Ac de cojocul atingătorilor de copii

110 comentarii

1. Dacă-ți vine să crezi eu încă mai am coșmaruri cu oameni necunoscuți care mă pupă și mă trag de obraji deși astea mi s-au întâmplat în urmă cu ceva zeci de ani ! că, na, eram tare frumușică la doi-trei ani 🙂 Da, nu am uitat nici până în ziua de azi așa că eu în locul tău le-aș da una în cap, nu doar să le aranjez căciula.

2. Amen princess!!!!Multam fain de ideile genioase de a scapa de astfel de specimene pe care eu personal le detest!!!Have a great week!!!!

3. Bună tactică, o dau mai departe! Eu n-am copii, dar am amice care au şi sunt agasate de fenomenul ăsta. Ba se interesectează cu persoane care le ciufulesc părul copiilor, ba cu unele care îi gâdilă sub bărbie ca pe purcei, ba cu altele care dau să-i pupe… WTF?
   Ba o prietenă mi-a povestit că, în Herăstrău cu ghemotocul de 5 luni fiind, s-a aşezat pe o bancă şi s-a apucat să citească ceva. Bebe dormea în căruţ. Băi şi vine o cuconetă care, întrebând formal „ah, cu micuţul la aer curat?”, nici una nici două se apleacă asupra căruţului şi dă să ia în braţe copilul :-O Mă-sa a sărit ca arsă, cucoană eşti nebună?! Aia, că ce… ce rău face, e un copil doar! Bebe s-a trezit şi s-a pus pe urlat, la care cucoana „vezi, are nevoie de afecţiune!” :-O

4. Haha, vai ce mutre priceless trebuie sa aiba. La noi e fix invers. Copila mea, extrem de sociabila, ii saluta pe oameni in lift sau in metrou, le zimbeste, le face cu mina, daca mergem mai multe statii ii trage de mineca sau de cordonul de la geanta si le capteaza atentia. Nu stiu daca tine de educatia strainilor sau ceva, dar oamenii nu se baga sa o atinga, sa o mingiie sau sa o ciufuleasca. Din fericire!

5. Si ce faci daca persoana nu este necunoscuta, dar nici suficient de cunoscuta sa poti proceda direct si totusi te enerveaza?
   Inca este vorba de atins burta, dar ma ingrozeste ca o sa faca asa si cu bebita mea…

   • Stai linistita,atunci nu o sa te mai viziteze nicio persoana nu foarte apropiara,de frica sa nu ii pui copilul in brate iar tu sa tragi un pui de somn. 🙂
     Daca te deranjeaza pusul mainii pe burtica,de ce nu le spui ca nu iti place si ca il agita pe bebe? Oamenii inteleg,dupa ce raman surprinsi de raspuns ca au de a face cu o graviduta in care tropaie hormonii.

   • Eu le spuneam sa fie atente ca.. se ia!

6. Pentru dulciuri ai vreo idee? Eu tot dau de doamne care le oferă dulciuri. Eu le refuz politicos, le explic că le va tăia pofta de mâncare, ele insistă, copiii întind mâinile gata să înceapă să plângă dacă refuz…

   • Ofera-le prezervative! „M-am gandit ca va e pofta!” 😀

   • Foarte tare raspunsul!!! E ceva de invatat din articolul asta 🙂

   • Mi-e rau de la atata ras, zau asa. Mega tare!!!

   • Alexandra, ești geniala!!!! Zău ca merg sa cumpăr un pachet doar pentru acești oameni ????

   • Nu ca e ok ce fac oamenii care ofera ceva de mancare copiilor straini, dulciuri sau nu, dar sa stii ca dulciurile sporesc pofta de mancare 🙂 pe moment capeti energie si apoi dau senzatie de foame, exista studii care chiar indeamna asta in tratamentul anorexicilor, ca inainte de masa sa manance ceva mic cu zahar

   • :)) right.

   • Vorbeste cu micutul de acasa, ii spui „Nu ai deloc voie sa iei nimic de la nimeni. Oamenii necunoscuti pot fi murdari, bolnavi si tu daca atingi ce-ti dau ei, te poti imbolnavi. Iti ofera cineva ceva si tu totusi il vrei, vi si imi ceri mie si-ti iau si eu” …Avem 8 si respectiv 4 ani si a tinut pana acum :)) chiar bine as putea spunse, in sensul ca eram intr-o zi la joaca si finea fata intr-un suflet la mine (era prima data cand i se intampla) „Mami, mami am voie sa iau de la mamaia lu` Xulescu pufuleti?” si i-am zis „Nu mami, ca apoi Xulescu nu o sa mai aiba, dar hai sa-ti luam si tie” si mamaia nu a mai oferit nimic apoi.. Bine in cazul nostru, noi frecventam acelas loc de joaca si ne intalnim mereu cu aceleasi mamai :)))) pe strada o singura data mi s-a intamplat sa fiu cu printesa in carucior si o batranica s-a apropiat de mine si mi-a cerut voie sa o mangaie si mi-a dat 2 lei parca :))) ca cica sa faca si ea pomana nepotelului pierdut, sa-i iau ceva bun la copil si sa zic cum se zice la pomana (nu cred ca stiu cum se scrie O.o :))) ) dar restul de ”vaaaaai da` ce plange…”, ”vaaaaai da` cum face…” ma scot din sarite rau de tot ca si clasica ”sigur a auzit in familie cuvinte d-astea” >..<

   • La asta cu „vaaai, da’ de ce plange” am gasit eu o replica buna care inchide gura: „daca as sti, as scrie o carte si m-as imbogati!”. Pam pam. Works like magic.

   • Eu am invatat-o pe fiica mea sa intrebe daca are voie sa primeasca cand i se ofera dulciuri, si atunci vor interactiona obligatoriu cu parintele care isi poate da acordul sau nu.

7. Foarte suparator este si cand anumiti cunoscuti recurg la un comportament similar…ba mai rau, cand unii membrii ai familiei o fac. Sincer, ma deranjeaza chiar si pupaturile alea exagerat de apasate pe obraji. Sa nu mai spunem de insistentele ca cel mic sa le spuna ceva, ce vor ei, o poezie, un cantecel, etc. Cum sa procedam in situatia asta, fara sa fim considerati deplasati? De multe ori un ton ironic nu este suficient…

   • Noi nu am iesit cu maimuta la plimbare, am iesit cu copilul, maimuta face totul la comanda, copilul nu! Asta e replica care ii lasa masca pe cei mai multi dintre interlocutori, cand intreaba copilul de vreo poezie; daca ea doreste sa spuna cuiva spune, dar daca e se cere nu.

