Personalul medical de la Medlife Grivita nu sustine nasterea naturala, moasele – atat de importante pentru succesul unui travaliu- nu-si fac treaba (aici trebuie sa o exclud pe doamna Amalia nu am rtinut si numele de familie, singura care face ce trebuie sa faca o moasa) ci dimpotriva inhiba ( afirmatii de genul dc asa faceti acum cum credeti ca puteti duce la capat expulzia?!!!!- incurajarea venita de la o moasa care din declaratiile proprii nu a nascut niciodata), seful de sectie din experienta proprie si din relatarile altor prietene recomanda sau impinge medicul spre cezariana si o multime de detalii negative care sunt insa extrem de importante in timpul travaliului. Pentru cine are intrebari, nelamuriri ii stau cu placere la dispozitie cu detalii. Cristina
Buna, Ioana! Dr. Doina Mihailescu ti-a supravegheat sarcina inca de la inceput? Se pare ca si eu sunt insarcinata, au confirmat-o testele si analizele de sange beta HCG, dar la ecografie dr. nu a vazut nimic. Si sunt in cautare de alt doctor de la Regina Maria…
Nu, am ajuns la ea pe la 24 de saptamini sau chiar mai tirziu.
Felicitari, sa fie totul bine!
Multumesc mult pt. raspuns. O sa incerc sa ma programez la ea. Postarile tale imi dau curaj. 🙂
Am mai citit articolul acesta cum ceva timp iar acum am dat iar de el! Iar m-au napadit lacrimile, iar mi-a ajuns inima in gat, iar am retrait momentele si m-am bucurat iarasi pentru voi! Sa fiti sanatosi si fericiti impreuna! Sunt convinsa ca faceti o echipa perfecta!
Frumoasă poveste si de mare ajutor pentru mine. .. sunt însărcinată în 39 săptămâni și încerc VBAC tot la RM însă cu doctorița mea care nu a avut pană acum un astfel de caz… nădăjduiesc că ne va ajuta D-zeu să trecem cu bine!
Sunteți o familie minunata și scrii atât de frumos. ..ne faci să trăim cu sufletul la gură evenimente importante din viața voastră, mulțumim ca le împărtășești cu noi. ..
Buna!
Sunt insarcinata in 25,4 saptamani si ma tot gandesc daca sa optez pentru o nastere naturala (vaginala, cu epidurala) sau cezariana. Nu cunosc pe nimeni de varsta apropiata de a mea care sa fi nascut natural in ultimii ani, de aceea as avea nevoie de cateva raspunsuri – din partea ta. 🙂
1. Daca se recurge la epiziotomie, cat este de dureros? Te recuperezi repede?
2. Dupa o nastere naturala fata de cezariana, cum este viata sexuala? Sunt diferente? Adica… iti revii complet dpdv anatomic?
3. Daca ar fi sa alegi acum, pentru o – sa zicem – a treia nastere, cum ti-ai dori sa nasti?
Multumesc!
http://www.printesaurbana.ro/2014/07/naturala-sau-cezariana.html
E tare greu, nu stiu unde sa caut mai multe info de la femei „reale”, din ziua de azi, despre nasterea naturala.
Hey!
Sunt insarcinata in 7 saptamani si mai am o „pustoaica” de 1 an si 9 luni, nascuta prin cezariana. Am fost zilele trecute la dr (altul decat cel de la prima sarcina, din mai multe considerente nu am vrut sa mai merg la acelasi) si mi-am exprimat dorinta de a naste natural de data asta (evident, daca nu sunt probleme). Raspunsul dr a fost: categoric NU! Dupa o cezariana facuta acum nici 2 ani, el nu risca sa se rupa uterul. Stiind ca tu ai nascut natural dupa cezariana, raspunsul lui categoric m-a pus pe ganduri si m-a facut sa vreau sa intreb si alti medici. La tine cum de a fost posibil? De ce n-ar fi posibil si la mine?
Sigur ca e posibil. 🙂 Schimba doctorul.
Felicitari pentru alegerea facuta si pentru reusita! Felicitari ca ai ales sa te informezi!
Nu stiu cat ajuta masajul perineului, deoarece eu nu mi-am facut si am avut doar cateva fisuri dupa ce am nascut natural.
Frumoasa povestea ta. Ai avut curaj. Felicitari pentru copilasii tai!
La mine a fost alta poveste mult mai lunga, dar Dumnezeu vegheaza asupra tuturor si in luna a 6-a mi-a indreptat pasii spre alt medic. Aceasta cand m-a vazut mi-a recomandat repos total deoarece eram predispusa la nastere prematura. Am ascultat cat am putut, dar amorteam numai in pat. La 35 de saptamani au inceput contractiile din 5 in 5 minute. Nu erau foarte dureroase.M-am ridicat din pat si am simtit o scurgere. Cand m-am uitat era sange. M-am speriat ingrozitor, dar incercam sa fiu calma, chiar sa-mi induc o stare de veselie ca sa ma relaxez. Noroc ca omul meu era acasa. Am sunat-o pe doamna doctor care sigur m-a asteptat pregatita desi nu mi-a spus deoarece eram foarte panicoasa. Am avut rupere de placenta si pot spune ca doamna doctor mi-a salvat copilul. Am facut cezariana de urgenta. L-am nascut cu 3400 grame si 51 cm. Daca ma lasam pe mana fostului medic poate ca nu mai era copilul, poate nu mai eram nici eu. (era medicul care a trimis o graviduta la Bucuresti cu taxiul). Pana la urma totul a fost bine!
Printesa, ai un dar evctraordinar din a scrie, imi dai putere si optimism atunci cand imi e greu, te salut cu drag! Multa sanatate tie si copiilor!
Mi-au dat lacrimile…
[…] Nașterea lui Ivan […]