Prietena tuturor fetelor

118 comentarii

1. Şi eu mi-am dorit toată copilăria o păpuşă Barbie. Am primit-o târziu, la 20 de ani, când, recunosc, nu mai ştiam să mă joc. Acum e a băieților mei, cred că un copil trebuie să aibă acces la toată gama de jucării, să-şi aleagă. Rar e băgată în seamă, tot trenuleţele şi maşinile sunt pe primul loc.

   Cât despre eveniment, cred că-i voi duce şi eu. Sunt curioasă ce părere vor avea 🙂

2. Mie nu mi-a placut niciodata Barbie. E pur si simplu ireala si artificiala. Da, are multe accesorii si e frumos, copil fiind, sa ai multe chestii de imbracat papusile dar, totusi, mie nu-mi place. Nu am tanjit niciodata dupa papusa asta. Oi fi defecta? :)))

   • Nici eu nu sunt fan Barbie..absolut deloc! Doua defecte, asadar! :))

   • Trei! 🙂

   • Patru.. Si am avut una.. 😀

   • huo barbie!

   • sase

   • Şapte şi opt… io-s mai mare, aşa, am voie 😀

3. Neata!! Si-asa ploua.. cred ca venim si noi!! Are domnisoara mea 1 an si 8 luni, nu stiu daca-i va trezi vreo pasiune Barbie..dar vom vedea!
   Daca va vedem, va tragem de maneca/rochie/sling, sa facem o poza 🙂 o zi buna!!

4. Nu stiam atatea despre Barbie, cand citeam imi imagineam cine stie ce vedeta :)) nu am avut papusa Barbie cand eram copil. Daca eram in Romania as fi venit cu fetita, cu mare drag. Poate data viitoare, la anul 🙂
   Distractie placuta sa aveti!

5. Poate sunt eu ceva mai pe de-alaturi, dar si eu am avut papusi in copilarie, chit ca nu faceam parte dintr-o familie bogata, ci din una de clasa aproape mijlocie. M-am jucat si cu un fel de Barbie, nu prea cred ca era una originala, dar mi-a placut, o perioada. Pana la urma, tot la jocurile pe afara ma intorceam, papusile si masinile, plusatii si toate accesoriile erau aruncate intr-un colt. Din privinta asta pot zice ca am fost fericita. Am avut parte de jocurile acelea minunate, cu toti copiii din cartier, in care si o fetita de 5 ani se poate tine de mana cu un baiat de 16 ani si sa joace Hotii si Vardistii aproximativ prin tot orasul (de ce ma tinea de mana un baiat de 16 ani? pentru ca jucam absolut toti care eram pe afara, mici si mari, si pentru ca cei mari aveau grija de cei mici, mai ales sa nu se piarda in fugareala aceea nebuna).

   Singura papusa de care imi aduc aminte cel mai bine este o papusa (mi s-a zis ca ar veni din Rusia si cine eram eu sa ii contrazic), cam la un metru inaltime, cu o rochie vaporoasa, blonda, cu zulufi si ochi albastri, papucei albi – pur si simplu minunata. Pacat ca nu o mai am…

   Acum fiica mea se joaca cu un bebe, mai mult din materiale textile decat plastic. La un an si 4 luni, il leagana, ii da sa bea cu beberonul sau din sticla ei, il imbraca si il danseaza. In rest se joaca cu caluti de jucarie, masini si plusuri, baloane (preferatele ei) si asculta muzica si danseaza in casa si afara.

   Barbie nu e rea, daca nu devine o obsesie. Aici sunt esentiali parintii si educatia data de ei. Parerea mea.

6. Mai erau si papusile Cindy, ceva mai ieftine decat Barbie, si apoi, da, imi amintesc imitatiile de la rusi. Am primit una odata, dar nu prea m-am jucat cu ea. Imi placeau papusile romanesti, gen Aradeanca, grasute si cu fete rotunde, de copil. Poate si unde erau mult mai mari si mi se parea ca ma pot juca mai bine cu ele. In general, le faceam injectii cu apa, sau le tundeam si apoi ma suparam ca nu le creste parul la loc :). Nu am copii, dar, daca as avea, nu cred daca le-as oferi optiunea Barbie pentru ca sunt prea sexy (de papusile Bratz nu mai zic) si prea artificiale. Insa stiu ca e greu sa rezisti cand intra in contact cu alti copii si incep sa doreasca tot ce vad la prietenele lor, asa ca nu-mi fac nicio regula de pe acum.

   • Vai ce mai tundeam si eu la ele….de fapt, dupa ce le trageam cate-o tunsoare buna, imi pierdeam complet interesul pentru ele! Daca as fi avut fetite (nu am, doar baieti, nu au fost interesati de papusi niciodata), m-as fi orientat spre genul asta de papusi mai copilaroase, asa, ca Aradeanca…

7. Eu am avut Barbie, nascuta fiind in ’89 am avut destule jucarii.
   Insa aud la multe persoane cu fetite de varste mici (sub 5 ani) ca desi au papusi nu sunt atat de interesate de ele. Cred ca, la fel ca si in cazul meu, Barbie devine mai interesanta un pic mai tarziu, cand deja nu mai e decat o jucarie de tinut in mana, cand deja implica mai multa imaginatie, si astfel Barbie nu mai e doar o papusa, este o mama, sotia lui Ken, doctor, pilot, instructor aerobic…

8. OMG… nu pot sa cred… doar asa de curiozitate, e o postare sponsorizata? Ca mie din pacate cam asa-mi miroase.

   In alta ordine de idei, in vecii vecilor nu voi cumpara cu buna stiinta copiilor mei o jucarie care e fabricate de manutele altor copii tratati ca niste sclavi : http://ihscslnews.org/view_article.php?id=38

   Si cu atat mai putin o papusa care incurajeaza „subliminal” cliseele femeii „perfecte” fizic : http://www.today.com/id/42595605/ns/today-today_news/t/life-size-barbie-gets-real-women-talking/#.VAgSTp1BuUk Dar asta e o parere personala si pur subiectiva..

   Alternative sanatoase exista : http://www.theguardian.com/lifeandstyle/the-womens-blog-with-jane-martinson/2012/nov/27/make-way-barbie-welcome-lottie

   Si asa, ca o concluzie personala, sunt din ce in ce mai dezamagita de ultimele articole. M-am abtinut sa comentez la cel cu Dove si cu sarurile de aluminiu, din politete, pentru ca as fi fost mult prea inversunata pentru gustul meu. M-am abtinut si la cel despre frumusetea pe care ti-ai descoperit-o la 30 de ani, care mi s-a parut extreme de emotionant pana cand a aparut ca nuca-n perete referinta la Dove.

   La asta despre Barbie insa n-am rezistat, cand e vorba de copii inocenti care lucreaza pentru ca alti copii sa-si construiasca viziuni nesanatoase despre ei si despre lumea ce-i incojoara nu ma prea pot abtine.

   Sper sa-mi scuzi indrazneala si deranjul. Si, personal, sper sa revii la niste articole care ilustreaza mai bine deschiderea ta la minte pe care ne-o arati cand te ocupi de copiii tai.

   • E post sponsorizat marcat cu tag, ca toate celelalte posturi sponsorizate. Iti poti spune orice parere la orice post, imi plac dezbaterile elegante. 🙂

   • little, sper ca tu nu calci in Sun Plaza si in general in orice loc in care se comercializeaza aceasta papusa, tocmai ca sa boicotezi in mod activ companiile care, prin punerea lor in vanzare, promoveaza o imagine nepotrivita de sine si mai e si facuta de copii-sclavi.

     ca altfel, obiectiile tale de mai sus sunt (cel putin partial) ipocrite.

     am recitit cu atentie acest post si nu am gasit in el elogii la adresa lui Barbie, mai degraba am gasit ce nu-i place autoarei la aceasta papusa.

     iar in rest sunt informatii. poate gresesc si sunt subiectiv, dar eu asa receptez si astept sa fiu contrazis.

     discutia e lunga si complicata si poate merita facuta.
     discutia etica despre cum sunt facute si ce impact au anumite lucruri comercializate.

     de exemplu, aia care construiesc iPhone-urile in fabricile din China se sinucid ca mustele, din pricina conditiilor inumane de munca.

     n-am auzit pe nimeni care sa boicoteze iPhone din pricina asta.
     se pare ca telefonul e prea cool ca sa ne intereseze ca Apple exploateaza niste oameni ca sa faca profituri mai mari decat PIB-ul Romaniei.

   • Pentru cultura ta generala, da, boicotez orice eveniment Barbie, Spiderman, Superman sau alte cele sau magazin ce le vind. Si nu numai Barbie. Si I-Phone, da, ai trait s-o vezi si pe-asta. NU am I-Phone si refuz sa-mi cumpar.

     iar copiii mei nu sufera din asta, daca cumva ti-a trecut prin gand idea asta. Au camera plina de jucarii pe care le adora, care-i pasioneaza, ii destind si le dezvolta imaginatia.

9. Cand eram mica printre prietenele mele, cea mai tare chestie era sa ai o Barbie originala. Imitatii aveam toate macar 2-3. Asa ca si azi imi amintesc clar ziua in care am primit prima Barbie originala, sirena si apoi pe a doua la vreo doi ani dupa prima. Au fost de vis momentele acelea. Le-am facut haine toate culorile, nici nu cred ca purtau prea mult roz ca nu ma dadeam in vant dupa el, le-am facut casa pe niste rafturi. Nu le-am luat ca modele estetice, n-am ajuns anorexica, asa ca nu le vad ca pe ceva negativ in viata copilului.
   Nu cred ca ai motive de ingrijorare atata timp cat Sofia se joaca si cu alte jucarii si tu comunici cu ea despre toate. Mi se pare normal sa aiba copiii jucarii de toate felurile (eu ma jucam si cu masini, pistoale, etc.) dar la o fetita, de ex, nu vad ce-ar putea fi rau sa-si descopere interesul pt haine, accesorii si alte chestii specific feminine.
   Sunt tare curioasa sa ne povestesti cum a reactionat Sofia la evenimentul Barbie desi ma intreb daca nu e un pic mica pt Barbie, dar nici nu stiu foarte bine cu ce se joaca (,) copiii de azi la diferite varste. Noi eram cam prin scoala primara cand am inceput sa fim interesate de Barbie, Ken etc.

10. Mde…. Ceva mai wrong decât Barbie ar putea fi tigarile pentru copii, marijuana kids si sticla de whisky varianta mini. Nicio diferența, ori păpușari cu tzatze care transmite un anumit tip de mesaj, ori tigara… Tot un drac. Sincer, are dreptate cine a scris mai sus; blogul tau avea un anumit staif, ba chiar îmi amintesc un articol in care scriai de ce nu faci reclama la produsele in care nu crezi. Pe de alta parte te înțeleg, toți muncim pentru o pâine. Sper numai ca ai glumit si ca o sa găsești alta jucărie pentru Sofia.

    • Eu tot nu inteleg ce aveti cu papusa asta! Chiar credeti ca tulburarile legate de imagine se trag de la papusa asta? Nu de la reviste, filme cu adolescenti, reclame, nu, de la o amarata de papusa curtata de un eunuc! Dar o vaca de plush de 10 cm nu deformeaza parerea copilului despre vaci? Eu zic sa nu mai sarim peste medicatie, si sa bem un ceai de tei.

