Acum cîteva zile m-am decis că e momentul. Nu știu ce mi-a venit, pur și simplu am simțit că trebuie să fac asta. Am aruncat aproape toate hainele și accesoriile pe care le aveam (mă rog, am aruncat ce nu mai era purtabil, pe restul i le-am dat mamei, care le duce unui preot care are în grijă mulți copii și adolescenți orfani cărora sigur le vor prinde bine jeanșii și puloverele mele).
Aveam un dulap plin de perechi de blugi, tricouri, fuste, bluze, eșarfe pe care nu le mai purtasem de ani buni. Le mutam vara mai față și iarna mai în spate și invers, mă uitam la ele de fiecare dată cînd trebuia să ies din casă și alegeam mereu altceva. Purtam 5% din ele. Trei sarcini și doi copii m-au schimbat în așa măsură încît pur și simplu nu mai pot purta 95% din ce am, și nu e din motive de siluetă (care ceva mai subțire decît acum patru ani, dar nu cu mult). Nu le mai vreau, nu le mai pot purta, deși acum ceva vreme mi-au plăcut mult, am dat bani pe ele, mi-au fost dragi.
Așa că am aruncat aproape tot. Plus ciorapi, sutiene pe care le purtam de 15 ani, găurite, scămoșate, pentru că rareori am timp și chef să-mi cumpăr lucruri noi. Acum am sertarele aproape goale, iar în dulap mai sînt ocupate două rafturi din opt. Umerașele se bălăngăne goale. Cutiilor de la Ikea li se vede fundul.
Am aruncat și farduri și parfumuri (unele erau expirate de mai mult de doi ani), rujuri, tușuri de ochi (nu le-am folosit niciodată), poșete primite cadou, unturi de corp neatinse, vechi.
Mă simt cumva eliberată. Acum pot pune în loc alte lucruri, încă nu știu ce anume. De fapt, poate nu voi pune nimic în loc, poate voi rămîne așa, cu trei tricouri și patru rochii, poate de fapt nu am nevoie de nimic mai mult.
Deschid uşile dulapului şi mă uit zîmbind la rafturile goale. Mă încîntă mult mai mult posibilitățile nenumărate pe care le văd împăturite cu ochii minții decît vechiturile unei femei care nu mai sînt. Poate ii simple, poate tricouri pictate de mînă, poate bluze moi din lînă subțire, cămăşi în carouri sau fuste înflorate. Habar n-am ce se poartă, n-am ştiut niciodată. Nici acum nu-mi pasă.
Deocamdată îmi apăr rafturile goale din dulap. Îmi plac. Habar n-aveam cît de mult îmi plac, nu le-am mai văzut niciodată aşa despuiate. Îmi place ideea de pînză curată, pe care pot pune orice sau nimic. Am nevoie de spațiu, dacă de timp nu am de unde face rost. În iureşul vieții mele nu e nici timp nici loc de privit inutil lucruri pe care nu vreau să le mai port vreodată.
Încercați și voi exercițiul ăsta odată. Nu-i nevoie să fiți drastice cum am fost eu, dar sigur puteți scăpa de măcar un sfert dintre lucruri fără să le simțiți lipsa vreo secundă. Faceți loc pentru altceva sau pentru spațiu gol pur și simplu.
E drept că a doua zi cînd am ieșit cu copiii în parc n-am avut ce pune pe mine, dar am improvizat cu trei tricouri unele peste altele și o geacă de toamnă. Am supraviețuit. Mi-a plăcut. Dă doamne să nu mai ningă. Ochii minții mele au aranjat deja în sertar un superb costum de baie cu buline turcoaz.
Sursa foto: dulap gol via Shutterstock.com
Foarte buna eliberarea asta!
Asa am patit si eu cam de fiecare data cand faceam ordine in sifonier: Hmm ce rochita frumoasa!N-am purtat-o.Lasa,o port vara viitoare. Toamna urmatoare dadeam iar de ea nepurtata si apoi decideam ca gata cu ea,o dau.
Cosmetice,nu mai zic,cumpar rar si mi-e drag sa le folosesc la inceput.Dar sigur le gasesc expirate de n luni si ajung la cos.
Am mai aruncat si totusi e loc de mai bine. Sotul meu ar iubi rafturile tale goale 🙂
Da, si eu am facut asta cam acum 3 luni cand am golit dulapul de haine urate, vechi sau murdare de amintiri neplacute (mai ales de la serviciu) si mi-am luat, la schimb, 4 pulovere. Atat. Inca e foarte faina senzatia, simt cum circula aerul :)). Si aseara am mai aruncat un rest de parfum si o crema expirata de vreo 6 luni.
aaah, sweet relief!
