ACEST POST APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
Sunt căsătorita de 15 ani cu un om extraordinar. Din păcate ne-am hotărât tîrziu, abia în 2004, să facem un copil. Toate bune și frumoase până am fost la primul control la un medic care mi-a făcut un tușeu și a concluzionat că sunt însărcinată în patru săptămâni. În drum spre casă m-am trezit cu hemoragie. L-am sunat și m-a chemat la spital la Bucur să îmi facă chiuretaj, convins fiind că sarcina nu mai este. Nu am știut că acel chiuretaj trebuie plătit, așa că nu aveam la mine decât niște bani pentru el. Reacția lui a fost că mai bine iau un tratament cu antibiotic și totul va trece. După trei zile de tratament abia mă mai puteam ține pe picioare. Norocul meu a fost că în a patra zi șefa mea m-a luat și m-a dus la medicul ei ginecolog, la Filantropia. Când mi-a pus sondă pe burtă, medicul m-a întrebat:
– Doamnă, vă doriți acest copil?
Am înlemnit când a dat sonorul tare și am auzit inimioara cum bătea.
Am început să plâng și să-i spun toate despre antibioticele luate. A hotărât să mai așteptăm trei săptămâni înainte de a lua orice decizie. Din păcate pentru mine, sarcina s-a oprit din evoluție și am fost nevoită să fac chiuretaj. O experiență traumatizantă, dar nu descurajatoare. După șase luni eram însărcinată iar. O sarcină dusă până la 16 săptămâni, cu sângerări, bucăți de cheag eliminate. Eșec total și cu această a doua sarcină. Dumnezeu mi-a luminat mintea și am cerut să mi se facă examenul anatomopatologic la bebe și placentă. Diagnosticul a fost că nu se alimenta bine placenta și se necrozau bucăți din ea (de acolo și multele cheaguri).
Anul 2006 a fost șansa mea. M-am angajat la bancă și de acolo aveam abonament la Regina Maria, unde am cunoscut-o pe d-na doctor Melihan Bechir, care mi-a luat la puricat dosarul și când a ajuns la rezultatul anatomopatologicului m-a trimis de urgență la Fundeni, la d-na doctor Uscățescu. Aici mi-au descoperit o ușoară trombofilie pe care am tratat-o cu Aspenter. Curînd am rams însărcinată cu Alex, lumina ochilor noștri. O sarcină dusă până la 34 de săptămâni cu tratament cu Aspenter. Am născut un copil perfect sănătos, la 2500 g.
În 2011 am hotărât să mai facem un bebe la insistențele lui Alex. Am pierdut o sarcină în ianuarie 2012, la 22 de săptămâni, din cauza unei infecții nedescoperite. La nici trei luni, din pură întâmplare am rămas însărcinată din nou și am fost foarte precaută în privință igienei, dar nu și a efortului. La începutul lunii iunie m-am internat cu colul deschis și sacul amniotic în vagin. Două luni și jumătate am stat cu patul pe câte șase cărămizi, fără a merge la toaletă decât pentru nevoia mare.
Din păcate, cu toată strădania mea și atenția medicului, am pierdut și fetița aceasta, care nu a trăit decât câteva ore și pe care nu am apucat să o văd, pentru că și eu eram la un pas de moarte. Nu am mai știut nimic din momentul în care au reușit să îmi găsească cerclajul și să elibereze expulzia fătului. A fost groaznic. Dar nu descurajator.
Recuperarea a fost foarte grea. Nu puteam să merg, aveam corpul umflat tot, dar era Alex care îmi dădea forță. Atunci mi-am promis că nu voi mai încerca, mă simțeam responsabilă pentru viitorul lui. Din păcate, curînd a venit altă lovitură: mi-am pierdut serviciul. Dezorientare totală. Incotro să o apuc? Și cum nimic nu este întâmplător, am cunoscut o familie extraordinară, unde am mers ca și bonă. A fost o perioada extraordinară, în care am înflorit.
Și iată că a venit punctul zero: ziua de 11 octombrie, când Dumnezeu ne-a schimbat viața la 180 de grade și ne-a lasat în întuneric: băiatul meu Alex a murit într-un cumplit accident. A murit. Atunci am spus ca nu mă voi lăsa pradă sorții, că voi lupta să mai am un copil. Curînd am primit cel mai mare dar, o minune în burtica mea. Îi mulțumesc doamne doctor Daniela Oprescu pentru tot ajutorul!
