Îmi place să-mi planific în detaliu vacanța nu doar pentru că nu-mi plac surprizele neplăcute departe de casă și în situații în care am foarte puțin control (nu cunosc limba, nu știu pe nimeni care m-ar putea ajuta, nu am bani suficienți), ci mai ales pentru că-mi place etapa asta de visat cu ochii deschiși, de făcut trasee, de citit forumuri, de ales apartamente cochete în care să stăm o săptămînă, de investigat meniuri de restaurante și așa mai departe. Azi vă mai povestesc puțin despre experiențele mele din călătorii şi apoi vă invit să vă faceți un quiz de la Lufthansa, să aflați ce fel de călători sînteți şi să cîştigați bilete de avion.
Mi s-au întîmplat, în cei 15 ani de cînd călătoresc mult, diverse situații neprevăzute și neplăcute, nici una cu adevărat dramatică, pînă la urmă vacanțele au ieșit bine, dar cu ceva nervi și frecuș, mai tîrziu subiect de glume în gașca de prieteni. Dar am avut parte și de surprize frumoase, cu siguranță mai multe la număr ca cele neplăcute! Că doar de-asta călătoritul a rămas activitatea mea preferată (din păcate prea puțin practicată în ultimii ani, dar și cînd m-oi reporni)!
Cele mai mari încurcături pe care le-am trăit în vacanțe au fost legate de cazare, dar am avut și cîteva cu transportul, mai ales că în ultimii ani am zburat mult cu low cost (și după ultimul chin spre și dinspre Barcelona anul trecut, am decis să nu mai practicăm acest sport extrem).
Cînd am plecat în Thassos prima oară, în 2004, am mers cu autocarul printr-o agenție. Aveam cazare la o pensiune de trei stele aproape de plajă, prezentarea era de vis. Drumul de 12 ore a fost un coșmar într-un autocar vechi în care mirosea teribil a motorină, iar la destinație am aflat că pensiunea pentru care plătisem era ocupată. În fine, am supraviețuit, a fost un concediu fain una peste alta. Cu muult calamar umplut!
O surpriză mai puțin amuzantă a fost hotelul din Istanbul, unde am stat în august 2010 vreme de cinci zile și cinci nopți. Pe internet arăta foarte bine, am plătit direct la ei. Cînd am ajuns însă acolo, am crezut că nu vedem bine. Hotelul nostru de trei stele era o dugheană lată de 3 metri, cu camere de dimensiunea unui frigider cu două uși. Ne-am dat seama rapid că pozele de pe site erau photoshopate puternic, în sensul că artistul luase poza cu hotelul și o multiplicase pe laterale, să pară hotelul mult mai mare, la fel și camerele.
Una și mai interesantă a fost la Roma în 2004, cînd m-am dus liniștită convinsă că voi sta cinci zile la o prietenă de-a mamei, care, cînd am sunat-o din față de la Colosseum să îi spun că am ajuns, nu mi-a răspuns la telefon. Și iata-mă într-o cabină telefonică din Roma, cu rucsacul în spinare, cu 150 de euro bani pentru toate cele 5 zile, mîncare, zero contacte locale în agendă, zero idei de hosteluri. Oare m-am panicat?
Ce-am învățat din experiențele astea? Vă spun, poate vă e de folos și vouă și nu trebuie să treceți prin ce-am trecut noi (sau prin mai rău):
– să citim cît mai multe reviewuri scrise de călători (în 2004 cînd am pornit noi în Grecia nu era așa la modă internetul, ce bine că acum e)
– să nu ne bazăm pe rude, neamuri, prieteni care pot dispărea ca măgarul în ceață
– să vedem cît mai multe poze urcate de turişti, nu doar cele de pe site-urile oficiale (aşa afli cum arată DE FAPT camerele, piscina, plaja)
– să verificăm distanțele pe google maps
– să cerem să vedem poze cu camera în care vom sta, nu cu alte camere
– să avem variante de backup (cazări alternative salvate)
De multe ori însă am avut parte de experiențe minunate. La Paris, proprietara garsonierei de lîngă Pont Neuf ne aștepta cu șampanie rece și fructe proaspete (știa că sîntem în luna de miere). La Lisabona am cunoscut o femeie minunată, pe Dulce, care ne-a primit în două dintre casele ei, superb decorate, în centru, ne-a iertat că i-am pierdut cheia în Turnul Belem. Încă ne scriem, sper să revenim curînd la Lisabona cu copiii. Și la Nisa am avut cazare minunată, un studio cu vedere la o piațetă din centrul vechi închiriat de o franțuzoaică bronzată.
