Părerea unui bărbat despre viața sexuală post-copii

60 comentarii

1. ‘na ziua, na ziua!

   si da-i si citeste si citeste, da-i si cu subintelesu si citeste si citeste.
   Si hop In Ultimu Rand 8 cuvinte, ideea e ca :))

   regatul vostru e simpatic foc; cu oameni mari cu tot.

2. Dar ce spuneti de barbatii care isi cauta in alta parte din timpul sarcinii?

   • Pai…dupa parerea mea sunt niste dobitoci. Dar deh…eu sunt femeie :).

   • cred ca erau deja cu un picior pe usa. sarcina doar ii impinge sa-l scoata si pe al doilea:)

3. Si eu cred ca intrebarea importanta nu este cat de repede/des face sex cuplul dupa nasterea unui copil, ci cat de repede isi (re)creeaza intimitatea. In cazul meu, nasterea copilului a accelerat decizia de a pune punct relatiei de cuplu. Am realizat ca viata mea nu mai era doar a mea, ca eram responsabila cu totul si de cea a copilului si nu puteam sa mai am grija si de celalalt „copil” mai mare. Sexul (calitatea si cantitatea lui) sunt doar un aspect al intregului ansamblu numit cuplu.

4. Eu sunt o femeie cu doi copii mici, si nu gandesc deloc asa cum ai prezentat tu. Eu vreau sa fac sex cu sotul meu cat mai des (mai des cat vrea el chiar) si el declara si simt ca vrea. Problema este…timpul. Poti sa vrei dar trebuie macar sa doarma ambii copii, daca nu sa fie iesiti afara cu bunicii sau cineva (ceea ce la noi nu se intampla). Mai e necesar ca ambii parinti sa fie dusati relativ proaspat (adica nu dimineata la 6 cand ma scol, daca pofta imi vine dupa ce au adormit copiii, in mod miraculos la 10 seara).

   Uneori exista dorinta in acelasi timp dar nu exista…timp. Alteori intr-adevar nu exista sincronizare intre parteneri, iar alte ori probabil nu mai exista dorinta.

   Ce mi-ar fi placut mie sa citesc…ar fi fost un articol mai putin imbarligat si mai…sincer si deschis. Ai fost sincer, dar parca te-ai invartit un pic in jurul cozii (no offense). ☺

   As mai avea de scris dar suntvin ratb si curand ajung la destinatie. Cam asta e timpul liber al unei mamici

5. Sper sa nu citeasca husband comentariul asta… :))
   Asadar, cam la 7-8 saptamani dupa nastere am primit unda verde de la ginecolog. In prima faza mi-a fost mie extrem de teama pentru ca inca ma durea epiziotomia. Daca nu ar fi insistat domnul sot, cred ca si acum as fi stat inca cu gandul ca o sa doara.
   Recunosc ca primele saptamani nu a fost deloc amuzant. Mai ales ca pana adormea cea mica eram si eu rupta de oboseala, chef nu, teama da etc. Dar acum la aproape 5 luni dupa nastere pot spune ca am revenit la o viata sexuala regulata 😀
   Bineinteles, se mai intampla sa incepem, sa fim cu dansa intr-ansa, sa se trezeasca copilul, sa ne oprim, sa reluam de vreo 3 ori si sa ne piara orice chef, dar mai rar.
   Nu stiu ce o sa fie cand vor fi doi, dar deocamdata e ok. Cred ca o sa fie si mai bine cand pitica o sa adoarma relativ usor si fara mine la ora 8 seara.
   Viata, nenicule! :))))

   • Si noi asteptam momentul asta. Si copilul are 3 ani 🙂

   • A mea domnisoara da semne bune. Mai ales ca o sa merge la cresa o sa se obisnuiasca sa adoarma singurica. Eu zic ca pana in decembrie am rezolvat cazul. 😀

   • Cu dansa-ntransa?!?:)))Super simpatica esti…!:))(

6. Robo, outstanding! Mai ales ultima parte 🙂 – will be sharing this with my female friends 🙂
   Si iti multumesc si ma bucur tare ca ai pus asa frumos in cuvinte o chestie pe care eu o gandesc si o promovez cu orice ocazie si anume ca barbatul pe care ti-l alegi e un adult si un partener, nu un robotel care trebuie manipulat, pacalit si alte cele ca sa faca ce vrei tu. Si nu te respecti nici pe tine si nu il respecti nici pe el decat daca il tratezi ca pe un egal. Multumesc si pentru concluzia cu sexismul, ah ce ma bucur ca ai avut curajul sa scrii. Suntem intr-un gand: oamenii sunt mai complecsi de atat si realitatea e ca daca el cauta in alta parte, ar fi cautat oricum mai devreme sau mai tarziu.