11. Calm down, people!!!! cui nu-i place, sa nu mai citeasca.. oare de unde placerea unora de a sari la gatul cuiva!!?
    linistiti-va, cumparati (sau nu!!) ce jucarii credeti pentru copiii vostri..in final, ei decid cu ce sa se joace! noi doar suntem provider i..

    • Da, suntem „doar” provideri, dar nu ORICE provideri. Indraznesc sa cred ca filtram ce le aratam avand ca obiectiv binele lor pe termen lung. Cam asta argumenta Printesa cand ne explica de ce nu-i propune deloc dulciuri Sofiei, ba mai mult, refuza in locul ei cand i se propun (sau o ghideaza in raspunsul ei).
      Mi se pare la fel cu jucariile: eu aleg ce ii propun, deci filtrez. Pentru baietelul meu, tancul primit cadou de craciun a mers direct la gunoi. La fel s-ar intampla si daca ar primi o mitraliera de plastic sau orice mi se pare mie nociv pentru dezvoltarea lui mentala.
      Iar faza cu „ei decid”, da, ei decid, si de multe ori stiu mai bine decat noi ce le foloseste. Dovada e ca de multe ori ambalajul de carton e mai interesant decat papusa, si normal, raspunde probabil mult mai bine la momentul respective la nevoile lui motorice.
      Doar ca, uneori, ei, copiii, nu au acces la toate informatiile pentru a decide in cunostinta de cauza. Copilul care primeste o Barbie (sau un Spiderman sau orice alta chestie de genul asta, ca tot s-a adus vorba despre ei pe FB) n-are de unde sa stie, la varsta lui, ca pentru jucaria cu pricina a lucrat ca un sclav pana la epuizare un alt copil in partea opusa a globului. Aici mi se pare ca intervine discernamantul parintelui.
      Si partea cu „sa nu mai citeasca”, tare mi-e ca daca nu vad vreo imbunatatire cam spre asta o sa ma indrept. Si e pacat, zic eu, pentru cat de mult am apreciat unele articole ale Printesei.

    • Ma bucur ca ai inteles mesajul meu, exact asa cum l-am transmit.. suntem provider i, fiecare alege (cat poate) pentru copilul lui. Tocmai despre asta e vorba.. alegem sau nu sa le aratam/dam anumite jucarii.. aleg sa i-o arat, nu cred ca o va pasiona pentru ca deja o cunosc, si trecem mai departe. Viata este cu si despre alegeri (mai bune sau mai putin inspirate) si trebuie sa ni le asumam.
      NU sustin exploatarea ( de nicio natura!) a copiilor, insa, daca la un moment dat va primi vreo astfel de papusa, n-o voi arunca, daca decide sa se joace cu ea.. Pana la urma, aleg s-o las sa aleaga.. se joaca, bine..nu, cu atat mai bine! 🙂
      Asa cum tu vei alege sa mai citesti sau nu blog ul Printesei.
      o zi buna!

    • f echilibrat din partea ta.
      insa,little,inaltator sa te gandesti la exploatarea copiilor care muncesc in sclavie,tancul doar ma pune pe ganduri.copiii au nevoie la diferite varste de diferite jucarii sau jocuri care ii ajuta sa isi canalizeze violenta(naturala din om),sa isi defineasca status-rolul etc faci parte dintre aceia care schimba finalul povestilor,pe motiv ca sunt violente sau incorecte politic?povestea cineva ca intr-o tara nordica au schimbat finalul unei povesti de genul „frumoasa adormita”,schimband sexul printesei!carte tiparita ptr copii,corecta politic,ca sa zic asa.lupul inghite bunica si vanatorul ucide lupul cu un sens,sa stii.

    • Mare dreptate ai, Riri. Si eu am baiat, e pasionat de tancuri, masini, trenuri, mitraliere. I-am explicat cat am putut ce inseamna razboi si ce implica (cat pentru mintea unui copil de 4 ani), dar nu i-as lua niciodata jucariile. Celor pe care ii apuca nebunia la varsta liceului sau mai devreme si impusca tot ce prind prin scoala nu de la jucarii li se trage, ci de la lipsa contactului cu viata reala si trait prea mult cu filme/jocuri. Este o discutie lunga si complexa. Dar nu i-as lua din mana nicio jucarie de care ar fi interesat.

    • Pentru poate mai mult de 90% din produsele existente pe piata, din absolut orice categorie muncesc oameni ( sau sclavi) pe salarii mizere, poate unii in conditii mizere. Deci poate si jucariile pe care tu le achiziotionezi considerand ca sunt benefice pentru dezvoltarea pustiului tau sunt realizate exact de acelasi tip de angajati ca cei care fac Barbie. Vezi articole despre Zara, Berska etc.

12. Cu siguranță ca de la o vreme nu mai îmi place si cu siguranță ca citesc din ce in ce mai rar. Judecând după numărul de comentarii ale articolelor din ultima vreme, nu sunt singura.
    Din păcate ceea ce încearcă printesa sa facă nu tine: pe de o parte formezi o personalitate verticala pe blog cu principii cărora le datorează numărul mare de cititori, pe de alta parte „sorry folks dar trebuie sa scriu si bullshituri plătite.”. Pot sa înțeleg dar mi-am pierdut respectul. Si cum reclama vine din rating, ratingul vine si de la mine, am tot dreptul sa îmi anunț dezamăgirea. blogurile fără cititori nu primesc bani de publicitate iar eu refuz ca participant numeric sa mai figurez in ratingul unui blog ce promovează Dove și Barbie. Așa ca te salut printesa, voi mai cerceta din când in când ca poate vei reveni dar eu ce ai scris tu in ultima vreme nu pot sa citesc. Poate ca ție ți se rupe dar am avut si eu Ambiția asta sa te anunț, măcar pentru toți anii astia in care te-am citit cu plăcere.

    • Sanatate, sa ne citim cu bine!

    • Eu cred ca o inteleg pe Printesa: are un talent, si asa ca multi altii, incearca si sa traiasca(sau ma rog, sa-si imbunatateasca nivelul de trai) datorita lui. Pana la urma foarte multi dintre noi suntem talentati la ceva, si ne-am facut o profesie din asta. Daca cineva doreste sa spuna ca e imoral sa faci reclama la produse in care nu crezi, ok, sunt de acord, doar ca felul in care Ioana a prezentat papusa Barbie, e cu bun simt: nu a elogiat-o, dar nici nu a”terfelit-o”(ca sa zic asa:). Pur si simplu a gasit o modalitate decenta de a-si impaca credintele cu scopul postarii, acele de a promova o actiune si un obiect. Sa nu uitam ca a scrie zilnic-zilnic, si a ne crea stari atat de placute noua, celor ce accesam zilnic blogul sau FB ei, presupune un efort.Nu mereu ai dispozitie sau inspiratie pentru ceva, iar daca totusi ea face acest lucru, cred ca trebuie sa-i intelegem si acceptam si aceasta ipostaza: incearca sa obtina si un beneficiu financiar din asta, pana la urma nu vrea sa ne vanda Shoricioaica sau Verde de Paris…:)
      Ps. E adevarat ca atunci cand dau de reclamele la Dove sau Barbie, citesc si eu asa, mai pe diagonala, dar nu ma agit, nu exista pe lumea asta ceva placut(in cazul de fata scrisul ei), fara niciun, chiar niciun pret(subiectele sponsorizate in cazul de fata). De ce n-am fi realisti deci? 🙂

    • Uaaa, nu pot să cred. E nevoie de un Dove și de o Barbie care să șteargă atâtea articole faine? Nu mă refer doar la cirius ci în general. Nu pot să cred cîtă lipsă de flexibilitate au unii cititori. Mie mi se pare perfect normal ca unui om să îi placă dov și barbie și să scrie despre n alte subiecte. Nu se exclud reciproc. Dragi oameni mari, mame mai ales, unde vă e înțelegerea.? Aș fi curioasă cum veți reacționa cînd vă va refuza copilul. Dar cred că la multe persoane multe principii sunt doar pe hârtie. Eu admir la Prințesă că are gusturi diferite, complementare și că nu are fixații. Și dacă vă dați pietrele jos din mînă remember că e un BLOG nu legislația mămicească și luați amendă dacă luați jucării nelemnoase autentice cu sigiliu de copilărie pură.

13. hai ca m-am ambalat un pic si promit ca asta e ultimul comentariu aici.

    dupa cum am comentat si la Simona Tache pe blog intr-o situatie similara:

    cred ca ar fi potrivit sa ne maturizam un pic si sa acceptam 2 lucruri:
    – nimeni nu e dator nimanui cu nimic (respectiv printesa nu e datoare sa furnizeze entertainment de calitate zilnic si cititorii nu sunt obligati sa citeasca)
    – efortul de a tine un asemenea blog este considerabil
    – toata lumea are facturi de platit.

    Deci:
    – daca va place de omul care scrie in acest blog, asa dupa cum rezulta uneori din comentarii (fluvii de elogii si de declaratii de dragoste), atunci ati putea decida sa o sustineti pe printesaurbana (in viata reala) dand click si pe acest gen de articole;

    puteti sa va ganditi la aceste click-uri ca la o metoda de a „plati” niste informatii si lucruri pe care le-ati luat de pe acest blog pe gratis si care v-au folosit la un moment dat, conform chiar declaratiilor voastre, ale cititorilor;
    vorba vine „a plati”, ca nu va costa nimic, decat poate un mic disconfort

    – daca nu va place de omul care scrie aici, atunci nu cititi si deci nu ajutati.

    e simplu, zic eu.

    • Eh… e ok, lumea se supara pe mine orice as scrie, ca e despre cum sa nu fumam in parc sau despre la ce-s bune ecografiile. Cind ma documentez 10 zile pentru un post util pentru multa lume, pff, e brici, cind indraznesc sa monetizez o munca de 7 ani cu 3-4 ore zilnic, atunci e caca, sa plecam de-aici ca miroase urit. No, pai va multumesc pentru sustinere, ce sa mai zic…

      E drept ca si eu am asteptari de la oamenii care ma citesc des, cum si ei au asteptari de la mine. Uneori ii dezamagesc eu, alteori ei pe mine, asa e in tenis. Noroc ca nu se moare din asta, sanatosi sa fim si sa ne citim (sau nu) in continuare cu bine!

    • Blogul e o munca?

    • Pentru mine e, una placuta, desigur, dar e la fel de solicitanta ca un job part-time (dpdv timp, rutina, responsabilitate).

    • „… ideea de a propune unui blogger un joc atît de inegal mi se pare jignitoare. Adică tu scrie un ditamai postul elogios despre crema mea, or să citească despre ea nişte mii de oameni care au încredere în tine, ce bine, creşte notorietatea, creşte valul de reviewuri pozitive, eventual cresc şi vânzările, iar eu în schimb îţi dau ţie şansa să le oferi cîtorva cititori o cremă de 9 lei. Aha, trebuie să mă gîndesc puţin, vă sun eu, bine?”

      Articolul intreg aici:
      http://www.printesaurbana.ro/2011/08/opinia-mea-despre-reclama-pe-blogul-meu.html

    • And your point is? nu s-a schimbat nimic de-atunci si pina acum. Nu scriu pe creme.

    • Sa inteleg ca de fapt nu articolul conteaza ci pretul pe care il faci?
      Acum discut de principiu dar este interesanta dezbaterea. Deci daca pretul e ok si iti rezolva problemele cu facturile e ok sa faci reclama la Barbie. Daca primeai doar o papusa Barbie nu scriai ditai articolul. E chestie doar de pret.