Eu am o regula, ce nu am purtat timp de 1 an de zile inseamna ca chiar nu are sanse sa ma mai atraga, asa caci o data vara si inca o data iarna fac exercitiul tau, nu atat de drastic este adevarat. Exceptiile sunt reprezentate fie de lucrusoare care stiu ca in perioada cand le-am luat le-am si purtat f mult, fie cele pe care am dat ceva mai multi bani si care le consider un fel de podoaba 😀
In categoria asta intru si eu, de doua ori pe an fac curatenie,pleaca din dulap tot ce nu a fost purtat de un an de zile. Apoi, de fiecare data cand primesc ceva de purtat, mai scot tot pe atata din dulap si dau la randul meu la altii. (Y)
Fac asta macar o data pe an. Ce-i drept, viata de nomad m-a si ajutat un pic in acest sens 🙂 Imi place sa ma mut cu bagaje putine. Nu-s prea flexibila in ceea ce priveste cartile insa :p le dau pe unele cadou, dar multe au pribegit din casa-n casa si din tara-n tara 🙂
Si eu am avut o perioada de vreo 2-3 ani in care aveam in dulap doar lucruri pe care le purtam. Exclusiv. Acum s-au adunat iar. Dupa concediul de maternitate,cand ma intorc la servici neaparat voi face din nou curatenie. Imi placea si mie senzatia de aerisit. E un fel de libertate si asta ….si eliberare
Si mie imi face placere sa scap de lucrurile nefolositoare. Am aruncat/donat jumatate din obiectele care imi umpleau bucataria: farfurii, platouri, platouase, gadgeturi inutile si tot felul de suporturi, seturi si alte tampenii primite cadou. Pot sa respir, in sfarsit!
Si de haine ma despart usor, in schimb nu pot arunca nici o esarfa. Imi sunt prea dragi si nu se demodeaza niciodata 🙂
Noi ne-am mutat acum 9 luni in casa noua si am avut atunci ocazia sa ma descotorosesc de ce nu mai aveam nevoie. Desigur ca periodic mai fac cate un recensamant la mine in dulap si descopar haine pe care sunt sigura ca nu le voi mai purta in veci. Nu cred ca am fost niciodata chiar atat de drastica, cum ai fost tu, dar nici mie nu-mi place sa am haine care doar sa-mi ocupe spatiul. Totusi, exista un rand de haine pe care le port foarte rar, dar le pastrez pentru momentele in care poate ma apuca purtatul. La incaltaminte am fost cea mai categorica. Am aruncat foarte multe perechi de papuci vechi, care ma strangeau, ma bateau, care nu erau din piele sau materiale bune. Cat despre rafturile tale, draga Printesa, cred ca goliciunea lor va fi motivatia ta pentru o vizita in magazine. Asa ca iti doresc spor la shopping ( daca vei merge) si sa ne mai arati asa si noua ce haine de printesa se mai gasesc in primavara asta.
Daa,cand m-am mutat de acasa,am mai scapat de cateva lucruri,dar de multe ori cand ma duc pe-acolo, imi mai da mama cate ceva inapoi :))
Si apropo de bebelus,ca spunea cineva mai jos ca a facut loc pentru el….Eu nu stiu unde o sa mai pun si hainele lui cand va veni.Atunci chiar trebuie sa fac o curatenie drastica in dulapuri! 🙂
Si eu simt nevoia sa scap de muuuulte lucruri din casa, sa ma eliberez oleaca, cu hainele am facut o triere si le-am dus la o casa de copii, dar tot au ramas cateva teancuri pe care nu le port…imi propun sa fiu si eu drastica data viitoare.:) Singura problema e ca toata operatiunea asta necesita timp, iti ia timp sa sortezi ce-ti trebuie si ce nu…, dar sper sa fac rost si de timp, candva.
bravoooo! si eu am facut asa in toamna cu hainele mele, ale copiilor, ale sotului si nu mi-a venit sa cred cate plase de haine am dat, si inca tot mai avem muuulte si nici loc nu prea e; deci in curand o sa ma apuc din nou de triat. Plus la jucarii si alte obiecte; doar la carti nu ma lasa sotul sa ma bag, si cartile sunt cele mai multe in casa
Si eu trebuie sa fac curatenie prin dulapuri…deocamdata ma refac dupa o raceala..dar incep..cat de curand….
