Bani. Educație. Compromisuri.

53 comentarii

1. Un text interesant, desi mai sunt multe de zis. E dificil de adaptat bugetul nostru de doi la viata in patru. Eu am insistat sa mearga copiii la gradi privata din motivele mele, si am reusit sa gasesc una unde am dus ambii copii (1 si 3 ani) fara sa dau tot salariul meu, cum am crezut initial.

   Noi nu ne-am setat prioritati clare iar cand mi-a spus o prietena ca ea face compromisuri la orice, mai putin vacante si educatia copiilor, mi-am dat seama ca daca nu ai un buget…flexibil, prioritatile sunt foarte importante.

   Si nici eu nu imi doresc sa le dau copiilor casa si masina la 18 ani, ci mintea sa si le poata procura singuri.

2. Înțeleg că îi pregătești pe copii pentru niște joburi bine plătite.
   Un drum ce presupune antreprenoriat sper că nu îl excluzi definitiv.

   Este greu cu investiția aceasta in educație, costă mult, și atunci cum majoritate părinților au venituri mici, le este dificil să ofere o paletă largă de activități copiilor.

   Așa că cheltuielile suplimentare vor fi acoperite probabil prin renunțarea la a cheltui pe anumite bunuri și/sau servicii. Nu te mai îmbraci de la Zara, cobori un pic la H&M.

   Pe lângă acest start bun de care pomenești, și are sens, contează din ce in ce mai mult pe cine cunosc părinții, in ce medii anume sunt conectați. Degeaba e fiica ta brici, s-ar putea să nu aibă traiectoria la care speri tu în această viață. Nu îți cobesc, eu doresc să vă meargă bine și să vă bucurați de copii.

   • Aș zice mai degrabă că vreau să fie pregătite să poată alege. Să ajungă să facă ce le place dar asta să vină la pachet cu responsabilitatea, să se autoîntrețină și să înceapă să muncească devreme.
     Antreprenoriatul este extraordinar atâta vreme cât…reușești. Din multitudinea firmelor care apar ca ciupercile după ploaie, puține rezistă pe termen lung sau ajung să aducă profit. Iar ca să dezvolți ceva, orice, ai iarăși nevoie de un start, financiar și nu numai.

   • Fiica doamnei merge la o scoala privata. Este mediul ideal sa incepii sa legi prietenii si relatii care sa te conecteze la mediul dorit. Nu o spun ca pe ceva rau, e o simpla constatare.

   • „Cobori la H&M” ?? Voi in ce lume traiti ? 🙁

   • A fost un exemplu, nu am dorit sa ofensez pe nimeni. Totusi, am fost finut, nu am zis de la Max Mara la Massimo Dutti.

   • C&A nu va mai place?! :)) Chiar am gasit lucruri de calitate acolo pentru copii 🙂

3. Snow Flow – daca as sti cum, aici as pune un galbenus d-ala care te imbratiseaza! 🙂 Copiii mei sunt mai mari (fetita 12 ani si baiatul 5) si am invatat in anii astia sa rezolv fiecare problema la vremea ei, sa nu mai stau cu grija drobului de sare (lectie esentiala pentru mine, care sunt maestra in scenarii).
   Am schimbat tara, ne-am multumit cu bani mai putini ca acasa dar am castigat timp, am facut numai un concediu mare pe an, dar memorabile toate. Fetita mea e dislexica si asta a presupus in ultimii ani terapii si jocuri speciale si activitati fizice diverse.Si nu s-a terminat! Toate astea as putea sa le echivalez in bani – dar cand ma gandesc la ele, nu vad bani dati si nici compromisuri facute. In povestea mea – astea sunt solutii. 🙂
   Nu ma mai lungesc, vreau doar sa mai scriu ca educatia se primeste acasa, scoala este doar pentru instructie (nu imi vine un cuvant mai potrivit, dar sper sa se inteleaga sensul). Si fie si numai pentru ca te preocupa, pot sa te asigur ca esti pe drumul cel bun. 🙂
   In incheiere, daca gazda noastra, Printesa, e de acord sa ne puna in legatura, am multe carti in germana de dat mai departe. Poate stii pe cineva care s-ar bucura de ele! 😉

   • Manu, felicitări, ați făcut un lucru foarte bun pentru copii o schimbare foarte bună cu plecarea. Știu cum e cu dislexia, am lucrat și eu cu o fetiță dislexică în timpul facultății. Vă doresc mult succes!

     Având în vedere că și noi suntem interesați să învățăm germana, chiar o rog pe Ioana să ne pună în legătură, copila mea de 8 ani adoră cărțile.
     Mulțumesc.

   • As zice „instruire” in loc de instructie 😉

   • Micky, exact! Multumesc – stiam ca suna cumva a armata. Instruire – asta cautam! :))

   • A zis bine.

     INSTRÚCȚIE s. f. 1. Proces școlar de transmitere și de însușire a cunoștințelor; învățătură; învățământ; instrucțiune

4. Tata meu toata viata lui a muncit mult, nu a stat deloc pe acasă, il vedeam rar, serviciul era mereu pe primul loc. Toată viată mea am auzit cuvantul economie, aveai nevoie de ceva raspunsul era acelasi :”Nu mai sunt bani, ca i-am investit in casă”,.”nu sunt bani ca aveam de platit rata la masina”. Parintii mei erau obsedati de bani si să construiască casa cea mai mare si mobilă mereu la modă.Am fost rar in vacante si nu am avut parte in copilarie de multe experiente frumoase. Mi-as fi dorit să petreacă mai mult timp cu noi, să investească in noi. Acum eu si fratele meu suntem plecati in strainatate, si nu ne mai întoarcem, părintii s-au mutat la tară in casa bunicilor, iar casa si masina pentru care s-au sacrificat atat nu se bucura nimeni de ele. Pentru ce?
   Mor incet când văd părinti care se sacrifică toata viata să construiască o vila cu cât mai multe camere, pt că copii cresc si vor locui toti împreună cu sotii si nepotii. Dar copii cresc si pleacă in lume in propria lor aventură. Iar părintii rămân singuri in casa imensă si se gândesc ca tot copii sunt nerecunoscatori.Am foarte multe cunostinte in situatia asta.
   Oameni buni investiti in ceea ce contează cu adevarat in viata voastră, investiti in experiente nu lucruri.
   Felicitări pt articol 🙂