8. Haha!M-am distrat copios.Foarte tare Sofia si bune ideile tale!

9. …pe ai mei ii pupau babele vecine ( stam la sat) ….muream nu alta…acu am scapat ca suntem mai mari…dar..tra sa tin minte..buna idee!!1

10. La noi inca nu pot pune mana ca e bb purtat si il pot ” apara” . Cand o sa mai creasca o sa tin minte tactica asta. Mai stiam de la o mamica ca le dadea direct peste mana

11. In China nu exista aceasta problema. Chinezii pot/sunt obisnuiti/nu e deplasat sa puna mana pe copii, dar inchipuieti reactiile occidentalilor cand au venit chinezii aici si s-au apucat de pipait. E vorba si despre obiceiuri culturale.
    Numai ca in Romania toti avem cam aceleasi obiceiuri, deci noi, parintii, trebuie sa ne transformam in gardieni pentru copii si educatori pentru oameni mari. Pfff!

12. Deşi bebe al meu are doar 3 luni jumate deja am experimentat si eu neplăceri din astea. Prima data, cu burtica mare. Aveau toti de aveau cu burtica mea. Cel mai tare m-am enervat când un băiat, pe care îl cunosc de altfel dar nu suntem asa apropiați s-a napustit efectiv asupra burtii mele si a pupat-o! Iar cu bebe, eram înainte de Crăciun cu el in Manduca si cautam o stea pentru vârful bradului şi o doamnă l-a apucat de manuta… Am zis ca o mucific :)))

13. oooh da! Articolul asta vine la fix. Eu si pitica mea de 3a9l calatorim des cu ratb-ul si inevitabil trebuie sa fie unul ca cei mentionati de tine mai sus. Dar si mai tare ma enerveaza cei ce incearca sa o ajute pe mica mea sa coboare din masina tragand-o pur si simplu de brat, desi vad ca o tin EU de manuta si incearca sa coboare singura!!!! Saraca ma mitie si sta suparata jumatate de ora cu intrebari de genu: ‘de ce ma tinit tanti aia de mana?! M-a aatiiins!!

14. Geniala atitudine!!! :))))) Mi-a trecut si mie prin cap sa fac din astea – pentru ca si in Grecia copilul altuia e copilul tuturor, dar mie, recunosc, mi-a cam lipsit curajul. Nu-i nimic, acum ca am vazut ca da rezultate…. cred ca o sa-mi mearga vestea in oraselul meu de pe insula ;))))))))

15. super..la noi toti cu care ma intalnesc ii pupa mainile..( nu stiu de unde e moda asta..nu stiu la ce ii ajuta pe ei treaba asta!! sau poate cred ca ii face o placere copilului..si nasa lui( si ei nu stiu cum sa ii zic) ca deh e nasa ..greu dar cu atitudinea asta cred ca s ar schimba!..

16. Si mai sunt cei care ofera ceva de mancare copiilor…scot din buzunare bomboane, bucati de paine, covrigi si le ofera. O singura data s-a apropiat de noi o fetita mai mare cu o punga de caramele si m-a intrebat politicoasa: Doamna, are voie baietelul Dvs sa manance bomboane? Am fost impresionata. Prima si singura data.
    Pentru ca in rest, au o placere nebuna sa le indese in manute tot felul de chestii masticabile. Si nu, ai mei nu arata subnutriti sau infometati :-))

17. Ah, ce faze cunoscute! Si eu, cu doi copii mici, adorabili, aceleasi situatii, doar ca mi-era jena sa reactionez asa „pe direct”. Baietelul, de trei ani, deja se descurca admirabil la smotoceli de genu’, cu un „ata-ma=lasa-ma” si „nu ma paci= nu-mi place” seci! Mamarutza mea pufoasa de 6 luni, cu obrajori ca niste gogosi si manute dolofane cu gropite, e mai greu de aparat. Ultima scena de genul s-a petrecut de Craciun, cand am fost la bunici in vizita si acolo, unde bunicul bietul nu a indraznit nici macar sa-si ia in brate nepoata sa nu cumva sa o supere, d’apoi sa o mai smotoceasca, se gaseste o”doamna” aflata in vizita sa mi-o pupe (pupaturi d-alea cu multe bale) si pe obraji si pe manute, de nu mai stiam cum sa ma dau mai in spate si sa trag copila din calea ei. Mai mirosea si a alcool. M-au trecut toate apele si mi-a fost o ciuda ca am fost o bleaga si nu am zis nimic! Am spalat la fata dupa… 😀 Bune de pus in practica metodele tale! Si nici eu nu vreau sa aud de chestii: dar ce are draga, doar o pupa/atinge, nu o mananca… Mor incet!!!!

18. Da, si eu am un stress cu necunoscuti care nu sunt atat de necunoscuti, cum ar fi vecini, cunostinte ale unor prieteni, etc. Cu cei total necunoscuti cred ca nu as avea o problema sa adopt o astfel de tactica, dar cu vecinul de la 3? 🙁

19. ah mi se pare geniala abordarea ta. eu nu am copii, dar ma gandesc de multa vreme la o strategie de genul asta, pt ca nici mie nu mi-a placut cand eram mica sa puna oricine mana pe mine, ca sa nu mai zic de buze umede si urat mirositoare … 🙁

20. Culmea ca acum nu mai prea patesc asta cu baiatul, desi e inca mic si dragalas, dar cand era bebe frecvent il pupa lumea pe manuta. Si asta mi se pare groaznic, pentru ca bebelusii isi baga mana in gura, si baga toti microbii altora. Si de multe ori recunosc ca mi-a fost jena sa spun ceva, doar il stergeam repede pe mana cand nu se mai uita persoana respectiva. Acum cred ca am obrazul mai gros si as comenta, dar asa e, la inceput e mai greu.

    • Dana,

      Noi avem două strategii:
      1) celor apropiați le-am spus clar, de la început că au voie să-l pupe pe pantaloni (dacă vor neapărat să-l pupe); nu au voie să-l atingă pe mână / față sau alte zone neacoperite de haine;
      2) străinilor le spunem că e timid, să-i acorde puțin timp (altfel se apucă de plâns) și până se acomodează le povestim ce ne-au supărat alții când l-au pupat pe mână…

      Funcționează.

21. Heh. Eu acuș fac 30 de ani și, pentru că am un nas mic, mă trezesc cu străini care mă apucă de nas sau mă obrăjesc. N-am nimic cu prietenii care mai fac asta, dar cu străinii sau cvasi-străini… mamă-mamă. Dacă eu mă simt așa nasol, nu pot decât să-mi închipui cum se simte un copil. Așadar, metoda adoptată mi se pare foarte adecvată 😀

22. Ai dreptate, mersi pentru sfaturi! Ar mai fi si varianta asta 🙂
    https://www.youtube.com/watch?v=tlFbYb55ORs

    • ahahahhahaha!! :)))
      excelent, m-ai facut ziua, pur si simplu excelent!

    • :)))) demential

23. hai ca asta e buna:))o sa pun si eu in practica treaba cu atinsul copiilor:))

24. bună și nebună… :))) dar bună rău.