    • Se intimpla cam asa: daca imi place un brand sau un produs scriu despre el cind am timp. alteori o agentie sau un brand imi scrie cu o propunere. Daca brandul mi-e cunoscut si-mi place, si consider ca pot scrie deapre el onest si intr-o maniera interesanta pt cititorii mei, trecem la pasul urmator. Ei imi spun ce asteapta de la mine, eu le spun ce astept de la ei. Uneori ne intelegem, alteori nu (ca principiu nu lucrez in sistem.barter si nici nu pun pe blog plocoanele nesolicitate pe care le primesc). Apoi semnam un contract, platim taxe samd.

    • Si tot din articoulul ala:

      „Dar mi se întîmplă des să primesc tot felul de propuneri la care aproape că mă ofensez. Uite, îţi trimit două plicuri de ceai şi tu scrii despre ce bun e el o dată pe săptămînă, vreme de 2 luni. Păi nici dacă eu însămi aş face ceaiul ăla, din frunze culese din ghivecele mele, nu aş scrie aşa des despre el. Şi e foarte simplu să înţelegi asta dacă petreci pe blogul meu 5 minute. ”

      Eu chiar te-am crezut. 😀

    • e ok,insa ce cred eu ca distoneaza e ca a bagat-o pe sof la barbie.adica e ok sa ne scrie advertoriale,mai ales ca sunt semnalizate,insa cu masura,in stilul ei.nu va mirati de reactii,barbie e urata de multi cu patima.

    • Sint si eu uimita sa vad ce discutii si despartiri a generat papusa! 🙂 eu cred ca fetele n-o plac ca e prea slaba si are sini perfecti! :))
      Ps: chiar o duc pe sofia la barbie, pariu ca o sa supravietuim cu bine?

    • Evenimentul in sine s-ar putea sa fie ok (activitatile din bucatarie si living-room mi se pare ok, alea din spa mai putin). Cel mai interesant pentru mine e ca organizatorii nu au ales pentru printesa Barbie o femeie care sa semene cu papusa (platinata, sliliconata, eventual botoxata si buzata) ci mai degraba o frumoasa versiune de girl-next-door. Poate e o dovada de istetime din partea organizatorilor, nu stiu. Oare cate fetite ar suspina sa se fotografieze cu o Barbie in carne si oase? Mie una mi se pare un pic sinistru asa: http://www.huffingtonpost.com/2014/02/28/breatharian-barbie-valeria-lukyanova_n_4873706.html.

      Si daca-i cumperi Sofiei papusa, sfatul meu (nesolicitat) e sa nu-i cumperi si accesoriile – partea cea mai buna la jocul cu papusile e sa cauti tot felul de materiale (inclusiv hartie, frunze, guma de mestecat, plastilina etc) cu care sa le faci hainute, papuci, coroane, inele si ce-ti mai trece prin cap. Eu cel putin asa tin minte din copilaria mea pre-barbie (Barbie era un produs al occidentului corupt asa ca nimeni din prietenii mei nu auzise de ea, si parca nici prin cataloagele neckermann si otto nu figura).

    • A, si nu ma deranjeaza ca o jucarie nu e corecta anatomic – cele mai multe papusi nu sunt (am postat link-ul ala la real Barbie ca sa subliniez ca probabil Barbie e ok ca papusa, dar ar fi grotesca ca femeie reala); e trist daca cumva influenta noastra ca parinti in viata copiilor e de asa natura incat ajung sa-si ia un ideal de frumusete de la o jucarie.

    • si eu iti zic sa avem din nou o discutie despre barbie peste doi ani,de ex.s-ar putea sa iti schimbi si tu optica despre barbie o data cu cresterea sofiei.
      p.s. eu personal nici nu fac diferenta intre barbie originala si ne-originala.si tot ca paranteza,fiica de 3 ani a primit de la o fetita mai mare care si-a schimbat interesele,cateva (5-6-7) papusele din astea longiline(adica unele or fi originalele,altele or fi altceva,ca par diferite,adica unele isi flexeaza incheieturile,de ex) asa,cam dezmotzate un pic,dar in stare buna.i le-am dat ,evident.dar nu se joaca cu ele mai mult decat fratele ei de 6 ani,adica aproape niciodata.poate nu e inca varsta.

14. Ideea o inteleg, si am observant si din felul in care te-ai abtinut sa contra-argumentezi unele cometarii despre sarurile de aluminiu ca nici tie nu ti-e totuna sa trebuiasca sa promovezi ceva in care nu crezi.
    Stiu ca e usor pentru un cititor sa comenteze din culcusul lui confortabil financiar despre ce nu e bine sa scrii chiar daca ti se propune un cec imbietor in schimb. Dar, zic si eu, te-ai simti si tu mai bine sa promovezi lucruri in care crezi 100%, nu? Esti desteapta si stii ce vrei, de ce sa nu iei tu initiativa si sa mergi sa demarchezi branduri pe care chiar ti-ar placea sa le promovezi? DM si scutecele lor bio, fara toate porcariile din P*mp*rs de exemplu. Haba, Janod, Jako-o, Pinolino, Ravensburger… marci care poate (sau sigur) inca nu-s lansate in Romania, dar care ar corespunde cu adevarat asteptarilor cititorilor tai?

    Inca o data, stiu ca e usor de vorbit fara sa fii in situatia cu pricina, dar, zic si eu, nu costa nimic sa incerci, in afara de timp. Si recompensa ar fi, intre altele, sa fii si tu impacata cu ce promovezi.

    • Sint impacata cu ce promovez. Daca nu as fi n-as face-o. Pt mine e important sa dorm noaptea. Am refuzat campanii danone, pampers, lapte praf, tigari, vaccinuri. Ce e aici e pentru ca am decis sa fie, unele din initiativa mea, altele in urma invitatiei brandurilor.
      Dove e un brand care-mi place, le impartasesc valorile, le admir campaniile de comunicare, le folosesc unele produse (sigur, nu pe toate).

    • E, atunci intr-adevar ma dezamagesti. Pentru articolul de fata si (cel putin) pentru cele pe care le-am enumerat mai sus.

      De astazi ai inca un cititor mai putin, mult succes in continuare!

    • La fel de bine ar putea spune cineva despre tine ca il/o dezamagesti, doar pentru ca alegi anumite lucruri! Nu inteleg de ce nu respecti alegerea si gata! ti-o sustii pe a ta, ok..dar nu poti spune cuiva ca te dezamageste pentru ca alege altceva decat tine!!!

    • hai,mai,ca poate si little sa aleaga ce vrea.e o lume libera.nu?

    • Doi.

    • Eu cred ca bravati aiurea ca sa va exprimati supararea si sa incercati s-o faceti pe autoare sa se simta prost in legatura cu ea insasi. Cred c-o sa o mai cititi, pentru ca sunteti curioase, pentru ca va atrage, pentru ca o sa vreti sa va confirmati ca ati facut bine amenintand cu boicotul si jignind. Ceea ce e absolut firesc, dar si foarte trist. Eu daca as fi in locul autoarei v-as bana permanent de pe blog. Daca tot declarati ca nu mai cititi, apai nici sa nu mai cititi.

    • cu alte cuvinte, era mai ok daca printesa era ipocrita, decat asa, cand s-a dovedit ca e doar proasta (pentru ca-i place Dove, iar Dove e diavolul).
      :))

    • what!? proasta???

    • Lasa-ma dom’le ca nu Dove e problema. Ce tot o dai cu Dove-ul? Asta ai inteles tu?
      Mai citeste asta o data:
      http://www.printesaurbana.ro/2011/08/opinia-mea-despre-reclama-pe-blogul-meu.html

    • Draga Cirius, nu te cunosc decat de pe blogul acesta, unul din cele 3 pe care le urmaresc si care imi plac. Ai devenit la un moment dat acida, nu stiu de ce dar banui, si ai continuat cu asta pana la a scrie ceea ce scrii azi, mai exact, despre ipocrizia autoarei blogului. Nu cred ca este deloc frumos sa insulti si sa acuzi de ipocrizie, mai ales in „casa omului”. Nu reusesti sa rezolvi nimic astfel. Daca nu iti place ceea ce face o prietena de-a ta sau o ruda sau un om pe care il admiri, este ok si civilizat sa intrerupi relatiile sau sa le racesti dar in niciun caz sa insulti. Da, este posibil ca ceea ce scriu sa te insulte. Imi asum „nesimtirea” insa vreau sa te intreb: ce rezolvi? De ce nu incetezi sa comentezi si sa citesti un blog care nu iti face placere?
      Si eu citesc toate postarile Printesei si, probabil, la 70% din ele nu comentez pentru ca simt ca nu am ce. Daca nu-s de acord cu o parere de-a ei, lucru valabil si pentru multi alti oameni din jurul meu, nu o acuz. Eu pot alege sa folosesc sau nu, un produs. Stiu ca traim intr-o societate a consumatorismului dar exista liber arbitru si ti-l poti exercita.

    • Nu mi-am dat seama ca am devenit acida… poate ai dreptate. In fine, nu ma simt jignita si ai dreptate, nu rezolv nimic.
      Pana la urma, fiecare scrie despre ce are chef.
      Peace! 🙂

    • am citit, mai Cirius, ce am inteles de acolo e ca printesa nu isi umileste cititorii dandu-le gratis mizilicuri si ca nu scrie decat daca ii place una sau in alta.

      mie nu mi se pare ca e in contradictie cu se intampla acum pe blog, dar cine sunt eu sa stiu ce are printesa urbana in cap cand vine vorba de blog?

      deja ne-am certat suficient pe tema blogului cand a refuzat unele campanii pe bani buni, pe care eu nu le-as fi refuzat.

      pozitia mea era urmatoarea: pentru ce dracu ai muncit si muncesti atat si in fiecare seara bibilesti la blog ca sa ai acest trafic pe blog, daca tu nu folosesti traficul asta la nimic?
      nu, ca ea se simte responsabila fata de cititori si nu poate promova lucruri in care nu crede.
      atunci eu i-am zis ca isi da mai multa importanta decat are, ca se crede mare vedeta si mare formator de opinie si ca mie imi rezulta ca pentru ea e mai important sa aiba trafic, adica admiratori, adica faima, decat sa si faca ceva cu el (urat din partea mea, stiu).

      si de aici lucrurile au luat-o la vale, asa ca incepand de vreo juma de an am stabilit ca nu ma mai bag si ca nu ma mai intereseaza ce face ea aici.

      deci acum sunt exact in aceeasi postura ca orice alt cititor: deschid blogul in fiecare zi sa vad ce a mai scris. nu stiu despre ce urmeaza sa scrie, din cand in cand imi mai spune ca mai are cate o campanie platita si eu inteleg ca daca a decis sa o ia, este pentru ca se conformeaza cu principiile ei de a nu scrie cacaturi doar ca sa faci bani.

      am mai scris eu undeva ca principiile astea pe care le are nu le inteleg in totalitate, dar le respect, pentru ca e la faza asta printesa e un om mai bun decat mine. eu sunt mai materialist si mai egoist si nu sunt genul care sa faca voluntariat de orice fel.

