Scrisoare pentru copiii mei

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Dragii mei copii,

Fata mea, cu ochi din mare…sunt mândră de tine! Nu știu dacă îți vei mai aminti peste ani despre asta, despre cum ne-am alergat prin casă cu creioanele, despre cum s-au dus minele din ele peste tot, nu doar pe pereți, despre cât de mult a însemnat. Printr-o perioadă dificilă si
alarmant de diferită față de ce erați obișnuiți, ați reușit, amândoi, cu brio, să treceți
mai bine ca niște oameni adulți.

Fata mea, devii un copil atât de deschis și de frumos! Transformi micile tale răutăți
în ghidușii și reușești să duci părțile negative ale unei vieți complexe cu capul sus
până devin pozitive. Tu m-ai învățat ce este cu adevărat speranța! Esti o oază de iubire
pentru familia noastra. Îți mulțumesc, și sper să nu uit și peste ani, că ești ceea ce
uneori mama, din grijă și greutate, uită să fie: iubirea care leagă familia laolaltă.
Felul în care ți-ai acceptat fratele așa cum este el, și îți este extrem de diferit,
este o lecție constantă pentru mine. îți mulțumesc că mi-ai amintit că maternitatea
nu înseamnă că tu știi tot despre orice. Ci si că uneori este bine și în regulă să
greșești, să încerci, să lupți cu tine și să răzbați.

Băiatul meu, cu ochi din cer…ești atât de dulce! Mergem pe stradă, tragi oameni de
mâneca și le spui câte ceva în limba aia a ta. Care îi face să ridice privirea întrebători
spre mine și apoi să și-o întoarcă încurcați când văd că eu sunt de acord cu tot ce spui.
La final le servești cel mai deschis și mai mare zâmbet văzut de cînd s-au inventat
zâmbetele pentru oameni.
Ai, de mic, un magnetism fantastic și o pozitivitate pe care mă rog să
știu să ți-o dezvolt. Respect (!) felul în care, cu toate că relaționezi cu toată lumea,
îți apropii foarte puțini. Felul în care te uiți la noi, mă face să înțeleg ce
înseamnă cu adevărat ”familie”.
Felul în care ești deschis și sociabil, însă în același timp, atent și distant, mă
face sa înțeleg că nu am învățat nimic despre dimplomație.

Și cu toate astea vreau să vă învăț eu pe voi despre toate.

Peste ani vor fi momente când va fi foarte greu. Vor fi dispute,certuri,supărări mici
sau mari. Deseori nu veți și nu ne vom ințelege. Dar peste toate voi veți rămâne
familia, sufletul, motivul, direcția, puterea, lecția și inima mea.
Acum nu pot vorbi cu voi, cu toate că am multe să vă spun. Multe sunt cuvinte de oameni
mari. Voi încerca să îmi amintesc, o dată cu trecerea timpului, că am atât de multe pentru care să vă mulțumesc.

La fel cum voi încerca să nu vă răneasca nimeni, să vă învăț, să vă ghidez, să vă accept,
să vă iubesc și să vă dau tot binele din mine. Răul suficient va veni când vă voi arăta
cum să vă depășiți limitele și de ce să pășiți drept în viață.
Vreau să vă ajut să deveniți ”OM”. Pentru asta vor fi multe negative în relația
noastră. Dar la sfîrșit, sper să ne privim zâmbind în ochi și brațele voastre
să mă îmbrățișeze fără reținere și fără reproș.

Pentru că vă iubesc din mijloc de suflet!

Dia Cuza