7. Sunt 100% de acord cu articolul. Relativ proaspăt mămica bebelușa de 2 ani fix la sfârșitul săptămânii) am trecut si trec prin asta si da, am gândit uneori ce scrie domnul asta aici. Ulterior am raționalizat gândurile si am „comunicat”. Iar punctul de vedere al unui bărbat, al unui tătic, al unui om normal este cu atât mai reconfortant cu cât poate de multe ori bărbatul de lângă nu găsește puterea de a vorbi atât de deschis despre asa ceva. La mai multe, domnule!

8. Nu am avut rabdare sa citesc tot articolul si a fost tare imbarligat.

   • Iti fac eu rezumatul. Omul a gasit solutia in masturbare, asta ca sa nu se duca la altele, ca e sub demnitatea lui.

   • Nu ca sa nu se duca la altele, ci ca sa rezolve o treaba.
     Poate parea o chestie de nuanta, insa nuanta asta e importanta, in sensul ca nu a fost o alegere intre a merge la altele si a rezolva singur, deci nu s-a pus problema.

     Dar da, mi se pare injositor sa ma duc la tarfe sau sa-mi gasesc amanta doar pentru ca nevasta e indisponibila din pricina nasterii si apoi a copiilor. Intre a insela increderea omului cu care esti casatorit (si a minti) si a te masturba pentru mine nu exista alegere.
     Oricum perioada aia a trecut pentru noi, a fost asa cum am scris in articol.

9. Tare! Cu un copil te mai organizezi cumva. Cu doi e cam nasol. Cea mica are 5 luni acum si daca am facut-o de 5 ori e bine (n-am stat sa contorizez dar imi place sa cred ca am facut-o macar de 5 ori). Oricum nu ajuta ca cea mare doarme intre noi (stiu, am cedat). Eu astept sa treaca. Nu stiu ce parere are sotul. Si el pare ca asteapta sa treaca.

10. Din cate am observat pe la prietene, multe se folosesc de scuza „copii”, cu tot ce implica (oboseala, lipsa chefului, lipsa timpului etc.) si neglijeaza relatia cu sotul care, daca are asemenea porniri, „sa se abtina, ca doar nu suntem animale” 🙂 Si se abtine, saracul, nu zice nu, dar nici sa ai relatii intime cu sotul o data la sase luni nu mi se pare ok pentru relatia lor, in conditiile in care unul vrea mai mult (poate daca nu dorea nici unul mai des, era ok, acesta era ritmul lor, toata lumea fericita si fara frustrari).

    Si noi avem doi copii mici (2 ani, respectiv 7 luni), si da, sunt rupta de oboseala, si as prefera de multe ori sa dau cu mopul in toata casa decat sa-mi arda de sex, dar respect si nevoia omului iubit si putem gasi 5-10 minute pe fuga, de obicei seara, cand dorm ambii copii. Nu mai e nici la noi romantismul de pe vremuri, nu mai stam nici noi cu orele si-un pahar de vin, de cele mai multe ori hai repede, ca acu’ se trezeste unul din ei. Dar chiar si asa, cu putin efort si mai multa bunavointa, reusim sa ne nimerim de 2-3 pe saptamana – decent, zic eu, in conditiile date.
    Cel mai ciudat mi se pare cand se nimereste cu copilul dormind prin zona. Sotul n-are nici un stres, dar eu zau daca ma pot concentra cand bebe doarme angelic in raza mea vizuala :-)))
    Insa imi doresc sa raman si sotia lui, nu doar mama copiilor sai.

    • Oh, wow, de 2-3 ori pe saptamana !!??!! 🙂 impressive!
      Pot sa intreb de cati ani sunteti impreuna?