5. Cred ca banii sunt importanți , dar sa nu faci o obsesie din asta. Eu sunt in concediu de creștere copil si mi-am ales 2 ani concediu. Daca alegeam 1 an, as fi luat de 2 ori si mai multi bani. Dar m-am gândit: n-o sa am timp pana la 65 ani sa lucrez? Iarăși nu o sa vad lumina zilei, stand pana la ora 6 seara in corporatie. O sa stau cu grija ce face bona cu copilul, nu o sa vad copilul cum începe sa facă primele lucruri. Nu regret alegerea făcută. Savurez acest concediu. Lumina, soare, bebeluș dulce, shopping in voie, lecturat de cărți, plimbari lungi. Cum te descurci cu 1400 lei venit? Bine. Muncește soțul, mai tai din cheltuieli inutile, ești mai cumpătat. Tot găsești bani pt sala, o crema buna, lecții de înot pt copilul mai mare, concediu. Nu îmi pare rău de alegerea făcută, chiar daca veniturile mele au scăzut simtitor, oai bine poate fi….. Nu întotdeauna trebuie sa alergi după bani-bani, sunt si alte lucruri mai importante in viață!!!

   • Da, și eu am ales 2 ani cu fiecare copil pentru că acești doi ani sunt foarte importanți dar uite că lumea e nevoită să se întoarcă repede și ni se spune mereu că e un lux că am putut sta doi ani fără să știe nimeni câte am tăiat în timpul acesta. Merită din plin!

   • Si daca trebuie sa platesti chirie si mai ai si o rata la masina, cum sa te descurci cu 1400 de lei?

6. Si eu cam tot asa incerc sa fac, ne limitam la cat avem insa sortez bine ce cumpar, mai putine haine ca fii’mea s-ar modi non stop (in ultimul timp e suparata ca nu are prea multe rochite noi) si mai multe lucrusoare educative, nu doar carti ci si altele (gen ed. montessori)!

   Eu am o problema cu cei ce se bucura nespus ca alocatia s-a dublat sau se va dubla si spun suspinand ,,cred astia de sus ca un copil creste cu 42/84 lei/luna”, pai nene te astepti sa-ti creasca statul copiii cu alocatie, complementare, ajutor social, ajutoare la caldura etc?!!!! Sunt nenumarati acesti oameni si mi-e frica de copiii lor cand vor fi adulti, copiii mei vor fi inconjurati de niste oameni ce au avut doar lenesi ca si exemple in viata, niste oameni care au tot asteptat sa le pice din cer!

7. Uite, eu zic că nu trebuie să te justifici in faţa noastră, dar e frumos că ai facut-o. Noi citim, dar atât. Ceea ce spui e pentru apropiaţii tăi, cei care te cunosc de-adevăratelea. Şi dacă scrii aici e un oarece semn de întrebare, nu?
   Zici de cărti, eu am oarece bază de date, ce-am reuşit să strâng şi eu, na, dacă Ioana îţi dă adresa mea de mail, discutăm. Nu e clasic, pe hârtie (şi chiar îmi lipseşte asta), dar e ieftin.

   • Știu că nu datorez nimănui nimic, mie, copiilor, familiei și prietenilor. Am vrut să pun lucrurile în perspectivă puțin, nu fiindcă simțeam nevoia de justificare. Lumea oricum crede ce vrea și critică ce îi vine 🙂

     În ce sens e un semn de întrebare că scriu aici?
     Dacă tu ești același Claudiu care a comentat la mine cred că am adresa ta 🙂

   • Aşa mi-a sunat mie prima parte a articolului, a justificare, nu că ar fi ceva rău, ai nu te supăra acuma 🙂 . Că in rest e gândit şi bine scris, ca de obicei.
     Păi ai răspuns singură faţă de cine trebuie să ai o datorie.
     Aaaa, da, eu ma prind mai greu 😀

   • Nu-s supărăcioasă defel, fii pe pace. Poate doar prea serioasă zilele astea 😀

8. Banii sunt… un lucru fals inventat de om in locul trocului ca moneda de schimb. Am putea foarte bine sa traim intr-o lume fara ei daca nu ar fi unii si altii care sa se tina cu dintii de ei. Din pacate nu-i putem face sa se schimbe, doar o situatie dramatica (deces, boala) o plate face. Vad oameni care se plang din lipsa banilor, ba chiar am crescut intr-o familie de genul asta. Eu nu ma plang, stiu ca asa cum vin, asa pleaca. Eu ii fac, eu ii cheltui si parca cu cat cheltui mai multi cu atat fac mai multi. Sunt inginer electro si intotdeauna o sa fie in job mai bun. Deasemenea merg pe idea de primesti intotdeauna mai mult decat dai, deci normal ca cu cat cheltui mai mult cu atat universul o sa imi dea mai mult. Iar educatia… i-o fac eu acasa. Ii pot da lectii de inot, dans, engleza, franceza, spaniola, astronomie, chitara si altele. Nu consider ca pt un start in viata altii l-ar putea instrui pe copil mai bine doar pt ca sunt experti si platiti cu multi bani. Apoi, cand o fi sa aprofundeze ceva, sa-si aleaga doar 2 lucruri si sa incerce sa fie cel mai bun. N-o sa inteleg niciodata mania parintilor cu cat mai multe optionale. Cumva tind sa cred ca sunt mai mult de gura lumii, pt ca asa face si vecinul si se cheama ca nu-ti dai interesul daca n-o faci si tu.