Dumnezeu mi-a luat ce am iubit cel mai mult în viață, pe copiii mei născuți și nenăscuți, dar mi-a dat în schimb răbdare, înțelepciune, multă credință și o nouă șansă. Fiecare durere am luat-o ca pe o lecție de viață. Dumnezeu cu ce mi-a răsplătit credința? Cu Matilda (luptătoare) Ioana (Dumnezeu s-a milostivit) din burta mea.
Dragi mămici de îngeri, nu uitați că Dumnezeu ne dă întotdeauna cât putem duce.
Steliana a scris acest text pe 12 iulie. Matilda s-a născut sănătoasă pe 14 iulie la prînz. Bine-ai venit, curată minune!
Sursă foto preview: speranță via Shutterstock.com
Simti ceva pozitiv din articolul asta. E luminos, desi are atat de mult intuneric in spate… Bine ai venit pe lume Matilda Ioana!
Multumesc din suflet!
Sa dea Dumnezeu ca acest nou inceput numit Matilda sa fie de bun augur, si pentru voi si pentru ea.
Cutremurătoare această poveste de viata! O adevarata lecție de credință si putere de a o lua de la capăt. Bine ai venit pe lume Matilda Ioana, minunea si alinarea părinților tai!
Steliana, te imbratisez tare-tare. Si pe bebelusa Matilda o pupam de la distanta cu mare drag. Sunteti niste frumoase! 🙂 Multa sanatate si veselie va dorim!
M-am intristat tare tare…. Ma bucur totuşi că a venit alinarea voastră! Să vă fie sănătoasă micuța prinţesă!
Mi-au dat lacrimile de bucurie
Să fiți sănătoase dragelor și cât de curând sa-i faci și o surioară
Cred ca este cea mai cutremuratoare poveste pe care am citit-o pe acest blog. Felicitari pentru aceasta minune care tocmai a intrat in viata ta!!!
Multa sanatate tuturor, felicitari si tot binele si frumosul si norocul din lume!
Fericire!
Felicitari! Sa-ti traiasca micuta Matilda Ioana si sa va bucurati de ea! Sincer cred ca meriti toata aprecierea dupa atatea greutati indurate,esti o luptatoare.
Eu cred ca toate lucrurile se intampla cu un rost si daca ai reusit sa treci cu bine peste atatea incercari esti un om deosebit! Te imbratisez cu drag!
Draga Steliana,
Nu pot decat sa te admir si sa-ti spun cat de puternica si eroina esti pentru mine si pentru oricare femeie de pe planeta asta! Dupa 4 sarcini pierdute si un copil, pfoaaaai…Nu stiu cine ar mai fi avut putere sa incerce in continuare.. Eu nu stiu daca mai aveam curajul, indrazneala, mi-ar fi fost in continuare frica. Felicitari, La multi Ani Matildei Ioanei, sa fie sanatoasa atat ea cat si tu… va pup cu mult drag :* Numai bine!
Să vă trăiască micuța si să vă bucurați de ea. Te apreciez pt.curaj si optimism.
Nu credeam ca pot sa citesc asa ceva!
Iti doresc numai bine!
Cu un ochi plîng și cu unul râd. Cutremurător prin câte pot trece unii. Îi doresc Stelianei și fetiței numai zile frumoase de acum înainte!
Cred ca trebuie sa fii unul dintre cei mai.puternici oameni de pe.pământ… Sa va trăiască Matilda Minune și sa fiți toți sănătoși!
am ajuns cu greu pana la finalul acestei povesti de viata. Steliana, esti o femeie puternica si vei gasi drumul care aduce fericirea. Matilda, fetita voastra, te va ajuta si-ti va umple sufletul de bucurie. sper sa aveti puterea sa treceti peste pierderile voastre, sa-l pomeniti pe Alex si sa traiti clipe magice alaturi de Matilda!
Nu inteleg de unde sa mai ai atata forta sa te ridici de jos, sa te scuturi si sa mergi mai departe? O pasare phoenix umana in tot sensul cuvantului recladita din lacrimi si durere, cu puterile pe care numai o mama le are! Multa sanatate si numai fericire! Le meriti, draga mea, le-ai platit inzecit pana acum!
Steliana, esti un exemplu! Viata plina Matildei! Imbratisari (cum s-a intamplat tragicul accident ce ti l-a rapit pe Alex?)