    • Aproape opt. Casatoriti de patru.
      Dar stai linistita, lui oricum i se pare putin 🙂 Daca ar fi dupa el, zilnic… Insa in cele mai multe dintre seri eu adorm langa vreunul din copii 🙂

    • ce bine ca mai sunt si altii ca noi:)

11. Foarte fain scris!

12. Eu vorbesc din perspectiva unei femei care INTOTDEAUNA a considerat sexul unul din motivele principale pentru care stateam/ma desparteam de barbati. Adica daca ii placea la fel de des si bine, ok, altfel pa 🙂 Mereu mi-am dat cu parerea in stanga si-n dreapta ca fara sex cuplul moare, barbatul pleaca, femeia inseala etc…Da, eram si mai tanara, da, eram fara copil. Pofta/placerea/necesitatea de a face un sex de calitate mi-a ramas, de aceea urasc cu indarjire aceste partide pe silent, pitite, pe fuga, va spun sincer ca prefer fara 🙁 Sunt in faza de denial, in care nu-mi vine a crede unde am ajus :)) Colilul are 1 an jumate, sotul e mai relaxat ca mine cu privire la subiect si nu, nu-si satisface poftele in alta parte, creca tot din lipsa de timp :)) Din care stiu, jobul ii permite juma de ora de pauza la pranz doar 😀 Lasand gluma deoparte, pentru mine lipsa sexului, respectiv sexul pe fuga si pe silent sunt mai grave decat lipsa somnului de care(inca) sufar. Astept sa treaca 🙁

    • *copilul are 1 an jumate, mi-am pierdut si mintile fara sex :))

13. sunt de acord in mare masura. dupa nastere am simtit o mare repulsie fata de barbatul meu. si daca respira ma enerva desi a fost 1000% langa mine si m-a ajutat. am fost singuri cu copilul mereu.
    dupa cateva luni a fost mult mai bine si da recunosc ca imi scotea cu clestele cuvintele..dupa ce mi-am revenit am facut tot posibilul sa avem timp pentru noi si a fost greu pentru ca nu avem pe absolut nimeni care sa stea cu copilul.

14. Prințesă, când o să mai publici guest-posturi , pune o limită de cuvinte să zicem maxim 1000. Eu nu am avut răbdare să citesc până la sfărșit. Sorry…

    • Serios? Te oferi sa le numeri inainte de a le posta Ioana? :))

    • Chiar și open office are word/character count.

    • Precum orice browser are un x in dreapta sus, pe care sa il apasam cu incredere atunci cand nu dorim/ ne place ce citim 🙂

15. Am ras de m-am prapadit la ambele tale articole :)) ar trebui sa te gandesti la un numar de standup comedy :)) Acum revenind la lucruri serioase, e neobisnuit de revigorant sa auzim parerea unui barbat despre orice subiect, fie ca ne preocupa in mod serios, fie ca nu. Asa ca asteptam cu nerabdare si urmatoarele articole!

    • eu sunt foarte mirat de curiozitatea voastra pentru mintea unui barbat.
      uneori mi se pare ca am dat aici peste o mina de aur, adica peste o modalitatea de a face foarte multi bani spunand pur si simplu ce am in cap, in calitate de barbat :))
      cum ar fi sa fac turnee din astea in tara si in lume in care eu doar sa stau pe un scaun si sa povestesc ce cred eu despre lucruri, in calitate de barbat, in fata unui public feminin.

      se pare ca barbatii astia chiar nu vorbesc, pur si simplu nu vorbesc, un stereotip despre care incep sa cred tot mai mult ca e adevarat.

    • N-ar fi o idee rea, asta cu turneul prin tara! Nu stiu altii cum sunt, dar astia nascuti in anii ”75-”80, nu prea vorbesc, ma refer la subiecte din astea sensibile, sau nu vorbesc cu noi, femeile! Eu in facultate, ma prefaceam ca dorm pe la cate vreo petrecere, ca sa aud asa, mai spre dimineata, ce cred prietenii mei baieti despre fete! Cate chestii interesante am aflat!