9. Woolie, sunt de acord cu tine! Si eu mor când vad bucuria ca s-a dublat alocația. Nici eu nu sunt deacord cu aceste masuri si mentalitatea cum ca statul trebuie sa te intrețină. Unii pe anumite grupuri striga: mizerabilii, gunoaiele, sa trăiască guvernanții din 84 lei.

   • Exact, pe grupuri am vazut si eu! Te ia cu groaza cand vezi asa ceva, la scara larga! Si iti dai seama cati lenesi sunt in tara asta, eu sincer sunt pentru scoaterea alocatiei DE TOT, asa nu vor mai fi familiile alea de nenorociti care fac copii pentru bani si ajutoare de la stat si ei stau prin baruri sau sprijiniti de-un gard toata ziua! As vrea sa se bage un pranz cald, o masa sanatoasa la scoala!!! Sunt copii care vin lihniti de abia pot merge, cum sa mai fie ei atenti sau sa invete ceva!!!! Cornul si laptele sunt niste porcarii, dar liceenii au si ei nevoie de mancare (mai ales celor necajiti le-ar prinde foarte bine, i-ar trimite parintii la scoala sa aiba ce manca macar, ca abandonul e in floare). Stiu profesori care iau zilnic de mancare unor elevi necajiti! NU e normal asa, o sa fim o tara de oameni facuti la betie si fara pic de educatie familiala! O tara de trandavi si nu mai spun ce… dar deja vedem in jur, probabil in viitor va fi mai rau!!!!

   • Tuturor celor care spun ca toti cei care iau alocatii sunt lenesi as vrea din tot sufletul sa le torn o cana de apa rece pe fata, sa ii duc din orasul in care stau si sa vada oamenii care se bucura de dublarea alocatiei. Oamenii astia, in marea lor majoritate, sunt doar oameni saraci , nu lenesi. Sunt familii in care ambi parinti primesc salariul minim pe economie pt care aia 42 de lei in plus pe luna poate inseamna o hrana mai buna pt. copii, o pereche noua de pantofi pe an etc. si pentru oamenii astia e mare lucru. Amandoi parintii mei sunt profesori, nu au fost ( ca tata nu mai e) deloc lenesi, dimpotriva, nu pot sa spun ca s-a pus vreodata problema ca ne vom culca flamanzi, dar tin minte ca erau cateva luni pe an cand nu aveam cu ce plati facturile ce sa mai zic de haine ca si de Craciun primeam cadou de ma Mos haine second… pt noi alocatiile (a mea si a fratelui meu) asa mizere cum erau ne ajutau mult. Alocatia copiilor celor care sunt in evidenta serviciilor sociale este conditionata de prezenta lor la scoala, asa ca si nenorocitul ala care face copii pt alocatie macar asa este cumva constras sa isi lase copilul la scoala. A, da si alocatia este un drept al copilului, nu al parintilor sai, din cate stiu eu in ochii statului toti copii sunt egali asa ca si copilul unui magnat si cel al ultimului zdrentaros merita acelasi tratament din partea statului.

   • WOOLIE,

     Inainte sa scrii opinii burgheze condescendente, poate ca ar fi fost utila o mica documentare. De exemplu, pot sa iti spun ca, peste un milion de angajati sunt platiti cu salariul minim brut pe economie.

     In cifre seci asta inseamna 975RON (brut) respectiv 724RON (net). De la 1 iunie alocatia pentru copil se mareste la 84 de lei, adica reprezinta aproximativ 12% din salariu net al unui milion de angajati.

     Nu toti cei saraci sunt betivi sau lenesi, sunt zone subdezvoltate crunt in tara asta, asa ca oricat de nepopulara ar fi masura asta pe forumuri si FB, in realitate mai aduce o picatura de bunastare pe masa multor copii.

   • Petra si Cristian! Eu nu am primit alocalie niciodată. Parintii mei au lucrat si ne-au asigurat tot ce aveam nevoie: haine, mâncare, concediu la mare. Niciodată nu au așteptat alocație.
     Si acum încep, numai nu aruncați cu roșii. Daca o duci greu cu traiul (sărăcie), după ce îți faci multi copii (de la 2 in sus)? Mentalitatea conform căreia – o sa ne ajute Domnul sau statul, nu o înțeleg, pur si simplu nu o înțeleg.
     De ce cei bogați își fac 1-2 copii, cei saraci -multi?
     Eu una, după ce m-am măritat, am așteptat sa am o situație financiara decenta si apoi mi-am făcut copil, ca să-i pot oferi ce are nevoie.
     Pe al 2-lea copil l-am făcut după 6ani, când am văzut că-mi permit, cu același gând să-l pot creste frumos si să-i pot oferi un trai normal.
     As mai faci copii, dar cred ca ma opresc aici ca nu sunt atât de bogata.
     Aceste alocații cred ca nu ar trebui plătite deloc.
     Nu mai suntem in comunism si statul are grija de noi.

   • MARISHKA,

     Tu de fapt ce propui, ca cei cu venituri mici sa fie sterilizati dupa primul copil?!

     Daca parintii tai au avut un nivel de trai decent, si ti-au asigurat toate cele necesare, asta nu inseamna ca cei ce o duc greu sa fie privati de un mic ajutor acordat copilului.

     Daca stai asa de bine material, poti sa donezi 84X2 = 168RON lunar unei alte familii, sunt destule mame ce gafaie cu banii in tara asta, si destui copii crescuti doar cu o cana de ceai la micul dejun!

     Cauta pe cineva ce merita si gata, ai rezolvat problema. Asta ca tu sa traiesti conform standardelor si preceptelor personale ce iti definesc capitalismul. Adica vorbim frumos pe net antisistem, dar sa si traim antisistem, intelegi?