Cît despre transport… cum ziceam, no more low cost pentru noi, mai ales că de-acum vom călători și cu copiii. Avem nevoie de mai mult spațiu între rîndurile de scaune, de orar de zbor respectat, de curățenie, de o călătorie decentă, practic, și sîntem dispuși să plătim un preț corect pentru asta.
Pînă una alta, visez cu ochii deschiși la Grecia (care a fost atent plănuită, am povestit cum aici) și fac quiz-uri pe internet. Cel mai recent quiz despre vacanțe pe care l-am făcut este cel de la Lufthansa, care mi-a zis că-s genul de călător care nu ratează nici o vară, care iubește plajele și care-și plănuiește totul în detaliu. M-au ghicit!
Dacă faceți și voi quizul puteți cîștiga de la Lufthansa două bilete de avion pentru orice destinație intercontinentală sau unul dintre cele 500 de vouchere de 20 de euro pe care îl puteți folosi pentru a vă plănui bine de tot o vacanță fără surprize neplăcute. Concursul e valabil pînă la 31 martie.
Acum e rîndul vostru să-mi spuneți ce nu v-a mers bine în vacanțe, dar și ce a mers nemaipomenit și mai ales ce ați învățat din asta!
sursa foto: vacanță pe plajă, via Shutterstock.com
Eu plec cu a mica in aprilie la cumnata-mea si nu am decat varianta Wizz. Ma apuca tremuriciul cand ma gandesc ca voi sta cu un kinder de un an si 2 luni in brate 3 ore pana la Valencia. Oh, well, ‘om supravietui.
Nu am avut faze nasoale pana acum. Drept e ca noi si mergem chitit la acelasi loc.In Croatia, unde am ‘proiectat-o’ pe a mica, am mers deja de 5 ori. ACELASI loc. In State am stat la prietenii nostri, care au avut grija de noi ca-n filme. Drept ii ca in primul an, ne-am trezit in JFK ca nu venise inca nimeni sa ne ia, nu stiam nici unde sa mergem, nu aveam bani marunti de telefon (mobilele le lasaseram in Ro, ca doar nu aveam nevoie), de pe net nu puteam intra, ca se cere plata (ceea ce e OK, ca am paypal, dar doreau confirmare prin telefon). Din astea.
Pana la urma a venit nevasta-sa si ne-a luat, dupa 5=10 minute in care ne dadeam de ceasul mortii 😀
Copila mea a avut pina la doi ani 5 zboruri, dintre care trei de cite 3 ore, cu Wizz, doua de 2h cu Ryanair. Totul a depins de ora de zbor si de cit de odihnita a fost sau n-a fost ea. Cind am calatorit simultan cu programul ei de somn a fost ok, a dormit la mine in brate, in rest au mai fost frecusuri. Tinind cont ca n-o faceti on a daily basis, o sa supravietuiti, mai ales ca presupun ca mergeti ambii parinti cu ea. Eu am zburat si singura cu ea de doua ori, n-a fost usor, dar nici imposibil.
@Ramo: Junior avea 1 an si 4 luni cand a experimentat 4 + 9 h de zbor.
Primele 4 cu un Airbus A320, restul cu ceva mai mare.
A dormit in majoritatea timpului, in brate ce-i drept, dar am facut cu schimbul (recunosc ca eu am prestat mai putin).
@Ioana: low cost-urile nu-s rele. Doar ca ofera servicii mai putine in costul de baza al biletului. Vrei mai mult? Platesti mai mult! Punct.
Nota: zbor frecvent (aprox 40 de zboruri / an) si in ultimii ani am zburat (cel putin in EU) preponderent cu low-cost: orar de zbor excelent, costuri rezonabile.
Despre modul de a calatorii intr-o tara straina … cate bordeie, atatea … stiti voi.