    • Eu nu cred ca-i vorba despre curiozitatea pentru mintea UNUI barbat, e curiozitatea pentru mintea ALTUI barbat, pentru ca, nu-i asa(?), noi toatele ne cunoastem barbatii foarte bine, adanc si profund (impresie eronata, mult prea des) …

    • GE-NI-AL!! „Printul urban on-tour” :)))

      As lua bilete in primul rand!!

    • Gandindu-ma la ce ai zis, cred ca interesul nu este pentru mintea oricarui barbat, ci pentru barbatii care sunt suficient de ok cu ei insisi, astfel incat sa se adreseze unui public majoritar feminin. Sunt destui barbati in spatiul virtual care isi dau cu parerea despre tot felul de lucruri, inclusiv despre subiecte de parenting, dar eu cred ca se adreseaza unui public preponderent masculin, si de multe ori lipseste respectul pentru femeie. Pana la urma, putem sa fim de acord sau nu cu barbatii despre diverse subiecte, atata timp cat parerile sunt spuse fara a avea scopul de a pune sexul opus la zid.

16. Scuzati franceza dar eu stiu un lucru : futi nu futi vremea sculii trece! Si e pacat sa treaca vremea si anii cei mai frumosi pentru ca atunci cand vei dori sau vei avea timp , posibil sa nu mai ai cu ce 🙂

17. Cel mai mare turn off nu este oboseala. Ci un barbat care nu stie sau nu vrea sa se ocupe de copilul lui. Mai sunt care schimba doua scutece si cred ca fac destul. Apoi se plang ca n-au parte de actiune.

18. Sunt bărbați care nu stiu sa arate ca își iubesc soția, după ce aceasta naște un copil. O floare, o îmbrățișare, o vorba buna, ajutor in casa si cu cel mic, mai ales atunci când cuplul nu are niciun alt ajutor – sunt lucruri simple dar de efect. Femeia trece prin niște transformări psihice, fizice, uneori nu se înțelege nici pe ea însăși. Aceasta nu înseamnă ca soțul trebuie sa se simtă neiubit sau pe ultimul loc. Părerea mea, de nespecialist, este ca un bărbat care pleacă de acasă in timp ce soția este însărcinată sau după cea aceasta a născut, sau pentru ca așa ii este de fapt obiceiul, este condus de fapt de instinctele primare, gen animal necuvântător. O relație între doi oameni sănătoși trebuie sa se întemeieze de la început pe sentimente de dragoste, respect, compasiune, sprijin reciproc, comunicare, si aceste sentimente trebuie întreținute cumva, cu efort din partea ambilor. Pe de alta parte, femeia trebuie sa știe sa își țină aproape soțul, indiferent de clipele grele prin care trece. Viața este complicata pentru toată lumea, asta ca o concluzie.. Pfoai, ce mult am scris!
    De multe ori noua, oamenilor ne este frica sa comunicam ceea ce credem sau simțim pentru a nu fi respinși sau criticati.
    P.s. Ideea cu turneul prin țara ar fi interesantă 🙂 rubrica aceasta pe blog este un început.

19. Încă de când eram însărcinată am stiut că nu o să fiu una din acele mame care, odată îndrăgostite de noul venit în familie, sa-si uite sau neglijeze soțul. Îmi iubesc enorm copilul dar si soțul cu o iubire de adolescentă, parcă . Problema la noi e că, de când cu bebele, nu mă mai bagă in seamă, se interesează doar de el, mă sună de la serviciu doar sa stie ce îi face băiatul, când vine acasă nu schimbam nicio vorba pe alt subiect. Nu sunt geloasa deloc pe puiul meu, doar că mă simt neglijată. Iar de sex, pfuai, parca el e lăuza:) Si, cum zicea ANA, nu este nici genul care sa înțeleagă prin ce trece o femeie după naștere si câtă nevoie de afecțiune are. 🙁 By the way, Robo, tema articolului tău este subiectul care mă macină zilele astea. Si când am intrat pe blog am zis yeey, pe sufletul meu. La mai multe articole cu insight din mintea bărbaților!

