Sofia are un talent deosebit să-și spargă pielea, probabil ca mai toți copiii. Încerc s-o protejez punîndu-i mereu pantaloni lungi și bluze cu mînecă lungă (care sînt oricum bune și ca s-o apere de soare și de insecte) cînd ieșim din casă, dar asta nu înseamnă că nu-și zdrelește oricum genunchii, coatele, tibiile și degetele de orice prinde. Este plină de vînătăi, cicatrici, zgîrieturi, belituri, coji, semne și semnulețe, și abia a făcut trei ani! Ivan vine și el tare din urmă: chiar dacă nu merge încă singur (are 11 luni), găsește deja metode să se accidenteze cu maximă degajare: se zgîrie singur pe față oricît de bine-i tai unghiile, dă cu capul de toate mobilele (uneori se lasă cu sînge), își trîntește jucării peste degete.
Acum două zile am decis să nu mergem în parc, ne era foarte lene.
– Hai să ne plimbăm pe străduțe, să vedem ce copaci au mai făcut poame, zice mîndra.
Și am pornit. Nu i-am mai pus șalvarii, am lăsat-o în fustă, cu picioarele goale în sandale.
Imediat cum am ieșit din scară, a căzut pe scări. Piele plesnită. Pînă la poarta curții a mai căzut o dată. Pînă la colțul străzii atîta s-a zgihuit ca un ied adăpat cu Red-Bull că a mai căzut o dată. În 10 minute avea ambii genunchi zdreliți și un cot plin de praf, ca să nu mai zic că a căzut cu una dintre palme într-un găinaț de porumbel, că așa sîntem noi, norocoși, ăștia din familia regală.
Am mereu în rucsacul cu care ieșim, pe lîngă apă și scutece și olița portabilă și șervețele și gel dezinfectant, plasturi, după ce au bătut-o niște pantofi noi în parc și a trebuit s-o car în brațe un kilometru pînă acasă, că refuza să mai calce. De-atunci port mereu cu mine plasturi colorați, mai mici și mai mari, să fiu pregătită pentru toate evenimentele sîngeroase care pot apărea în orice ieșire cu copiii.
Nici din trusa de vacanță nu ne vor lipsi plasturii, vă reamintesc că am publicat lista completă a bagajelor potențiale aici. Am ales Urgo și pentru copii, și pentru noi, pentru vacanță, dar și pentru ieșirile în oraș, pentru că îi folosim cu succes de mulți ani și pentru că au variante pentru toate tipurile de urgențe și nevoi.
Să vă spun. Există șapte variante de plasturi Urgo, pe fiecare cutie găsiți nu doar numele variantei, ci și informații despre dimensiunile plasturilor din cutie, jos de tot, pe ultimul rînd.
Unele variante sînt tip bandă, tăiați voi ce lățime aveți nevoie (astea sînt utile în casă), altele sînt gata tăiate, iar în cutie există fie o singură dimensiune, fie o combinație de două sau trei dimensiuni.
Toate modelele de plasturi au în centru o zonă moale, impregnată cu soluție antiseptică (clorură de benzalconiu: 960 mg/m2 ), care nu se lipește deloc de rană. Plasturii aceștia sînt indicați pentru răni ușoare, pe suprafețe mici. Pentru răni mai adînci și mai mari, mergeți la un cabinet medical pentru a dezinfecta bine și trata rana corespunzător.
Două dintre variante sînt cele plăcute copiilor, cu desene: roboți sau animale simpatice. Aceste modele sînt rezistente la apă, sînt hipoalergenice și pot fi înlăturate fără pic de durere. Asta mi se pare o super chestie, de obicei la smulsul plasturilor e concert la noi acasă.
Urgo Waterproof conține plasturi rezistenți la apă, ideali pentru vacanțele la mare sau bălăceală în piscină.
Urgo Aqua sînt plasturi indicați pentru rănile de la mîini, de exemplu, pentru că pot rezista la spălări succesive de scurtă durată.
Urgo Discreet sînt transparenți, îi puteți plasa pe față, gît sau decolteu, sînt aproape invizibili.
Urgo Sensitive Stretch protejeaza pielea sensibilă de pe zonele foarte mobile, gen coate, genunchi, degete.
Urgo Resistant sînt plasturi mai rezistenți, care se prind foarte bine, merg și ei la rănile de la picioare, în zonele în care pielea vine mereu în contact cu un papuc mai dur.
Urgo Ultra Protection au rolul de a proteja rana de lovituri ulterioare, eu îi folosesc la bătăturile de la picioare sau la rănile de la degete.