Fac ordine prin dulap de 2 ori pe an. Dau multe, dar totuşi sunt unele pe care nu le pot da, chiar dacă nu le port: cele primite de la persoane dragi, cele purtate între-o zi specială (încă mai păstrez blugii în care m-am căsătorit, deşi nu mai intră pe mine). Ştiu, am strâns multe lucruri pe care nu le port, dar cum să le dau când ele conţin atâtea amintiri?
Uff, as vrea si eu sa pot face acest exercitiu…in fiecare an zic ca o sa intru in sifonier si o sa dau/ arunc totul dar nu poooot :-(( (la mine situatia e f aiurea ca am pulovere inca din liceu – am 30 de ani acum) si nu le-am putut arunca….oh dear!
Mai interesant este cand locuiesti cu mama (/soacra) care sufera de mania romaneasca de a strange tot si a nu arunca nimic. Ca daca vreodata o sa mai ai nevoie de lucrul respectiv!? Ah, eu de cate ori incerc sa dau o parte din haine/chesti, mama are grija sa-si bage nasu sa mai sorteze si ea odata, si sa mai pastreze ea o parte ca „cine stie cand o sa ai nevoie”.
ohh, asa pateam si eu, multe haine se mutau din dulapul meu in dulapul ei ,,, nu stiu de ce le pastra ca nu aveam aceleasi masuri 🙂
De două ori pe an execut și eu mișcarea asta, înainte și după iarnă. Da, e foarte mișto feelingul. Numai că uneori îmi dau seama că am dat și chestii de care la un moment dat am nevoie și le caut îndrăcit. Alea sunt victimele colaterale ale elanului.
In urma cu 2 ani am plecat in alta tara si toate lucrurile mele adunate de multi ani au ramas la el. Cred ca asa mare a fost bucuria ca m.am debarasat de toate cele vechi ca nu am simtit ca imi mai trebuie nimic de acolo. De atunci nu mai adun nimic, de 2 ori pe an sortez toate lucrurile si inlatur tot ce e in exces. Am invatat ca e de nepretuit sa nu fii legat de lucruri. Mentionez ca inainte aveam o camera doar pt lucrurile mele ( 120 perechi incaltaminte, un milion de haine…). Acum imi cumpar doar strictul necesar si majoritatea la reduceri si chiar si asa de 2 ori pe an am o gramada de dat.
La fel e si in bucatarie, totul e minim si ma descurc de minune.
eu fac asta in fiecare an de doua ori, insa anul trecut cand am emigrat am extins operatiunea la hainele tuturor si la lucrurile din casa… in conditiile in care periodic ma descotorosesc de ce nu folosim, incredibil totusi cate lucruri au fost de dat si de aruncat… aici mi se mare mai usor si ma simt mai putin vinovata cand ma despart de lucruri, orice haina sau textile de casa care nu-s rupte si curate se pun in containere speciale pt donat, mai e o firma care strange o data pe luna haine pt o fundatie, le lasam in sacii pe care ni-i pun in posta, in fata portii. de cand practic debarasarea asta mi-am dat seama ca ne trebuie de fapt mult mai putine lucruri decat credem/vrem, cheltui mai putin pe posesiuni si mai mult pe altele care imi fac placere 🙂 dar sa stii ca tot iti trebuie o sesiune de shopping sa-ti iei ceva frumos dupa o curatenie din asta, spor
Ce tentant suna! De as avea si eu acest curaj, pentru ca da, consider asta un fapt de curaj, de eroism!
… „been there, done that, perfect feeling” dar la mine e si din motive de silueta:D
DA DA DA!!!!
Am facut asta, acum 2 saptamni. L-am speriat pe sot! „Tu nu mai ai haine!” Acum intreaga mea parte din dressing, se umple de hainute pentru noul membru al familiei pe care il asteptam cu mult drag de luna viitoare! Sunt foarte ok cu 5 pulovere si 3 perechi de jeans!
Si curatenia continua: urmeaza cremele, apoi, oalele si pungile si toate cele nefolosite dar tinute acolo ca „ne-or trebui”!
F bun exercițiul si ar trebui sa il pun si eu in aplicare. Am foarte multe haine pe care nu le-am purtat de ani de zile si nici nu cred ca le voi mai purta. Inca îmi fac curaj 🙂
Fix curatenie in dulap am facut si eu weekendul asta! Rezultatul: cateva plase de dat si inca vreo cateva de dus la croitor pentru mici retusuri.