20. Foarte, foarte, foarte funny
    Eu personal cred ca barbatul ala care imparte cot la cot nesomnul si scutecele si toate cele (ma rog, minus alaptatul) are fix aceeasi parere ca nevasta-sa

21. De accord!

22. Cred ca pe orice femeie o macina acest lucru, din cauza ca ii este frica sa nu fie inselata in timpul sarcinii (mai ales daca nu are voie sa faca sex), dupa nastere (in perioada de recuperare), iar mai apoi din cauza faptului ca i se pare ca nu mai e la fel de atragatoare (nu le pun la socoteala pe cele care nu se mai deranjeaza sa aiba grija de ele deloc si se dedica 100% copilului, ca aici…e datoria fiecarei femei, in primul rand pentru EA, sa vrea sa arate decent. ).
    Eu cunosc 2 cazuri in grupul meu de prieteni in care el a inselat-o pe ea si dupa ce au facut copil, si in timpul sarcinii (unul din ei si-a incercat (ne)norocul chiar si cu mine ,ceea ce mi-a inspirat si mai multa repulsie , mai ales ca eram prieteni destul de apropiati noi 4…Sotiei lui nu i-am zis, ca mi-a fost rusine de ea, dar si din cauza ca nu rezolvam nimic daca ma apucam sa ii zic „Vezi ca barbati-tu imi cam trimite mesaje de la o vreme si ma strange cam des in brate”, dar i-am zis barbatului meu, care a vut grija sa schimbe niste „vorbe” cu el si sa ii excluda din grupul nostru de amici).Ulterior el si-a gasit pana la urma o amanta.Si a fost si prins.Si el si celalalt din cazul 2. Din pacate, ambele au decis sa ramana cu sotii lor infideli, ca vezi Doamne, e mai greu sa te desparti cand ai un copil. Dar aici nu mai e problema mea cum isi gestioneaza ei relatia de cuplu. Dar parerea mea ar fi ca, atat timp cat ei si-au folosit timpul liber ca sa mearga sa si-o ifiga in alta duduie, in loc sa fuga sa isi ajute sotia si sa isi vada copilul, se cam vad prioritatile lor…
    Pe mine ma sperie putin chestiile astea.Pe al meu il stiu cu capul pe umeri si nu il cred in stare. Ba chiar isi exprima cu voce tare indignarea si are grija sa nu mai abia anturaj cu astfel de tipi care considera ca „aceeasi corba tot timpul nu e buna”.
    Dar tot mi-e frica.

    E oribil pentru o femeie sa i se intample astfel de lucruri. Barbatii nu sufera trasformari fizice, raman la fel de aratosi si in forma. E destul de tentant sa vezi pe una buna rau ca iti face ochi dulci , tu fiind statut de cateva luni si cu nevasta, nu intr-o forma fizica si psihica prea buna, si pana la a te fulalala la un hotel cu madama, nu te mai desparte decat o pauza de pranz si o rezevare la un hotel.
    Iti trebuie o tarie psihica destul de mare si niste principii in viata destul de sanatoase, ca sa ii dai cu flit unei astfel de tentatii. Si un mare bravo pentru barbatii adevarati care isi respecta familia.
    Pentru ca barbatii sunt fiinte sexuale, orice am zice.
    Sunt multe lucruri de vorbit pe subiectul asta, din pacate nu prea sunt locuri unde sa se discute, pentru ca este un subiect greoi, unde fiecare are o anume parere.

    Dar eu as ramane la parerea, ca exista oameni (barbati , in cazul nostru), care stiu ce vor de la viata, care stiu ca, in final, persoana care ti-a fost alaturi si la bine si la rau conteaza. La fel si copilul.

    Ar mai fi de vorbit pe acest subiect, poate Printesa va face un post despre cum isi vad barbatii sotiile, ce le place/ nu le place la ele, cum si cata grija au mamele de ele dupa nastere si cand e ultima oara cand au calcat intr-n magazin de lenjerie intima sexy si intr-un coafor.