La ce-ti foloseste Maria sa sti ? Daca erai tu in situatia ei ti-ar placea sa povestesti lucruri insuportabil de dureroase ?
Cu lacrimi in ochi (si de tristete, si de fericire, si de emotie) ii doresc Matildei viata lunga si sanatoasa iar Stelianei sa ii fie alaturi pana cand fetita va fi un OM in toata puterea cuvantului!
Felicitări!!! Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie puterea,curajul și credința ta. Ești o luptătoare și un om minunat,iarMatilda nu întâmplator te-a ales sa-i fi mamă!
Off Doamne, ce femeie puternica! Nu ii stiam povestea absolut deloc, stiam doar ca o cheama ca pe mine si ca ne trimite flori in fiecare zi! Sa iti dea Dumnezeu sanatate si fericire cat cuprinde alaturi de minunata Matilda!!!
Cutremurătoare poveste de viață….de mult nu am mai plâns atât de mult…un om minunat această MAMĂ, povestea ei ne îndeamnă să ne reorganizam putin propria viata, să punem în valoare adevăratele priorități si să nu ne mai plângem de la orice nimic…
Te îmbrățișez cu nemărginit respect si admiratie si îti doresc o viată luminoasă…de prea mult intuneric ai avut parte…
Am urmarit cu sufletul la gura povestea ta, am strans din dinti de fiecare daca cand ne dadeai vesti despre evolutia sarcinii si am asteptat cu sufletul la gura venirea Matildei si vederea fatucii ei, care seamana cu a mamei. As putea sa citesc povestea ta de mii de ori si de fiecare data as plange, de tristete si fericire. Viata va fi buna cu voi de acum incolo si veti avea parte de fericirea pe care o meritati!
Poate nu e intamplator nici numele tau. Din cate stiu Sf. Stelian este ocrotitorul copiilor.
Sa va dea Domnul sanatate sa va puteti bucura de minunea care a venit in viata voastra ! Nu pot sa cred prin cate ati trecut , cat de puternici pot fi oamenii , jos palaria in fata voastra si sper ca de-acum incolo drumul vostru in viata sa fie unul lin . Va imbratisez .
Bine ai venit in lume, Matilda! Sa ii aduci numai bucurii mamei tale!
Stau si ma gandesc ca unii oameni se zbat, calcă in picioare pe alti oameni pentru averi, case, masini, cand cea mai importanta avere a omului care te face intradevar fericit este o bucatica de carne rupta din tine. Multa sanatate va doresc, caci fericiti cred ca suntenti pana la Dumnezeu si inapoi.
Jos palaria pentru tot!
Pentru curaj si incredere, pentru speranta si energie!
Pentru Matilda Ioana!
Sa aiba viata lunga si frumoasa, sa fie mereu o luptatoare ca mama ei!
Mi s-a zbârlit pielea pe mine citind. Nu sunt mulți oamenii care au atata determinare si putere de a se ridica după asemenea lovituri! Esti un om tare special, te admir!
PS: Matilda o cheamă si pe fata mea, oare începe sa devină popular numele?
Povestea ta ar trebui pusa in rama si citita des. Esti un exemplu de curaj, echilibru, speranta,putere, incredere si iubire de viata. Sa iti dea Dumnezeu numai bine alaturi de familia ta frumoasa!
Esti o sursa de admiratie pentru noi toate! Sa iti traiasca minunea si sa te bucuri de ea! Big hug!
Felicitari pentru micuta Matilda .Sa fie sanatoasa alaturi de mamica ei care e o luptatoare
Steliana, felicitari!!! si eu te stiu ca fata cu florile si care imi transmite mereu multa energie pozitiva si optimisim! nu stiam povestea ta, insa acum dupa ce am citit povestea voastra, te admir din tot sufletul pentru puterea ta extraordinara de a depasi obstacolele…pur si simplu cuvintele imi par goale, nu le pot ridica la nivelul a ceea ce simt. si tu si sotul tau meritati toata admiratia! si bine ai venit, Matilda, comoara dulce!
Bine ai venit, Matilda Ioana!
O poveste de viata adevarata, felicitari dna Steliana pentru puterea de a va ridica mereu. Dumnezeu sa va dea viata lunga dvs si familiei dvs, pentru a va putea bucura unul de altul!
Am citit acest articol si este intr-adevar cutremurator, nu stiu cate femei ar mai fi avut puterea sa incerce din nou dupa atatea lovituri ; ma bucur pentru voi , pentru tine stimata doamna si iti doresc sa ai numai noroc de acum inainte sa te bucuri de fetita ta !