25. Fiica mea avea doi ani si dupa ce o doamna imbracata cam fistichiu a”abordat-o” in autobuz,
    a spus in gura mare: Imi place clownul ala mami. Cred ca s-a lecuit personajul…

26. La fix pica postul acesta,multumesc printesa. Daca nu-l scriai tu, l-as fi scris eu ca nu mai pot cu toti afectuosii astia care se napustesc asupra copiilor.
    Fi -mio, Adam,are 4 luni. De fiecare data cand iesim la plimbare, se gaseste musai cate unul, una,care sa-l binecuvanteze( noi stam in Ierusalim). Cand sunt pe faza, ma ‘isterizez’ si pun mana bariera in fata lui si nu dau nici o explicatie iar fata mea spune tot. Se intampla insa sa stea la taica-su in marsupiu si sa se trezeasca vreun afectuos sa-l mangaie pe fata. Si cand prind eu faza e tarziu dar asa de tare ma schimb la fata ca se indeparteaza instant. I-am facut educatie si sotului, ca el e mai bland asa si nu prea ii vine sa repeada oamenii.
    Insa pe cuvant ca data viitoare,ma apuc sa aplic strategiile tale.
    Mi se pare de bun simt elementar sa nu pui mana pe fata copiilor, sa nu-I pupi pe manuta sau orice alta parte a corpului, sa nu le oferi dulciuri sau orice altceva fara a consulta parintele, de bun simt fratilor. Pe langa respectul care li se cuvine, trebuie sa iei in considerare si sistemul lor imunitar fragil si faptul ca le poti transmite n microbi.
    Cum spuneam, pe sufletul meu.

27. Asta este de departe articolul meu preferat!!!! Genial! Pe cuvant c-am sa fac asa! Nu m-as fi gandit intr-o mie de ani la solutia asta!
    Pfuaa!!!! Ce mi-ai placut!!!!
    Multumesc!

28. super articolul. desi inca nu am copii, am observat ca oamenii au tendinta sa atinga copiii altora, in special pe cei mici si pufosi 🙂 si iti dau dreptate. in afara de copiii rudelor sau ai prietenelor nu am indraznit niciodata sa „abordez” un copil strain. in schimb, se pare ca am cumva lipici, pentru ca mi s-a intamplat de multe ori sa vina un pitic si sa ma intrebe ceva sau sa se joace cu aparatul meu foto. si am incercat sa fiu draguta si sa ii explic ce fac eu cu aparatul si am vazut privirile mamelor care parca mai aveau un pic si ma mancau 🙂 asa ca ce e de facut atunci cand copiii sunt cei care vin sa vorbeasca cu tine sau sa te atinga?

29. Ce mișto! Bravo!

30. Foarte corect asa!

    Asta e ca in bancul ala cu tipul care era disperat si vroia sa scape de toate babele ce il „ciupeau” la fiecare nunta intreband-ul: Randul tau cand vine?. a inceput sa faca si el la fel, la toate inmormantarile. 😉

31. Mai sunt si cazurile in care parintele impinge copilul sa pupe pe cineva. Eu ma pun in locul copiilor mici pe care ii pun parintii sa o pupe pe tanti X sau sa stea in bratele matusicii Y. Eu am nepotei mici, de 2-3 ani, pe care ii vad de 2 ori pe an si de cate ori ii vad le duc ceva jucarii potrivite varstei. Copiii respectivi abia ma recunosc cand ma vad si mama lor le spune: „Da-i un pupic ca ti-a adus cadou”. WTF? Eu ma uit stanjenita, il vad pe copil cum se uita speriat la mine gandindu-se: „Da’ cine-i asta si de ce sa o pup?”. Si le spun mereu ca nu e nevoie, incerc doar sa ii strang in brate daca parintele insista ca odrasla sa isi manifeste afectiunea.
    Legat de pensionarii din RATB, am asistat la un moment dat la o scena incredibil de amuzanta. O doamna mai in varsta vorbea cu o fetita (aprox. 3 ani). Discutiile obisnuite: „Cum te cheama? Cati ani ai?”. La un moment dat fetita: „Tanti, de ce esti murdara pe picioare? Nu ai apa acasa? Hai la noi sa te speli ca noi avem destula, mie imi face mami baie in fiecare seara”. Toata lumea din autobuz s-a amuzat, chiar si doamna a ras, in schimb mama fetitei s-a facut rosie si nu mai stia cum sa isi ceara scuze sau sa iasa mai repede din autobuz.

32. Ha ha, ce-ar fi sa raspunda si respectivul adult in oglinda: indreapta palaria mamicii, ba intinde si mainile sa-i fie pupate.

33. Foarte tare analogia si excelent redate reactiile oamenilor care intra cu buldozerul in bula personala a copiilor. N-am facut asa, doar le-am spus ca nu e ok, dar jur ca o sa fac ca mi se pare distractiv 😀

34. Eu sunt fix de partea cealalta, daca vad chiar si o foarte buna prietena cu copilul, nu il ating si nici nu imi doresc. Imi amintesc cand ma pupau peste toata fata si ma trageau de falcute, matusile si deloc nu-mi placea. Asa ca, ramasa poate, cu sechele, nu ating si nici nu imi doresc sa ii ating pe copiii altora.

35. Daaaa… facem!!! Pe mine ma irita si trecatorii care se sprijina de carut sa treaca mai departe. De parca al nostru carut le-ar da super viteza 4g si asa sigur ajung la destinatie. Ia, bre, mana, ca aici sade un bebe mic. Lor ce le zic? 🙂

    • Cum adica se sprijina de carut??? Da ce e bara de sustinere? Frate daca nu te tin picioarele ia un loc pe o banca, ia un baston ceva….cum sa te sprijini de carutul copilului

36. Esti geniala! Merci ca mai dai si altora din ideile tale!

37. Vai de mine!!! Sincer eu nu am patit din astea in orasul meu si merg des cu autobusul. Bineinteles ca sunt oameni care imi spun ca e draguta fetita, imi povestec de nepoteii lor, dar nu pun mana neinvitati si nici nu glumesc cu rapitul copilului. O singura data o doamna foarte draguta mi-a cerut voie sa o pupe pe caciulita si i-am spus ca poate face asta. Pe mine nu ma deranjeaza batraneii, chiar mi se par simpatici, imi aduc aminte de bunicii mei.

38. De aia copiii de azi sunt retardatii de maine..pentru ca au parinti care ii feresc de prea multe,inclusiv de complimente/atingeri pe frunte din partea unor persoane bine-intentionate. Daca nu iti convine sa ii aranjeze cineva caciula copilului tau…in semn de gluma sau bunovointa…stai in casa. Baricadeaza-te ! Sau i-ati masina si lasa RATB-ul…. asta e lumea in care traim..preferi sa iti zica „daca nu faci copilul sa taca ..il fac eu sa taca” ???

    • Ăăăă poftim? Tu atingi străini pe stradă? Le permiți unor străini să te atingă? De ce sint enervarea și umilirea copilului necesare pentru buna lor creștere? Eu cred ca am dreptul sa merg cu ratb-ul si fara sa fiu nevoita sa permit unor straini sa ma atinga, daca asta imi displace. Nu cred ca trebuie eu sa suport mizeriile unor nesimtiti, cred ca trebuie ei sa invete sa se poarte si iata, ma ofer eu sa ii invat daca nu i-a invatat viata pina acum.