Si eu plănuiesc la fel, in cel mai mic detaliu. Dar surprizele pot aparea. Asta vara, in weekend-ul prelungit de 15 august, când tot poporul a pornit catre munte, de am facut 7 ore pana la intrarea in Predeal, m-am trezit ca rezervarea mea facuta prin booking de o saptamana „nu e libera”, adica cei de la pensiune nu mai aveau camera disponibila si ma anuntasera printre-un email sa anulez rezervarea, email care intrase în folderul de spam. Si au zis sa nu ma deranjeze cu un telefon, ca doar sunt ocupata.
A fost putina panica, era 7 seara si peste tot arhi-plin, eu cu 2 copii mici in masina si niciun loc de cazare. Am batut la usa tuturor pensiunilor si am gasit într-un final aproape de Brasov, doar pentru o noapte.
Ce am invatat din asta?
– Nu mai plec la drum fără confirmare de la pensiune pe mail
– Sa evit Valea Prahovei in weekend-urile prelungite
– Copiii rezistă si la drumuri lungi (deci pot face planuri pentru o Grecie cu masina)
Daca rezervarea era facuta prin booking, cei de la pensiune erau obligati sa va asigure cazare in alta parte, ei platind diferenta in cazul in care exista. Au ceva termeni stipulati in contract (cand un hotel/pensiune intra in sistemul lor, intra cu un numar de camere pe care le blocheaza doar pentru rezervari care vin booking.com. De aceea booking poate confirma pe loc) Acesta este si motivul pentru care v-au si trimis mail sa anulati voi rezevarea. Ei nu puteau din cauza contractului cu booking. Pe viitor contactati booking.com. Sigur primiti ajutor.
Asa am stat noi in Praga la hotel de 3 stele, aproape de centru, in loc de hostel intr-un cartier ceva mai departat.
Zborurile din Cluj sunt mai limitate ca si companii low-cost. Mai vine una, mai pleaca alta, dar Wizz-ul ramane la putere. :))
L-am folosit de multe ori, iar probleme de zbor nu am avut. Merita atunci cand au preturi bune, si nu din cele care pot sa intre usor in competitie cu Tarom-ul.
Am facut si eu testul: dupa cum ma asteptam, sunt un calator urban! desi cam imi place sa fac pe calatorul cam de orice fel ar fi el ( mai putin aventurier extrem), ador sa descopar orase, iar daca ele mai sunt si la mare…iuhuuuu! :)))
Într-un an am avut șansa să câștig o școală de vara în Germania. Era prima data când călătoream în afara României, și o făceam și singura. Ei nu ne asigurau transportul, doar cazarea și mâncarea. Și plec și eu în Germania cu germana stiuta de B1(intre timp am mai avansat). No, și ajung. Avionul m-a lăsat la Dortmund, și de acolo trebuia sa iau un ten până în Kohln și apoi sa schimb la Kohln pentru Gummersbach. Ma duc eu la ghișeul cu bilete de tren și bâlbâi în germana mea de balta ce am nevoie. Tanti e drăguță, îmi explica și îmi și subliniază datele pe bilet (linie, ora etc). Ma urc în tren și pornesc spre Kohln. Stăteam eu liniștită când deodată aud „kohln bla bla”. Tuloi Doamne, asta e stația mea. Și ma grăbesc sa cobor cu ditamai trolerul. Și ma trezesc în câmp. Vorbesc serios. Câmp. Nici pic de om. Îmi venea sa plâng. Avionul îl aveam peste o săptămâna, ca îmi venea sa ma întorc chiar atunci acasă. În sfârșit, apar 2 speriați. Eu de stres, nu m-am mai putut articula în germana și le zisei în engleza. Aia se uita la mine ca la curci. Apoi realizez ca nu ma înțelege nimeni, arat biletul unde trebuie sa ajung și îmi zic „încă 4 stații. Urc înapoi în alt tren și ajung la destinație cu bine. Dar când sa plec, cursa de avion nu avea bilet de întoarcere fix când terminam cursurile cu a doua zi la ora 5 am. Asa ca mi-am petrecut ultima noapte în aeroport pazindu-ma pe mine și bagaj. All in all, tu tare buna experienta
Stefania cred ca ai fost plecata prin IES Europe.Si eu aveam de ales intre Germania si Franta dar cand am vazut cum se ajunge in Gum… am renuntat si am plecat la Aix in Franta unde am si ramas definitiv…lol
Da, la IES. Oricum, pana la urma a fost benefica experienta 😀
Eu nu prea am avut parte de aventuri neplacute. Din contra. Si am calatorit destul de mult, zic eu, si inca o fac. Calatoriile cu baietelul au fost de asemenea, lipsite de peripetii. In medie venim cu el in tara sau plecam pe altundeva de 2-3-4 ori pe an. Spun sincer ca prefer varianta low cost cand vine vorba de zbor (mai putin inspre Romania, pentru ca de la Atena nu exista optiunea asta) si cazari, prin airbnb. Pentru asta am dus munca de convingere – sotul meu cel grec adora confortul. Intre timp a invatat ca poti sa te bucuri de confort si fara hotel si bilete de avion la clasa business.
