Sîmbătă, Sofia mă poftește să ne jucăm de-a noaptea.
– Mami, tu ești Sofia, iar eu sînt tati și ne pregătim de nani. Da?
– Bun.
Las flăcăul în fund pe parchet cu niște zornăitori prin preajmă, mă pun în patul ei, iau păturica ei la morfolit și mă prefac somnoroasă. Ea se întinde pe canapeaua de vizavi, unde doarme noaptea taică-său. Se bagă sub plapumă, își așează tacticoasă perna.
– Cu poveste? mă întreabă, așa cum o întreabă el pe ea în fiecare seară.
– Cu poveste, confirm eu.
– Ce poveste dorești?
– Una cu… hm… un cîrnat, zic eu plină de spontaneitate surprinzătoare.
– Bine.
Și începe povestea cîrnatului, de parcă ar fi fost o poveste veche de cînd Pământul, pe care ea o știa foarte bine dacă nu cumva chiar ea o și scrisese.
– Era o dată ca niciodată un cîrnat mare și bun.
– Mmmm, ce bine sună…
– Sofia, taci, zice ea serioasă. Șiiii cîrnatu ăsta avea o fată și-un băiat.
Pauză de gîndire.
– Tot cârnați și ei, numai că mai mici, așa! completează decisă.
– Putem să-i mîncăm, tati? întreb eu rîzînd pe sub păturică.
– Nu, că abia a început povestea.
PAUZĂ.
– Poate la sfîrșit îi mîncăm. Așaaaa, și fata cîrnatului era bună și băiatul era rău.
– Adică mirosea urît? mă interesez. Deja mi se făcea foame.
– Nu, mirosea a cîrnat, dar era altfel, mai ciudat, el voia foarte mult să își găsească o mireasă. Adică tot un cîrnat dar unul cu rochie. Albă. Și cu voal.
Deja mă tăvălesc de rîs în pătuțul de 1,20 pe 0,60 m.
– Sofia, te rog să dormi, mă apostrofează ea serioasă.
– Mă faci să rîd, nu e vina mea.
– Bine, gata, s-a terminat povestea, noapte bună, iubita mea.
– Păi și cîrnații?
– O să îi mîncăm mîine dimineață. Acum dormim că e fuarte tîrziu.
Mă prefac că adorm. Sforăi teatral. Apoi încep să întreb des, cum face ea în fiecare dimineață cu taică-su începînd cu ora 6 a.m.:
– E lumină afară? Pot să mă trezesc? Tati, gata, ne trezim? Dar acuma? Pot să mă dau jos? Hai că eu am dormit, gata. E lumină, da? E?
Sofia serioasă mormăie pe canapea și zice:
– Nu. Nu. Nu încă. Mai dormi. Nu acuma. Nu. Taci, Sofia, hai să mai dormim.
Eu insist, barem să vadă și ea cît e de enervant să te bată unul mic la cap cînd tu ai da orice să mai dormi, că cine naiba se dă jos din pat sîmbăta la 6 dimineața.
– Bine, hai să ne trezim, zice ea în cele din urmă.
– Vreau să fac caca! o anunț decisă (primul lucru pe care-l face ea după ce taică-su trage draperiile de pe geam dimineața e să-i dea acest breaking news). Și iau poziția de caca, pe ciuci, ținîndu-mă cu mîinile de barele pătuțului.
Izbucnește în rîs, la asta nu se aștepta.
– Ai făcut? mă întreabă. Că miroase cam urît.
– Da, zic, hai, mă schimbi? mă întind pe canapea cu picioarele în sus.
– Măi Sofia, zice oftînd, să nu mai mănînci cîrnați. Miros fuaaaarte urît. Ia s-o chem eu pe mama să te schimbe (Omul încearcă mereu să se fofileze cînd e vorba despre scutece pline îndeosebi cu nr. 2).