    • ia-ti… nu i-ati… mda esti un exemplu fascinant. ai facut sau faci parte si din grupurile „cool” care ciupesc fetele de fund sau le dau o palma din mers pe „falcute” ca sa-si arate admiratia? plus ca daca ii inveti ca e ok sa te ia lumea de manuta si sa te intrebe daca mergi la ei in vizita etc, te-ai gandit ca intr-o zi cu soare poate cineva o sa o ia pe fetita ta cand iese de la scoala de mana si sa o cheme la el acasa si ea o sa mearga cu zambetul pe buze ca stie ca e ok???? de ce consideri ca e normal si chiar adecvat sa faca asta cand sunt bebelusi, dar daca ar avea vreo 14 ani si ar zice unu in ratb acelasi lucru ai lua foc? sau nu? inseamna ca tu ai niste probleme de rezolvat…

    • Diana…tu faci parte din liga profesionista a celor care corecteaza greseli gramaticale tastate ? Asa se pare.Nu am ciupit fetele de fund,stai linistita. Tind sa cred ca tu ti-ai dorit sa fi ciupita insa nu iti acorda nimeni atentie. Si ca sa ma rezum la subiect. Tu si cei ca tine cu americanismele voastre idioate…daca cineva iti atinge copilul,Gata ! e pedofil.Revino-ti in fire !Si… Stai linistita…fetita mea,in cazul in care voi avea una,va fi destul de bine educata incat sa stie ca nu trebuie sa mearga cu altcineva acasa inafara de mine si ca nu e nimic rau daca cineva o atinge pe frunte,sau ii face un compliment….spre deosebire de progeniturile voastre,care …sincer…imi e teama de mentalitatea pe care o vor avea cand vor creste mari. Multumesc pentru discutie. O zi buna.

    • Ovidiu complimente e una, atinsul copilului alta. Ce tie iti place sa sara pe tine necunoscutii in troleu? Copilului de ce ar trebui sa ii placa sau sa suporte?
      Daca e mic e liber la chinuiala sau cum??

    • Te-a mâncat în cur să intri în gura mamelor. :))

    • N-am avut ce face :))

39. Cand eram (nu foarte) mica si bunica mea făcea ditamai pomana de Sf. Mărie, la care, evident,veneau toate neamurile de a 7ea spita, ma ascundeam juma de zi în fundul gradinii si mancam doar mere. Sau coacaze. Sau ….cam atât.
    Alternativa era sa ma baleasca toate babele (moșii erau mai rezervati) pe ambii obraji si sa ma ciupeasca (de asemenea, de ambii obraji) si sa se minuneze ce mare si frumoasa m-am facut. Si apoi sa ma întrebe si a cui sunt. De parca mai conta….

    • Si acum ma intreb daca detestam asta din cauza ca am un spatiu intim ceva mai extins decat al altor oameni sau e mai extins tocmai pentru ca am trecut prin : „OOOO, tzucu-o sa o tzuc, da’ de-a cui esti tu? Ooooo, mandra si mare te-ai facut! Ooooo, tzoc, tzoc, tzoc, TZOC!’

40. Ce bine ai punctat, Ioana.

41. Traiesc in oras nu in vreo salbaticie pe undeva, de aceea probabil ca nu o sa ma credeti ca nu am intalnit pe nimeni pana acum sa puna mana pe copilul meu. Cu autobuzul a fost foarte rar, dar am fost in destul locuri publice si nimeni nu a luat-o in brate sau sa o pupe. Si fetita mea are 2 ani si 9 luni. Oricum nu ii plac strainii in mod special, chiar plange de multe ori la cate unii, doar daca se uita nu stiu cum la ea. Si referitor la replici, nu am fost atenta daca cineva a zis ceva nepotrivit.
    Oricum interesant articolul!

42. Dar eu am o intrebare :). Nu am copii inca, insa pur si simplu cand vad un bebe, nu ma pot abtine sa nu ii zambesc; iar daca observ ca imi raspunde la zambet, de obicei il mangai cu un deget pe pantofior. Nu mi-am permis niciodata sa mangai copilul unui strain pe manuta sau pe fata, pentru ca pe langa pe langa faptul ca poate fi neplacut pentru copil, cu siguranta e un mod bun de a le transmite tot felul de microbi. Intrebarea mea este adresata celor care au deja bebei, as vrea sa stiu daca este deranjant pentru voi cand un strain va mangaie copilul pe piciorul incaltat. Nu de alta, dar nu imi doresc sa deranjez pe cineva. Pana acum nu mi s-a intamplat sa ma lovesc de priviri incruntate, ci din potriva, majoritatea parintilor mi-au zambit si am purtat chiar scurte conversatii.

    • pe mine nu m-ar deranja deloc

    • In sfarsit o persoana cu capul pe umeri. Felicitari !

43. Copilul meu e mai dezbracat decatalti copii, asa e el mai calduros si mi se pare absolut normal, nu toti copiii trebuie infofoliti doar fiindca sunt copii. Si am patit sa puna lumea mana pe el sa verifice daca nu ii e frig si apoi sa imi explice mie ca lui ii e frig de fapt, saracutul si ce ” mami rea ai copile ca nu te imbraca!” WTF??? Le-am zis sa ia mainile de pe el, mai ales de pe pielea lui, ca le rup !!!!

44. Interesanta abordarea ta..
    Eu cred că am fost mai norocoasa, desi am 2 bucalati apetisanti, nu mi s-a întâmplat niciodată ca vreun strain sa mi-i atinga. De pupat nici nu poate fi vorba.. Au existat zambete, remarci, dar nu retin ca cineva sa fi pus mâna vreodată pe ei.
    Cat despre cunoscutii care cer cate un pupic, fetita arata din start falcutele si spune ca e interzis. Daca cumva scapa cineva vreun pupic, se sterge cu atâta patos de nu-ti vine sa o mai pupi a doua oara.
    Cat despre baietel, el nici nu sta la discutii de genul..
    Bebe 3 se va naste peste cateva luni, dar vom fi deja mutati in Germania. Cu el va iesi din calcul problema strainilor, pt ca am inteles ca nemtii mai degrabă îi zambesc unui animal, decat unui copil. .

45. Interesant articol ! Sincer si mie mis a intamplat la cumparaturi am pus fetita in cos ( 1a2l) si fiindca ma aflu intr o tara de bruneti toate femeile waii am crezut ca e papusa mangaiat pe par, etc. Cel mai rau ma m enervat cand am vazut o pe cumnata ca o pupa pe gurita !!?!?!? Mai ales ca avea cateva luni, imi venea sa o strang de gat!