Eu una ador partea cu planificarea excursiei. Vai, traiesc pentru liste si listulete si citit review-uri si recomandari. Am o agenda speciala doar pentru momente din astea 🙂 Asa ca te inteleg tare bine…
Eu sunt împătimită de planificarea vacanțelor! La categoria tips and tricks obligatorii: verificare locație pe TripAdvisor și pe AmFostAcolo, văzut poze făcute de alții care au fost înainte (părerile pot fi subiective, dar pozele fac cât 1000 de cuvinte nu?), confirmare rezervare prin mail atât imediat după rezervarea pe site-uri de profil/agenție, cât și cu o săptămână înainte de sosire. 🙂
sa va povestesc dezpre concediul nostru din 2013 :)) poate anul nu a vrut sa tina cu noi :)) pe la inceputul lui septembrie ne pornim la drum pe 2 roti 😀 un tur al tariii in 6 zile, daca pot sa ii spun asa 🙂 Ne pornim din Cluj – Transalpina(ploaie torentiala) – Curtea de Arges(vreme frumoasa) – Transfagarasan(un frig de am inghetat cu totul +bonus: ploaie) – Sibiu(vreme frumoasa, oameni frumosi)- Cluj. A fost frumos, in afara de faptul ca la sf concediului noi eram raciti :)) Dar a meritat deoarece eu nu mai vazusem peisajul acela frumos, mai dorim un concediu asemanator, pana la mare daca se poate, dar in mijlocul veriii, mai bine ne topim de cald decat sa induri frig la 160km/h 🙂
Vai,ce-mi plac postarile cu vacante!
Pai,sa incep cu sfatul tau de a nu avea incredere in rude/prieteni. In 2013 am plecat ca tot romanu’ la mare pe 15 august, cu masina cu niste amici. Din diverse motive,am rezervat tarzior cazare si am gasit cate-o noapte indoua pensiuni separate.Si ajungem acolo,doua masini de oameni ca sa ne spuna proprietarul ca el a inteles ca vrem doua nopti,nu se deranjeaza pt o sg noapte.Ei,ne-am pus pe telefoane,am gasit pana la urma cazare,dar cei cu care am mers noi cu masina s-au hotarat sa plece acasa.Drept urmare,la intoarcere am mers CT-PIT intr-un tren extra-plin.Cel putin,a fost vacanta in care am fost ceruta in casatorie:) Deci,cel mai bine sa eviti perioadele aglomerate si sa nu depinzi de altii pt transport.
Apoi,am inceput sa plecam in lume.Tot asa,rezervat cu luni inainte pe booking,citit review-uri pe tripadvisor (ca tot spuneai despre asta in postul cu Grecia).Imi place sa planific,caut mereu ghiduri de calatorie,restaurante,bilete de transport,de-abia astept urmatoarea vacanta!Rezervam cu anulare gratuita,am patit o sg data sa anulam si a fost foarte ok,fara probleme.
De zburat,am zburat cu Czech Airlines ultima data,a fost bine.
Aa si legat de bani,in Budapesta,am intrebat niste prieteni inainte cam cat au cheltuit cu mancarea,transportul.Ca sa ajungem acolo si sa ne dam seama ca, cumva, am schimbat prea putini forinti.Bine ca au acceptat plata in euro si cu cardul 🙂 Deci,de documentat bine si despre asta inainte!
