Doarme pe mine. Respiră odată cu mine. Intră aer, iese aer, din amîndoi deodată. Nu-i simt inima, dar sînt sigură că bate deodată cu a mea.
Acum un an dormea la fel, doar că atunci era pe jumătate de lung și de cinci ori mai ușor. Acum face primii pași, spune primele cuvinte. Atunci știa doar cum miroase maică-sa.
Mă face să rîd. Îmi caută mereu ochii și zîmbetul, care sînt mereu la locul lor, pentru el. Spune intenționat lucruri care mă fac să rîd, face intenționat chestii despre care știe că mă amuză. Rîde de rîsul meu, chicotește ca un ieduț și-i văd cei cinci dinți netociți și iar mă umflă rîsul.
Mă face să plîng. Îmi caută noaptea mîinile, pe care și le duce în dreptul gurii, să le miroasă. Mă privește ca pe Dumnezeu. Mă strigă, aleargă spre mine, se lipește de mîinile și picioarele mele ca nisipul de pielea udă.
Sofia nu m-a adorat niciodată așa. A avut nevoie de mine, da. M-a iubit dintotdeauna, da. Mă admiră și mă imită, mă iartă și mă acceptă. Dar nu m-a adorat niciodată așa.
Nu știu dacă e pentru că e al doilea, pentru că e băiat, pentru că așa e el sau pentru că toate la un loc. Ce știu sigur e că trăiesc acum, cu el, datorită lui, cele mai frumoase zile, luni. Habar n-am ce urmează, dar la cum a început, o s-o țin tot într-o beție de bucurie.
Faceți copii, nimic nu e mai frumos decît asta. Am mai spus, știu, ce să fac dacă am dreptate… 🙂
Esti minunata! Iar copiii toti sunt la
fel! Sa ai un weekend placut printeso!!
Ioana, iubesc articolele tale din seria „Copiii mei”! Eu am trei copii, fetita e a doua, si eu simt aceleasi lucruri din partea baietilor:) Or fi mai lipiciosi cu mamele, ori ne curteaza pe noi, primele femei din viata lor:)
Eeh, ma faceti sa mor de ciuda, baiatul meu asa e cu tatal lui. Asa a fost de cand era mic mic mic. Si da, sa facem copii, nu credeam, insa mai vreau vreau vreau.
Victor trage mai mult la taică-său! Nu zic ca nu ma iubește şi pe mine, dar nu are nevoie să stăm mereu lipiți, este independent si dependent în acelaşi timp. Trebuie sa recunosc ca uneori mi-ar plăcea să fie mai lipicios, așa, cu mine si nu cu toţi ceilalți care ne înconjoară ( egoism, știu ).
Sunteti tare frumosi! <3
Asa sunt majoritatea baietilor, isi divinizeaza mama. Baietelul meu are o relatie grozava cu tatal, dar cu mine e mult mai iubitor. Sa vazi cata iubire vine cand o sa inceapa sa iti arate in toate modurile: pupici, imbratisari. Ma topesc de 1000 de ori pe zi cand vine si imi spune, fara sa-l fi invatat nimeni, ca mama e o fata frumoasa, ca mama e o printesa. Sau cand striga in gura mare pe strada TE IUBESC MAMI! Ma bucur de fiecare secunda si o pastrez in mine exact asa cum e cu toata forta. Stiu ca etapa asta nu dureaza mult. Are 3 ani peste cateva zile.
Adorabil! Si baietelul meu e la fel de iubaret si lipicios. Ce ma emotioneaza mereu e cum imi cauta picioarele, le mangaie si apoi vrea sa le pupe… Face asta de la vreo 7-8 luni. I se citeste dragostea in priviri. Toata lumea spune ca e puiul lui mama. Il iubeste si pe tati dar cand vin eu nu mai vede pe nimeni.
Mama spune ca asa era si fratele meu, lipicios ca o meduza, iar ca eu am vrut mai mult libertate 🙂
Vai, Ioana, ma ucizi incet, asa, de dimineata 🙂 Cand citesc cate un astfel de text de la tine mooor de nerabdare sa se faca sfarsit de octombrie ca sa pot sa simt si eu lucrurile astea minunate despre care ne povestesti tu. Weekend frumos ca voi va doresc 🙂
Noi racusorii suntem mai mamosi de felul nostru. Si cand va creste te va adora probabil la fel de tare 😀 La cat mai multa fericire, printesa!
Imi pare rau sa te contrazic, insa nu e deloc bine ca un baiat sau barbat sa aiba o dragoste bolnavicioasa pentru maica-sa, pentru ca va fi mereu „baiatul mamei” si va atarna de fusta mamei si la 40 de ani, ceea ce alunga din start posibilele femei din viata lui. Nicio femeie nu va accepta sa fie pe locul 2, dupa maica-sa.
Cine a zis ceva despre o dragoste bolnavicioasa? Si cine a zis daca e bine sau e rau?
Am spus ca racii sunt persoane mamoase. Pentru ei mama intotdeauna va speciala. Ma rog, pentru cine crede cat de cat in chestiile astea. Chill.
Vorbesti de un baiat de 1 an sau de un barbat de 30 care nu se insoara ca nu il lasa mami? Copiii au nevoie de toata dragostea si afectiunea noastra, mai ales la varste atat de mici. Mai sunt multe etape de trecut, dar pana atunci el are nevoie de respiratia lui mami langa a lui.
bre are 1 an! E normal sa fie asa. Cred ca ai nevoie de consiliere…
Stai linistit, majoritatea barbatilor isi adora mamele – iar femeile accepta si o soacra mai acra 😉 . Daca au destula minte sa nu incerce sa substituie mama cu sotia (si foarte multi au), totul e ok. Nu ai cum sa-i ceri unui baietel sa nu-si divinizeze mama (sau unei fetite sa nu-si divinizeze tatal). Rolurile se separa mai tirziu.