   • @Marishka, femeile care fac j de copii, 99% din ele sunt femei fara educatie, care traiesc in medii sarace.Majoritatea fac copii de la 14, 15 ani cand nu au pic de educatie sexuala.
     Crezi ca au ele habar de coitus, calendar menstrual (multe cred ca habar nu au cand le vine,daca le vine, etc), anticonceptionale,sterilet,se trezesc ca le creste burta si gata.
     Apoi sunt alea fanatice religioase, carora, daca le spui sa isi puna sterilet sau sa faca ceva ca sa nu mai faca atatia copii, iti raspund nonsalant ” Da cum? vrei sa ma bata Dumnezeu?”. Nu conteaza ca acei copii sunt facuti cu vreo 5 barbati diferiti.La faza aia le mai bate Dumnezeu.

     E un sistem bolnav. Un PUSCARIAS este intretinut cu peste 2000 de lei pe luna.Aici mi se pare nedreptatea. Nici eu nu sunt de acord cu alocatiile astea care ajung la toti betivii din taxele pentru care eu muncesc ca sa le platesc. Dar nici nu imi coninve sa intretin criminali,hoti,violatori, mai nou, parlamentari, pe spatele meu in puscarii, cateodata cu sume mai mari decat salariul minim.
     Mai bine la alocatii….
     DAR! daca se taie din ratie la puscariasi si li se reduc anumite „beneficii” pentru scaderea costurilor,apoi apare scandal dom’ne ca sunt disciminati , ca li se taie drepturile.
     Dar la copii nu se gandeste nimeni.
     PS: BOR cand va plati taxe?

   • Aberatia asta cu puscariasii intretinuti cu 2000 de lei pe luna circula deja de ani de zile so nu se mai opreste naibii odata, ca ganditul e greu. Cei 2000 de lei (apx) ar putea sta in picioare doar daca luam in calcul intreg bugetul sistemului penitenciarelor, raportat la numarul total de detinuti. Deci salariile gardienilor, cheltuieli de administrate etc. Daca at fi as facem o comparatie cat de cat relevant a, at trebui sa impartim bugetul intreg sistemului de invatamant la nr total de copii. Pariem ca iese mai mult de 2000 de lei?

   • Woolie si parintii mei au lucrat!!! Si parintii saraci ai multor copii lucreaza si asuda sange, fac boli profesionale grave numai sa le asigure tot ce pot copiilor. Ma bucur ca tu ai primit ce ai vrut ai fost norocos sau norocoasa, din pacate ai facut si faci parte dintr-o patura foarte subtire. Si lasa porcaria cu saracii de ce fac copii si cati copii fac (sunt f putini cei care fac mai mult de 2 copii). Saracilor ce drepturi le-ai mai da? sa moara? Si in ce tara te-ai nascut de n-ai primit nicicand alocatie sau ce varsta ai? Din informatiile mele subventii banesti pt. copii se dau de cateva zeci de ani. Mai iesi si tu din Bucuresti//Cluj/Timisoara scoala-te de la birou si uita-te la lumea din jurul tau.

     ;

   • Ai presupus bine. M-am născut si am copilărit in R.Moldova. Acolo copiii nu primesc si nu au primit alocații. Fiecare se descurca cum poate.
     Si sararacilor le dau dreptul de a munci!
     Vezi cazul fabricutei construite anul trecut in ceva sat, unde nu vroia sa se angajeze nimeni si preferau sa primească ajutoare de la stat. Însăsi primarul a cerut statului sa nu le mai dea acelor oameni ajutor!
     Corporația, la care lucrez, se implica in programe de voluntariat -construcții de case pt nevoiași. Colegii lucrau din greu la acele case si viitorii proprietari (nevoiași) nu ridicau o cărămidă, aveau iphone si aveau bani de țigări. Așa ca nu le mai plângeți de mila. Statul ar trebui sa se implice in educația celor saraci si nu sa le dea bani. Oricâți bani le-ai da, nu-i va ajuta!
     Aseară am văzut un documentar despre românii care muncesc in Uk, dormeau sub pod si munceau si acasă avea 5 copii. După ce au făcut 5, daca nu-i pot întreține?

   • Buna, Marishka. In Germania orice copil primeste alocatie 185 euro pe luna. Daca parintii decid sa nu il dea la gradi mai devreme de varsta de 3 ani, pe langa alocatie, copilul mai primeste 150 de euro pe luna. Aceasta indemnizatie de 150 euro inceteaza cand copilul incepe gradi sau cand implineste 3 ani. De ce ofera Statul aceste ajutoare parintilor? Pentru ca nemtii sunt constienti de urmatorul lucru: copiii nu sunt ca animalele de companie, sa apartina doar parintilor. Si Statul va avea de castigat de pe urma acestor copii. Pentru ca atunci cand vor fi adulti, vor munci si vor contribui la cresterea economica, vor plati pensiile pt noi, cei care acum le oferim din taxele noastre aceste alocatii. Daca noi toti decidem sa nu mai nastem copii, fiindca nu ne permitem sa ii crestem, cine ne va plati noua pensia peste 30 de ani? Cine ma va trata pe mine in spital cand voi avea 70 de ani? Un medic de 70 de ani, pensionat? Caci tineri nu vor exista… Cine imi va zugravi apartamentul cand eu voi avea 70 de ani? Ca nu voi mai gasi zugravi activi profesional…. Daca Statul ofera aceste alocatii, nu inseamna ca Statul ne creste copiii, caci cresterea unui copil necesita mai multi bani decat valoarea alocatiilor. Inseamna doar ca Statul sprijina cresterea copiilor, pentru ca are de castigat din asta.