Bună prințeso, bună tuturor cititoarelor! 🙂
Îmi place sa citesc din experiențele altora când vine vorba de concediu, mai ales ca și noi suntem foarte amatori de plimbări, drumeții, excursii. Atât soțul cât și eu, suntem amatori să „vânăm” tot felul de oferte în destinații faine. Noi, de obicei, când e vorba de destinații foarte lungi, ne bazăm pe agențiile de voiaj. Ei se ocupa de regula de tot. Cu toate astea..eu sunt aia așa mai cârcotașă și încep sa Google-uiesc dinainte fiecare hotel în parte, fiecare obiectiv turistic, fiecare restaurant, impresii despre mâncare. .etc. nu îmi plac surprizele (neplăcute) și încerc dinainte sa mă gândesc ce ne-ar putea întâmpina. De exemplu, excursia de 3 saptamani în Mexic din noiembrie (fiind însărcinată în 3 luni) a fost de vis. Cu excepția vizitelor dese la toaleta. Însă totul a fost super organizat de o agenție din Viena (aici locuim de ceva vreme) și la inceput am fost puțin sceptica pt ca nu credeam ca o sa funcționeze treaba cu toate transferurile etc. Bun.
Știu ca e out of topic însă în iunie vine voinicuțul nostru pe lume și evident după botez și toate tam-tamurile (nu vrem sa așteptăm mult pana îl increstinam pe cel mic) vrem sa mergem în țară deoarece eu nu am mai fost de ceva vreme…:(
Perioada când vrem sa mergem e iulie..ar însemna că juniorul ar avea o luna și ceva. De mers mergem cu mașina însă ai mei locuiesc în Moldova. Deci avem cam 1100 și ceva de km de parcurs. Am tot citit forumuri și impresii. Ba ca nu e bine la început sa călătorim cu cel mic ca e sensibil, ba ca nu știu ce. Alte guri spun ca e cea mai buna perioada pt ca cel mic doarme în cea mai mare parte a timpului și singurele probleme ce le putem întâmpina sunt inevitabilii monstrii numiti colici. Părerile sunt împărțite. E clar ca îmi doresc ce e mai bun și ce e mai sigur pt odrasla noastră.. Însă amanarea ar fi cam imposibila deoarece meseria soțului nu îi permite sa facem noi „pretenții” și sa alegem perioada de călătorie. Înafara de asta, ne gândim ca vara e mai bine…În iarna nici nu mă gândesc sa ne pornim la drum cu cel mic.
M-as bucura sa primesc și o părere din partea voastră, cele ce aveți deja năzdrăvani pe acasă și care poate ați călătorit cu ei de la vârste fragede..
Va mulțumesc. O zi buna tuturor.
Bună, Georgi.
Noi locuim in Franta. Avem un baietel cu care am strabatut tara cu masina (vreo 700km) cand avea 10 sapt. Era iulie, relativ cald. A tolerat binisor drumul, dar a fost nevoie de opriri foarte dese ca sa-l alaptez sa nu se deshidrateze. Deci multe ore in plus de calculat fata de un drum normal. O idee ar fi sa va opriti la un hotel, sa faceti drumul in 2 zile. Desi poate dormi pe drum, nu e cel mai odihnitor somn pentru bebe, scaunelele (sau chiar landourile) nu sunt la fel de comfortabile ca patutul de acasa.. și pe măsură ce obosește va deveni irascibil, va dormi mai putin/se stresseaza/face mai multa galagie.
O alta problema este varsta mica, la care risca sa fie expus la boli contagioase. indiferent unde calatoriti exista risc, depinde si de schema de vaccinare pe care a facut-o (care poate fi diferita de cea din Ro), daca alaptezi sau nu, etc, etc.
Ideea globala e ca un concediu tre sa fie zen pentru toti, nu un chin pentru bebe. Si odata ajunsi in tara ar fi recomandat sa incercati sa-i mentineti orarul de somn& masa si sa-l mentineti intr-un singur loc comfortabil (deja o casa noua il perturba). E mai greu pentru unele rude sa priceapa de ce nu pot toti sa-l vada, de ce nu mergeti in vizite, etc.. dar important e sa fiti voi bine.