Și aici ne-am blocat, că nu mai aveam actori la dispoziție, Ivan își rodea un ciorap și nu părea înteresat să facă scenetă cu noi.
sursa foto: cîrnat, via Shutterstock.com
ce distractie la voi acolo 🙂
stai sa vezi cand o intra si Ivan in actiune 😉
Playful parenting ☺. Felul in care scri tu e minunat. As fi fost curioasa ce se mai intampla cu micul carnat mirositor dar povestile copiiilor se termina neasteptat.
Al meu copil de 3 ani incepe din senin sa ne recite fraze intregi din cartile pe care i le citim seara.
:)))))))))))))))))))) Mvai, era sa lesin de ras, desi aici la birou avem deadline.
Vai, mor de ras, Sofia e super tare!!! Doamne abia aștept sa faca si Olivia așa 😀
Care nu ma mai invat minte sa nu te citesc la munci =))) Sunt pe jos, e criminal! =))))
Asteptam continuarea, eram acaparata de poveste :)). Sofia a mostenit de la voi talentul de povestitor si e asa de naturala, tare draga imi e! Astept si eu cu nerabdare momentele acestea :)!
Parcă Sofia renunțase la scutece…
Nu mi-a plăcut povestea. Probabil sunt singura din regat care nu s-a amuzat.
Acum răutacioșii mă vor întreba de ce am citit totuși însemnarea. 🙂
Uite,nu sunt răutăcioasă dar nu mă pot abține să nu întreb ce anume nu ți-a plăcut.Sofia este un copil inteligent şi felul în care a intrat în joc și a croșetat povestea arată clar asta pe lângă faptul că se simte interesul și preocuparea părinților.Serios acuma,abia a împlinit trei ani și te poți amuza pe cinste cu ea.
Sof,ești un foarte bun partener de joacă.
Răutăcioșii vor întreba doar ce/de ce nu ți-a plăcut?
Ca să știm și noi. Mulțumim!
Foarte frumoasă povestea și foarte plăcută situația. E bine că a avut inițiativă, e bine că se implică, e bine că are replici. E minunat să crești un copil proactiv. Felicitări!
Sunteti superbe ,sunteti superbi 🙂
Cand imi mai cere fi-mea sa ii spun povesti inventate am sa ma inspir de aici..
Propun sa faci eticheta cu „Povestile Sofiei” sa le gasim mai usor pe blog!
Mi-a plăcut foarte mult. Să vă bucurați unii de ceilalți.
Foarte dragut. Foarte 🙂
Imi place de voi la nebunie!
La 3 ani inca mai are pampers??? dai o gramada de sfaturi despre cum sa crestem copiii sanatos, iar copilul tau de 3 ani inca poarta pampers? speechless…
OMG, the horror! eu zic sa suni la protectia copilului. :))
nu e cazul sa sun:) numai ca ma faci sa ma indoiesc ca aplici ceea ce spui in articolele tale. adica spui ca nu ii dai zahar, cacao, etc., dar e ok cu pampers la 3 ani si ii cauti o gradinita conform standardelor tale. te-ai gandit ca, poate, din punctul asta de vedere, fetita nu se inscrie in standardele gradinitelor vizate? mai ales ca eu nu vad un motiv intemeiat pt ca un copil sanatos, care nu are o problema de sanatate (care sa justifice pampers-ului), sa poarte inca.
*copilul meu nu mai poarta pampers de la 2 ani*
mna, pai ce sa zic, ai cistigat concursul, dintre noi, copilul tau a scapat primul de pampers, felicitari!
sofia mai face caca in scutec (doar caca) pentru ca, evident, prezenta fratelui mai mic o invita la tot soiul de regresii. mai cere si piure la prinz sa guste, uneori se preface ca plinge ca un bebe, si da, refuza sa faca caca la veceu, pentru ca doreste sa fie inca bebelus si i-a mai ramas acest obicei (a renuntat la suzeta, la biberon etc etc). as putea, desigur, s-o duc la psiholog, sau as putea sa am rabdare si incredere in ea ca va renunta curind la acest obicei, eventual cind va vedea ca virgula colegii ei de gradinita fac la veceu.
Eu aș vrea să inaugurezi o rubrică în care să ne spui secretele diplomației. Eu recunosc că mă enervez pe moment când văd cum un post ludic, amuzant e transformat în cu totul și cu totul altceva.