    Atractia fizica este si ea importanta. Mai ales in zilele noastre.
    Poate sunt mamici care sunt fara inspiratie/ sunt in impas si cauta ponturi despre asta.Sau sunt mamici care vor sa isi impartaseasca „secretele” despre cum isi atrag ele sotii, chiar si dupa nastere.
    Stiu ca unele zic „lasa, ca ma place si asa”, dar aduceti-va aminte cand va morfoleati o ora in oglinda , la inceput, cand va intalalneati cu el, ca sa il impresionati. Cam ASA l-ati atras atunci. Din pacate, cat sa isi mai aduca si el aminte de cum aratati atunci?
    Si asta este un subiect destul de sensibil, care duce la calcatul stramb, dar, din fericire , se poate rezolva. E nevoie de putina vointa si putiiiin timp liber!

    • In primul rand, mi se pare trist sa stai cu teama ca te va insela. Dupa mine asta sugereaza o oarecare lipsa de incredere, chiar daca e mica.

      In al doilea rand, referitor la aranjatul femeilor: mi se pare foarte trist sa ai grija de tine DOAR pentru barbat si DOAR in perioada de curtare dupa care sa te lasi pe tanjala pentru ca asa cum bine ai zis „ma place si asa”. Eu nu inteleg asta: ori te aranjezi si te ingrijesti pentru tine, pentru ca-ti vine natural, ca te face sa te simti bine ori nu te preocupi cu din astea deloc, niciodata si gata.
      Dar te contrazic la partea cu barbatii: nu toti raman in aceeasi forma, si ei – la fel ca femeile – pot sa puna kg, sa isi schimbe aspectul si mai mult, nu toti sunt rupti din soare incat sa le faca cu ochiul cine stie de bunaciuni la fiecare terasa sau colt de strada. Unii sunt pur si simplu normali. Eu daca ma uit pe strada in jurul meu vad foarte putini barbati cu adevarat frumosi si atragatori, fizic vorbind.

    • Nu zic ca nu ai dreptate, intr-adevar , poate nu m-am exprimat eu cum trebuie.
      Logic ca trebuie sa aratam bine, mai ales pentru noi, in primul rand.
      Dar am multe exemple in jurul meu, de femei care aratau super bine si erau extrem de ingrijite la inceput (pentru ca le cunosc de pe vremea cand erau singure), si acum le vadca ies pe strada imbracate neingrijit, nearanjate, cu oja ciobita sau unghiile taiate din carne, nepensate, etc etc. Coincidenta sau nu, acum sunt casatorite si cu copii.
      Iar referitor la barbati..si aici iti dau dreptate. Eu am generalizat, dar sa stii ca astia pe care ii vezi tu neatragatori, pentru unele dudui tinere, faptul ca sunt insurati si coboara dintr-o masina mai mult decat decenta, e de ajuns. Pentru ca stiu ca sunt la casa lor, ca au copiii mici si intuiesc ca nu e prea roz viata cu nevasta din primele luni, deci au ce „mulge” de la ei (financiar vorbind), iar ei, ca sa le impresioneze, vor scoate bani din buzunar (ca, dupa cum ai zis si tu, fizicul nu ii ajuta). Mai repede umbla cu unul insurat si cu burta, care le poate oferi CEVA material, decat cu un baietas aratos care nu le poate scoate decat la o pizza si apoi se asteapta sa le futa pe moca, ca doar e iubi.

      Si lipsa de incredere de care zici tu, vine de la mine, nu de la el.In el am incredere, in mine nu am (pe viitor). Poate sunt eu obsedata de aspectful fizic, pentru ca am fost grasa in trecut si am muncit enorm sa slabesc si sa arat bine, sa pun masa musculara si sa devin femeie FIT, sa imi schimb felul de a ma aranja/ imbraca, etc.Desi el asa m-a cunoscut. Grasa. Si asa m-a placut. Ma comparam cu alte femei, ma vedeam urata si naspa. Inca mai am tendinta asta sa ma uit la una buna si sa ma compar cu ea.Si mi-e frica sa nu revin vreodata acolo de unde am plecat.Astea sunt prostii de-ale mele din cap, de care o sa scap la un moment dat pentru ca inca nu m-am obisnuit cu noua EU (si nici el, dovada ca inceput sa devina gelos daca vreunul din prietenii lui zambeste prea larg la mine).

