ACEST ARTICOL APARŢINE UNEI CITIOARE CARE ŞI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
Suntem clişeul ardelean: ne-am cunoscut la Zilele Clujului la o farfurie de mici cu muştar asortați cu un pahar de bere. Suntem împreună de nouă ani şi avem două prunce minunate: una de 3,5 ani, născută în Bucureşti şi alta de 10 luni, născută în Dubai. Cum au ajuns doi ardeleni liniştiţi departe de familie şi prieteni tocmai hăt, în Dubai?
La început de 2013, într-o zi de lucru absolut banală, soțul a primit pe Linkedin o propunere de muncă în Dubai. (Fac o paranteză să mulțumesc părinților geniilor din spatele acestui website fenomenal.) Când a plecat la interviu, ne-am îmbrăţişat emoţionaţi ca doi adolescenţi care merg la facultate în oraşe diferite. După interviu, a luat oraşul ‘la pas’ să îl studieze, să vadă dacă ne-am putea acomoda. A mers cu toate mijloacele de transport, a umblat prin magazine, s-a plimbat pe plajă, a comparat preţuri la alimente, a mers în cartiere rezidenţiale să simtă vibe-urile, să vadă ce înseamnă o zi obişnuită. A doua zi i-au oferit contractul de muncă. Am plecat din ţară cu câteva valize în care au încăput o viaţă întreagă, restul am donat unui ONG. Am decolat la 16°C şi am aterizat la 47°C, în a doua zi de Ramadan, doi adulţi şi o pruncă de un an jumate. Primele două luni am fost pe punctul de a ne întoarce în ţară aproape în fiecare zi. Lăsasem o ţară şi dădusem peste o altă lume, însă după ce ne-am mutat într-un apartment pe termen lung, am început să ne mai relaxăm şi să intrăm în ritmul molcom al vieţii de expat. Când ni s-au terminat produsele cosmetice şi pe cele noi nu scria în limba română ne-am dat seama că nu e un sejur mai lung, e chiar viaţa noastră nouă.
Dubai e un mix de peste 200 nationalităţi, majoritatea sunt veniţi în familie restransă, soţ, soţie, copii. Paradoxal, se pare că e mai uşor să emigrezi cu copii. Locul de joacă e punct de întâlnire atât pentru copii cât şi pentru părinţi. În fiecare zi, lumea vine şi pleacă din Dubai, pentru unii e o a doua şansă, pentru alţii e doar un loc de tranzit spre alte oportunităţi. Oamenii sunt calzi, primitori, te împrieteneşti chiar şi cu cei de la care cumperi un televizor second-hand. Nu am întâlnit încă persoane care să se grăbească, să fugă dintr-un loc să ajungă în două deodată, toţi îşi savurează ziua, cafeaua, prieteniile sau ora de jogging. Este un ‘oraş’ foarte child-friendly şi unul dintre cele mai sigure locuri de trait. Şeicul este un vizionar, emiratul se adaptează continuu la nevoile tuturor locuitorilor, iar anul acesta a fost prima dată când, de Ramadan, trei mall-uri au avut panouri despărţitoare la food-court pentru ca non-musulmanii şi copiii să poată mânca. E un pas gigantic, toate zonele de food-court erau închise până la iftar (masa luată la apusul soarelui, când se încheie postul) şi nu aveai voie să mănânci sau să bei apă în public. Şi vorbim de un emirat musulman, în care Ramadan-ul e cea mai importantă sărbătoare. Chapeau-bas!
Avem soare tot timpul anului, iarna e ca o primavară, vara avem noroc cu aerul condiţionat, avem piscină la ieşirea din bloc, plajă la 20 minute şi ‘aproape munte’ la două ore distanţă. În fiecare săptămână avem curs de gătit cu prietenele din cartier, suntem 10 naţionalităţi diferite şi fiecare întâlnire e prilej de poveşti şi delicii culinare. Fiica cea mare merge la o grădiniţă unde pe lângă prietena ei cea mai bună, nu mai sunt alţi copii români. A învăţat să vorbească limba engleză aproape fluent după un an şi să cunoască multe cuvinte în limba arabă.