    • Of, Doamne. E printre putinele comentarii pe care le-am lasat de cand a nascut Ioana, nu vroiam sa o incarc inutil cu lecturarea si aprobarea comentariului meu. Nu aveti dreptate, cei care o blamati, dupa umila mea parere. Mie personal nu imi place ca Dove contine saruri de aluminiu, dar trebuie sa recunosc ca e un produs eficient. In ziua postului cu pricina, am stat si m-am gandit mult, seara, la faptul ca Ioana a scris un post publicitar la produsul asta, eram asa cumva … Nici nu stiu care ar fi cuvantul potrivit. Dar m-am gandit mult. Si concluzia mea e ca mie imi place foarte mult Ioana a noastra, exact asa cum ni se prezinta ea zi de zi. O apreciez si o admir, pentru o munca uriasa depusa ca se ne binedispunem noi. Am o multime de prieteni care nu au aceleasi pareri ca ale mele, dar totusi interactionez cu ei, ca-s oameni faini si destepti, faptul ca promoveaza fiecare ceea ce ii place, nu inseamna ca daca mie nu-mi place, omul nu e demn de mine. Come on! Nu detine nici unul dintre noi adevarul suprem, nu suntem nici unul perfect!

15. Inteleg ca ceva este gresit in lume 🙂 si eu care credeam ca e perfecta, la naiba :))
    Eu mi-am dorit o papusica din aceea, am avut un fake si a mers si ala… jucaria mea preferata, insa, dincolo de carbitul stins al bunicului meu (te pomenesti ca faceam bombe :)), a fost un ursulet de plus foarte fain pe care il tine mama in sifonier si acum. Si m-a mai bucurat un bebe chel, imbracat in salopeta galbena pe care il tot plimbam dupa mine si il doftoriceam, ca racea.
    Pentru curiosi, gica-contra si altii de asemenea, carbitul stins era bun ca imi plombam dintisorii de lapte, faceam pe doamna dentist.
    Si ca sa ma intind, cred ca ar fi misto un post cu jucariile preferate ale fiecaruia, mare sau mic, poate se mai relaxeaza cititorii 🙂

16. Ma intreb cati fani au sarit in tavan cand Andreea Marin sau Andra s-au hotarat sa faca reclama la vopsea de par in conditiile in care as baga mana in foc ca de fapt niciuna nu se vopseste singura acasa in baie. Sau voi chiar credeti ca Andreea Raicu se spala doar cu Wash’n’Go de atatia ani? Sau multe alte persoane cunoscute care fac reclame la te miri ce.
    Omul e platit sa SPUNA ca foloseste un produs. Daca il si foloseste sau nu e problema lui, nu verifica nimeni. Si asa cum zicea sotul ei mai sus, cand ai facturi de platit si doi copii mici de crescut cred ca vezi altfel problema „principiilor”.
    Mie mi se pare super tare sa ajungi atat de cunoscut printr-un blog incat sa ti se propuna sa faci reclama la divese chestii si sunt sigura ca Ioanei i se propun mult mai multe decat cele cateva care ajung intr-un final discutate pe blog. E ideal sa ai o pasiune care sa-ti permita sa faci un ban in plus fara sa mergi zilnic la un serviciu, macar cat sunt copiii mici.
    Ce-i asa de rau ca un blog sa fie, pe langa un jurnal, si o sursa de venit suplimentar intr-o familie? Atata timp cand nu e plin de banere si clipuri enervante care ti se plimba pe ecran, cum am gasit pe altele.
    Nici mie nu-mi plac chiar toate postarile sau, mai bine zis, nu sunt de acord cu tot ceea ce citesc in ele, dar e fix problema mea.

    • Eu sunt de accord cu tine, ai spus totul tare bine. Daca printesa ar scrie despre marci scumpe, vai ca sunt prea scumpe, daca scrie despre marci pe care, hai sa recunoastem, toti le-am folosit sau le folosim, vai ca e reclama. Nu inteleg de ce avem pretentii si trebuie sa dictam ce sa citim. Este o chestiune de parere, care functioneaza cu oricare alt blog, articol de ziar/revista pe care le citim. Nu functionam toti la fel, nu avem aceleasi pareri, nu folosim aceleasi lucruri etc. Asa ca ne poate placea sau nu un articol, putem avea o parere, putem alege sa citim sau nu. Fara sa fim rautaciosi, sa cerem explicatii si sa spunem ‘la revedere’, putem comenta elegant, chiar si cand nu suntem de accord.
      Viata e prea frumoasa sa fim rautaciosi si sa ne pierdem timpul facand ce nu ne place sau dand sfaturi gratuite cui nu le cere.
      Printesa draga – tu scrie despre ce simte sufletul si mintea ta, eu te voi citi in continuare.
      Printesa – iarta-ma pt comentariul off topic.

17. Cand aveti timp si daca se poate, explicati va rog cum adica sunt necesare activitatile cosmetice pentru transformarea fetitei in femeie? (ma refer la partea asta din text: „o dădeam cu ruj și alte asemenea activități cosmetice atît de necesare întru transformare fetiței în femeie”)

    • Era o ironie. In sensul ca nu-s necesare, cu toate astea mai toate fetitele o fac in incercarea de a-si imita mamele, pe care le observa cind se machiaza, parfumeaza, accesorizeaza etc. Si pt ca nu pot face asta pe ele insele inca, exerseaza pe papusi. Poate o fac si baietii, n-am idee. Chiar, o fac si baietii?

    • Nu-s vitale, desigur, dar contribuie la dezvoltarea laturii feminine a fetitei, ca sa devina ulterior o femeie cocheta, nu „femeia-barbat”.

    • Pana la 22 de ani am locuit cu verii mei mai mici, intre 2-5 ani (ai lor) ii gaseam zilnic rujati si parfumati. Curiozitatea si imitatia sunt firesti indiferent de sex, acum amandoi au intrat in perioada adolescentina a primelor iubiri si sunt mici barbati, nu ca ar fi vreo problema daca vor sa devina make-up artisti… Erau chiar haiosi cand se gadilau cu pensulele de machiaj sau cand imi pierdeau/distrugeau vreun fard si il gaseam un an mai tarziu pe sub pat, dupa dulapuri and so on. On si off-topic: fratilor, relaxati-va, beti un ceai si ganditi de doua ori inainte de a jigni munca unui om (pe care il admirati sau nu).

18. Unii oameni… ca s-o citez pe printesa…
    Cand cititi articole cu zile de documentare in spate, care va usureaza munca si viata enorm, pentru care omul asta (printesa adica) munceste cateva ore pe zi, pentru cateva zile bune, pe care voi NU LE AVETI la dispozitie (vedeti, nu zic ca nu ati putea sa faceti aceeasi documentare, spun doar ca nu aveti timpul necesar pt ea), totul bine si frumos. In timpul ala pe care fata asta l-a acordat documentarii respective, noi toti am fost la serviciu si am castigat bani de platit facturi – hai ca nu mai crede nimeni in cai verzi pe pereti, ne trebuie serviciu sau alta metoda de facut bani ca sa supravietuim. Ea a facut o documentare moca, pe care a postat-o ca s-o citim noi tot moca. Voi chiar nu vedeti valoarea acelui lucru pe care l-a facut pentru noi? Valoarea orelor pe care noi nu le-am pierdut pt a afla info respectiva? Ci am stat cu copiii, partenerul, am fost la serviciu, la piata, etc. Pai pentru orele alea, fata asta merita cate un click din partea fiecaruia pe posturile cu tag publicitate! Ca ea incearca sa si traiasca din blogul asta, nu doar sa faca documentari pentru altii. Si nici macar nu a zis ca s-a apucat de folosit dove, geeez, sau ca de acum o sa se joace Sofia doar cu Barbie….
    Voi cititorii astia „dezamagiti”, nu aveti niciun pic de respect pentru timpul pe care fata asta l-a impartit cu voi, documentand articole care v-au folosit. De fapt, cred ca nu aveti niciun respect pentru notiunea de timp. Asa ca eu una cred ca printesa e better off without you.

    • Si inca ceva… stiti ce-o sa se intample daca printesa nu reuseste sa-si monetizeze blogul la un nivel cat de cat? O sa se intoarca la serviciu, iar cele cateva ore libere pe zi o sa le petreaca alaturi de familie si nu mai pupati niciun articol cu munca de cateva zile in spate, ca (oh surprise surprise) n-o sa mai aiba nici ea orele alea la dispozitie. Si cele pe care o sa le poata acorda blogului, well, poate o sa aleaga sa le petreaca altfel decat sa raspunda tuturor haterilor de pe planeta carora li se pare ca e de la sine inteles sa primeasca informatie moca.
      Hai ca m-am ambalat si eu.

    • Nu sunt fan Barbie,n-am fost,abia astept sa ajung acasa sa o intreb pe fiica-mea daca are ceva regrete legate de faptul ca nu i-am cumparat una.
      Ce ma irita este inversunarea cu care se ataca unele dintre cititoare in legatura cu postarea asta.Mai,draga cititorule,informatia exista peste tot,o mai filtram,nu se face gaura in cer daca aici cititi,astazi,o postare publicitara (semnalata,dealtfel).Dar cand cititi atatea si atatea chestii utile,servite pe tava si nu mai trebuie sa va documentati,e bine,nu-i asa ? Dar cand Printesa doneaza cate ceva…oioi,ce avalansa de comentarii pentru inscrierile la tragerile la sorti…mai greu atunci cand subiectul este despre carti citite,recenzii si asa.
      Pentru mine este simplu : ca la magazin,intru,daca este ceva ce imi place,cumpar,daca nu,nu dau cu piciorul in usa si nu fac scandal.

    • De acord. Astia sunt oameni care au impresia ca li se cuvine totul in viata. De cele mai multe ori le lipseste bunul simt elementar.

19. Printesa, meet u there!! 😀
    ajungem pe la 18!

20. Hei,

    Sa fiu sincera, nici mie nu imi place cand citesc articole de pe diverse bloguri sa vad ca se face publicitate. Fie ca vorbim de Dove, Barbie, banci samd. Publicitatea asta se face pentru bani, asta e clar. Dar si banii astia au diverse directii: fie sunt folositi spre uz propriu, fie pentru a ajuta diverse asociatii, fie pentru imbunatatirea blogului, fie… pentru multe alte chestii care nu imi vin acum in minte. Nu ma intereseaza pentru ce faci tu cu ei, Ioana, ma intereseaza doar ca in 40% din cazuri invat din chestiile postate de tine, in alte 30% aflu de diverse activitati( restaurante, locuri etc), iar in restul( desi cred ca e prea mare procentul) vad publicitate. Sa ma scuzati, voi, cei care judecati, dar eu sunt multumita de pondere 🙂 Pana la urma, cati dintre noi putem spune ca facem ceea ce ne place si, pe deasupra, mai luam si bani? Asa ca eu iti voi accesa blogul in fiecare zi, chiar daca uneori sunt de acord cu ceea ce scrii, uneori nu. Si voi face asta pentru acele articole care imi vor fi folositoare. Si iti multumesc anticipat 🙂 Zi frumoasa!

    • superb spus. subscriu.

    • Si eu subscriu. Nu ma deranjeaza absolut deloc sa aflu din cand in cand informatii despre produse noi, indiferent daca sunt fan sau nu:). Pana la urma, daca agreez sau nu, daca cumpar sau nu, depinde de mine. Plus ca sincer chiar am aflat informatii noi despre Barbie din postul asta 🙂 Sa ai un weekend extraordinar alaturi de cei dragi!!!!

21. Ah, imi vine sa fac ceva ce nu am facut niciodata! Sa-ti arat tie si Sofiei colectia mea. Doar asa, doar din cauza comentariilor de la acest articol.

    • Hai, I dare you!