Plus ca da, racii sint foarte atasati de casa, familie si mai ales mama 😉
Te iubeste asta pentru ca asa e firea lui. Am si eu unul la fel acasa, ma adora si chiar simt ca sunt centrul universului lui. Cand vine la mine si zice pisicutul lui mami pentru ca asa ii zic eu, simt cum o bucatica mare din mine nu mai e a mea
La multi si binecuvantati ani!!
Nu stiu daca face asa pt ca e baiat sau pt ca asa ii este firea sau pentru ca..dar probabil ca nici nu conteaza. Andrei asa a fost, asa este inca. E ceva mai mare ca Sofia, dar e la fel de lipicios cu mine atunci cand simte-vrea-are nevoie. Cel mai misto a fost cand a inceput sa vorbeasca, ma topeste si acum cand imi spune -din senin- ca ma iubeste (si-mi spune des!!), cand ma imbratiseaza (si o face cu atata forta fizica si elan, de ma darama in fund cand mi se arunca in brate si eu stau pe vine), cand imi spune ca e cel mai fericit baietel pt ca eu sunt mamica lui sau ca eu sunt cea mai speciala mamica… Ma topeste. Eu, care n-am plans la o comedie romantica veci pururi (drept e ca nici nu prea am vazut pen’ ca nu-s genul meu de filme), ma trezesc plangand si razand laolalta de cateva ori pe zi. Si mi se umple sufletul. Ai dreptate, e o betie de bucurie.
Ce bine iti inteleg sentimentele astea!! La mine asa e fata (al doilea copil)…cred ca tine doar de felul de a fi al copilului, nu neaparat de sex sau de ordinea nasterii.
Sa fiti sanatosi cu totii si sa va fie viata o dragoste eterna!
ce frumos <3 am observat si eu ca si fetita mea face lucruri care ma amuza doar ca sa rad si apoi sa rada si ea, sunt asa dragalasi, desi asa obositori uneori 😀
Bebe Paul are azi 3 luni si-i exact cum il descrii pe Iv. L-am adormit pe Ozzy, semi-inchizandu-ma cu el in baie sa fie intuneric. Si cum statea el pe pieptul meu, ca un pui ce e, cu inima lui lipita de-a mea, mi-au dat lacrimile ca el e, adevarat, geamanul meu. Semanam tare (inca elucidam daca ta-su si-a adus cotributia si cat), are ochii Vasilescu si buzele mele. Si-i pandispan moale si pufos, de aici si numele lui: Paul Pufus <3 ma topesc de placere in bratele lui!
La multi ani! Foarte frumos! Si eu am baietel si traiesc aceleasi sentimente.
Legat de comparatia intre cei mici, am un comentariu daca-mi permiti si daca ti se pare pertinent. Sunt unii copii care, atunci cand cresc si inteleg destul de multe, se simt lezati de comparatiile cu fratii lor mai mici, mai mari. Ar vrea sa fie vazuti ca individualitati separate si nu prin experienta parintilor cu fratii lor. Am multe exemple in care acestea au daunat relatiei dintre frati. Stiu ca este un lucru natural si adesea greu de facut, dar cu putin disciplina se poate corecta. Asta pentru cei care isi propun.
https://mamicidepitici.wordpress.com/2014/10/24/acum-incepe-greul/
Mda… cam învață puiul pe cloșcă. E puțin deranjant dat find ca acest comentariu se adresează cuiva mai mult decât preocupat de aspectele de parinteala si binevoieste sa impartaseasca cu noi o parte din bucuria ce-o trăiește.
Eu am un baiat de 5 si o fetita care ieri a implinit 2 ani. La mine fetita este asa…nu poate sa adoarma daca nu imi pune mana ei pe fata, nu se linisteste din plans daca nu o iau eu in brate si o tin strans tare la piept si ii zic GATA MAMI GATA……
Sunt niste clipe unice, cateodata ma simt vinovata fata de baiat ca nu am impartasit si cu el aceste momente…….dar oricum ar fi pentru mine amandoi sunt minunati.
Al meu baietel, de doua luni implinite ieri ma priveste uneori cu niste ochi mari, de-mi strapunge sufletul cu privirea. Se opreste din supt si ma priveste fix, apoi imi zambeste. E asa de bland, somnoros si zambaret ca ti se lipeste de suflet. Si cu fetita, care are acum 2 ani jumate am trait momente unice, dar parca el a venit ca un balsam pentru sufletul meu. De la amandoi copiii mei am avut si am ce invata continuu: de la ea rabdarea iar de la el delicatetea. Nu e nimic mai frumos decat sa-ti privesti copilul in ochi, sa te oglindesti in privirea lui. E o fericire care iti invadeaza tot corpul si-ti face pielea de gaina!
Te-ai născut ca să (ne) încânți draga Ioana. Să fii bine că tare mult imi place ce transmiți, e minunat că ți-ai valorificat vocația aceasta.
Asa face si baietelul nostru. E primul deci tind sa cred ca asa fac baietii :))
Foarte frumos :). Si la mine e la fel, am o fetita mai mare si un baietel de 1 an. Fetita a fost mereu independenta, baietelul ar sta numai lipit de mine. Fix cum spui tu 🙂 cred ca e o chestie de-a baietilor…
felicitarii printeso ??????????