Nu te supara … doar ca noi avem tendinta sa idealizam, va punem pe un piedestal cu eticheta „familia perfecta” si, cand descoperim ca nu e conform etichetei noastre, ne bucuram. Uite, dom’le, am facut EU ceva MAI BUN! Astia nu-s asa perfecti, iar eu mai am o sansa.
Nu conteaza ca eticheta era tot a noastra, cu tot ce presupune asta, nu conteaza cine sunteti (oricum nu va cunoastem) samd… conteaza ca ne simtim NOI mai bine.
Asta nu ar trebui sa te supere pe tine. Tu bucura-te ca Sofia face caca. Radu face miercuri 3 ani, si, desi face pis inclusiv noaptea, cerând la wc, caca… nasol… monitorizam constant.
„A facut azi? Stii ca nu are voie banana. Nu trebuia sa ii dai!
Pai da, dar era pe masa la nunta, si stii ce mult ii place…” cam asa e la altii…
Nu inteleg de ce consideri familia perfecta? Familia perfecta ti-o creezi singura la fel cum o face si Ioana.Cel mai mult nu agreez parintii competitivi iar despre actiunile din text -o metoda antistress extraordinara pentru mama si copii.
Like
Cine ti-a zis tie ca Ioana si ai ei sunt familia perfecta? Sunt intr-adevar oameni minunati , pe care te poti baza , cu bune abilitati de comunicare , diplomatie , sanatosi la minte dar nu sunt etalon de ” uite domne asta-i perfectiunea in persoana , cine vrea sa fie perfect sa fie ca mine ” ! Ca fiecare familie au un standard dupa care isi urmeaza viata si impartasesc acest standard cu noi . Posibil ca unora sa le placa si sa se potriveasca , altora nu. Eu n-am vazut in niciun post de-al ei sa scrie ” faceti ca mine pentru ca asa este corect si nu altfel , pentru ca eu sunt perfectiunea intruchipata ”. Faptul ca nu te mai caci in pampers nu inseamna ca esti perfect iar daca o faci nu stirbeste cu nimic din ceea ce te poate defini ca o persoana perfecta.
Roxana O,
Poate exista un motiv intemeiat, de exemplu daca un copil obisnuit cu pampers ramine relativ brusc fara, poate sa dezvolte o constipatie infioratoare. Este cazul unui amic, al carui baietel exact asa s-a comportat.
Au reusit cu greu sa il convinga sa faca nr. 2 in pampers, dupa 3 ani, dar primea pampers cind cerea, in rest, inclusiv noaptea traia fara.
Nu este chiar o tragedie in cazul Sofiei, o sa mearga la gradi si o sa vada cum sunt ceilalti copii.
Englezul are o vorba: „Daca nu ai nimic pozitiv de zis, mai bine taci!” („If you don’t have anything nice to say, keep your mouth shut!”
Cu alte cuvinte, nu incerca sa te inalti pe tine incercind sa il faci pe interlocutor sa se simta prost.
Voiam sa iti raspund mai mult la comentariu initial, dar o sa imi urmez singura sfatul :))
Daca nu ai vazut inca „Fed Up”, nu ar fi rau sa il vezi – este un documentar despre epidemia de obezitate din SUA si nu numai, pentru ca s-a extins acum in mai toate statele civilizate.
In el se vorbeste si despre zahar, ce efecte are asupra creierului (de exemplu, creierul reactioneaza exact in acelasi mod la consumatorii de zahar ca si la consumatorii de cocaina si zaharul da dependenta aproape in acelasi mod).
Se recomanda acolo sa nu se mai consume deloc zahar? Nu. Dar tipul de zahar pe care il consumi poate fi mai sanatos sau mai putin sanatos.
Sigur, doar pentru ca asculti/citesti un sfat nu inseamna ca esti si obligat sa il urmezi, si daca nu rezonezi cu un sfat nu inseamna ca altii au aceeasi reactie.
Sanatate si echilibru!
