O rețea socială dedicată comunităților (P)

Sînt un utilizator greu de Facebook, heavy user, cum zice englezul. Primesc foarte multe mesaje personale pe profilul personal, dar și pe pagina blogului, încerc să gestionez tot feedbackul pe marginea articolelor publicate acolo, urmăresc cîteva surse de informații, tot Facebook folosesc cînd vreau să contactez pe cineva cu o idee, propunere, proiect. Tot pe facebook am și grupul privat al cititoarelor, care e ca un fel de forum high-class pe care discutăm despre toate, ne susținem, ne sfătuim, mereu e ceva de gestionat și acolo. Blogul îl folosesc și mai mult, e practic jobul meu și hobbyul meu, contactul meu cu lumea virtuală, averea mea și gașca mea de prieteni închipuiți. 🙂 Cinci minute înainte să se trezească cei mici, alte două cît stau în baie, încă zece (lux!) cît doarme Ivan pe mine, o jumătate de oră întreagă seara, blog și Facebook, Facebook și blog. Nu mai știu zău ce făceam cu mine acum cinci ani, cînd n-aveam tangență cu site-ul albastru cu litera F, cum reușeam atunci să trăiesc, doamne, m?

În calitate de utilizator greu de Facebook și wordpress (platforma pe care e blogul), am o mulțime de lucruri pentru care le sînt recunoscătoare celor care le-au dezvoltat, dar și multe lucruri care mă scot din sărite. La Facebook, de exemplu, mă enervează că nu pot căuta despre subiecte. Sigur, există google, dar google dă rezultate din tot internetul, și 90% din ce e pe internet e informație junk, uneori nu am timp să cercetez în amănunt. Mi-ar plăcea să pot căuta o informație în istoricul de postări al surselor mele de încredere de pe Facebook, anumiți prieteni și pagini autorizate pe subiect, dar nu se poate. Mi-ar plăcea să pot aprecia unele statusuri pe Facebook și altfel decît cu Like. O prietenă scrie că i-a murit pisica. Aș vrea să-i transmit că îmi pare rău pentru ea, nu-mi găsesc cuvintele pentru un comentariu, nici să-i dau Like nu se cade. Ce-mi displace la Facebook e și că nu-mi pot aranja cum vreau eu informația în newsfeed. Le accept modificările de layout și mă obișnuiesc cu ele, dar mi-ar fi plăcut să pot customiza mai mult din felul în care îmi sînt servite informațiile. Pe Facebook urmărești oameni, iar eu, în majoritatea cazurilor, urmăresc subiecte. Postările sînt repede îngropate de altele mai recente, nu le mai găsești, nu mai știi cine a postat chestia aia interesantă și te zbați ca peștele pe uscat să afli la cine ai văzut-o, cînd, cum arăta și așa mai departe.

WordPressul îmi oferă posibilitatea de a customiza felul în care arată blogul, nu și felul în care arată interfața de admin. Tema (layoutul general al blogului) m-a costat, hostingul costă și el. Blogul e doar al meu, scriu doar eu aici (plus cîteva dintre cititoare), nu e o platformă cu mai mulți generatori de conținut, și recunosc că uneori simt nevoia unor voci proaspete aici.

Grupurile de Facebook sînt foarte utile, problema acolo este că nu se arhivează informația, se repetă sute de subiecte și de răspunsuri la ele, e foarte mult zgomot. Visez să pot scrie articole pe grup, de exemplu, pe teme foarte populare, cînd cineva are o dilemă, citește direct textul pe subiect, nu caută în zeci de statusuri și sute de comentarii, sau, mai rău, postează din nou și o luăm de la capăt cu dezbaterea cu pricina, o dată la două săptămîni.

Visez în unele zile o platformă care să le îmbine pe toate: și socializarea pe subiecte comune de interes, si generarea de conținut de calitate și posibilitatea de a-l arhiva pentru a-l putea găsi ușor, și opțiunea de a face să arate platforma așa cum vrei, dacă se poate gratis.

Acum cîteva săptămîni am avut o întîlnire foarte veselă pentru mine: o echipă entuziastă de tineri îmi povesteau despre proiectul lor: o rețea de socializare concentrată pe comunități, nu pe prietenii. Customizabilă, cu unul sau mai mulți admini, fără butoane de like și dislike, unde poți urmări subiecte, nu oameni. M-am entuziasmat teribil, ce bine sună!
– Nu vrei să-ți faci și tu comunitatea ta aici, pe Komunomo.ro?
– Vreau, cum să nu, mi-aș muta imediat toate cele.

Doar că, desigur, nu e atît de simplu. Blogul trebuie și va rămîne unde este, dar imediat ce voi căpăta niște timp liber (am depus cerere, se va aproba în următoarele luni, sper), voi construi cel puțin două comunități aci, una legată de cum gestionăm conflictele cu copiii (sper să primesc ajutorul unor specialiști care să publice sugestii în comunitatea mea), alta legată de călătorii și alte ponturi de going out cu copiii. Pe aceasta din urmă am creat-o deja, o găsiți aici, puteți da join, puteți publica și voi articole pe teme legate de călătoriile cu copiii.

Fiecare comunitate de acest gen este ca un fel de blog cu mai mulți autori, în care membrii comunității pot adera cînd vor, pot urmări subiectele, le pot nota cu unul dintre cele șase butoane cu emoții (iubire, bucurie, frică, tristeţe, dezgust şi furie), pot comenta, le pot salva pentru mai tîrziu, pot publica și ei, dacă adminul setează comunitatea astfel încît să poată publica articole și membrii comunității. Se pot posta sondaje, wish-listuri, poze, filme, se pot organiza evenimente, și nimic din toate astea nu e condiționat de relația de prietenie între membri, doar de interesele comune. Ce e foarte interesant este faptul că și elementele de publicitate vor putea fi notate cu oricare dintre cele șase butoane cu emoții, ceea ce îi va ajuta pe advertiseri să-și evalueze corect reclamele.

Komunomo este disponibilă pe web și, din 6 iulie, sub formă de aplicație pentru sistemul de operare Android și pentru iPhone(din august), în limbile română, engleză și spaniolă.

Vă aștept (și) acolo! Puteți fonda chiar voi comunități sau puteți căuta comunități care vă interesează, dați join și vă bucurați de conținut bun.