46. Nu stiu de ce, tind sa cred ca am patit cea mai nasoala chestie legata de bebe vs. alte persoane. Eram in maternitate, a doua zi, bebe nascut prin cezariana in patutul lui de spital, eu la baie pentru diverse nevoi. O oarecare prietena a ajuns in vizita fix in momentul in care eram eu ocupata. Draguta de ea i-a adus minunii mele un costumas. Ghiceste cineva ce s-a intamplat mai departe? Nu? Nimeni? Ei bine, cand am iesit din baie, doamna era cu copilul meu (de doua zile!!!!) in brate, dezbracat, avea de gand sa il schimbe in ce i-a adus. Nu stiu cum de nu am plesnit-o, au trecut mai bine de doi ani de atunci si visez sa pot da timpul inapoi si sa o invat minte.

47. Pot sa inteleg atitudinea ta, pentru ca si eu sunt una dintre cele care am fost traumatizata in copilarie de babe balosite. Culmea era o matusa care de cate ori venea in vizita simtea nevoia sa ma ciupeasca de sani (eram la varsta pubertatii la vremea respectiva). Oribil!
    Insa pe de alta parte eu am foarte mare lipici la copii si mi se intampla ca acestia sa vina la mine in restaurante sau pe strada si de cateva ori recunosc ca i-am mangaiat pe par. Cea mai tare faza mi s-a intamplat in Polonia, cand un baietel de vreo 8-9 ani care mergea langa mine pe strada cu ghiozdanul in spate a inceput sa imi povesteasca ce a facut el la scoala in ziua aia (a inceput in poloneza, dar cand i-am spus ca nu inteleg a dat-o pe o engleza perfecta). Si pe el cred ca l-am mangaiat pe cap. Dar de acum inainte promit sa stau cuminte si sa cer permisiunea parintilor!

48. Eu de cand ma stiu atrag copii mici, nu stiu de ce vin la mine, ma iau in brate, ma cheama la joaca:) cu ani in urma, nu eram foarte sociabila si eram mereu stanjenita cand mi se intamplau faze de astea si nici nu aveam curaj sa le spun parintilor/bunicilor copilului respectiv ca ma deranjeaza … ma stresam ingrozitor pana pleca copilul de langa mine:) de vreo doua ori chiar mi-a fost frica de niste copii:)) acum imi vine sa rad, dar pe atunci eram foarte timida si stresata si aproape ca nu am respirat pana nu m-am „eliberat”:)) … evident ca niciodata vreun parinte nu si-a pus problema ca poate eu nu ma simt confortabil fiindca ei se bucurau sa-si vada copilul cum se joaca. Si cred ca pe fata mea nu se vedea ce simteam …

    Acum e ok, nu-mi mai e frica de copiii mici sau mari:)) … dar de cand mai citesc una-alta pe forumurile de mamici si am aflat ca multe mame nu vor sa le fie atinsi copiii (fiindca pe tema asta se scrie si se comenteaza de ani buni), nu raspund la „intentiile” copilului pana nu vad ca il lasa parintele. Si ii lasa … poate de doua-trei ori, mama sau bunica nu a incurajat copilul sa se joace cu strainul (eu), dar si atunci fiindca se grabeau sau ajunsesera la rand la casa…

    O chestie cam ciudata mi s-a intamplat in primavara intr-un 226. O fetita mica intra in vorba cu mine, ma intreaba cum ma cheama, unde merg:) eu intru in jocul ei, vorbim asa vreo statie si apoi fetita se intoarce catre mama ei si zice:
    – Vaaai, mami, da fata asta care vorbeste cu mine tare urata e! …
    Mama ei foarte calma (cred ca si foarte obosita, asta ca s-o scuz:)):
    – Da, mami, asa e ea…
    – Da de ce e asa, mami?
    – Asa a facut-o mami a ei …

    Eu am ramas blocata, toata lumea se uita spre mine, cred ca ma si inrosisem toata:)) nu stiu de ce, dar ma simteam foarte jenata … Mama si fata se pregatesc de coborare, fetita imi mai zice o data cu hotarare:
    – Esti urata, nu te iau la mine acasa!
    – Bine …

    Ele au coborat si inca doua statii ceilalti calatori se uitau ba la mine, ba pe geam, ba la mine, ba… na, de mai vorbeste cu copiii in autobuz!:)) apoi am coborat si eu si ma tot gandeam :”mai, copiii spun adevarul… oare chiar sunt urata?!?”

    • De o observaţie de genul ăsta a avut parte mătuşa mea bolnavă de cancer cu părul rărit de la tratamente, de la o fetiţă de câţiva ani. Eram cu ea (cu mătuşa) şi aş fi preferat sa primesc un şut în stomac decât să ne fi întâlnit cu copilul ăla.

    • Imi pare rau de matusa ta; stiu despre ce vorbesti fiindca am trecut cu mama prin asa ceva, tot cancer si tot tratamente invazive…
      Legat de situatia mea, nici eu nu ma simteam prea bine in ziua aceea, si chiar m-am gandit ca poate de asta a reactionat fetita asa … Cine stie…

      Oricum, si adultii observa – insa copiii o spun. Acum cativa ani am fost bolnava, timp de cam doi-trei ani am avut dureri cronice zilnice, toti in jurul meu observau, dar majoritatea ignorau. Ideea e ca dupa ce am inceput sa ma vindec, lumea imi tot zicea :”vai, da’ arati tot mai bine”, „acum esti draguta”, „ce mult te-ai schimbat” etc., deci cat am fost bolnava toti au observat si au gandit ca „nu arat bine”, insa nu au verbalizat.

    • Faptul că cineva (chiar şi un copil) îţi spune în faţă sau în gura mare că nu ar arăţi bine, chiar dacă este adevărat, este dureros şi mai rău face … Este adevărat, copiii nu au discernământ şi din cauza asta pot fi foarte răi, dar părinţii nu ar trebui să îi încurajeze.

    • Exact asa e si fiu-meu (are 16 ani, singur la parinti), efectiv ii e frica de copiii mici, oricum el e cam timid din fire, dar culmea, cu adultii se descurca mai bine decat cu astia micii. Si are saracu’ si noroc de copii mici, stam intr-o zona cu multe case nou construite si aproape toti vecinii au copii mici, asa, pana in 7-8 ani. Si, evident, pt copiii astia mici nimic nu e mai interesant decat sa vorbeasca cu unul mai mare, asa ca efectiv il asalteaza pe al meu de cate ori il vad. Saracu, asa o mutra disperata are….mi-e si mila de el cand il vad, dar un pic ma si distrez 😀

49. Juniorul nostru are aproape mereu o jucarie in mana. Si de cate ori cineva ii cere jucaria („Nu-i asa ca-mi dai mie jucaria ta? sau variatiuni pe tema, unul dintre noi (sau chiar el, de-o vreme) zice „Da’ tu-mi dai mie portofelul tau?”. Unii, rarissimi, se prind, celor mai multi tre’ sa le explicam. Pana acu’ n-au fost decat cativa carora sa li se para ca noi suntem aia cu doage lipsa. Da’ la aranjat caciuli nu ma gandisem…multumesc!