Mai multe detalii despre fiecare model de Urgo găsiți aici.
Nu uitați să puneți în trusa de vacanță, dar și în rucsacul pe care-l luați cu voi la fiecare ieșire, un set de plasturi de calitate. Vă doresc să nu aveți ocazia să-i folosiți, dar știu și eu, știți și voi, că-s șanse mici să ne prindă toamna cu plasturii nefolosiți. 🙂
Nu o să mă crezi, dar am dat un cap in panoul cu semnalizarea locurilor de parcare de lângă bloc, de văd stele verzi și acum când tastez.
Din ce povestești cu cei mici au nevoie de baxuri de Urgo.
Cred că s-au inspirat din Alba ca Zăpada tipii de la Urgo, 7 tipuri de plasturi pentru 7 pitici.
Acum ai dat, in timp ce citeai? Aoleu!
Bună replica!
Ei, nici chiar așa dependent nu sunt, s-a întâmplat mai pe seară.
Io’ folosesc Urgo Cor pentru bataturi. Nu prea are legatura cu juliturile, dar mi-am adus aminte pentru ca chiar ajuta.
Da, plasturii sunt nelipsiţi şi din geanta mea. Acum m-am mai relaxat, dar o perioadă destul de mare, de când cel mare a început să meargă până când cel mic a făcut 3 ani nu lipsea trusa de urgență din geantă: betadină, comprese sterile, baneocin, leucoplast în toate formele, gel dezinfectant, forfecuţă. Tare utilă mi-a fost, mai ales că nici eu nu-s prea atentă: acum vreo 2 ani am luat un gard în braţe de mi-a sfâşiat blugii preferaţi, dacă nu aveam ditamai zgârietura pe picior, cine ştie ce credea bărbatul acasă…
Nu imi lipsesc Urgo din geanta ca cine stie cand o pereche de pantofi se dovedeste a fi maxim de incomoda. Macar nu ajunge carne vie zona respectiva, ca pe mine nu cred ca ma cara cineva in brate 😀
Ooo, da plasturii. Doi copii la tenis, pe biciclete, chiar și pe picioarele proprii… e o aventură. De la cea mai mică zgaibă până la răni sângerânde, lacrimile crocodilești se rostogolesc pe obraji și răgete și vaiete se nasc din gâturile delicate. Avem în rucsac plasturii cu maimuțoaie. Cum pun plasturele, orice urlet se transformă în scâncet și suspin. Ca prin magie trece orice usturime, orice neplăcere… De unde zicea : ”Eu pe bicicletă nu mă mai sui”, acum se plimbă de drag, că-i admiră tot parcul cotul cu Tom și Jerry, sau ce modele mai cumpără mami. În 60% din cazuri le-am folosit fără să fie nevoie neapărat (zgârieturi banale), dar mi-am salvat urechile și gâturile lor. Mai avem în rucsac un gel la tub care calmează pișcăturile de țânțari, cremă solară, lingurițe de plastic (între două activități mai servim un iaurțel). Nu lipsesc moațe, clame, clămuțe, cleștișori de-ai ei.
Foarte utili plasturii. Noi am avut o perioada cand puisorul cerea plasture pentru orice punctulet rosu de pe piele. Intr-o dimineata si-a umplut picioarele cu plasturi ca are bubite….asa a si mers la gradinita, nu incapea negociere!
of, daca inainte caram in geanta trusa de machiaj, moatzele mele, perie de par, parfum si chiloti de schimb cand urma sa….nu trec pe-acasa :)) acum car: biberon cu apa, pampersi, biscuiti, iaurt, lingurite de plastic, un schimb de haine de data asta pentru puiu de om…acum ca merge si se suie prin toate invartitoarele din parc…o sa adaug plasturi, betadina, apa oxigenata si Dumnezeu mai stie ce! 🙂
Fetelor, ce faceti cu betadina in geanta? Al meu pui de 3 ani cand se loveste (destul de rar si de usor) cere sa ii pun apa rece si sa il pup ca sa ii treaca. Ma gandeam ca trebuie sa ma pregatesc si eu pentru capitolul asta, dar daca ranile sunt foarte usorare noi le lasam sa treaca de la sine, sa le usuce aerul.
Betadina dezinfectează.
Eu am nevoie mai mult pentru mine de plasturi pt ca sunt o impiedicata. De curand am dat atat de tare cu piciorul in coltul patului ca nu mai puteam sa calc. Si se anunta inca semn la picior urmatoarele 3 luni..
Eu am o problema de fiecare data cand incalt sandale noi, plasturii devenind prietenii mei cei mai buni in aceasta perioada.