Soţul e singurul român dintr-o companie de 10.000 angajaţi (sunt foarte mândră de el). Eu continuu să descopăr bucuria de a creşte două fete faine, câteodată îmi lipseşte viaţa de birou, dar sunt fericită că am şansa să îmi petrec zilele cu ele. Pentru noi ca adulţi, viaţa aici este o constantă luptă cu sentimentele: ne bucurăm că putem oferi copiilor noştri o viaţă mai bună, în acelaşi timp regretăm că nu putem fi alături de familie şi prietenii vechi.
Bine, vin prieteni la noi în concediu şi facem nopţi de poveşti şi remy şi e minunat de fiecare dată. Dar pierdem evenimentele lor de zi cu zi, discuţiile telefonice care încep cu o întrebare şi după o oră ajung la un cu totul alt subiect. Plus că mândra mică nu şi-a cunoscut încă bunicii, îi va vedea când se apropie de un an. Suntem doar noi doi tot timpul cu copiii şi e greu departe de orice fel de ajutor. Avem însă marele noroc că ne-am făcut prieteni care sunt în aceaşi situaţie ca noi şi parcă se împarte greutatea pe mai mulţi umeri şi respirăm mai uşor cu toţii. Plus că aici lumea zâmbeşte peste tot: pe stradă, în magazine sau pe plajă iar ziua se face mai frumoasă cum ieşi la plimbare.
Suntem în al doilea an aici şi am început să ne simţim din ce în ce mai acasă. Am cunoscut oameni atât de minunaţi şi iubitori încât îi considerăm parte din familie. Zâmbim mai mult. Râdem mai mult. Începem să semănăm încet-încet cu oamenii pe care i-a admirat soţul în prima lui vizită în Dubai.
Livi F.
Sursa foto: Arhiva autoarei
Draga Livi,sa ne scrii cum te simti si mai tarziu, dupa multi ani de ingrijit copiii acasa,ocupatie care sunt sigura ca acum te absoarbe cu totul. Nu iti neglija insa meseria, indiferent care este ea si indiferent cat castiga sotul tau, cu atat mai mult acum, ca expat, cand efortul adaptarii la o viata noua este mai mare.
Servus Siss. Inainte sa devin mama am lucrat in publicitate, pe client service si am avut o viata extrem de plina de nebunie cu clienti si proiecte si deadline-uri fara logica. De cand am devenit mama, am intrat pe un fagas normal, suna ciudat dar inca nu mi-e dor de nebunia biroului, sunt mult mai linistita acasa cu toate ca e greu si nebunie si acum. Daca apare o posibilitate ok sa cresc si fetele si sa fie ok si job-ul va trebui sa iau o decizie de reintoarcere. Multumesc
Buna Livi,
Cred ca te-au contactat foarte multe mamici in urma acestui articol, dar indraznesc sa cresc si eu numarul cu inca una:)
Si sotul meu a acceptat recent un job in Dubai si estimam ca vom ajunge acolo in 2-3 luni. Avand 2 baieti din care unul trebuie sa mearga la scoala, m-am panicat putin la gandul ca ii voi retrage ‘temporar’ din sistemul educational. Daca nu ai ajuns la saturatie cu emailurile:), m-ar ajuta mult sa iau legatura cu tine. email-ul meu este diane81ro@gmail.com. Multumesc, Diana
Draga Livi, si noi locuim in Dubai de trei ani si asteptam primul nostru copil, due in Ianuarie. Mi-ar placea sa luam legatura, sa ne dai cateva sfaturi despre cum se cresc copiii aici. Nu avem prieteni cu copii (o singura familie, dar ei locuiesc in Abu Dhabi) si ne-ar prinde bine sa ne molipsim putin din entuziasmul vostru. Dupa 3 ani aici ne-a cam pierit cheful si plus, a 4-a vara (am venit in august 2012) ni s-a parut foarte foarte dificila. Ma poti gasi pe facebook sub Manuela Serol. Multumesc
Banuiesc ca familia din AD noi suntem 🙂 Ma bucur sa te vad pe aici, are multe articole faine Printesa.