Problema mea este ca eu ador sa dau iama la mama in dulap si sa descopar haine pe care ea le purta cand era tanara. Imi place foarte mult sa port hainele astea incarcate de amintiri si imi pare rau ca mama nu a pastrat mai multe. De fiecare data cand aleg sa dau o bluza sau o rochie care mi-au placut mult la un moment dat dar nu mai sunt potrivite stilului sau siluetei mele de acum ma gandesc ca poate viitoarea mea fiica se va bucura la un moment dat de camasa aceea superba pe care desi nu o mai purtam am ales totusi sa o pastrez.
Aceeasi problema o aveam si eu, pana m-am lamurit intr-un final. O haina facuta la croitor sau una de designer (un lucru pretios), poate fi tinuta fara nicio problema si pentru generatiile viitoare. Nu e ideal sa tii haine de la brandurile de masa, deoarece nici nu au cele mai bune materiale care sa reziste impecabil timp de 15 ani si pe de alta parte nici nu sunt cine stie ce piesa de colectie. Ideea e sa nu te ingropi nici tu in haine pe care nu le porti, dar sa tii maxim 5 piese (eu am considerat ca 5 e un numar decent) pentru fiica ta.
Eu nu voi face niciodata miscarea facuta de printesa, caci pe mine nu ma apuca eliberarea, ci depresia :)))) A trebuit sa incep de la aproape 0 atunci cand am slabit destul de mult si in fiecare zi mai aveam putin si plangeam in fiecare dimineata. Pe de alta parte, mie imi plac hainele 😀
Sunt intr-o perioada in care nu ma mai recunoasc, nu incap in lucrurile pe care le am. Nu le mai vreau. Dar ma tot gandesc cu ce ma duc la munca daca le arunc…imi vin rau unele… nu stiu cum sa incep. Am un copil si imi mai doream unul si ma gandeam ca dupa aceea reinventez si hainele…dar se pare ca nu este momentul pentru el.
Primavara asta imi voi face curaj sa ma uit in ogilinda si sa ma reinventez.
bravooo!!!! sa știi ca nu o o treaba ușoară sa execuți mișcarea asta!!! eu înainte nu știam sa arunc. crunt. datorita împrejurărilor in ultimii ani ne am tooot mutat ( inclusiv la mama mea) și o parte din lucruri rămâneau la mine în ap. așa am învățat sa trăiesc cu puțin. eu am doi copii născuți la diferența mica unul de altul -2 ani, cred ca la fel ca și tine. ei bine , când cel mic avea în jur de un an am dat mare parte din lucrurile vechi, ele îmi aminteau de cineva care nu mai exista. ca mama , îmi trebuie si- mi și plac lucrurile practice, adio fuste scurte – dacă mă aplecam sa ajut copiii sa meargă riscam sa-mi iasă fundul din fusta. sa nu mă înțelegi greșit, nu m -am călugărit. însă maternitatea m – a transformat, pur și simplu a venit un alt moment în viața mea.
Eu atunci cand fac curatenie trebuie sa si arunc chestii. Daca nu fac asta, nu simt ca as fi terminat treaba. Arunc/ dau haine nepurtate, incaltaminte, jucarii, tot felul de bibelouri si alte zorzoane primite care nu fac decat sa tina praful. Chiar ca e ca o eliberare 🙂
SI eu fac asta toamna in fiecare an. Toate hainele care nu le-am purtat cu un an inainte pleaca pa pa . Si da sentimentul e minunat! Te simti mai usor, fara povara.
Acum ca tot veni vb de buline, de unde ai gasit costumul cu buline turcoaz?
Aproape la fiecare sezon ofer bluze pantaloni sau cate o fusta, pe care nu le mai port. De la fetita dau tot si asa ma bucur cand vad ca celor care le-am dat poarta cu placere hainutele ei, parca o vad cu ochii mintii pe Ilinca cum era imbracata cu ele.