Nu am putut sa nu oserv cati indivizi sau individe au dat „thumb down ” la o multime din comentariile celor ce au citit si nu vad absolut nimic nepotrivit in aceste comentarii; ….si din nou ma intreb cati dobitoci sunt pe lumea asta si oare ce este in mintea lor de au dat aprecieri negative comentariilor acestora ! Dar asta este lumea mai ales in spatele computerului unde nimeni nu te stie si nu te ia la rost cu intrebari .
Va spun drept ca mai curand cred ca e vorba de utilizarea eronata a butoanelor. Sper sa si am dreptate.
Imbratisari din suflet, tu esti o luptatoare! sa fiti sanatosi si sa aveti numai clipe de fericire de acum incolo!
Doamneee…cita forta…..Sa ai macar tot atita putere deacum si pt Matilda!
Esti o mamica puternica-puternica si iti doresc ca Matilda Ioana sa-ti aduca toate bucuriile pe care ti le-ar fi putut aduce toti copiii tai nascuti si ne-nascuti la un loc!
Povestea ta imi aminteste ca nu e al nostru sa hotarim cati copii ne ‘trebuie’. Am 2 si ma ‘vad’ cu 3 peste ceva timp, nu acum, deocamdata facem ‘pauza de copii’, insa la fiecare boala care da peste intaiul nascut ma cutremur la gandul ca as putea ramane fara el. Ce m-as face atunci, ramasa doar cu bb2?!? (avem in familie o istorie sumbra de intai-nascuti care pleaca din viata inaintea parintilor lor din cauze variate).
Nu prea ai inteles mesajul postarii, dupa parerea mea… Tu chiar crezi, ca daca o mama are 3 sau 7 sau oricati copiii, ii este mai usor sa piarda pe unul din ei?! O.O
Esti o eroina, iar sotul tau simt ca ti-a fost sprijin in tot acest timp.
Va doresc din suflet sa aveti parte de sanatate si multi, multi ani fericiti de acum inainte alaturi de fetita voastra.
As vrea sa pot zice si eu peste cativa ani acelas lucru, sa scriu si eu aici cateva randuri in care sa povestesc toate prin cate am trecut si sa am un bebel in brate.
Am 6 sarcini pierdute…4 oprite din evolutie, 2 sarcini extrauterine, una soldata cu pierderea unei trompe, alta „doar” cu o laporscopica… si ce e mai tragic pana acum nu am un diagnostic, toate analizele imi ies perfect. Deja numai suport doctori si spitalele!
Nu stiu cum am sa trec peste toate, sau mai bine zis cum sa le accept pe toate…
O sa aveti un copil. Cat de curand. Lassti sa treaca o perioada. Aveti nevoie de liniste si de conectare acolo sus.
Astept vesti 🙂
Un fior ma trecut prin toate cele. Nu pot decat sa va urez o viata frumoasa pana la adânci bătrîneți fara griji
Felicitări mămică puternică! Sa-ti trăiască minunea și să fie sănătoasă!
Woooooow, ce poveste impresionanta! Toata admiratia pentru tarie, curaj si rabdare. Felicitari pentru minunea mica, sa fiti sanatosi si bucurosi pana la adanci batraneti si toata suferinta pentru tine sa se fi incheiat.
Felicitari Steliana! Matilda sa traiesti si sa fi fericita alaturi de parintii tai sa ii bucuri pana la batranete!
Steliana povestea ta e mai mult decat cutremuratoare, esti un model de forta, rabdare si iubire! Eu am pierdut un singur copil (nascut) si am simtit ca viata nu mai are nici un sens. Am si eu trombofilie, dar tu, ESTI ADMIRABILA! O mare imbratisare pentru tine, ca intre mamele de ingeri. Daca nu sti inca de Organizatia E.M.M.A. pana acum vreau sa sti, ca noi mamele de ingeri ne-am adunat virtual si nu numai sa ne sustinem una pe alta.
Pentru ca povestea voastra ai incheiat-o plina de speranta, am sa inchei si eu acest comentariu spunandu-ti:
Multa fericire si sa va bucurati de Matilda toata viata!
Va multumesc din suflet pentru gandurile bune.
Matilda a implinit un an si pot sa va spun doar ca este o MINUNE. Este copia fidela a fratelui ei.
Credeti in Bunul Dumnezeu si in MINUNI! Ele exista.