   • F.frumos din partea statului German. Problemă ca in Ro, multi prefera daruri de la natură sau stat, in loc sa muncească si nici pe copii nu-i educa in acest sens . Toți sunt supărați ca nu-i ajuta statul, guvernul, primăria s.a. Dar ei ca fac in această sens? Sa lucreze nu vor, să-și educe copii nu vor. Toți au principiul:” fio cumva, las ca merge si asa!”
     Se strofoaca parintii sa aibă copii un trai mai bun? Unii da, dar f.multi nu. Pt unii sa crești un copil inseamna dă-i dai sa manance, nu inseamna educație si dragoste.

   • Marishka, imi retrag cuvintele. Nu ai facut parte dintr-o patura privilegiata, ci dintr-o batistuta… In timpul liceului si la facultate am stat in internat, respectiv in camin. Cam jumate din colegele mele de camera au fost fete din R. Moldova. Fete frumoase, destepte, harnice, ce mai erau niste oameni de aur!! Toate, dar absolut toate proveneau din familii extrem de sarace, pe langa situatia lor eu eram o beizadea. Si parintii lor nu erau lenesi erau oameni care munceau pe rupte si de multe ori isi lasau si sanatatea la munca pt. un salariu de mizerie. Asa ca ma bucur ca tu le dai saracilor dreptul de a munci, numai ca si l-au luat deja singuri, eventual tu le dai sa munceasca peste norma dar pe aceeasi bani.Sa stii ca multe fete din bursa ce o primeau trimiteau bani acasa (nu vreau sa stii ca mancau si de cate ori pe zi mancau prietenele mele)… Si acum mai indraznesc sa fac o presupunere (dar sa nu o iei drept afront, te rog) parintii tai ori au muncit in strainatate ori au avut posturi de conducere, deci au facut parte dintr-o anume nomenclatura. Daca presupunerile mele sunt corecte atunci inteleg de unde vine dispretul tau pentru cei saraci. Mie strabunicii mei si mama mi-au insuflat niste principii de viata foarte sanatoase (zic eu) printre care si urmatoarele: 1)atata timp cat eu ma culc satula iar altul flamand, cat mie mi-e cald si altuia ii este frig eu sunt o persoana bogata si sunt datoare ca, atat cat pot, sa ajut fara sa judec; 2) saracia exista din cauza lacomiei, nu din cauza lenei.
     Treaba cu satul ala si cu fabrica nu e chiar asa cum spui tu. Fabrica era la cateva zeci de km de sat (naveta de vreo 2 ore pe zi). Si din cele 300 de posturi vacante (sa zicem ca nu mai imi aduc aminte exact) nu s-au ocupat toate nu ca nu s-a ocupat niciunul. Satul respectiv nu avea gradinita, deci daca o femeie avea copii mici unde ii lasa 10 ore pe zi sau macar 4? (chiar a fost intervievata o tanara care spunea ca s-ar angaja, dar nu are unde lasa copilul). Si da si eu sunt de acord cu tine daca poti munci si nu vrei sa ti se ia ajutoarele sociale insa sa se faca exceptii pt cei care au in grija persoane bolnave/copii mici/probleme de sanatate incompatibile cu munca.
     Cat despre „the romanians are coming” chiar tu ai spus ca oamenii aia munceau deci lenesi nu erau. Si domnul cu 5 copii faceau parte dintr-o anumita etnie care nu prea are sanse pe piata muncii din Romania. Cat despre faptul ca avea 5 copii, ce-ar fi sa ii impuscam pe 3? sa nu mai fie o povara. Si poate ca daca i s-ar fi acordat o sansa la orice fel de munca nu ar fi fost nevoit sa stea pe ajutoare sociale, la asta te-ai gandit?
     Eu nu zic ca nu exista oameni fara nici o pr. care paraziteaza sistemul de ajutoare sociale fara rusine, fara scrupule, insa sunt foarte, foarte putini. Marea majoritate a celor care sunt asistati sociali ori sunt bolnavi sau au in intretinere persoane grav bolnave sau cu handicap, ori locuiesc in zone foarte sarace si chiar nu au unde munci si si-ar da o mana si un picior pentru a iesi din clasa asta sociala care duce la existenta la limita zi de zi.

   • Petra, drag, nu ai ghicit. Părinții mei nu au lucrat niciodată in străinătate, nici directori nu au fost! Au fost șofer si vânzătoare -oameni simpli. Diferență intre părinții mei si ceilalți ( despre care vorbesti) este ca au înțeles ca au o singura viață si 2 copii de crescut, nu au aașteptat ajutoare, moșteniri, alocatii si acum nici pensia. S-au gândit din timp la tot, au lucrat si lucrează pe brânci pentru asta(si nu din salariu). Daca tot lucrezi mult, fa-o cu cap. M-au ținut pe mine si sora mea in facultate. Ne-au ajutat financiar când ne-am măritat. Si acum la 50-60 ani lucrează, nu s-au pensionat anticipat. Mama merge la Beijing de mai multe ori pe an cu afaceri. Cunosc si alte familii la tara care lucrează mult si au o situație funciară buna si își ajuta copiii in continuare. O vorba veche ma inspira mult: „De ce ești sarac, ca-s prost. De ce ești prost, ca-s sarac”.
     Si știi ceva? Deja ma gândesc la viitorul copiilor mei. Le-am luat deja apartament (desi sunt inca mici). Ideea era nu sa ma justific, nici sa ma laud, ci să-ți spun ca dacă vrei un trai mai bun, poți s-o faci singur si nu așteptând daruri de la natura!