Am o intrebare, daca nu-i cu suparare, acum cativa ani povesteai ca-ti plac rochiile si ,ca aveai, la vremea aceea, foarte multe (zeci), chiar ai avut un post cu rochiile, aveai tu un magazin magic de unde iti mai cumparai sau iti satisfaceai pofta de frumos. Minunatele tale rochii au luat si ele calea exodului ?
aproape toate, da. am pastrat vreo 3 pt nunti si botezuri si inca 5 mai casual. desi ar fi trebuit sa le dau si pe alea, oricum nu am unde le purta…
cum nu, in concediu 😀 ….cele de bumbac, in…
btw: frumos ca ai donat multe lucruri 🙂
Noi ne am mutat luna trecuta , am scapat de o parte din ele , si tot mai am :)) . Tot astept sa slabesc ,mai am 5 kg de dat . Numai ca mi s au cam schimbat gusturile 🙁 deci trebuiesc alte hainute desi unele nu le am purtat niciodata ca nu ma asteptam sa raman insarcinata iar asa repede . Cum spune cineva mai sus , am de gand sa pastre ce consider eu ca i va place fetitei mele cand va fi mare , in special rochitele .Si eu am purtat hainele mamei din tinerete , superbe materiale si imprimeuri
Daaa! Fain feeling-ul asta! Fac asta de 2 ori pe an asa ca nu se aduna foarte multe, dar efectul ma surprinde mereu 🙂
Apoi de ceva vreme la schimbul dintre iarna si vara tot dau :))).. nu am idee cum se aduna, probabil nu dau tot :))..e placut ca ajuti pe cineva si te eliberezi de ce ai fost..acum sunt mama alte prioritati vin..bine nu am sa uit de mn dar kg de dupa sarcina trebuie rezolvate :D..ms printeso chiar tre sa scot hainele de vara de acum :*
Ha, ha! Pai asta e terapeutic! Exista o tipa in Japonia care a făcut un bussines fin asta…vine la tine acasă si-ti arunca trei sferturi din dulap. A scris si o carte…a zis ca trebuie sa tinem doar hainele care ne fac sa zâmbesc ( cercul se strânge…). Exista si terapia celor 100 de lucruri…sa arunci tot pana cand deții doar 100 de lucruri ( inclusiv celular, cosmetice, pantofi, etc). Si eu ma simt grozav cand arunc vechituri…de orice fel. E un nou început, e aer, circula energia! Sa vina primăvara!!!
a da? pff, habar n-aveam. 🙂
eu nu am aruncat niciodata haine de-ale mele, cel mult le-am trimis acasa la mama ca m-am ingrasat si mi-au ramas mici sau am slabit si mi-au ramas mari sau s-au rupt.
Pe unele inca le mai poarta tata sau le-a dat maica-mea de pomana.
Eu nu am lucruri pe care nu le-am mai purtat demult sau lucruri pe care nu le-am purtat niciodata, pentru ca eu nu am mai multe lucruri decat am nevoie!
Eu fac ordine in dulap cam 1 data pe an, pentru ca mai frecvent de atat nu e nevoie – am un raft de pantaloni, unul de tricouri si bluze si unul de pijamale si trening-uri, plus niste umerase cu uniforma de corporatis.
Iar cand dezbrac o haina o pun pe raftul corespunzator, ca sa stiu de unde sa o iau data aviatoare.
Mai am 5 perechi de pantofi, 2 de bocanci si 3 de tenisi.
Eu sunt barbat :))
Bravo,Patratzel!
In casa nu am multe lucruri, nu prea sunt genul care sa cumpere prostioare fara sa am un motiv temeinic.
Insa haine am, da. Am decis acum cativa ani sa nu mai cumpar deloc haine. Este si asta o solutie, nu? A fost un an in care nu am nu am cumparat absolut nimic si am folosit ceea ce aveam in dulap. Sunt f mandra de acel an! Apoi 2 ani am continuat oarecum, caci am cumparat f putin, doar 2-3 chestii in cei 2 ani. Cred ca ideea este sa schimbi obiceiul, altfel se umple iar dulapul si nu ai facut nimic 🙂
Pai eu de exemplu acumulez lucruri pentru ca si primesc de la mama, de la soacra, de la cumnata, prietene. Si lucrurile circula. Nu cumpar haine prea des. Dar vin ele la mine :)))) si le dau mai departe la cunostinte sau le donez. Ca altfle n-as avea nevoie sa intru in ele macar o dats pe sn.