Servus Manuela. Felicitari pentru copil! Noi ne-am mutat in Dubai pentru copii, asa am simtit noi ca era mai ok. Pana acum a fost decizia buna. Pare paradoxal dar e mai usor cu copii totul. La locul de joaca poti lega prietenii cu parintii mult mai rapid decat ca si adult singur. Si va trebui sa iesi din zona de comfort si sa faci lucrul asta pentru copil si pentru tine ca socializare. Noi incercam sa luam partea pozitiva a lucrurilor si sa nu ne incarcam cu energii negative. Adresa mea de email: liviuta.florea@gmail.com. Scrie-mi te rog nr de telefon si dam semn cand ajungem in Dubai, momentan suntem in Romania. Sarcina usoara in continuare!
De acord cu Siss. Si noi suntem departe de casa de vreo 5 ani jumate, nu in Dubai ce-i drept, dar in Arabia Saudita (in Dubai doar in vacante).Aici s-a nascut si micuta noastra Diana. (6 luni)
E tot mai greu sa ne intoarcem dupa vacantele din Romania, indiferent de conditiile de aici si de oamenii care intr-adevar sunt calzi si primitori. Prieteniile se leaga usor si sunt sincere (cel putin asa vreau sa cred).
Ce m-a frapat insa a fost faptul ca mai usor legi o prietenie cu strainii decat cu romanii nostri sau poate nu am intalnit noi oamenii potriviti.
Ideea e ca nu as da Romania nici pe luxul Emiratelor si nici pe „aurul negru” al Orientului Mijlociu.
Astept cu nerabdare ziua cand vom spune Game over. It’s time time to go home.
In consens deplin cu ce ai spus. Si noi visam la ziua cand vom spune „gata, in sfarsit plecam de tot”! Desi incerc sa nu ma gandesc prea des la asta pt ca mai avem de stat cativa ani si ar fi foarte deprimant sa ma gandesc mereu la indepartata plecare…
Servus Paula. Noi avem doar o singura familie romana prieteni buni in rest avem multe alte nationalitati: estonieni, sud-coreeni, englezi, libanezi, polonezi, etc. La zile de nastere sau chefuri in timp ce copiii se joaca, adultii povestesc si povestesc cat pentru o saptamana. La inceput era ciudat ca fiecare aducea o cu totul alta incarcatura sociala, culturala inclusiv glumele erau diferite. Cu timpul insa ne-am apropiat mult si acum pot spune ca Dubai e „acasa” si Romania e „acasa acasa”. Tin pumnii sa gasiti linistea cand va intoarceti in tara. Toate cele bune!
Aici Abu Dhabi! Ai descris perfect totul! 🙂
Multumesc mult!
Si noi am locuit in Dubai 12 ani, am plecat aproape fugind de-acolo 🙂
Am suferit mult din cauza caldurii si a tot ce este artificial acolo. Mi-a lipsit enorm natura! Mi-a displacut TOTAL cum se conduce, road rage-ul si lipsa de curtoazie a soferilor.
Cand am schimbat Dubai cu o alta tara mult mai civilizata, am simtit ca sunt pe o alta planeta. Si noi suntem de 1 an jumate in cealalta tara si ma simt extraordinar aici. Mi s-a parut exorbitant costul scolii in Dubai, preturile au crescut mult in ultimii ani, nu mai vorbesc de chirii si altele…
Acum depinde de fiecare ce-si doreste, eu iubesc o clima mai racoroasa (si din motive de sanatate), insa nu m-as mai intoarce in Dubai pentru nimic in lume!
Va doresc mult succes si sa fiti sanatosi.
Servus Sara. Noi am locuit 3 ani in Bucuresti si pot spune cu mana pe inima ca traficul si comportamentul din capitala a fost mult mai aiurea si mai periculos decat cel de aici. Caldura intr-adevar are dezavantajele ei dar o prefer unei toamne fara soare plina de ceata :). Costurile gradinitelor si scolilor e exorbitant si nejustificat ca si calitate a invatamantului la unele dintre ele insa sunt si scoli ok cu performante.Intr-adevar depinde ce iti doresti si ce alegeri faci. Ma bucur ca ai gasit tara mult mai ok si esti mai linistita. Poate si noi vom gasi alta mai buna insa momentan savuram la maxim asta in care locuim.