   • Marishka, imi cer scuze, nu am vrut sa acuz nici sa jignescc. Dar am crescut in 2 lumi paralele. Nici eu nu ma justific, dar de dragul discutiei dau niste detalii. Mama mea vine dintr-o familie de alta etnie cu 12 copii ( da 12), tatal ei a fost veteran de razboi si „dusman al poporului”. Tatal meu vine dintr-o familie de chiaburi, tatal lui a fost detinut politic, intreaga familie a fost supusa ani intregi la ceea ce se numea „degradare civica” intreaga avere confiscata dupa aia ani intregi de sicane, amenintari, batai etc. Adauga la asta un bunic (tot al tatalui) taran greco-catolic educat si instarit. Inainte de epoca de aur atat familia mamei mele cat si cea a tatalui meu au stat f bine dpdv social, aveau pamant, animale, batoza se intretineau singuri si aveau argati pe care ii tratau f bine (nu ca acum ca angajam un am pe salar minim, dar nu ne pasa daca reuseste sa traiasca din banii aia si daca se poate tragem si pielea de pe el) si intr-o clipa s-au dus toate. Au trait foarte greu, dar s-au descurcat si crede-ma nu au stat nicicand cu mana intinsa si nici nu au asteptat daruri de la natura. E drept li s-a mai intins din cand in cand o mana de ajutor (de ex. vecinul care trebuia sa „toarne” nicicand nu au dat informatii care sa ne inrautateasca si mai tare situatia) dar cu mana intinsa nu au stat. Ba mai mult asa napastuiti cum erau nu lasau pe nimeni care ne venea in curte neomenit, macar cu o felie de paine si un pahar de apa.
     Jos palaria in fata parintilor tai ca au reusit sa se descurce intr-o tara ca R. Moldova, iar daca au facut asta fara sa se compromita si sa calce pe altii in picioare chiar sunt niste oameni deosebiti si esti norocoasa sa ai asa parinti. Si in familia mea am unchi si matusi care au afaceri, unele foarte prospere, dar nu au reusit sa le puna pe picioare decat dupa anii 90, pana atunci ori li se cerea mita peste tot, ori trebuiau sa faca alte manarii, iar noi am fost invatati ca mai bine saraci si cu spatele drept decat bogati si manjiti. Despre zicala ce mi-ai zis-o, eu nu cred ca toate fetele alea veneau din familii cu oameni daca nu lenesi atunci prosti. Azi sunt doamne de succes cu familii frumoase, unele dintre ele doctori, avocati, ingineri etc.
     Si si eu ma gandesc la viitorul copiilor mei, zi de zi. Insa eu nu le voi cumpara case. Eu le voi insufla niste principii de viata care sa-i ajute sa devina oameni verticali si puternici din toate punctele de vedere. Ii voi invata cat mai multe limbi straine (incepem de pe acum in casa la noi se vorbeste fluent romana, engleza si ucraineana). Ii voi invata sa respecte si sa fie empatici. Fiica mea nu are inca 2 ani, dar o duc mereu cu mine cand vizitez familii nevoiase, o incurajez sa se joace si sa se imprieteneasca cu toti copii indiferent de culoarea pielii sau de ce fel de haine poarta. Asta fac eu pentru copii mei pentru ca sper ca restul lucrurilor de care vor avea nevoie sa stie sa si le faca singuri ca mine si sotul meu.

   • Petra, părinții mei locuiesc intr-o comuna din județul Mures. Tata lucrează in primărie si stiu cu certitudine ca sunt oameni in comuna si nu putini care primesc ajutor social sume mai mari decât primește un angajat in primărie. Sunt fete care lucrează in administrație care primesc 750 de lei pe luna si o mulțime de cetățeni care nu lucreaza, fac copii intr-o veselie si primesc 800 de lei, cel puțin. Comuna nu-i mare si toată lumea ii știe pe cei care nu vor sa muncească, sunt îngrozitor de multi! Merg femei la farmacie si intreaba cum sa faca sa ramana gravide pentru ca se implinesc doi ani de cand au nascut prima data. Mama face comerț, daca rămâne fara angajați e disperata, nu are pe cine sa angajeze. Eu ma cutremur când vad ca oamenii responsabili fac cate doi copii, iar cei care trăiesc din ajutor social fac cate cinci! Cum va arata societatea asta in 50 de ani? Statul ar trebui sa investeasca in educatie, nu sa scoată ochii proștilor cu 42 de lei in plus. Si daca tot au dublat, macar sa găsească o soluție prin care sa se asigure ca banii ajung pa copii sub forma de bunuri si nu se transforma in băutură si tigari. In aceeași comuna se vând țigări de peste 100000 de lei pe luna. Stiu o grămadă de familii cărora le intră in casa maxim 1500 de lei lunar, au cate doi, trei copii si fumează amândoi cate un pachet pe zi!

10. Eu cred ca un parinte trebuie, in baza posibilitatilor lui, sa-si sustina copilul atunci cand vrea sa faca un sport, sa invete o limba straina etc. Am vazut insa foarte multi copii impinsi de la spate, obligati chiar sa alerge de la pian la inot, la engleza, chineza, echitatie…..
    Dorinta asta excesiva a parintilor de-a le umple timpul cu de toate fara sa le mai lase timp liber de-o leneveala sanatoasa mi se pare mai mult o moda decat un stil de viata sanatos. Eu prefer sa-mi vad copilul citind sub visin fericit decat sa-l vad stresat si nemultumit ca l-am obligat sa mearga la lectii de tenis pentru ca deh, e sportul meu preferat si trebuie sa fie si al lui. In privinta invatamintului nu ma pronunt pentru ca nu cunosc in amanunt situatia din tara, noi locuim de foarte multi ani in strainatate si copiii au invatat aici. Pot sa va spun insa ca aici majoritatea copiilor care merg la scolile private o fac pentru ca nu reusesc sa aiba performante intr-o scoala publica. Cand un copil trece de la o scoala privata la una publica se vede diferenta; el stie sa planteze patrunjel, sa cante la harpa, sa gateasca, sa faca prajituri dar stie mai putin despre Dante Aligheri, Manzoni, Cristoforo Colombo, Marconi….Deci in concluzie, modesta mea parere, lasati-va copiii sa-si urmeze inclinatiile fara sa le impuneti dorintele voastre!

