Acum am două seturi de pumnișori rotunzi după care să bălesc cînd nu-i am sub nas și pe care să-i mozolesc cînd pun gheara pe ei. Da, îmi place să am de unde alege. Pe de o parte am pumnișorii albi și încă foarte pufoși ai Sofiei, pe care mi-i oferă destul de rar, dar nu mă pot plînge. Și apoi am pumnii minusculi și încă osoși și marmorați ai lui Ivan, care bietul se lasă pupat fără măsură, mai ales dacă are țîța-n gură, căci atunci totul e frumos pe lume și o tolerează și pe pofticioasa de mă-sa să-i pupe mîinile (și fălcile și părul și picioarele și ce mai prinde și ea după ce-i gata masa).
Nu știu ce mă fac cînd o să rămîn fără pumnișori. Sigur, multe lucruri sînt adorabile la copii, dar pentru mine cel mai nemaipomenit lucru în viața mea de mamă ăsta a fost, pumnișorul strîns, gras, lipit de pielea mea.
Și nunu, vă rog să nu mă îndemnați la al treilea, eu sînt genul de om care știe cînd e bine să se oprească.
He he, eu is dependenta de obrajii ei. Mereu au fost grasulosi si de culoarea unei piersici bine coapte. Inca ma mai suporta, dar probabil se va mai si satura sa tot fie pupata 😀
Tatal meu e inca nostalgic dupa manutele mele grase si calde. Probabil e boala pe viata 🙂
Mmm…mie imi place cel mai mult sa il pup la gat. Are un gatut asa moale si miroase asa frumosss…a bebe! Asa dor o sa imi fie de mirosul asta al lui…
Eu sunt innebunita dupa talpite.Cred ca sunt cele mai pupate talpite din lume 🙂
Eu le iubesc ochii mari-mari, negri, curioși, luminoși, zâmbitori! Doar ei doi au ochii negri în familie, el – frate mai mare, ea- soră mai mică. Noi ne uităm și ne minunăm cu cine or semăna (nu, eu nu am mai multe informații decât tat-su, zic că ar trebui să semene cu noi, dar s-au aruncat în neam 🙂 ).
De acum este important ca fiecare clipa sa fie traita la intensitate maxima alturi de cele doua minuni care iti bucura viata 🙂 !
Si eu de picioruse!! Ma topesc toata cand ii vad, cand ii strang in pumni, cand ii pup…
da piciorusele? piciorusele alea micutze, grasutze, cu degetelele alea miiiiici numai bune de pupat si rontzait (bine, te faci ca le rontzai) si el tzipa de incantare si de gadileala si radeeeeeee…un ras cum n-ai sa mai auzi niciodata decat la bebelusi
O fi vreo boala virala ca di eu o am asta cu pupatul.
Ador manutele lui calde cand ma ating.
Piciorușele-mi erau mie dragi. Tot așa, grăsunele, cu degețelele înghesuite… și-acum îi mai pup laba piciorului câte-odată și el râde și se miră, mami, de ce-mi pupi picioarele?! Pentru că… ce explicație mai e de dat? 🙂
cati ani are acum?
intrebarea mea e:unde crezi ca pleaca pumnisorii de la locul lor?eu chiar ma gandeam serios sa ii pup si adulti cum ii pup acum.
Eu ma bucur de al treilea copilas si mai mult decat de primii doi, pentru ca acum am devenit cu adevarat relaxata… Cand vei vedea cat de usor si de minunat este cu al doilea, vei mai dori inca unul 🙂