50. Doamna, trebuie sa-ti spun ca tehnica dumitale lasa de dorit. Daca din intamplare o sa intalnesti un pedofil care-ti pupa pustioaica pe gura, va trebui sa-l pupi si tu „ca sa-i dai o lectie”. Poate ca iti feresti copilul in mod inutil – chestia asta provoaca tot deviatii in cel mic. Mai bine explica-i ca lumea e cam ciudata si cum sa se fereasca, nu mai trage mosii de obraji de fata cu ea, ca nu-o inveti ceva folositor. In cel mai fericit caz o inveti sa reactioneze, ceea ce nu e suficient in toate situatiile.

    • Fiecare parinte isi creste copiii asa cum crede! Si daca alti parinti aleg sau nu sa ii urmeze exemplul e iarasi treaba lor. Nici mie nu imi place cand se apropie cineva de copil, nici macar cunoscut, fara sa ii dau eu acordul. Mai ales ca al meu e foarte sociabil si ar merge la oricine! Si le-o tai scurt, de genu „laba jos” de nu prea le mai vine sa se apropie de el. Vi se pare mai OKasa?

    • A, si in legatura cu deviatiile, da, si eu am deviatii de muc copil, cand ma pupau de ma baloseau toti cei veniti in vizita, si trebuia sa recit poezii si sa fac pe maimutoiul. Am asa niste deviatii de acum nu are voie nimeni sa puna pe mine(ma refer la cunoscuti, nu la sot) fara sa imi ceara permusiunea. M-au apintat cativa pe burta cat am fost insarcinata si i-am plesnit de nu s-au vazut. De unde mania si deviatia asta de a intra atat de mult in spatiul personal al cuiva??? Unii oameni chiar se simt bine si au o placere in a pipaii pe altii?

51. Iti inteleg perfect punctul de vedere, sunt si eu mama si stiu ca poate fi foarte intruziv si pentru tine si pentru copii. Insa inteleg si cealalta perspectiva.

    Familia nucleara (si izolata) e o organizare relativ noua, in general cresteam copiii in comunitate. Faptul ca fiecare membru al comunitatii (in special familia extinsa) era apropiat si implicat in viata copiilor le crestea acestora sansele de supravietuire: permitea parintilor sa poata munci pentru resurse fara ca unul din ei sa trebuiasca sa stea constant sa ingrijeasca copilul, crestea grija pentru securitatea fizica, crestea accesul la competente/invatare, sau crestea sansele ca copilul sa fie ingrijit in cazul in care parintii mureau. Era un lucru de securitate si ne vine natural sa interactionam, sa contruim relatii sau sa protejam copiii.
    Poate ca acum e ciudat, comunitatea fiind prea mare, insa inainte nu exista neaparat conceptul de necunoscut, pentru ca fiecare dintre noi intr-un fel sau altul eram inruditi/aveam relatii cu toti membri din comunitate si depindeam de acestia (noi si copiii nostri).
    Mai mult de atat, suntem programati sa reactionam la trasaturi „baby face” prin comportamente de „nurturing”.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Cuteness
    https://www.youtube.com/watch?v=lIJ3xCR-PhU

    Pe mine aceste informatii m-au ajutat sa fiu intelegatoare fata de cei care au acest comportament complet natural.
    Insa, intr-un mod pragmatic, ma gandesc ca aceste tendinte imi vor fi de ajutor daca cumva copilul se pierde de mine sau are ceva probleme la scoala sau la joaca. Aceste tendinte ii va face pe oameni deschisi sa se ingrijoreze daca il vad singur sau sa il protejeze daca este cazul.

    • Inteleg cat de cat grija asta, ca si alte lucruri care ne sunt cumva scrise in gene, cum ar fi faptul ca un copil plange pe intuneric daca e singur de teama ancestrala ca o sa il manance animalele salbatice. Daca in cazul copiilor mi se pare al naibii de greu sa ii inveti rational ca nu au de ce sa se teama, ca nu mai suntem in jungla sa ne manance animalele, totusi adultii mi s-ar parea normal sa aiba ratiunea de a gandi peste instinct si sa isi dea seama ca este cineva care sa aiba grija de copil, nu trebuie sa se bage ei in seama.

    • Mi-a dat nevasta link-ul ăsta şi mă minunez…
      Faptul că un străin vrea să îi potrivească fesul copilului (de exemplu) era un lucru absolut normal acum nici 30 de ani şi era un lucru aşteptat acum 60 de ani (era nepoliticos să ignori un copil care avea nevoie de un mic ajutor, era dovadă de nesimţire).
      Să-i ceri o schimbare de comportament unui om care a trăit o viaţă interacţionând liber cu copiii e egoism crunt. Acum e „trendy” să fii „helicopter parent” şi „nuclear family”, şi părerea mea e că în felul ăsta generaţi „future mammoni”.

      O să ne pomenim cu o întreagă generaţie de tineri care trăiesc agăţaţi de părinţi, fiindcă n-au dat cu nasul de viaţă şi străinii sunt „scary”. Vedeţi Italia şi Japonia de azi, aşa o să fie România de mâine. Iar voi, părinţii-elicopter, sunteţi cauza. Succesuri!

52. Am citit intai postarea cu atingatorii de copii, apoi postarea asta in care tocmai gasesti explicatia comportamentului lor: „Adică vedem ceva atît de simpatic încît singurul mod de a face față emoției este un soi de agresiune soft asupra obiectului sau ființei drăgălașe”. Nu ma intelege gresit, nu-i suport, Cand pe fetita mea o intrebau „imi dai jucaria ta?” eu le raspundeam „da, daca ne dati portofelul dumneavoastra”.

53. Citatul e din postarea ÎȚI VINE SĂ-ȚI MĂNÎNCI COPILUL? EXISTĂ O EXPLICAȚIE!

54. Sunteti bolnavi…

55. Am impresia ca aceasta doamna citeste tone pe internet….ca BTW acest gen de articol a tot fost plimbat de ici colo….și vine și ne scrie baliverne.O mai știti pe D-na cu cartea: Eu te am făcut eu te omor??..Am citit-o destul de reticenta dar când am auzit ca autoarea este de fapt directoare la propria- i editura m-am zbârlit precum Tom motanul!!!!..Ceva de genu și aici!! Mamici pledez pentru creșterea unui copil cu sufletul…nu cu Facebook ul și Prințesa urbana care nu le da zahar copiilor și se pregateste de secole pentru tantrumuri..

56. sunt perfect de acord sa nu lasi strainii sa iti atinga copilul…
    dar nu ar trebui sa-i permiti copilului sa strige in gura mare”doamna grasa cu iepure in cap” sau” ce nene urat”…sau sa faca crize de nervi in public cum am mai citit pe blog, si tu sa astepti sa se calmeze chiar daca deranjeaza toata lumea…sau sa o convingi sa se dea jos de pe leagan cand alt bebe asteapta de 1ora…,trebuie sa oferi respect celor din jurul tau si sa nu ii deranjezi daca nu vrei sa fii deranjata…

    • Sigur ca mereu ii spun sa nu strige, doar ca uneori striga, aia e. Urasc sa deranjez si rareori se intimpla s-o fac.