Exact asa am facut eu dupa ce am nascut in ideea ca oricum nu mai ajung la dimensiunea de dinainte 36. Dar nu atat de drastic .Acum tot ce mi-am cumparat atunci atârna ca pe gard ca bineînțeles ca am ajuns la dimensiunea de dinainte de sarcina. Am noroc ca nu ma atașez de haine si le pot da cu foarte mare usurinta . Tin cateva piese care au costat mai mult si le tot învârt de aici colo si zic ca le păstrez ca acum nu imi mai permit sa fac aceeasi cheltuiala . La colectionat genti am renunțat de ceva ani . Am preferat sa imi iau una pe an dar mai buna si din Colecții care nu se schimba . Am vreo 5 , curele la fel . Chiar ma gândesc sa ma apuc iar de triat. Cel mai greu o sa fie la încălțări . Stau înghesuite prin boxa sau dulapuri ca din ugg-uri iarna nu ies . La cosmetice & machiaje am renunțat sa mai adun cu brațul . Cumpăr doar ce folosesc si de ceva Ani am ramas fixată pe 2,3 branduri . Si ce bine este cand ti se termina crema te duci la raft si o iei fix pe aceeasi fara sa stai sa mai studiezi o ora in fata raftului .
Eu tot timpul debarasez. Mai ales cand fac curatenie de rutina. Tot gasesc lucruri pe langa mine si zic ca sunt niste porcarii si le arunc, asa ca la mine aerul e rarefiat tot timpul. Mai nasol e cand descopar ca ce am aruncat mi-ar fi trebuit. Si o data pe saptamana cand e zi de ridicat gunoiul, angajatii de pe masina de ridicat gunoi sunt rasplatiti cu haine. Mde, sunt generoasa.
Altfel, daca vreti sa va imbracati dupa ce va aruncati hainele, aruncati un ochi aici: http://metaphor.ro/magazin/
Poate gasiti ceva care sa va placa.
Daaaa, am facut acest exercitiu acum doi ani cand ma simteam sufocata de lucruri. Am citit the joy of less (am uitat cine e autoarea) si mi s-a parut ca e scrisa pentru mine. Am sortat, donat si aruncat si m-am simtit renascuta. Mi-am cumparat de atunci numai lucruri de care chiar aveam nevoie si care simteam ca sunt facute perfect pentru mine. Cam la 6 luni verific dulapurile si fac resortari ca sa ramana casa aerisita si libera, asa ca sufletul meu 🙂
De doua ori pe an fac curatienie generala, dar niciodata nu ajung la rafturi goale. Nici macar unul! Dar macar nu mai sunt doua siruri pe acelasi raft, ci unul singur 😛 Dupa fiecare curatenie, dau multe lucruri altor persoane din familie sau ajung la donatii. Restul carpe!
Aceeasi miscare o sa o execut si eu in acest w-e si abia astept sa vad ce o sa iasa.
Gand la gand..exact asta am facut si eu ieri, nu chiar asa drastic (sper sa mai slabesc sa revin la blugii preferati). A! Am o cutie pusa deoparte cu lucruri preferate, as vrea sa le vada fetita mea peste ani.. Cand eram adolescenta imi placea sa rascolesc printre bluzele mamei din tineretea ei.. Poate ma sucesc, dar deocamdata cutia are locul ei..
Exista undeva in Bucuresti un loc unde putem dona haine? Ca eu am cautat intens si nu am gasit. De fiecare data cand am facut curat in dulap am adunat cel putin o sacosa de haine+incaltamine in stare buna, chiar foarte buna, dar pe care nu le mai port din diferite motive (unele aveau eticheta pe ele). Stie cineva un astfel de loc?
Partea cu donatul este un pic mai complicata daca nu ai pe nimeni la tara sau nu mergi pe la vreo biserica sa lasi lucrusoarele. Eu am mai donat pe un site unde se pot dona diverse lucruri, se pune o poza si cine vrea respectivul lucru se va inscrie pt el, este intr-adevar ceva mai complicat ca trebuie sa se intalnesti cu respectiva persoana sau chiar sa trimiti prin posta, dar eu zic ca se merita incercat.
Eu cand ma apuca cheful de eliberat rafturi, in functie de perioada anului, apelez fie la
– punctele de colectare care apar in preajma sarbatorilor de Paste si de Craciun (apar inclusiv la unele magazine, la sediul unor organizatii/asociatii sau chiar la unele institutii)
– asa-numitele yard-sales, care de vreo 2 ani se organizeaza relativ frecvent in Bucuresti. De exemplu cei de la Yard Sale fac unul pe 21-22 martie; si cei de la Lucruri Gratis stiu ca mai fac…si mai erau unii …Bazar nu-stiu-cum 😀
Eu fac asta in fiecare primavara si le dau sorei mele care le imprastie pe la diverse colege care au rude la tara. Ideea e simpla: nu are sens sa tin in sifonier ceva ce nu a fost purtat deloc intr-un sezon. Farduri nu mai cumpar pentru ca nu folosesc. Am un rimel si cand da sa expire il dau sorei mele ( ea foloseste). Nici posete nu pastrez daca nu le folosesc deloc timp de un an. Si am citit ca daca faci loc atunci vin lucruri noi.