22. Eu am avut papusi Barbie, cine stie daca erau sau nu originale, primite parca de la o matusa.
    Aveam si hainute si patut facut de tata, le facusem casuta in dulapul de la birou :))) Nu stiu daca as cumpara viitorilor mei copii, pt ca acum au aparut atat de multe alte jucarii faine. Dar cu siguranta stiu ca mie mi-a facut copilaria faina – cate haine de ale mamei am taiat eu ca sa ii fac papusii rochite si fuste :)))
    Mi se pare fain sa dai idei de petrecere a timpului liber si altor parinti, poate sunt parinti care nu au timp sa caute ce sa faca in weekend sau nu mai au idei, se poate intampla oricui. Si cred ca pt copii e in primul rand o oportunitate de socializare si cu altii de varsta lor 🙂

23. mai, printesa o fi printesa, dar nu se hraneste cu aer, nici nu pluteste pe norisori.

    si eu sunt super ahtiata dupa produse bio, mi le cumpar in majoritatea timpului din magazine cu treburi organice, dar…dar… mai cumpar si cate un Dove. Poate nu imi permit sa dau in ziua aia 40 lei pe un deo bio, ci iau un Dove. Care… tot mi se pare mult mai ok decat farmec. sorry.

    Care e problema ca are posturi platite? De dove, ma rog. Cred ca tot e mai bine decat sa vad chiloti pe afara, buze-buzite si silicoane in buze.
    Cred ca aici e vorba despre altceva. zic io.

    Felicitari, printesa, pt tot ce faci 🙂

24. Eu lucrez la o companie de cosmetice care este in competitie directa cu Dove si nici n-am sani ca papusa barbie si ma JUR ca nu ma supar pe printesa :)) Really, oameni buni, cand printesa a scanat excelurile cu cheltuielile pentru Sofia de unde muuulte mamici si-au luat info referitor bagajul gravidei/necesarele bebelusului, cand printesa a scris despre muuulte alte aspecte atat de utile noua ca mame sau ca femei, cand a scris retete, sfaturi, cand au curs sute de comentarii de unde cu siguranta multe ne-am adunat atatea informatii utile sau macar ne-am alinat unele dureri sufletesti ca deh, femeile empatizeaza…E o papusa, oameni buni, Barbie e O PAPUSA!! Ce atata suparare?? va comportati ca si cum ii face campanie electorala ca sa fie introdusa obligatoriu in parlament….Si Dove ce mai are?? Ne spalam cu el si ne dam la subrat, ca alte produse nu au…

    • A-ha-ha, adevarul e ca n-ar fi rau sa avem un Parlament plin de papusi Barbie….barem nu le-am plati salarii si n-ar face nici tampeniile pe care le fac stimatii parlamentari…. 😀

25. Dincolo de orice, tipologia femina creata de simbolurile copilariei este marcanta pe parcursul intregii vieti. Este important sa explicam copiilor ca o jucarie trebuie sa ramana numai o jucarie si nu un model de urmat !

    • Mie nu mi-a explicat nimeni ca femeile reale nu arata ca Barbie si ca nu este un model de urmat, cred ca mi-am dar seama si singura privind femeile din jurul meu. De fapt, cred ca copiii sunt mult de intelepti decat credem noi. Eu am avut si Barbie si Cindy si nu am avut niciun complex legat de felul cum arat, ever, apropo de postul de acum cateva zile. De mica mi s-a parut ca sunt o tipa misto, si sunt departe de modelul Barbie. Cand eram la bunici si nu aveam papusile cu mine ma jucam cu stiuletii de porumb, imi inchipuiam ca sunt papusi. Crezi ca mi-a smuls cineva stiuletii din mana de frica sa nu imi creez modele gresite in viata?! Come on, din fericire ai mei au avut mai mult de un neuron, sau poate doar li se rupea de ce fac…

    • Mi-a placut asta cu stiuletii :))

26. Ideea cu publicitatea si ce rating are blogul e inteleasa gresit de cei care ameninta cu plecarea. Nu e in interesul nici unui brand sa isi faca reclama celor care NU sunt deloc interesati de ele, deci nu traficul in sine ca numar conteaza, ci alte aspecte care tin de TIPUL de cititori. Nu se face reclama pe chiar toate blogurile catre orice fel de „public”. Cei care vor sa nu mai intre ever, alegerea lor, dar amenintarea e cam comica, pentru ca nu va avea absolut nici un efect. Nu plange nimeni ca pierde un cititor care nici macar nu era interesat de produs, de textele aparute sau e anti autor. Observ ca recunostinta pentru ce se primeste gratuit, pe timpul si banii altuia nu exista, doar revolta si pretentii. Recomand cartea lui Noam Chomski „Manufacturing consent” – e extrem de interesanta si explica mecanismul prin care coexista mass-media si brandurile sau corporatiile. Au existat acum cateva decenii in America ziare cu enorm de multi cititori care au disparut insa de pe piata. De ce? Pentru ca nu atrageau nici un fel de publicitate. Publicul lor, muncitorii, nu aveau bani pentru produsele la care se facea reclama, deci ele nu au atras sponsori… E doar un exemplu, nu complet potrivit, dar util in context. Nu doar numarul conteaza, in anumite situatii chiar deloc. Acesta este un blog gratuit, nu plateste nimeni abonament, mi se par nelalocul lor puseele acestea de nervi si importanta disproportionata si nerealista pe care si-o dau anumite persoane. O zi faina si linistita tutururor 🙂

    btw: am avut/inca am o Barbie, primita pe la 10 ani. Am tinut-o in cutie cativa ani buni, era singura papusa „buna” si mi-era frica s-o stric.

    • n-am inca o parere despre barbie, insa parca mi-a trecut pe la urechi ca acum exista barbie doctor, astronaut, neurochirurg:) etc; mi se pare ca, integrata intr-o viata si o educatie echilibrate, o papusa de asta poate avea o contributie foarte rezonabila ca sa insuflu fetitei mele ca e perfect fezabil sa fie si desteapta, si educata, si frumoasa. Deja pana creste or sa fie destule guri corecte politic:) care sa-i submineze standardele si asteptarile spunandu-i ca e ok daca nu e frumoasa (sorry, eu sper sa vrea sa fie si frumoasa, prefer sa aiba asteptari prea mari, decat prea joase de la ea insasi; si sunt ferm convinsa ca, pentru a fi frumoasa, in majoritatea cazurilor e suficient sa vrei si sa nu fii neinteligenta).
      Cat despre posturile publicitare ale printesei, mie mi se pare admirabil felul in care sunt scrise de fiecare data, trecute prin filtrul vietii ei, creative, jucause, povesti in toata puterea cuvantului. Postul despre Dove mi=a placut cu adevarat si, sincer, eu n-o sa cumpar in veci un deodorant / gel de dus / crema megabioorganico-scump, pentru ca eu nu cred ca diferenta merita banii; iar intre cosmeticalele din gama de pret in care e dove, povestea pe care o spune marca lor, faptul ca aleg sa se promovoze cu o anume poveste si nu cu alta, sau pe anume bloguri si nu pe altele, ma determina sa aleg dove si nu altceva. Pe scurt, o sa cumpar dove si barbie si oly, mai degraba decat produse concurente, daca asta inseamna ca ei imi ajuta unul din bloggerii preferatii sa scrie in continuare.
      (sorry de comentariul asa lung, of)

27. Eu nu am avut niciodata Barbie, cred ca atunci cand eram mica am tanjit sa am una, din pacate nu am avut posibilitati, mai vedeam pe la prieteni sau Tv cate una din joi in Paste.
    Acum, ca adult mi se pare o papusa nu foarte ok pentru fetite din cauza modelului pe care il promoveaza, dar in aceeasi categorie ar fi si toate manechinele de la Tv sau din reviste, asa ca la fel daca fetita mea va vrea sa aiba o papusa probabil ca i-o voi lua, nu vreau sa se simta frustrata din cauza asta.

    Chiar daca vad ca multa lume e revoltata ca e post publicitar, mie imi place faptul ca si atunci cand ai un post publicitar tot incerci sa aduci o informatie noua sau ceva amuzant, incat cititorul sa simta ca a primit si altceva.
    Eu continui sa te citesc, oricum sunt addicted, e primul lucru pe care il fac dimineata cand deschid ochii si mai lenevesc juma de h in pat, mai ales ca acum sunt in prenatal :))

28. Din moment ce informatiile oferite sunt pertinente, nu jignesc pe nimeni, nu fac rau nimanui, conteaza daca este reclama sau nu?
    Cei care citesc articolele de pe blogul acesta, presupun ca sunt persoane foarte inteligente, cu discernamant si care stiu sa aleaga ce este bine pentru ei si ce li se potriveste. Nu vad nimic daunator in a scrie si a fi platit pentru aceasta…mai ales daca sunt produse pe care le apreciezi.
    Si eu imi laud rujul de buze pe care il folosesc, de exemplu, dar nu inseamna ca oblig pe cineva sa si-l cumpere – identic, si nici nu am incercat sa rujez pe nimeni cu forta 🙂
    P.s. Sunt cam mare, oare sa imi cumpar si eu o Barbie? Nu am avut niciodata… Hmm…

29. Eu m-am jucat ani de zile cu papusa Barbie si nu cred ca acest lucru mi-a afecta in mod negativ dezvoltarea ulterioara. Din contra, faptul ca am facut zeci de haine pentru Barbie si am creat diverse obicte pentru ea (cum ar fi casa) cred ca a contribuit la dezvoltarea creativitatii si a abilitatiilor manuale. Cat despre modul in care arata Barbie, sincera sa fiu, nu imi amintesc nici un moment in care sa fi dorit sa arat asa. E doar o papusa. Nu ar trebui sa fim atat de extremisti.

30. Mie mi se pare foarte tare modul in care inserezi genul asta de publicitate in texte… pe mine ma prinde povestea si de abia la final imi dau seama ca de fapt se promoveaza ceva 🙂 (moment in care, marturisesc, ma cam desumflu 🙂 ) Daaar, revin mereu cu placere. Si acum ceva on-topic: nu am avut si niciodata nu m-a atras papusa Barbie; ma bucur k am baiat si nu trebuie sa am prea multe lucruri de genu’ de cumparat 🙂

31. Printesa noastra draga,
    vreau sa stii ca ai parte de toata sustinerea mea(stiu, nu sunt eu vreo persoana importanta/decisiva in viata ta), dar as vrea sa stiu ca iti sunt alaturi in momentele astea. De fapt, de vreo 5 ani iti stau alaturi zilnic, chiar daca nu reusesc sa iti comentez postarile de fiecare data.
    Atunci cand spun ca iti sunt alaturi ma refer si la faptul ca, pur si simplu simt nevoia sa te iau in brate si sa iti multumesc pentru fiecare moment minunat daruit prin intermediul acestui blog. Am ras cu gura pana la urechi, ba chiar pana cand mi-au dat lacrimile, am povestit, am iubit, am plans impreuna in diferite momente ale vietii si pentru asta te iubesc. Ai reusit sa imi stai alaturi, chiar daca intre noi sunt mii de kilometrii. Ai reusit sa imi alini sufletul, chiar daca nu am avut niciodata placerea de a face cunostiinta una cu cealalta. Ai reusit sa ma”imbarbatezi”/incurajezi sa nu renunt atunci cand mi-a fost mai greu sau atunci cand credeam ca totul este atat de imposibil/irealizabil, de cele mai multe ori doar prin intermediul unor fraze(amarate de propozitii). Pe care cumva noi toti le cunoastem, le stim si le simtim, insa numai tu esti capabila sa le exprimi si sa le”activezi”in felul unic pentru noi si sufletele noastre.
    Pentru asta iti stau alaturi, chiar daca trebuie sa citesc din cand in cand cate o recomandare, reclama sau o publicitate platita. Pentru ca stiu ca prin asta reusesc sa iti recompensez oarecum, in cea mai mica masura tot frumosul si starea de bine pe care mi-o daruiesc postarile tale aici, zi de zi. Pentru ca prin asta simt ca oarecum te incurajez si iti ofer sansa de a scrie in continuare aici, reusind astfel sa impaci si sa asezi lucrurile in viata ta, astfel incat sa fie bine si pentru noi, dar si pentru tine. Daca prin faptul ca accepti uneori anumiti banuti pentru a publica o reclama aici,(am folosit diminutivul pentru ca eu consider o asemenea activitate chiar nevinovata, atata timp cat ai muncit atat de mult sa ajungi la statutul acesta!)stiu ca numai asa reusesti sa ne dedici si noua timpul, sfaturile, opiniile tale(pretioase, dupa parerea mea), atunci vreau sa stii ca eu voi fi in continuare aici, asteptand sa iti devorez fiecare postare zilnica.
    Pentru ca tot s-a vorbit atat de intens la aceasta postare despre diferenta dintre fictiune si realitate: treziti-va, oameni buni! Realitatea este ca Ioana are de trait o viata cu adevarat,cu copii pufosi si deliciosi si un sot care o sustine, insa ca fiecare OM PE PLANETA ASTA-trebuie sa isi castige existenta! Nu poate trai din aer si complimente gratuite primite aici pe blog…
    Numai bine va doresc si o seara cat mai frumoasa! Te imbratisez cu mare drag, Ioana! Raluca A.