Roxana O, sunt tare curioasa, care e lista cu lucruri care trebuie indeplinite ca sa-si permita Ioana sa scrie articole cu sfaturi despre cum sa crestem copii sanatosi. Am inteles unul din ele, la trei anu copilul nu mai are nevoie de pampers. Care sunt celelalte?
Eu am citit multe articole si m-au ajutat. Dupa logica ta, daca as fi stiut ca fetita ei la trei ani mai poarta pampers poate ar fi trebuit sa ma gandesc de doua ori inainte sa aplic de exemplu recomandarea sa nu-i dau zahar.
Si felicitari sunt sigura ca e meritul tau ca de la doi ani nu mai foloseste copilul tau pampers.
ps: nu-ti spun la ce varsta a renuntat a mea la scutec, nu mi se pare relevant
pps: e tare simpatica povestea carnatului, o sa i-o spun fetitei mele 🙂
Nu este putin cam aiurea interventia asta?
Eu am doi copii, copila cea mare la 1 an si 6 luni a DECIS EA ca nu mai vrea sa faca im pampers si a trecut la oala, cu tot si cu tot. Puiul cel mic are 1 an si aproape 8 luni si nu are nici cea mai mica dorinta in directia asta. So, pot sa fac si eu concurs sa zic ca am castigat cu copilul 1 si am pierdutr cu 2?
Sunt sigur că abia aşteptai să spui asta, aşa e? Nu prea contează comicul situaţiei, degetul acuzator şi vocea auzibilă se vor ca un zdrang pentru toţi! Desigur 😀
Ha ha ha! Mi-l si inchipui pe Ivan rozandu-si soseta si neintelegand ce treaba aveti voi cu carnatii!
Eu nu inteleg de ce doarme tati cu ea in camera, pampersii nici nu ii sesizasem.
si eu am observat asta, dar doar pentru ca si la noi e la fel; puiul mic se trezeste sa suga de multe ori pe noapte, deci mi-e mai usor sa-l tin cu mine in pat; si pentru tati e mai odihnitor sa doarma o noapte intreaga fara asa multe treziri, deci doarme in celalta camera; plus ca tati mai si sforaie si vreau sa elimin o sursa suplimentara de trezire.
oricum dupa atatea observatii de detectivi (cu pampersul si cu patul si altele) eu chiar nu as mai scrie posturi cu informatii personale (pacat dar asta este)
E ok, m-am obisnuit. In plus, ar fi greu sa scriu despre mine fara sa dau detalii, steril si cam inutil. Mergem mai departe. 🙂
Eu așa de bine nu m-am mai distrat de mult 🙂 Am găsit periuța de dinți pe prima pagină a blogului și am curățat tot, tot.
Pff… nu m-am mai jucat pe calculator de 100 de ani 😀
Doamne, de mult nu am mai râs cu atâta poftă. Sunteti minunate. Si câtă imaginație are Sofia…
:)))))))
Super tare povestea! Când o mai crește al mic o să i-o spun și lui.
Mai vreau, mai vreau! Chiar sunt foarte curioasa sa aflu continuarea.
Foarte inteligenta Sofia!(Stiai asta deja.) Are niste replici delicioase,sa ne mai povestesti.
Si vorba melodiei, „lasa lumea sa zica ce vrea…!”
Foarte draguta povestioara si modul in care povestesti, iar Sofia cred ca e o fetita foarte inteligenta. Nu inteleg de ce mesajele au deviat de la subiect
Love it, love it, love it !!! Love You Three!!!
Nu voi a părea zeflemitor, doar întreb, te-ai gândit la o serie de povești de genul povestea ghiudemului, a șuncii, a cotletului etc?
desigur, vom face o mini-serie!
Carnatul ala urat mirositor cu siguranta era de Plescoi 🙂
Nu-i asa ca e minunat jocul asta? Stai sa vezi cand o fi Sofia pe post de educatoare si tu copilul. Greu pentru mine cand e Mina(cea cu care face dansuri) si ma tine intr-o topaiala. Dar oricat e de obositor e atat de bine, bun, ce mai hrana vie.