UAE (Dubai, in cazul nostru) este a 5-a tara in care locuiesc si spun cu mana pe inima ca are cele mai multe avantaje. Suntem de aproape un an in Dubai si singurul inconvenient gasit este caldura iulie – septembrie. Trece si asta si te bucuri de orice. Sper sa ramanem cat mai mult aici 🙂
Draga mea, nu te cunosc..dar mi-ai fost aproape sufletului. Acum, parca mi pare rau ca nu am plecat atunci cand am avut sansa..nu ar fi fost Dubai, insa ne-a fost teama de „singuratate”, n-am fi avut pe nimeni acolo, in afara de noi 3.. citindu-te, am senzatia ca se poate, oriunde esti, sa legi relatii si sa fie bine.
Bucurati-va de vacanta si sper ca cea mica e incantata de bunici! 🙂
Servus Flory. Prieteniile legate dupa ce apar copiii o sa fie mature, mai serioase ca sa zic asa. Cele legate in adolescenta sau studentie nu se pot repeta sunt once in a lifetime din pacate 🙂 dar si noi am crescut mult si poate nu le-am mai putea aprecia ca in tinerete. Noi am ales Dubai, sotul primise oferte si din Europa, pentru ca aici chiar esti expat, nimeni nu isi da ochii peste cap cand aude ca esti din Romania sau se uita chioras ca i-ai luat locul de munca. Nu e usor departe de tot ce familiar dar cateodata o schimbare majora face tare bine :).
Frumos articol….mai ales ca noi ne pregatim sa venim in acea directie…mai exact Abu Dhabi. Suntem si cu o bebelina care va avea 4 luni la plecare asa ca ne pandesc emotiile la tot pasul. Lasam Bucurestiul pentru o lume noua si sper eu mai buna!
Daca aveti tips’uri pentru acomodare le astept cu drag si interes.
Livi si eu sunt ardeleanca din Maramures. 🙂
COMENTARIU EDITAT DE ADMIN: Iti respect opinia, daca insa vrei sa ti-o si public, te rog sa revii cu un comentariu civilizat. Multumesc!
Bună. Vrem și noi cateva sfaturi de la oameni cu experienta. Vrem sa emigram an dubai avem 4 copi. Doi baeti și două fete de 4,6,1 an și 3 luni. La cine am putea cere ajutorul dacă ajungem acolo și ce trebuie sa facem. Multumim
Draga Enache,
Eu tocmai de aceea am si plecat din Dubai pentru ca fiica sa aiba o scoala pe care sa nu o platesc si unde sa se studieze engleza ca la carte. Noi suntem familie mixta.
Si, daca vrei sa te duci in Dubai trebuie sa fii sigur ca, ori ai un job care te asteapta, sau te duci singur si apoi faci vize la toti copiii si inclusiv sotiei. Salariul trebuie sa acopere cheltuiala si viza de dependent se da numai de la un anumit salariu in sus. Plus ca trebuie sa te gandesti bine daca puteti suporta caldura si AC-ul pentru ca, de cele mai multe ori te imbolnavesti de infectii respiratorii. Da, un an, doi, poate trei esti in euforie, dupa care relizezi ca in Dubai poti sta numai daca lucrezi, nu exista beneficii de la stat si poti fi cetatean Emirates nici dupa 100 de ani…
Buna Livi. Mai locuiti in Dubai și acum? Urmează sa plecând si noi cu doi copilași, unul de 2 ani si celălalt de 10 luni. Mulțumesc
Buna seara, Livi, mai locuiti si acum in Dubai? As putea lua legatura cu dvs? Dorim si noi sa plecam acolo, dar dat fiind ca avem un copil de scoala si altul de gradinita, as dori sa aflu unele detalii referitor la sistemul educational si nu doar. Multumesc .
Buna! Ati plecat sau cand plecati? Ai o adresa de email ceva la care putem vb in caz ca ajungwti acolo inaintea noastra sa ne spuneti ce si cum?