    • Stiu ca sunt si femei cum zici tu care inceteaza sa se ingrijeasca la un moment dat si adevarul e ca nu inteleg de ce, singura explicatie dupa mine ar fi ca s-au straduit sa se aranjeze pana s-au vazut cu sacii-n caruta (maritate), dupa care nu mai conteaza. Daca esti obisnuita sa ai grija de tine pur si simplu, pentru tine, indiferent ca esti intr-o relatie sau nu, o sa o faci constant. O fi mai greu cand e copilul mic, dar cum zicea si Printsa in articolul cu depresia de dupa nastere, te poate ajuta la moral sa-ti dai cu un creion pe la ochi, sa-ti faci ceva la par.
      Eu am mai multe prietene si cunostinte care n-au uitat de ele dupa nastere, sunt in continuare ingrijite si imbracate ca lumea, ca inainte si pentru mine sunt dovezi clare ca se poate 🙂

      In alta ordine de idei, te admir pentru tenacitatea de a avea mai multa grija de tine.

    • ” faptul ca sunt insurati si coboara dintr-o masina mai mult decat decenta, e de ajuns. Pentru ca stiu ca sunt la casa lor, ca au copiii mici si intuiesc ca nu e prea roz viata cu nevasta din primele luni, deci au ce „mulge” de la ei (financiar vorbind), iar ei, ca sa le impresioneze, vor scoate bani din buzunar (ca, dupa cum ai zis si tu, fizicul nu ii ajuta)”

      E mai complicat de atât. Chiar dacă în cultura populară se spune „se dă la ăla fiindcă are bani”, de fapt lucrurile funcţionează într-un mod mai ciudat: se dă la ăla fiindcă e însurat, de bani face oricum rost mai târziu. Adică pe de o parte sunt mult mai puţine şanse ca un bărbat ceva mai în vîrstă şi care are familie să fie criminal sau violator în serie, golan, drogangiu, şi pe de altă parte mult mai multe şanse ca el să îşi dorească „o amantă secretă” şi nu doar sex pentru o oră.

      În cultura populară circulă multe poveşti de genul ăsta, în care se confundă motivele între ele. Cum erau băetzaşii din seduction community, cu „social proof”: după ei, dacă eşti văzut cu o femeie, devii atractiv pentru celelalte femei, fiindcă ai demonstrat că ai fost atractiv deja pentru una, deci ai vreo calitate ascunsă… şi de aici escrocii brodeau o poveste pentru fraieri. Realitatea din spatele „dovezii sociale” stă tocmai în acest fapt: că dacă eşti văzut cu o femeie, demonstrezi că eşti un tip mai paşnic şi mai de încredere, nu un posibil golan, bătăuş, violator sau alte chestii.

      (Corolar: cei care sunt cei mai norocoşi în privinţa relaţiilor şi sexului sunt tocmai tipii cei mai plicticoşi, conservatori, Dorei şi mai puţin arătoşi fizic.)

    • Wow!

23. „(…) doar pentru bărbatul care, dintr-un motiv sau altul, consideră că sexul cu persoana proprie este o variantă nesatisfăcătoare sau nedemnă de sex .” Cred ca trebuia dezvoltat mai mult de ce barbatii (si sunt destul de multi) considera „nedemn” sa faca sex cu partenera lor, dupa ce devine mama.
    Daca barbatul a fost educat intr-o familie, in care mama avea un rol de fiinta „asexuata” (doar cu nasul in oale, doar cu ochii pe copii) iar tatal lui nu a stiut sa isi indeplineasca rolul de barbat fata de mama lui, la randul lui acest barbat va repeta „modelul/scenariul” in propria relatie de cuplu. Am observat prea multi barbati in jurul meu, care nici nu se duc la amante, dar nici nu se ating de neveste si nu, pentru ca nu au „chef”. Pur si simplu, continua sa vietuiasca din automatism si raman in casnicie din simtul datoriei sau ca „asa trebuie”.