Si noua ne place sa calatorim destul de mult. Ne-ar placea sa o facem mai des, dar momentan bugetul nu prea ne permite mai mult de o data pe an. Sunt totusi o nocorocoasa ca viitorul sot este doctorand, asa ca mai nou are cel putin 2 conferinte pe an in strainatate. Unde pot merge si eu cu el. Anul asta o sa mergem la Dortmund si la Koln, peste 2 zile ( deci articolul asta a fost fix pe sufletul meu), deocamdata. De obicei el este cel care se ocupa de cumpararea biletelor de avion, dupa ce ma asigur eu ca sunt low cost ( ideea e sa ajungem acolo cu bine, o ora, doua cat dureaza zborul putem sa induram si low cost-ul cu care nu am avut pana acum probleme) si de cautat pe google maps cazarea, magazine, restaurante, supermarket-uri prin apropiere, modalitati de transport, obiective turistice etc. Cazarea o alegem amandoi ( eu caut, aleg cateva variante si hotaram impreuna care este cea mai convenabila) pe principiul: cea mai buna calitate la cel mai mic pret. La Dortmund o sa stam intr-un apartament cu doua camere inchiriat cu 176 de euro pe perioada in care stam noi. Pretul este sub cel al unui hotel si avem avantajul bucatariei. La Roma am stat tot intr-un apartament si a fost de vis. In felul asta scutim destul de multi bani pe mancare, dimineata si seara mancand acasa, mai luam niste sandvisuri la plimbare. Mie imi revine in mod special partea cu gasirea unor locuri convenabile pentru a manca, sa fie si mancarea buna si pretul acceptabil, iar in sensul asta cutreier tot trip advisor-ul si tot google-ul. Pentru noi asta e un must, pentru ca ne-am luat cateva tepe in trecut, cand ori preturile au fost foarte mari si mancarea putina ori mancarea foarte proasta, plus nenumaratele surprize gen bai murdare, note de plata nejustificabile, etc.
Mesajul de la Lufthansa : No Promotioncodes available 🙁 ………..
Si mie imi spune la fel 🙁
Da,si mie! Iar ca raspuns- sunt calator urban (normal! 🙂 )
Hmm am facut si eu testul si dupa ce am introdus toate datele, mi-a aparut: No Promotioncodes available. S-au epuizat oare toate voucherele?
Nu am mai plecat în concediu de 4 ani, nici în țară, nici în afara ei. Deh, buget redus care abia ne ține de la o lună la alta. M-am mai mulțumit cu delegațiile anuale, până prin luna a patra de sarcină, plecările cu serviciul ducandu-mă în locuri fie inaccesibile, fie necunoscute turistului de rând din România.
Cea mai neplăcută experiență în concediu a fost în luna de miere când am fost în Grecia. Aveam cazare într-o stațiune, dar mergând cu mașina am decis să vedem și Atena. Unde ne-a fost spartă mașina în centrul orașului, pe când cautam cazare după ce hotelul la care aveam rezervare ne-a dublat tariful de cazare. Asa am rămas cu hainele de pe noi și aparatul foto de gât din prima zi de vacanță. Noroc cu asigurarea de călătorie.
Dar, mi -e dor de o vacanță rău de tot. Și mie îmi place să o planific asa sistematic :).
Salut! Citesc si imi place sa vad ca majoritatea comentatorilor sunt oameni organizati 🙂 Eu… recunosc ca ma duc de-a boulea, pe principiul „las’ ca m-oi intoarce vie”. Din aceasta filosofie rezulta experiente precum:
1. Prin Malaezia, dau intamplator peste o insula (practic, un vulcan cu ceva plaja de jur imprejur) unde se ajungea cu hidroavionul. Idilic si paradisiac pana nimeresc la „one-star resort”-ul care consta din cabanute de lemn pe plaja, cu defect de design una bucata gaura intre perete si acoperis. Dimineata ma trezesc cu o gaina pe jumatate intrata in camera, care se chinuia sa ne dea trezirea. Panicata, dau sa deschid usa si sa o sterg afara, unde dau nas in nas cu un monitor lizard care imi molfaia pasnic slapii lasati pe prispa. Nature 1 – Irina 0.
2. A trebuit o singura data sa anulez o excursie. Acu cativa ani plecam intr-o joi in Stockholm, weekend lung romantic. Cu o zi inainte ma suna mandrul sa imi spuna ca nu mai plecam, ca a explodat ceva vulcan prin Islanda. Initial am crezut ca face misto de mine.