Acelasi lucru l-am facut acum 3 saptamani!!!! Infricosator de bine a fost sentimentul! Si de ciuda mi-am mai luat un raft, sa vad ca sunt goale ca am unde sa ma desfasor in caz ca trebuie! Imi creaza sentimentul de curat, de ordine, de spatiu!
Mi s-a facut pofta de o curatenie in dulap.
Si eu fac asemenea randuieli in dulap, de 2 ori pe an. Problema mea este cui sa i le dau pt ca nu vreau sa arunc la gunoi. Nu cunosc familii care ar avea nevoie. So, ma ajutati cu caetva idei concrete unde pot duce haine, jucarii? Vreo familie nevoiasa, o anume casa de copii care are nevoie?
Si eu, si eu!
De cand m-am mutat din tara, am schimbat casuta cam o data pe an. De fiecare data m-am bucurat sa imi „rationalizez” dulapul, e un pic ca si cand mi-as face ordine in ganduri. Am invatat ca mai bine investesc in cateva obiecte vestimentare clasice, cu care pot sa ma joc si sa le combin. So far so good, desi cand era mai frig, din lipsa de palton, ieseam din casa cu un trench peste geaca de piele (o.O) E ok, cica se poarta layering-ul.
Cand m-am mutat cu mandrul, prima data cand convietuiesc cu cineva (i.e. nu mama sau tata), a trebuit sa ajungem de la doua case pliiiine de chestii la o casa mica plina de dragoste, biscuiti, paianjeni (e naspa sa stai la parter in tara asta), carti, dar mai putine orice-altceva-uri.
A fost super sa putem face cadouri fara motiv oamenilor dragi sau oamenilor pe care nici nu ii cunoastem.
Apropo de afacerea japoneza in care vine altcineva sa te purifice de exces material: exista si conceptul de closet swap, un fel de „ia un tricou dar imi dai mie fusta aia”, in cadru organizat, eventual cu limonada si mufine. Mi-ar placea la nebunie sa pot participa la asa ceva.
Si eu am facut,acelasi sentiment ,aceeasi bucurie;in elvetia exista la fiecare colt de strada tomberoane unde le aduna ptr donat.Doar fardurile le-am mai pastrat ptr fii-mea,poate se amuza si ea mai tarziu,acum are aproape 4.
Eu sunt in proces de reorganizare si reinventare in ceea ce priveste vestimentatia, cu precadere stilul personal. Maternitatea m-a schimbat si pe mine drastic si a trebuit sa ma adaptez lipsei de timp alocat acestui capitol, asa ca am inceput sa ma documentez mai intai si am gasit conceptul de „capsule wardrobe”. Asa pot fi gata in 5 min maxim sa ies din casa pt haine, maxim 10 min pt par+machiaj(15 min daca imi spal si parul), iar restul de 10-15 min i le acord buburuzei (imbracat si eventual bagaj dupa noi). Muuulttt mai bine decat inainte, cand 30 min erau doar in situatii de urgenta si doar pentru mine necesare !! Cat de adaptabile putem fi ! Ma minunez mereu! Sotul meu zice ca il uimesc cu schimbarile acestea !
mmm suna interesant, e un fel de: las pe hol un set complet de haine pentru iesit (ciorap pantalon bluza) la care apelezi in caz de iesire neprogramata? ca eu am genul asta de kit si e util cam o data pe saptamina.
Oho, as avea si eu nevoie de o astfel de eliberare. Chiar simt cum apasa tonele de lucruri pe care nu le mai port de cand am nascut. Da’ nu ma indur, ca daca slabesc eu la loc? Si uite asa le asez pe raft primavara, doar doar ma ambitionez si toamna in cutii, la loc cu ele.
De cate fac ordine generala in dulap, gen mut hainele de vara in locul celor de iarna, arunc cel putin un sac, plus cearceafuri si alte prostii pe care nu le folosesc niciodata, si asa imi aerisesc dulapul altfel acum trebuia sa urc mormane de haine prin casa, sa ajung in pat sau in alta camera.
Frumos, am facut exercitiul asta de cateva ori, dulapul s-a umplut la loc. In schimb ma face sa ma simt bine candul ca am dat ceva. Imi doresc sa se Bucure de ele cei ce le primesc, sper sa fie asa!