    • Da, si eu subscriu!! Nu comentez des (de fapt aproape niciodata), dar de data asta mi s-a pus un nod in gat citind unele dintre comentariile de mai sus. Poate de asta am si plecat din tara, ca m-am saturat de atitudinile toxice ale unor oameni din jur, care se simt entitled… Sunt total de acord cu Raluca, si as adauga ca nu simt ca „trebuie” sa citesc posturile publicitare, ci o fac pentru ca vreau. Imi place ce citesc si cum e pusa problema in ele, si as da click pe orice link macar asa de chestie, pentru ca stiu ca ar ajuta la trafic si poate la banii primiti, eu stiu? In orice caz, pentru tot binele pe care il face blogul, nici nu se pune problema ca autoarea trebuie sustinuta. Nu e o obligatie, ci o placere. Multumesc pentru tot! Si voi reveni maine.

32. Out of topic clar 🙂 , dar tot astept prima scrisoare catre Delfin. Imi plac la nebunie cele catre Sofia si tot astept si eu una catre baietel! Va pup. Sanatate si spor la scris !!!

33. Pare-mi-se că are și iPhone. Dacă știam că ai iPhone, nu te mai citeam, dragă Prințeso, să știi!!! DE CE NU NE-AI SPUS DE LA ÎNCEPUT CĂ AI iPHONE????? Ahhh, stai, și eu am…

34. Off… pe bune????????? Am ajuns sa ne luam de Printesa doar pentru ca promoveaza o papusa? In 23 de ani e prima data cand aud ca Barbie e nociva pentru dezvoltarea mentala a copiilor. Am avut si Barbie si Cindy si ce mai erau, dar pe cuvantul meu ca nu le-am vazut decat ca pe niste papusi. Atat… Ca fata am avut si tancuri si masinute :))) Si pistoale cu apa… Da asta nu inseamna ca acum am un chef nebun sa imi cumpar pistol just for fun sau sa ma duc la razboi sau ca m-au indemnat la violenta. Cred ca ne agitam prea mult pe teme minore. Da, sunt minore… Si faptul ca e produsa de copiii sau oameni care sunt sclavi… Ce siguranta avem ca laptopurile/telefoanele/tabletele de pe care scriem acum nu sunt produse la fel? Paturile in care dormim, farfuriile din care mancam… Da, stiu, exagerez, dar nu stim povestea din spatele fiecarui lucru si nici nu ne putem intoarce in epoca de piatra. Nu putem nici sa cercetam fiecare produs pe care il cumparam, de multe ori informatiile sunt fie ascunse, fie pe jumatate adevarate. Putem doar sa protejam mediul si sa nu mai cumparam produse de care suntem 100% siguri ca au in spate o poveste nefericita. Eu cand o sa am copil, nu o sa ii interzic papusi/pusti/tancuri/pistoale cu apa si mai stiu eu ce. O sa-l invat sa discearna, sa faca diferenta intre bine si rau, o sa-l feresc cat o sa pot de relele de pe strada, de la tv, din ziare etc., pana in momentul in care o sa inceapa sa constientizeze si o sa faca singur alegeri. Asa e cel mai sanatos. Si in privinta posturilor platite, nu pot spune decat ca o inteleg perfect pe Printesa! Si eu am un blog si scriu articole platite, dar asta nu inseamna ca imi oblig cititorii sa cumpere sau ca promovez agresiv. Este foarte important modul de scriere, iar Printesa are un echilibru cum nu am mai vazut pana acum in blogosfera. Reuseste sa captiveze cititorul si sa ii starneasca interesul pentru produs. De acolo, e treaba lui ce face: continua cercetarea sa vada daca e bun sau nu, il cumpara, nu il cumpara, il ignora etc. Si credeti-ma, cand ti se ofera pentru un post publicitar cam un sfert din salariul mediu pe economie, daca nu si mai mult si nu este despre tigari, droguri, fast-food, violenta si mai stiu eu ce, lucruri negative sau servicii si produse care chiar inseala consumatorii, te gandesti serios sa accepti oferta si sa gasesti o modalitate de mijloc: scrii astfel incat sa starnesti curiozitatea. Dar nici nu lauzi produsul, nici nu il vorbesti de rau. Pastrezi o atitudine neutra. M-am cam lungit: Printesa, felicitari inca o data pentru modul in care scrii advertoriale si nu renunta la ele! Atata timp cat nu promoveaza ceva rau, nu daunezi nimanui.

35. Draga Printesa, am decis de ceva vreme sa nu -ti mai las comentarii ca sa nu-ti mai ingreunez si eu munca, dar am continuat sa-ti citesc posturile cu mare placere. Mi se pare firesc (si chiar ma bucur) sa mai scrii si cate ceva care sa-ti aduca un venit, mai ales ca scrii cu eleganta si integritatea characteristica tie. Ptr. mine postul asta a fost unul informativ, nici pe departe o oda adusa papusii in cauza. Desi nu am fost niciodata mare fan Barbie si nici nu m-am decis daca i-o voi cumparat fetitei mele, evenimentul pomenit mi se pare o idee draguta, si as fi considerat vizitarea daca eram in zona (sau continent). Ca orice idee sau obiect controversat, e un punct de inceput a discutiei despre self-immage cu fetitele sau baietei mai mari.
    Produsele Dove le mai folosesc si eu, mai ales batonul antiperspirant (am incercat cateva produse bio, fara aluminiu, care ptr. mine nu functioneaza la fel). Am aplaudat mereu campania lor de marire de self-esteem si self-worth a fetelor, problema care afecteza un numar mare si care daca nu este remediata le poate infuenta tot cursul vietii (in sens negativ).
    Am mai citit postul produselor cosmetice Paula’s Choice (nu stiu daca a fost publicitar sau nu) care a fost f. util ptr. mine, stiam de ele de ceva vreme, aveam si-o carte a Paulei Begoun dar nu stiam pe nimeni care le folosea si aveam emotii sa le comand on-line. Aici si sotul meu iti multumeste ptr. ca mi-au inlocuit niste cosmeticale de 3-4 ori mai scumpe, ptr. acelasi rezultat.
    Ce vroiam sa spun cu asta e ca in continuare iti gasesc postul informativ, educativ si inspirational, e drept ca aceste posturi publicitare nu ma emotioneaza pana la lacrimi cum reusesc sa faca cele in care povestesti despre viata voastra. Sunt mereu alaturi de tine, de la mare distanta geografica, si voi continua sa citesc fiecare cuvant pe care decizi sa-l scrii.
    O zi buna iti doresc alaturi de cei dragi.

36. Acuma, foarte serios vorbind, eu am auzit ca si internetul e produs tot de copii mici. Ma astept asadar sa-l boicoteze toti cei care detin monopol pe umanism, dar altfel nu au niciun pic de empatie si intelegere pentru cineva pe care il citesc de mult. Aaa, si cica are si aluminiu internetul, asa spun ultimele studii. Fugiiiiiiiiiiiiiiiti!

37. Hello,

    Eu am avut vreo trei si, dupa cum au confirmat si alte „antevorbitoare”, nu am dezvoltat tulburari psihice sau de alimentatie :))) Cred ca noi, adultii, cadem prea des in capcana de a cumpara jucarii potrivite pentru NOI (sa nu instige la violenta, sa nu fie prea colorate, dar nici inchise la culoare, sa cante -dar nu prea tare!, sa se justifice pretul, sa fie bio-eco-sustainable , ignorand cu desavarsire nevoia de a testa – da, inclusiv soldatei, tancuri si Barbie – a celor mici (pastrand niste limite de siguranta- adica nu vantai, sange, etc)

    cine nu recunoaste asta fie traieste complet intr-o bula, fie iese din cand in cand, dar doar ca sa manance niste zahar rafinat pe ascuns si sa scrie comentarii jignitoare la articole care nu se ridica standardelor „etice” :))))

    PS. nu sunt mama inca, in ianuarie vine copilul, dar iti multumesc sincer pentru toate informatiile utile pe care le-am gasit aici, pe blogul tau; sa ai o zi frumoasa!

38. Nu tin minte sa fi avut o papusa Barbie cand am fost mica. Eram mai baietoasa de felul meu, asa ca papusile nu ma prea atargeau. Am avut o singura papusa, crosetata, e care am botezat-o Țonțonel. Si atat am tuns-o pe saraca, pana a ramas cheala.

    Ma distrat comparatia cuiva mai de sus, Barbie in cazul fetitelor=un tanc sau o pusca in cazul baietilor. Eu asta am dedus :D. In fine, eu nu am nimic cu papusa. Am lucrat timp de 10 ani cu copii cu varsta intre 3 -14 ani. Multe fetite mari admiratoare a papusii Barbie sau Bratz sau altele de genul. Eu zic sa stati linistite. Joaca cu ele, sau achizitionarea de cat mai multe produse reprezentative, e doar o etapa. Fete care la 6-7 ani erau „obsedate” de Hanna Montana, sa dau acum un exemplu, ca altul nu-mi vine in minte, la 12-13 ani, isi aduc aminte cu amuzament de acele etape.

    Evenimentul mie mi se pare unul dragut. Mi-ar fi placut sa fi existat genul acesta de evenimente cand eram eu mica. Numai bun de iesit afara din casa si socializat, atat copiii cat si parintii.

    OT: Nu stiu daca a fost reclama la produsele Paula’s Choice, dar pe mine acel post m-a salvat. Pana la 29 de ani am avut probleme cu tenul. De jumate de an, arata impecabil. Deci iti multumesc.
    Eu personal admitr un blogger care ajunge sa faca reclama unui produs. Inseamna ca are un cuvant de spus in bransa. Asa ca eu te Felicit.

    • Cel cu PaulasChoice nu a fost advertorial, a fost doar o recomandare din suflet. 🙂 Ma bucur ca ti-a fost de folos!