    • da, pai ne gandim sa-i punem dop.
      ca altfel e destul de dificil sa stii dinainte ca copilul o sa spuna „doamna grasa cu iepure in cap”, ca sa o poti opri, asa ca cel mai bine e sa-i punem un calus ca sa fim siguri ca nu o sa mai scoata niciodata pe gura o asemenea oroare in public.
      si da, sa spui ceva cu glas tare in public e mult mai grav decat sa incepi sa pipai lumea, deci poate o sa o invatam sa faca asta mai degraba decat sa vorbeasca.

      dar iti multumim ca esti de acord sa nu lasam strainii sa atinga copilul. dai dovada de multa bunavointa spunand asta, eu doresc sa iti multumesc personal.

    • Si eu iti multumesc personal pentru interventie extrem de utila, de abia o asteptam cu totii…
      Cat despre printesa, eu o citesc in continuare cu mare drag si de cand am descoperit blogul nu ma mai dezlipesc!!

57. Si cand ii ofera bomboane ce fac? Mai ales bomboane uitate prin gentile lor de ani de zile si de care isi aduc ele aminte cand imi vad bebelina. Trebuie sa ai multa minte sa oferi caramele la bebe sub 2 ani.

58. Buna,
    E prima oara cand scriu, desi te urmaresc de ceva timp. vreau sa iti multumesc pentru acest articol care mi-a dat idei si chiar am aplicat cu success metoda.
    Era intr-o frumoasa dimineata al meu socru in vizita si ma intreaba daca nu ii pun caciula fetitei… in casa !?! Moment in care il intreb senina: ” De ce? Va e frig, sa va aduc o caciula?” Normal ca s-a uitat ciudat la mine si apoi a incercat sa imi explice, dar a fost haioasa faza.. ca da si el e om, dar e om batran si lui nu-i trebuie, dar ea blah blah…

59. E mai simplu asa:

    https://www.youtube.com/watch?v=tlFbYb55ORs

60. Sunt la varsta la care ar fi trebuit sa fiu bunica.Multe din amicele mele sunt bunicute fericite, dar…. ale mele odrasle nu au de gand sa ma fericeasca prea curand.Mai vad un copilas in carucior plimbat de mamici sau bunici si sincer de abia ma abtin sa nu smotocesc ghemotocul ..Ating putin copilasul pe pantofior sau manuta doar asa, sa imi treaca dorul nitel!In schimb imi smotocesc cateii cu care m-a dotat fiica mea.Eu am impresia ca dorul de ii face sa fie asa de afectuosi cu copilasi necunoscuti.Sa nu uitam ca cei trecuti de 60 de ani au alta educatie ,alta mentalitate ,prin anii 80 nu se cunosteau prea multe ,nu erau informatii, se crestea un copil doar cu informatii de baza pe care le transmitea moasa sau medicul pediatru.

61. Eu locuiesc în Maroc și aici orice om de pe stradă vine să pupe copilul si sa se joace cu el.La început nu eram obișnuită cu asta,dar acum le-am înțeles cultura,felul de a fi și chiar nu mă mai deranjează.

62. Dar cum procedezi cu cei care pupa mana copilului??? Astia ma deranjeaza cel mai tare…

63. Si daca o pers necunoscuta pe care fetita ta o vede prima oara o pupa (de mai multe ori) pe față finut (fara bale, abia ce o atingea ce buzele) si copilului ii place, ce faci?
    Anul trecut prin octombrie am fost cu fetita mea de 1 an si 4 luni in scoala sa anunt copii ca se pot înscrie la Clubul Copiilor unde sunt profesoara. Am intrat la o clasa, profa de engleză a venit langa noi (fata era in manduca) si a inceput sa o pupe pe fata. Fata nu zicea nimic (eu oricum o pupacesc toata ziua, dar fiind vb de un strain nu ma asteptam), ba chair intibdea capul si astepta sa o mai pupe ? dupa ce a pupat-o ne-a luat in brate pe amandoua de cateva ori ? In general nici eu nu las sa o pupe lumea, pe manuta nici atat, dar era vizibil ca ii place si am lasat-o…

64. Aștept câteva sfaturi și pentru părinții care postează. ..La nesfasit poze cu odraslele lor pe contul lor de Facebook. Nu spun ca nu sunt drăgălași, nu spun ca nu sunt haioși, dar le a cerut cineva permisiunea ?

    • https://www.printesaurbana.ro/2014/12/poze-cu-copiii-pe-internet-nu-de-opt-ori-nu.html

65. Eu sunt absolut topită după copii. Încă nu am de-ai mei așa că mă topesc după ai altora. Interacțiunea mea cu ei? Le zâmbesc. Îmi zâmbesc! Dacă persistă contactul vizual uneori primesc chiar doză dublă de zâmbete. Le zâmbesc și părinților că au făcut copii frumoși și deschiși la zâmbete. Părinții zâmbesc și ei înapoi că simt admirația mea sinceră. Până la urmă și mici, și mari oamenilor le place uneori să interacționeze.
    Cred că adulții ar trebui educați să aibă același respect pentru copii pe care îl au și pentru adulți. Acum câteva zile m-am întâlnit cu cineva cunoscut. Pe fetița cea mică care are vreo 4 ani eu o știu dar ea nu mă prea știe prea bine personal (lucrez la teatru și mă vede pe scenă duminica dar nu se pune dacă e în afara scenei :)) ) și știu că e și timidă când vine vorba de oameni. Așa că am întrebat-o când ne-am văzut, după ce m-am țucat cu soră-sa mai mare ”Pot să te pup și pe tine?”. Iar ea a dat aprobator din cap și a zis da, cu tot cu timiditate, și și-a ridicat fruntea spre mine. Am fost de 10 ori mai bucuroasă că mi-a permis micul omuleț să intru în spațiul lui decât dacă aș fi tras-o de obraji din oficiu.
    Frumos e să te și prezinți atunci când intri în discuție cu ei. Nu pe principiul ”Vaaaai ce draguta esti, cum te cheama pe tine?”. Dacă mi s-ar adresa cineva mie așa aș răspunde ”Dar de ce nu zici tu primul?” :)))))
    Nu cred că trebuie să devenim sălbatici. Interacțiunea cu oameni, chiar necunoscuți, poate fi frumoasă atâta vreme cât dăm dovadă de respect unii pentru alții. Zic și eu…