Eu fac exercitiul asta de eliberare si donare de lucruri cel putin o data pe an. Cu lucrurile mele. Sotul meu il face aproape lunar. Pentru cei doi copii ai mei la schimbarea de sezoane. Cresc taaare repede. Acum doua saptamani am trimis unor copii doi saci de haine si jucarii. Acum fix 5 minute ma uitam cu jale la dulapul meu pliiiiiin de haine. Pe care il scutesc de curatenie de vreo 2 zile. Cand colo dau peste postarea ta. Trebuie sa fie un semn. Ma duc inapoi :)))
Am aflat si eu acum ceva timp ca sutienele nu ar trebui purtate mai mult de 8-9 luni. Ar trebui sa avem vreo 7-8 in garderoba pe care se le purtam pe rand. Si sa nu purtam acelasi sutien doua zile la rand. Elasticul se largeste mai greu, sutienul isi face treaba cum trebuie. Abia dupa sarcina mi-am dat seama cat de important este un sutien bun si bine ingrijit.
Cunosc pe cineva care isi cumpara lucruri,in cazul acesta haine,doar ca „sa le aiba acolo,ca nu se stie cand o sa ii foloseasca”…
Sa-ti fie de bine! Fac si eu chestia asta din cand in cand. Planuiesc sa fiu mai drastica prin vara/toamna caci mi-am dat seama ca am o groaza de haine aduse din Ro pe care aici pur si simplu nu le-am purtat. Nu ca nu mi-ar placea, ci pur si simplu nu ma mai vad imbracandu-le. Om vedea…
Eu le donez pe ale mele la ONG-uri.
Ce-mi place acest articol! Am si eu in plan de ceva timp aceeasi curatenie. Stiu ca nu voi putea fi atat de drastica dar jumatate sigur voi reusi. Vreu sa eliberez pentru a face loc hainelor cu multa multa culoare.
Cred ca primavara vine cu suflu nou, ca asta mi-am propus si eu sa fac! Am inceput cu jucariile Ruxandrei 🙂 in weekend intru la dulapuri!
Am si eu o intrebare. Cu produsele de machiaj vechi+recipientele de la produsele de toaleta+sticlele de parfum si restul produselor din aceste categorii, ce faci? Le arunci pur si simplu la gunoi? Eu de ceva vreme le tot strang in speranta ca le duc la reciclat undeva, insa nu am gasit inca unde. Ai vreo sugestie?
eu le arunc la gunoi… 🙁
Pai pe alea de plastic le arunci in tomberoanele pe care scrie plastic, pe alea de sticla la sticla samd, tomberoanele sunt plasata in intersectii , eu asa am procedat si in felul asta reciclezi .
Nu se face din pacate reciclare la noi , toate ajung la groapa de gunoi impreuna.
Eu fac curatenia asta de cateva ori pe an, dintotdeauna am facut-o. Tot ce se aduna(haine, genti, incaltaminte) le duc la Caritas. Asa se numeste locul unde se strang aici, in Italia. Ceea ce e foarte bine pentru ca ajuta alte persoane care nu isi permit mereu sa cumpere.
In schimb, tot ce inseamna gunoi(ambalaje de plastic, sticle, etc.) se recicleaza. Cred ca si in Romania sunt cateva companii care recicleaza sau strang haine…gen second-hand-ul care functioneaza doar cu haine deja folosite. Felicitari printeso pentru blog si pentru cei doi copii frumosi! Tot asa sa o tii!
Printesa, daca ninge, nu-i problema. Dupa cum a explicat fetita ta, porti rochitele subtiri in zapada 🙂
Doi saci si inca mai am de sortat. Nu are sens sa ma amagesc, S si M nu o sa mai port prea curand.
Din martie ma gandesc la articolul acesta 🙂
„Deocamdată îmi apăr rafturile goale din dulap.”- mi-am insusit-o. O sa le apar de mine.
mi-a placut extrem de mult comentariul tau !!!…mi-a placut mult cum ai spus ”vechiturile unei femei care nu mai sint”…asa gindesc si eu despre mine si lucrurile mele !…mi-a placut cum ai scris ”sint” ! eu tot asa scriu si prostii nu inteleg de ce ? e atit de util ce ai scris , desi nu stiu daca am atita putere ca tine sa fac ce ai reusit tu….voi incerca…. multumesc oricum ! incerc ! esti admirabila !!! [am scris pe emailul familiei nu te speria , sint o femeie !]