39. Draga printesa,

    Cu mare bucurie am constatat ieri, cand am incercat sa ma conectez ca sa raspund la unele afirmatii care mi se pareau adresate, ca ai blocat IP-ul de la care ma conectasem in cursul diminetii. Fii fara grija, nu te voi mai deranja cu cititul, desi as putea sa o fac de la vreo cateva zeci deIP-uri din mai multe tari, inclusiv din Ro (sunt de altfel curioasa daca o sa faci efortul sa le gasesti si sa le blochezi pe toate). Si nu o voi face ca sa te pedepsesc si sa-ti scad veniturile din publicitate, cum sugera o cititoare mai sus. Am si eu oaresce cunostinte de publicitate si stiu cum merge treaba. Plus ca oricum nu asta e scopul meu, pedeapsa. Nu, o fac din pura dezamagire personala.

    Care dezamagire nu cred ca poate fi controlata, sau catalogata in „e frumos” sau „nu e frumos” sa fii dezamagit de asa ceva, cum sugera altcineva mai sus. Mai ales ca motivul l-am explicat si argumentat, nu e o simpla diferenta de gusturi, ca mie-mi place albastru si tie verde. Inca o data, mi se pare ca ultimele publicitati nu se incadreaza deloc in linia editoriala pentru care am inceput sa te citesc. E o parere personala, pe care am argumentat-o cred eu calm si politicos (cuvinte de genul”cacat”, „proasta” si „ipocrita” au venit, din cate am recitit, de la tine si sotul tau).

    Si inca o data, nu principiul de a face reclama m-a deranjat (mi se pare ca l-am si spus intr-un comentariu mai sus), altfel as fi reactionat de mult. Ci de a face reclama in mod repetat la produse care MIE mi se par, dpv etic, incompatibile cu articolele tale de fond. Dar e parerea mea personala si tu faci ce vrei cu ea. Faptul ca poti sa recomanzi un produs cu saruri de aluminiu ca un super cicatrizant al pielii ranite dupa ras, cand se stie ca aluminiu se gaseste in tumorile la san si ca absorbtia lui e maximala pe pielea iritata, mi se pare, mie cel putin, un pic unethical.

    Dar, once again, e doar parerea mea. Prezentata pentru ca imi imaginam ca te intereseaza, formulata fara jigniri si argumentata. Daca nici o simpla parere opusa nu poti accepta fara blocari de IP-uri, nu pot sa fiu decat dezamagita.

    O sa ma mai conectez, poate, peste ceva timp sa vad din pura curiozitate daca mi-ai publicat comentariul, de la un alt IP daca l-ai blocat si pe asta. Dar fii fara grija, ma voi tine de cuvant, restul articolelor nu le voi citi, pofta mi-a trecut de mult.

    • GROW UP !!!!

    • :)) Nu-i scade ei nici un „venit” ca pleaca 3 cititori, 5, 9, 50. Hai, din 9.000 cati sunt sau or fi, zic si eu un numar, unul face prapad? 🙂 deja mi se pare nu comic, ci ilar modul in care cineva se considera atat de important. Din 9,000 de cititori, uite eu nu-s nici in tara, deci n-o sa merg la evenimentul Barbie si nici n-am copii, deci nu o sa cumpar papusa. Articolul mi s-a parut interesant ca informatie. Reclama nu mi se adresa MIE in mod particular, ce-ar fi sa nu mai luam totul personal? Ci banuiesc ca se adresa mai ales acelora care se gasesc in target, iar pentru restul, e un articol interesant, reusit, mai afli ceva, nu inseamna ca neaparat trebuie sa fii super convins. Daca 5-10 vor merge la eveniment ca au citit aici sau vor deveni mai interesati de papusa, reclama si-a atins scopul. Atat. Nu va mai lamentati atat ca plecati voi si scade traficul. Pleaca unul si vine altul, simplu. Dar motivul pentru care se pleaca e copilaresc.

      Tu nu trebuie sa o idolatrizeze pe Ioana si sa te astepti ca ea sa fie perfecta pentru tine. Ea e un om normal cu talent la scris. Da, ii poti admira sau poti rezona cu anumite principii pe care le are, dar eu ma indoiesc zau ca asta-i marele motiv pentru care o citesti. Ca daca era seaca in scris, n-o citeai, oricat de mult rezonai cu „principiile”. Am scriitori preferati despre care nu stiu mare lucru in ceea ce priveste viata personala. Unii pot fi simpatici, altii nesuferiti… dar eu ii citesc pentru cum scriu, nu trebuie sa fiu de acord cu TOTUL, cu orice face parte din viata lor. Eu nu sunt de acord cu absolut tot ce scrie ea, dar imi place cum scrie. Suntem oameni diferiti si asta e ceva frumos, nu motiv de cearta, de suparari si dezamagiri. Dar am uitat sa ne bucuram de diversitate, de diferente. De ce nu stim sa luam de la oameni ceea ce rezoneaza cu noi si atat? Nu inteleg asteptarile acestea exagerate, mai ales fata de cineva pe care personal nu-l cunosti, nu ti-e best friend, nu iti imparti viata cu acest om.

      Faptul ca eu sau x intram aici NU e o favoare pe care i-o facem Ioanei ca sa-i aducem trafic, nu asa trebuie abordate lucrurile. Ea ne bucura, intristeaza, informeaza pe noi pe timpul ei. Favoarea ne-o face ea noua. Ea ce face cu traficul asta daca nu il foloseste deloc ca unor cititori nu le convine? Il inrameaza? Serios acuma, atitudinea e: pai tu, Ioana sa scrii despre ce vreau eu si cum vreau eu, gratis, sa am eu entertainment zilnic. Repet: gratis. Eu nu cotizez cu nimic pentru articolele informative ce sunt mai bune ca cele ce apar in unele reviste pe care chiar dam bani lunar (si da, si alea-s jumate reclama). Dar daca doamne fereste pune o reclama la ceva cu care eu nu-s de acord, ca Dove si Barbie care pentru mine sunt satana, atunci plec. Ce atitudine e asta? Si legat de „sunt produse mai bune, etice” etc. pe care le-ar putea recomanda, mai cercetati, ca nici un brand nu e sfant. Orice ar posta nu ar fi complet ok pentru unii sau altii. Si la asta se poate raspunde cu totul altfel decat „imi iau jucariile si plec” dupa ce ma dau bine cu fundul de pamant. Eu iau de aici doar ce imi place, nu trebuie sa imi satisfaca Ioana toate nevoile de cititor rasfatat. O zi buna!

    • Nu inteleg de ce revii, de ce tot scrii aici, pe cine vrei sa convingi de ce? Te rog, te rog mult, lasa-ma. Fii dezamagita de mine si lasa-ma in pace. Cind citesc comentarii ca ale tale mi se face lehamite si de scris si de interactiune si de toate. Nu pricep, zau. Dar nu nu, te rog sa nu-mi explici, lasa-ma nesalvata.

    • stii cum se zice: lasa-neeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!! lasa-neee!!!! te rugam, tine-ti pentru tine dezamagirea..

40. Pot sa inteleg ca unele persoane sunt dezamagite de continutul unor articole, si e in regula, dar nu pot sa inteleg inversunarea cu care combat continutul respectiv. Pot alege ce sa citeasca. Pot sari peste articolul respectiv.
    Eu personal, printeso, admir foarte mult stilul in care scrii si mai ales ce scrii. Mi-au fost de mare folos multe din postarile tale si sunt sigura ca voi gasi si pe viitor multe informatii utile si povesti frumoase si amuzante, ce ma fac mereu sa revin zilnic pe blog!

41. Am citit doar un sfert din comment-uri si am inteles ca autoarea e blamata (paradoxal, in acelasi timp) pentru ca:
    – ii place Barbie
    – scrie despre Barbie fara sa ii placa de fapt
    … si m-am mirat cat de invesrsunate de indoctrinate sunt doamnele care lupta impotriva indoctrinarii. Dar, ma rog, asta mereu ma uimeste…

    Zau asa, Barbie ori Monster High, copilul meu are acces la orice. Am destula incredere in valorile pe care i le insuflu ca sa nu ma sperii de o papusa sau de ce inseamna ea.

42. Printeso, scopul a fost sa arat si „the other side of the story”, pentru ca ma gandeam ca poate le-ar interesa pe fanele barbie sa stie cat de roz e viata fetitelor care le fabrica. Dar am fost imediat acuzata de ipocrizie, mi se spune ca alte lucruri sunt si mai negre, fie. Fiecare alege sa trieze ce vrea si ce poate in obiectele din viata lui ca sa fie impacat cu sine.

    Scopul meu a fost deci unul pur informativ, nu voiam in niciun caz sa te supar, daca s-a intamplat imi cer scuze pentr asta.

    Vad ca mi se reproseaza si o lipsa de maturitate, fie. Eu cred mai degraba, din cate am citit aici, ca romanii inca nu sunt pregatiti sa auda sau sa vada unele lucruri, si e normal, inteleg. Mai vorbim peste vreo cativa ani.

43. Oare mai e vreun post de al tau cu peste o sută de comentarii? Ce-i drept, inca nu am ajuns la zi cu cititul din urmă. Sunt la 2011, cand căutaţi cazare in Thassos 😀
    Si nici nu m-am uitat atent la numărul de comentarii la celelalte.
    În altă ordine de idei, bravo! Blogul tau chiar ar putea fi studiu de caz pentru vreun viitor licenţiat in comunicare.
    Cât despre Barbie, atât am de zis: şi publicitatea negativă tot publicitate e. Aşa că înverşunaţii care nu o plac şi au comentat atât să îşi argumenteze punctul de vedere i-au mai băgat nişte firfirei în cont :))))

    • Sint cred peste 100 de posturi cu mai mult de 100 de comentarii.

44. Ce război poate provoca un articol despre o păpuşă Barbie. Acum mi-e clar ce caută de fapt ruşii în Ucraina, o caută pe tipa aia care se crede Barbie.

45. Un scurt PS pentru Adina: si mie mi se pare extrem de hilar felul in care te chinui sa ma convingi de ceva ce am spus ca stiu deja 🙂 faza ca click ul meu sau lipsa lui nu va afecta cu nimic negativ veniturile printesei. Asta incercam si eu sa zic (ca oricum nu in ideea asta plec, si ca si daca as conta pt jumate din lectorat tot n-as fi facut-o din razbunare sau chef de pedepsit), cred ca ne-am inteles gresit.

    Cat despre de ce citesc un blog sau altul, poti sa fii sigura ca bloguri care explica cum sa trimiti la colt copilul sau cum sa-l sevrezi la 2 saptamani n-au mai avut parte de o a 2a vizita a mea, oricat de bine sunt ele scrise. La polul opus, citesc bloguri scrise de moase cu zero talent literar doar pentru ca-mi place mesajul transmis. Nu credeam ca sunt asa de extraterestra sau dau atata importanta fondului mai degraba decat formei. Aici era unul din locurile unde le gasisem pe amandoua (chiar daca uneori nu eram intru totul de acord cu parera printesei, linia directoare mi se parea ca mi se potriveste). Ca merita asta bani nu am negat ba chiar am confirmat. Cati si la cat entertainment avem „dreptul” pe gratis, sincer genul asta de negocieri nu ma pasioneaza, ca sa folosesc un eufemism. Urmaresc cateva bloguri de o calitate exceptionala, absolut fara publicitate, scrise din pura convingere si altruism. Altele care scriu un paragraf o data pe saptamana, apoi nimic timp de 2-3 luni, nu-mi plac mai putin pentru asta si nici nu sufar de lipsa de entertainment pentru atata lucru. In toate cazurile de mai sus, le sunt recunoscatoare autorilor pentru daruire, niciodata nu mi-a trecut prin gand ca mi s-ar cuveni prin definitie atata doza de articole pe saptamana (fie ele pe gratis sau cu pretul unor bannere cat roata carului, ca vad ca pretul e un parametru tare important in rationamentul tau).