    • Crede-mă că dacă locuiam într-o țară precum Germania, Luxembourg, Belgia etc, nici nu mi-aș fi pus problema de școală privată.
      Fetița mea face opționalele alese de ea la afterschool, după 4 e liberă să se joace și să facă orice îi place. La școală iese afară la joacă deasemeni, au multe proiecte interesante iar rezultatele la teste au dovedit că sunt mai buni sau cel puțin la același nivel ca școlile publice „de top” care pun un stres enorm pe copii și părinți. Se învață foarte mult și fără rost iar rezultatele la bac sunt dezastruoase, oare de ce.

11. Sunt un copil al generatiei ’93 si nu am invatat in scoli private, desi erau si atunci, nu am avut parte de vacanta in fiecare an, pentru ca posibilitatile parintilor erau reduse si nici nu am luat lectii de nimic(pian, balet) in copilarie, dar m-am bazat pe invatat si citit. Ai mei si profesorii s-au descurcat de minune in a-mi arata importanta pregatirii profesionale inca de mica. La 21 de ani(sfarsitul anului 2 de facultate) am ajuns sa lucrez intr-o corporatie si sa castig part-time mai mult decat parintii mei(si imi e rusine de ei pentru asta). Ii mai ajut financiar si anul asta le fac cinste cu o vacanta la mare, pentru ca merita. Intre timp m-am apucat si de dansuri.
    Ma declar multumita de cum m-au crescut parintii mei, toata povestea mea e dovada ca se poate si altfel.

    • Articolul nu este despre școală privată vs școală publică. Iar exemplul personal (reușita profesională după școala publică) nu reprezintă un argument în favoarea școlii publice. Dacă vrei să vorbim de lucruri concrete hai să ne uităm la rezultatele de la bac din ultimii ani, la testele Pisa s.a.m.d

      Învățământul public în România nu mai convinge demult, e un fiasco. Și nu o spun doar eu ci oameni cu mult mai multă greutate și experiență, vezi contributors.ro
      Marcel Capraru și alții

    • Nu zic ca invatamantul in Romania e stralucit, ca nu e, e loc de mai bine, dar asta nu inseamna ca nu poti sa faci performanta; sa zici ca invatamantul romanesc e un fiasco e o jignire adusa oamenilor care au reusit in sistemul asta(si nu sunt putini, crede-ma) si profesorilor pasionati care isi dau toata stiinta pe un salariu de nimic(daca tu nu ai intalnit, nu inseamna ca ei nu exista).

12. Cred ca orice extrema e un sant, asa ca, draga prințesa, sunt de acord cu tine, trebuie căutat mereu echilibrul si da, investiția in educație, sănătate si timp de calitate împreuna e de departe cea mai importantă!

13. M-am încurcat in știința, comment-ul de mai sus era adresat lui Snow Flow, nu Prințesei, dar in general sunt de acord si cu ea, ca doar de asta o citesc 🙂

14. peste 3 luni voi intra din nou in campul munci, sper. Spun sper pentru ca 1. imrepuna cu sotul credem ca nu e graba, caci copilul de 2 ani inca mai are nevoie de mine, pe langa gradi; 2. imi voi cauta alt job, sper sa gasesc.

    Sunt in cumpana, ne permitem sa stau acasa, insa mi-e teama ca raman cu un gol mare in cv. ma mai angajeaza cineva daca stau acasa 3-4 ani? sotul e optimist, spune ca da, ca fata si de un proaspat absolvent am sanse mai mari, ca angajatorul ar prefera pe acelasi jos unul ca mine cu x ani exp vs un student. P e de alta part, mai e presiunea parintilor care turuie mereu ‘ du-te la munca, sa nu ramai intretinuta de barbat”. Intretinuta? pai as sta acasa pt copil, pt cea mai mare investitie a noastra.

    recunosc ca m-a durut putin in dreptul inimii cand am citit articolul, sunt sentimenteamestecate legate de job si copil si sper sa le descalcesc 🙁

15. Da investiția în copii este foarte importantă și dacă e sa vb despre școală publică sunt de acord ca e un „fiasco” și vorbesc ca mama de copil de clasa a 5-a. Suna foarte bine ce spunea snow flow despre școala privată în comparație cu cea publică. Și pentru acest dezastru sunt vinovați atât părinți, invățători și profesori. Invățătorii și profesori pun accentul doar pe educația cognitivă nu și pe cea emoțională iar părinții sunt foarte încântați ca au copiii super dotați când ei de fapt sunt super dopați, au ajuns sa-i trimită la pregătire și pe perioada vacantei de vară (mate, rom, germană, engleză) și chiar sa facă noțiuni înainte de a le studia la școală, pai Cum sa concureze copilul meu care se joacă toată vacanța mare cu acei copii? Acești copii râd și își bat joc de cei care iau o nota mai mică, plus unii au un limbaj obscen și comportament urat dar dacă îi zici părintelui sare în sus : pai copilul este olimpic și automat un geniu ce mai contează Cum se comportă. Eu vorbesc din experiența celor 5 ani. Manualele le primesc degeaba, oricum nu lucrează după ele… de ce? Sunt prea ușoare, culegeri peste culegeri cumpărăm noi părinții, pregătiri, rechizite etcetera asa că tot ajungi sa plătești învățământul de stat.