66. Inspaimantator articol. Ma gandesc cu groaza ca voi deveni mama si voi intra in contact cu personaje ca voi. Hotarat lucru, blogurile si grupurile de ‘mamici’ sunt odioase. Cuvinte ca ‘mamicenie’, ‘bebelusenie’, ‘bebita mea’, ‘mamarutza mea pufoasa’ mi se par teribile. Vad adesea referiri la babe si mosi ‘balosi’ care pupa ‘manutele’ copiilor. Sper sa nu invete copiii vostri ca babele nu trebuie sa ii pupe ca, in cativa ani, va va fi greu permisa o imbratisare. In fine, superb si atat de ‘necesar’ articolul..a, si mai fain e cand vrei babele astea ca dadaca! Astept un articol pe urmatoarele teme: cum faci ca mama ca, in afara drepturilor evidente ale copilului tau, sa respecti si spatiul si dreptul la liniste al celorlalti. Cum faci cand esti de ex. in tren si copilul tau vrea sa asculte muzica de copii tare si danseaza peste toti ceilalti? Cum procedezi cand, la restaurant, copilul tau vine si cere mancare, intreb daca are voie, mi se spune ca nu, copilul se tavaleste pe jos si tipa langa masa mea? Samd. Atunci toti cei din jur trebuie sa il/va inteleaga ca e ‘doar un copil’, nu-i asa? Si, si tu ca mama, ai dreptul de a iesi. Ce diferite sunteti ca grup de mamele australiene de ex., sau de indonezience. Ce nimicuri va preocupa si va sperie, ce de-a microbi poarta toti si ii dau mai departe pruncului. Cred ca despre a face o baie in rau, a umbla desculti prin livezi, a se juca cu copiii de la tara..eheeee!

    • Da, odios articol.
      E ok ca toata lumea sa pupe un copil strain daca asa ii vine. Ce conteaza ca copilul nu doreste asta – el practic e un fel de catelus deci oricine il poate mangaia cand are chef.

    • Da, articolul ar fi perfect justificat… daca am fi in timpul vreunei epidemii de ciuma sau intr-o lume post-apocaliptica unde toti oamenii au o mutatie genetica care ii face pedofili.

      Comparatia asta cu „tie ti-ar placea” e destul de stupida, pentru ca pentru mine, adult fiind, anumite interactiuni au alte semnificatii. Dar chiar si asa, da, de multe ori interactionand cu necunoscuti ii atingem, dam noroc, batem pe umar, ajutam sa se ridice, luam de brat. Oamenii se ating intre ei, ating aceleasi obiecte, vorbesc, fac glume de multe ori destul de nereusite, nu poti fi animal social fara sa socializezi. Daca va imaginati ca bacteriile de pe talpile pantofilor sau de la veceu nu sunt imprastiate in toata locuinta pe care va stresati sa o spalati cu hipoclorit va inselati.

      Oana are mare dreptate, ce vezi pe blogurile astea e de-a dreptul odios, e un fel de cult al parentingului. Ma intreb foarte des de ce mai intru, e pentru ca speram sa vad prezenta onlinei a altor parinti cu care as putea sa rezonez (ca doar misery loves company) dar si daca ar fi cred ca le-ar fi rusine sa zica ceva.

    • Dar nu e vorba despre transmiterea de boli (desi pentru unele persoane, si acesta e un stres si nu are nimeni dreptul sa decida daca stresul acela e justidicat sau nu), eu nu despre asta am scris, e vorba despre spatiul personal al omului.
      Adultii se ating intre ei cu un acord implicit, setat de niste reguli de politete. Intinzi mana, celalalt o intinde si el.
      Copiii nu cunosc aceste reguli. Ei sunt foarte indreptati catre sine la varste mici, e o chestiune de supravietuire. Nu le plac strainii, din nou, chestiune de supravietuire. rareori am vazut copii fericiti sa fie atinsi de straini.
      Daca ai acordul copilului, desigur, n-ai decat sa il atingi.
      Dar sa te repezi la copil, cum stim cu totii ca fac atat de multe persoane, e pur si simplu sinistru.
      Si da, comparatia functioneaza foarte bine. Cata vreme tie nu ti-ar placea sa-ti aranjeze un strain in autobuz caciula, pot sa iti garantez ca nici unui copil nu i-ar placea.
      Nu mai zic de pupat maini si de luat in brate.
      Despre asta e vorba, despre bun simt si despre a te gandi o clipa la persoana pe care vrei sa o atingi. Daca ar avea 25 de ani, nu 2, ai face la fel? Nu? Atunci ce faci e gresit.
      Mi se pare greu de inteles ce e asa de greu de inteles. 🙂

    • 25 de ani si 2 ani sunt chestii diferite. Respectul nu e ceva tangibil ce un copil de 2 ani poate pricepe, e ceva ce invata. Imi amintesc ca mi se pareau stupide babele care ma trageau de obraji, sau oamenii care ma ciufuleau, dar nu era un mare deranj si caciula ma enerva indiferent ca mi-o potrivea maica-mea sau altcineva. Cand ma deranja un contact ma feream atata tot. Si copilul meu la fel, daca se incrunta sau se fereste de un necunoscut nici el nu mai insista. De multe ori insa se amuza si „vorbeste” cu persoana. E acelasi lucru, adultul initiaza copilul reactioneaza, nu e leguma.
      La adulti intervin mai multe anxietati culturale, daca ma atinge sau imi vorbeste un barbat, pentru mine are o componenta sexuala, dar daca imi ciufuleste copilul sau glumeste cu el nu vad care e problema.

    • Da, e plin de copii de cateva luni, de 1 an si chiar de 2 ani care se feresc cand un strain vrea sa ii atinga. Sunt foarte multi si aia care spun „va rog sa nu ma atingeti pt ca nu doresc sa fiu atins” la varstele astea.

    • Cred ca cand intoarce capul si plange se intelege, ai mei asa fac si atunci da, ma indepartez de necunoscutul in cauza, iar cand rade ma gandesc ca ii place. Poate copiii ceilalti sunt niste legume pasive si ai mei sunt genii or something.

67. Bună Ioana,
    În seara asta am tot cautat pe google și bineînțeles pe blogul tău și speram sa dau de vreun articol scris de tine pe tema ” cum ii explici copilului că nu are voie sa primească dulciuri, biscuiți, orice de la oamenii de pe strada, din autobuz – străini pe scurt.
    Și ca sa înțelegi mai bine îți voi povesti ce am pățit astăzi pe strada.
    Mă întorceam de la mega image, cu fetita mea de 4 ani și 3 luni.
    În drum spre casa a descoperit o rampa și ii plăcea foarte mult să o urce și sa o coboare alergând.
    Cred ca eram la o distanță de 1 m de ea când deodată o doamna s-a oprit lângă ea și i-a întins o bomboana.
    Fetita i-a spus ” ca nu are voie sa primească bomboane de la străini ”
    Doamna a insistat până fetita a luat bomboana. Și a plecat!
    Ea a venit la mine și mi-a dat bomboana. Uite mami ce am primit.
    Știe ca are voie sa primească doar de la familie și atunci am început sa ii enumăr pe cei dragi.
    Nu am avut timp să reacționez și m-am simțit îngrozitor după.
    Nu înțeleg acești oameni.. Nu pot!!!
    Eu dacă mă opream sa ii dau o bomboana, oare ar fi luat-o?