3. Pe cand locuiam in Singapore, ma hotarasc cu o prietena sa mergem un weekend lung in Filipine. Neverificand, evident, nimic (desi am facut rezervare la hotel, la vreo 3-4 ore cu masina de aeroport), aterizam in Cebu si descoperim cu stupoare ca am ales /singura/ tara preponderent catolica din regiune, /fix/ in weekendul de Paste catolic. Nu era picior de sofer prin fata aeroportului. Experienta de a face autostopul in Filipine – nepretuita.
4. Dupa lungi insistente, conving acu vreun an mandrul, posesor de permis categoria A, sa urcam motorul in auto-tren (dintr-ala de poti sa urci masini in el) si sa mergem din Olanda, unde locuim, in Cinque Terre (ca, de, vazusem pe net poze si salivasem un pic pe tastatura). Trenul ne lasa pe undeva prin nordul Italiei, de acolo mai aveam cateva ore de mers cu motorul, drum pe coasta, minunat. Ajungem in primul orasel si descoperim ca nu, vehiculele cu motor nu au voie sa circule intre orasele. Si nu, motoarele nu au statut special. Asa ca, in vesnicele pomeneli ale mandrului la adresa skill-urilor mele organizatorice, am lasat motorul in parcare platita si ne-am urcat in trenul dintre orasele, in full gear incl. casca, la 28 de grade.
5. In prima, si bineinteles cea mai romantica vacanta cu mandrul, alegem Lisabona ca destinatie. Cautand cazare, mandrul da peste un complex de apartamente. Chestia care i-a castigat lui inima au fost terasele incredibile ale fiecarui apartament in parte (si pretul minuscul). Ideea de a manca croissant-e proaspete la micul dejun, cu mine, pe terasa, a fost suficienta sa il convinga sa scoata cardul din buzunar. Ce nu am anticipat e ca in Lisabona, acu vreo 2 ani, era un pic de risc de vizitatori nocturni care pleaca cu bratele pline. Noi doi, proaspeti posesori de DSLR-uri, stateam in prima seara in mijlocul sufrageriei, cu nikon-urile in brate, si ne intrebam unde sa le ascundem cat ieseam la clubareala-si-shot-uri-la-un-euro. Decizia lui de a le ascunde in cuptorul din bucatarie a parut inspirata atunci, mai putin inispirata cand, a doua zi, a pornit cuptorul ca sa incalzeasca o pizza. De atunci umblu in telefon cu o poza cu aparatul topit, cu lentila pleostita si sudata de la caldura, pentru ca /nimeni/ nu ma crede. Suntem, totusi, in continuare impreuna.
Ce vreau sa zic dupa aceasta lunga polologhie e ca mai ieftin decat sa inveti din greselile proprii e sa inveti din greselile altora 😀
– rezervati intotdeauna cu posibilitate de anulare gratuita;
– faceti-va intotdeauna asigurare de calatorie (ca poate va topeste iubitul aparatul foto);
– oricand va porniti spre destinatii un pic mai exotice (si aici, pentru mine, intra orice nu e Europa sau North America) vaccinati-va. Hepatita A, Hepatita B, DTP (dizenterie, tifoida si polio), eventual altele in functie de destinatie. Nu o sa va fereasca de malarie si dengue, dar in Indonezia am dormit asa de bine stiindu-ma cu intepaturile la zi.
– cand cautati zboruri, fiti flexibili cu aeroportul de plecare. Destul de des noi zburam din Rotterdam sau Bruxelles, in loc de Amsterdam, doar pentru ca zborul e cu vreo 2-3 sute mai ieftin ( :-O )
Si in rest, relax. E oribil sa petreci vacanta stresat, frustrat, enervat de servicii, cazare, mancare, orice ar fi. Dupa un an de munca, fix asta nu-ti doresti. Dar cand iesi din zona ta de comfort, invariabil se vor intampla chestii care par iritante pe moment. Pe mine mandrul ma sfatuieste des sa „just breathe”. Pare de la sine inteles, dar e surprinzator cat de des am nevoie de acest reminder 🙂
Irina, scrii cu farmec, m-am distrat (un pic cam mult avind in vedere ca sunt la munca) citind postul tau. Ai cumva vreun blog (sau te-ai gandit sa-ti faci)? Mi-ar placea sa „te citesc”.