    • Da Anca, din păcate cunosc această realitate a școlilor publice prea bine…tot de la părinți ca tine sau copiii care fac meditații, se întâmplă că în clasele mici îi dopeaza, exact cum ai spus apoi undeva pe traseu apare ruptura fiindcă elevii nu mai fac față, devin total blazați, dezinteresați și așa ajung total nepregătiți pentru viață fiindcă școala noastră oferă orice în afară de ce e important pentru alegerile de mai târziu.
      Și apoi ne mirăm că rata șomajului e mare, că sunt studenți care nu știu nimic dar vin cu pretenții de salarii de peste 1000€ la entry level că așa au auzit ei că i s-a întâmplat unui geniu și mai există și o lene națională care se vede de la lipsa de preocupare pentru spațiile publice până la mirosurile din ratb și nesimțirea ca boală contagioasă.

      România nu se va civiliza nici în următorii 50 de ani, cu cât plecăm mai repede, cu atât mai bine.

    • E prima data cand intervin intr-o asemenea discutie dar nu am putut sa ma abtin. Vad ca se arunca cu noroi in parintii care isi ”solicita” copiii din punct de vedere academic si nu inteleg de ce. Din punctul meu de vedere un potential intelectual deosebit trebuie exploatat. Nu ar fi mai bine, dragi parinti, sa acceptati ca sunt foarte rare cazurile in care nu va fi cineva mai bun decat copilul dumneavoastra si sa incetati cu referiri rautacioase la copiii astia ”dopati”? Poate ar trebui sa analizati putin situatia si sa intelegeti ca de cele mai multe ori copiii cu rezultate exceptionale sunt cei care au inteles ca viitorul lor sta in abilitatile intelectuale. Pentru asemenea copii nu bacul este problema, ci acceptarea la o universitate prestigioasa. Si niciodata un asemenea copil nu va absolvi facultatea fara a sti nimic. Personal nu inteleg tendinta pe care o vad din ce in ce mai des de a aplauda mediocritatea. Performanta in orice domeniu se face prin munca si incepe devreme.

    • Copiii supradotați (toți între bright și highly gifted and everything in between) trebuie să primească o cu totul altă abordare față de ce se face la școală. Ei nu vor fi în ritmul celorlalți din nici un punct de vedere. Discutam de o majoritate, nu de cei care primesc din cls. X-a burse la Harvard, Yale și Princeton, pe alese. Cunosc și asemenea copii nemaipomeniți dar ei reprezintă un procent foarte mic însă important și dacă te interesează subiectul poți aduna materiale pe această temă, cred că ar merita discutat.

      Altfel nu văd de ce te superi, nu te-a acuzat nimeni iar realitatea e aceeași, indiferent că părinții își doresc sau nu copii excepționali, nu asta le crește IQ-ul +cel emoțional.

    • Nu exista copii mediocri, ești exemplul viu al părinților care se fac vinovați de inocularea copiilor cu idei de genul : dacă altul ia note mai mici e mai slab. La noi nu contează ca un copil e bun de ex la desen sau muzica, nu el trebuie sa fie doxa la toate materiile. Da Multă muncă dar pe ei nu i întreabă nimeni dacă le place atâta muncă, de aia mulți se pierd pe parcurs, obosesc de atâta performanță. Eu una nu mi-am certat copilul pt note și nici nu l-am comparat cu alți copii intelectuali doar am observat ce se întâmplă printre colegii lui, atitudinea părinților (coleg de-al copilului meu care se plângea de dureri de burta când primea testul și nu știa Cum sa-i spună mamei ca nu este nota maxima) profesori care profită de situații de genul ăsta și ridica mereu ștacheta ca părintele sa realizeze ca fără pregătire suplimentara (muuuulta muncă) nu reușește. Așa ca da mulți copii sunt supra dopați pt ca părinții lor vor sa-i ridice la nivelul acelor câțiva copii sau doar unul singur care are o inteligență nativă și se descurcă la toate materiile fără prea multa pregătire(sunt cam în fiecare clasă câte unul). Dar cu o astfel de mentalitate nici nu o să se schimbe curând ceva în învățământul romanesc!

    • Revin in completarea cometariului meu pentru ca vad ca a fost preluata gresit o idee. Un copil talentat la desen, la sculptura, la dans sau la sport are nevoie de acelasi perseverenta ca unul cu abilitati mai academice sa le spunem. Intrebati un pictor, sau un dansator profesionist sau un sportiv de performanta cat a muncit pentru a ajunge la nivelul respectiv si probabil va va surprinde raspunsul si ii veti blama si pe parintii lui ca l-au privat de copilarie. Cum spuneam, performanta, indiferent de domeniu se face prin munca si perseverenta. Exista copii care stralucesc, copii de nivel mediu si copii care nu pot sau nu vor. Fiecare este liber sa isi creasca copilul cum crede de cuviinta, tocmai de aceea exista multe modele de educatie si multe pareri pe subiect. Dar personal nu consider ca un copil de scoala generala nu trebuie sa invete nu stiu ce materie pe principiu ca nu ii place. Tocmai asta e motivul pentru care se numeste scoala generala, ca sa isi insuseasca notiuni din cat mai multe domenii si sa poata face alegeri in cunostiinta de cauza. Atitudinea de genul asta isi are locul la liceu, cand deja are loc impartire pe profiluri si eventual copilul s.a gandit deja ce vrea sa faca in viitor si implicit de ce materii are nevoie. Personal consider ca un copil trebuie sa poata alege ce drum vrea sa urmeze in viata, dar pentru asta trebuie sa aiba o idee clara despre ce poate si la ce este talentat. Altfel ne alegem cu studenti care fac facultati doar de dragul diplomei, termina cu competente 0 si astepta sa se schimbe mentalitatea in tara. Dar asta este pur si simplu o parere personala pe care am ales sa o expun ca raspuns la comentariile precedente.

16. Aveti bani pt. scoala privata, inot, pian etc ?va sugerez sa nu va faceti griji, aveti multi bani iar copii dvs. au parte de tot ce le poate oferi viata: dragostea parintilor in primul rand si belsug din toate cele materiale.