    Inca o data, eu am adus aici niste informatii. Felul in care au fost primite mi-a taiat cheful de a reveni ca si cititoare, impresie si decizie pur personale. Ce faceti voi cu informatiile astea, e decizia voastra. Dar argumentele de genul „las’ ca si restu’s la fel, de ce sa schimbam noi ceva” sunt printre cele care ma aduc la ideea ca romanii inca nu-s pregatiti sa auda unele lucruri, ma fac sa zambesc si sa-mi vad de drum cel putin pentru vreo cativa ani, dupa cum am mai spus.

    • Da, ai dreptate, am citit din nou ce ai scris, am comentat la ce ai scris tu avand in minte alte comentarii de mai sus, era cineva care declara ceva de genul ca face parte din trafic si pleaca si etc si am.

      Legat de Barbie si conditiile in care sunt facute papusile astea, nu cred ca informatia pe care ai prezentat-o ti-a adus critici, ci continuarea, despre cat esti de dezamagita nu doar de acest post, ci si de altele si ca acesta e motiv suficient sa pleci, in ciuda faptului ca au fost poate alte sute de posturi care te-au facut sa te emotionezi sau sa afli ceva util. Mie in general modul in care taiem oameni de pe lista ca nu ne convine ceva, un lucru, mi se pare cam extrem. Dar da, e parerea mea. Nu stiu de ce generalizezi ca romanii nu-s pregatiti pentru nu stiu ce adevaruri, nu cred ca e cazul. Te-as intreba daca esti sigura ca brandurile pe care ai sugerat sa le promoveze sunt chiar asa de curate pe cat le crezi. Eu nu stiu, dar nu as baga mana in foc pentru nimic. Chiar in seara aceasta am vazut un documentar despre un brand olandez, pe etichete scrie ca e made in Netherlands etc. Adevarul? Hainele, cu tot cu etichetele frumos cusute sunt facute in Bangladesh, in conditii inumane. Despre unele branduri nu se stie nimic poate pentru ca nu sunt atat de mari ca Barbie sau pentru ca nu a scormonit cineva bine de tot… Iar in fata unor astfel de lucruri nici nu stiu ce reactie sa am, pentru ca practic nimic nu este ce pare a fi, probabil nici hainele de pe mine nu-s ok si eu nu stiu asta. Am vazut cateva documentare la care mi-a picat falca. Unul era despre un brand de jeans pe eticheta carora scria mare soi lat ca 30 la suta din pret se duce catre nu stiu ce caritate, asta in conditiile in care jeansii aia erau facuti de niste copii cocosati de munca. Nu stiu care este solutia. Dar nu mi se pare in nici un caz ca Ioana e problema. Nu rezolvi ceva ca nu-i mai citesti blogul, puteai sa ii prezinti informatiile si sa astepti un raspuns inainte sa continui cu „sunt si dezamagita si mai si plec”. Poate gasirea unei petitii care sa ii oblige pe cei de la Barbie sa schimbe ceva ar fi mai utila si o metoda mai realista de a schimba ceva pe termen lung.

      Daca ar fi sa generalizez si eu, as spune ca multi romani nu sunt pregatiti sa nu mai separe un hobby de un job. Adica blogul trebuie sa ramana ceva pentru timpul liber si placerea personala, nu e „munca” si nu poate fi aducator de bani. Pentru ca orice ai spune ca problema e cu Dove sau cu Barbie, de fapt orice publicitate ar fi ar reprezenta o problema pentru unii sau altii. Iar pretul vazut intr-un banner cat roata carului… in fine, poate fi ignorat daca intr-adevar deranjeaza vizual. Iar posturile acestea au taguri chiar sub titlu, pot fi sarite, la fel cum poti sari intr-o revista pagini sau la tv programul. Insa da, de fapt, e alegerea ta sa mai intri sau nu si sincer nici nu mai stiu de ce am intrat sa comentez. M-am enervat de fapt de enervarea altora, nu a ta in particular, ci a ta plus a altora in total. O seara buna!

      btw: documentarul The Corporation mi s-a parut interesant, dar m-a lasat si cu un gust amar, ca daca vine vorba de boicotat ar trebui sa boicotam totul, poate chiar si corporatiile/sau micile companii la care suntem unii dintre noi angajati, nu doar branduri de haine, papusi, cosmetice etc.

    • Si inca ceva. Ai cumparat vreodata ananas, rosii aduse de cine stie unde, vanilie, sau creveti din Thailanda? Daca da, atunci nu esti foarte diferita de cineva care a cumparat o papusa Barbie pentru copilul sau, pentru ca si cu ele sunt probleme grave. Si acestea sunt doar cateva exemple, din multe altele care exista in legatura cu n produse banale pe care le cumparam zilnic. Nu vreau sa argumentez ca all is rotten, nu avem ce face, ci pentru ca te arati extrem de dezamagita de cei care ar folosi anumite produse cand si tu ai putea fi in aceeasi categorie. Dar poate nu esti si stii totul despre tot ce cumperi.

      Mai multe articole despre alimentele de mai sus aici: http://www.fairfood.org/

      Oamenii din acest ONG nu militeaza pentru „jos cu ananasul, nu-l mai cumparati!”, ci incearca sa lupte pentru imbunatatirea conditiilor de munca a celor din Filipine de exemplu. Mie asta mi se pare mai eficient. Si mi s-ar fi parut mai eficient si daca ai fi adus info despre Barbie fara patima si dezamagire si povestea cu intratul de pe alte IP-uri, pentru ca cele din urma ti-au acoperit cu totul mesajul despre care spui ca s-a vrut a fi pur informativ. O zi frumoasa!

46. cand eram mica mi`am dorit mult o papusa Barbie si am primit una. m`am jucat multi ani cu ea si am avut grija de ea, cand am fost prea mare pentru papusi am dat`o altei fetite care s`a bucurat la randul ei si s`a jucat cu ea.
    legat de reclame, e de apreciat efortul de a scrie o poveste lunga si coerenta si de a nu arunca un copy paste dintr`un comunicat de presa. banii nu cresc in pomi si un blog e o sursa de venit. de ce sa nu profiti de talentul/hobby`ul tau ca sa faci si un ban pe langa? don`t hate the playa, hate the game.

47. Mi-am adus aminte de o fază funny de acum mulţi ani: nişte prieteni au un băiat care pe atunci avea cam patru ani, merg într-o zi la nişte cumpărături, copilul se opreşte la raionul cu păpuşi şi începe sa zbiere că vrea Barbie. Pe părinţi i-au trecut sudorile alea reci, au încercat să îl îmbie cu tancuri, rachete, arme laser, nimic, urla că vrea păpuşa aia! Ca să scape de scenă au cumpărat-o, şi nu prea au dormit bine în noaptea aia. A doua zi dimineaţă, după alte zbierete şi plânsete, copilul s-a dus la grădiniţă cu păpuşa după el. Dupăamiază ambii părinţi la gradiniţă, au aşteptat să plece toţi şi cu voce pierdută i-au explicat educatoarei păţania şi o roagă să le spună dacă nu a observat ceva mai ciudat la copilul lor care, nu-i aşa, e băiat. După o porţie zdravănă de râs tanti le-a spus „staţi liniştiţi, el şi ceilalţi băieţi toată ziua s-au uitat sub fusta păpuşii, iniţial chiar am fost intrigată de ce stau toţi ciorchine într-un colţ” 😀
    Şi referitor la polemicile fără rost, am dat şi eu nişte click-uri deşi sincer vă spun, nu o să-mi iau Barbie.

48. 🙂
    Ultimul tau mesaj ma face sa rad, adina, pentru ca e exact ce m-a scos din sarite la primul mesaj (pe care l-am scris putin impulsiv si eu, in orice caz nu la rece, recunosc). Adica in loc sa luam la cunostinta si sa discutam constructiv despre ce putem face (sau nu) ca sa imbunatatim situatia, sarim imediat pe persoana cu un „las ca nici tu nu esti mai presus, bag mana-n foc”.
    Intamplator cumpar rosii numai in timpul sezonului si de la producatorul bio din satul vecin. Ananas si banane, rar si numai fairtrade. Creveti n-am cumparat decat direct de la pescari, cand ma aflu intr-o zona maritima unde se pot pescui. Electrocasnicele si electronicele le limitam la maxim si uzam pana la refuz. Haine cumpar 95% second hand sau le fac singura. Restul 5% le cumpar bio, fairtrade in mare majoritate. (Anticipez, daca cumva ii vine cuiva in minte inca vreun domeniu in care sa ma prinda in flagrant 🙂 )
    Nu scriu asta ca sa arat cat de perfecta sunt (si nici nu sunt, am si eu cateva „puncte sensibile” in domeniul asta, mi le cunosc si lucrez la ele) si ca sa spun ca toata lumea ar trebui sa faca la fel, altfel ma supar pe toti. Si sigur si la punctele unde am luat atitudine se poate si mai bine, nu neg asta. Deocamdata mi se pare ca in Ro e de-a dreptul imposibil sa traiesti asa cum fac eu. Dar schimbarea mea, faptul ca intr-o zi am inceput sa-mi pun intrebari si sa vad ce pot schimba ca sa imbunatatesc ce aflam, ei bine, au pornit de la comentarii de genul primului pe care l-am postat.

    Dupa cum spuneam, e greu in Ro sa traiesti asa. Mai ales pentru ce e legat de mancare, alternativele sunt reduse si de mancat tot trebuie mancat ca sa traiesti! Cam la fel si pentru haine. Dar pentru categoria gagdet-uri exista marja de manevra. Si pt barbie de exemplu, a o cumpara second hand sau a nu cumpara accesorii noi ci a le face singur, cum sugera cineva mai sus, e deja un bun inceput pentru a impaca si capra si varza.

    Spuneam ca romanii nu sunt pregatiti sa auda unele lucruri pentru ca, in loc sa convearga discutia spre „ce facem acum ca am aflat, ce solutii cautam”, a deviat din scurt spre „las ca te prind sigur si eu pe tine cu matza-n sac, sigur ai tu un iPhone, ca doar toata lumea are, clar!”. Dupa care hop! mai facem o glumita despre iPhone si ne facem ca n-am auzit ce voia sa zica de fapt.
    Dar inteleg, dupa cum ziceam undeva mai sus, atatia ani de lipsuri in comunism si de dresaj in scoala de tipul „orice, numai sa nu fiu eu ala care a gresit mai mult” nu se sterg asa usor. Nici metamorfoza mea nu s-a facut de pe-o zi pe alta. Si nici nu e neaparat necesar ca toata lumea sa faca la fel.

49. Eu cred ca in metamorfoza ai devenit putin prea inversunata.

50. Doamne ce de inteligente pe aici, dacă le știți voi pe toate de ce mai citiți aici? Creați vă propriul spațiu virtual unde puteți discuta despre ce vreti.
    Prințesa, mulțumim de info, nu știam de eveniment, o sa mergem pentru ca pitica mea are Barbie, are și păpuși românești si la 6 ani nu da importanta la siluete și accepta și păpuși grase și slim asa cum și oamenii sunt de toate felurile!