Oh,calm mandrul tau!
Si noi ne-am facut de fiecare data asigurare de calatorie.Ne-am rugat sa nu fie nevoie (ceea ce din fericire a fost adevarat),dar am preferat sa platim asta decat altele apoi. Insa aparatul vostru cred ca nu intra pe asigurare,sunt niste clauze care exclud pagubele facute din vina utilizatorului.
Madalina, multumesc! E un compliment frumos pentru mine. Mi-e putin frica de ideea de blog, pentru ca nu as sti de unde sa il apuc. Ma uit la pagini faine ca cea a Printesei si ma gandesc ca nu as fi suficient de organizata (de parca n-am demonstrat deja asta cu povestile de mai sus..)
Simona, mandrul e intr-adevar un specimen aparte. O sa il intreb daca i se trage de la faptul ca nu a purtat caciula cand era mic :)) (referindu-ne la articolul cu olandezii si caciula). Cu asigurarea e adevarat, nu acopera dauna cauzata de utilizator. Noi am dat-o pe third party damage suportata de asigurarea lui – adica el a stricat aparatul altcuiva (intamplator, al fapturii delicate cu care convietuieste), asa ca asigurarea lui acopera dauna mea. Mi-au rambursat costul aparatului la momentul cumpararii, pe baza facturii + declaratie scrisa de mine despre momentul traumatizant. Invers nu, ca eu faceam dus cat el incalzea de zor cuptorul 😀
Ce am mai uitat sa zic mai sus, apropo de sfaturi posibil utile:
– intotdeauna e bine de stiut unde se afla consulatul roman, inclusiv adresa scrisa in ideograme locale. Oricand se intampla doamne-fere ceva mai serios, inclusiv urgente medicale in tari in care e greu de gasit vorbitori de limbi de circulatie internationala, hop hartiuta din buzunar.
– o copie foto dupa pasaport e o idee bunicica. Nu trebuie legalizata sau ceva, dar in cazul in care sunteti prea ocupati sa mimati ca mancati greieri prajiti, pentru poza, pe Khao San Road in Bangkok si o manuta fina va extrage borsetuta cu bani + pasaport + carti de credit (din pacate, o alta poveste adevarata. Din fericire nu a mea), copia aia o sa faciliteze procesul de identificare la politie si consulat. Important: nu tine loc de act de identitate.
Noi in Grecia ne-am trezit cu upgrade de 500 de eur la camera doar pt ca am strecurat eu intr-un mail amanuntul legat de luna de miere – insula Kos – Aqua Blu Boutique Hotel (doar pt cupluri, copilasii n-au voie). Si uite asa ne-am trezit cu piscina privata in balcon 🙂 Recomand insula Kos chiar dc nu e asa vestita ca celelalte, dar nu partea dinspre Bodrum unde am stat noi pt ca bate vantul cam tare, ci latura cealalta! Portul e o zona superba, iar Lofaki Cafe Restaurant are cel mai tare view eveeer! De asemenea, servirea e ireprosabila. Have fun!
Eu nu sunt deloc organizata, adica planific in mare, in rest ma las purtata de val. Ce-i drept e mai greu acum de cand cu copil, ca nu mai decid numai pt mine 🙂 Cat tine de zburatul cu low cost eu nu am avut mai niciodata probleme, in schimb am avut super surprize de la o companie mare in China. Inainte de Craciun am zburat singura cu fata catre casa,o zi nefasta pt calatorit(ceva sistem failure si nu au reusit sa ne faca check in pana la destinatia finala), aveam legatura in Beijing pe care evident ca am pierdut-o fiindca avionul a avut 3 ore intarziere. Am facut reconfigurarea traseului si am hotarat ca ar fi bine sa zburam in Hong Kong si de acolo mai departe catre Munchen. Ei bine si zborul ala l-am pierdut si nu si-a asumat compania aeriana raspunderea: „all we can offer is a 3 meal voucher” :)) In momentul ala m-a apucat panica, singura cu un copil de un an in brate, fara roaming pe telefon care din nu stiu ce motiv nu se activase. Am avut noroc ca fata a fost destul de linistita si am dat peste oameni ok si pana la urma s-a terminat cu bine. Cateodata pur si simplu nu tine de planificare 🙂