    • eu ziceam de sexul cu propria persoana, deci altceva decat la ce faci tu referire.
      ce spui tu e f. interesant, probabil sunt si cazuri de barbati care dupa nastere nu se mai uita la sotia lor ca la o femeie, ci ca la o mama, eventual ca la propria mama.
      probabil ca acestia ar raspunde la intrebarea „ce parere au barbatii despre lipsa de sex de dupa copii” cu un „asa e si normal”.
      e ca in filmul ala „good fellows” parca in care un personaj zice ca nu ar vrea sa faca sex oral cu nevasta, ca e mama copiilor lui si ii pupa „cu gura aia”.
      pentru sex oral, adica, se adreseaza amantei, sexul oral fiind ceva murdar.
      :))

    • „Daca barbatul a fost educat intr-o familie, in care mama avea un rol de fiinta „asexuata”…dar ce rol trebuia sa joace in fata copilului? Sa-i surprinda copilul facand sex sau mangaindu-se lasciv? Sa stii ca pentru fiecare copil imaginea parintelui e sfanta, nepervertita sexual. De aceea nici nu-si doresc si nici nu vor sa-si inchipuie ca parintii lor in intimitate fac sex. Chiar daca anii trec si ei cresc, vor sa-si vada parintii tot asa, idealizati. Pentru ca asa sunt ei, puri, fara de pacat! Eu mi-am surprins odata parintii { m-am trezit in mijlocul noptii ca sa merg la toaleta si cum usa lor de la camera era larg deschisa….} si m-am gandit cu scarba si repulsie la imaginea aceea multi ani! Chiar daca mi s-au dat explicatii,tot repulsie am simtit si mult timp ii judecam dupa imaginea care mi-a fost revelata fara voia mea, atunci. Acum am o fetita, dar n-as pune-o niciodata in situatia de a fi nevoita sa vada un asemenea tablou. In fata copiilor e bine sa afisezi un comportament demn de un parinte serios. Una e sa te imbratisezi si sa te pupi si alta e sa te saruti cu limba in fata lui si sa te pipai, gandind ca oricum el nu observa. Si in privinta subiectului dezbatut aici e foarte simplu: un barbat devenit tatic daca vrea ca sotia lui sa se simta atrasa de el ca la inceput sa puna mana sa o ajute dupa ce a nascut, dar sa o ajute in toate in asa fel incat femeia sa aiba timp si pentru ea, sa se ingrijeasca {manichiura, coafor, haine noi} ca sa se simta frumoasa, sa se odihneasca suficient si sa aiba rabdare ca va veni ea catre el {aici ma refer la cei care abia asteapta momentul ca sotia sa adoarma copilul ca sa sara pe ea}. Uneori insistentele fac cel mai mult rau. Orice mamica isi doreste timp si pentru ea, dupa ore de gatit, spalat, schimbat, aspirat, cumparaturi,sters praf si multe altele si in afara de dragostea cu sotul ei{nu sexul ca pentru ea nu este un sport sau o simpla descarcare}, mai vrea sa si vada un film, sa mai si citeasca ceva placut, ca nu suntem robotei de bucatarie programati pentru efort si satisfactie.

24. Robo a zis „sexul cu PERSOANA proprie” (adica cu sine insusi), nu cu „nevasta proprie”. Reiese si din explicatia din paranteza: „(mie unul mi se pare foarte practică, nu necesită tratative, preludiu, copiii stau în continuare cu mama lor, toată lumea e rezolvată, ca să zic așa).”

25. Nu cred ca problema e lipsa timpului, asta e uneori doar o scuza. Adica noi prindem jumătate de ora singuri seara,timp in care discutam despre economia globala ? Na, cred si eu ca dupa ce ti-ai văzut nevasta nascand si ai văzut cat sânge poate curge din ea, sa nu iti mai arda de nimic (mai ales daca acum are burta, ii atarna sanii si e mereu ciufulita). Sigh…

    • nu e cam dur la adresa femeilor mesajul ca e ok ca sotul sa nu te mai doreasca pentru ca nu mai arati la fel de bine ca inainte de nastere?
      nu stiu ce sa zic, ma gandesc ca nici dupa o anumita varsta nu mai arati la fel de bine ca atunci cand v-ati cunoscut, deci asta inseamna oare ca e normal sa nu te mai doreasca dupa o anumita varsta?
      dar daca sotul se ingrasa si face chelie, nici pe el nu-l mai gasim atractiv?

      cumva m-as fi gandit ca faptul ca aspectul fizic se degradeaza continuu (pentru simplul fapt ca imbatranim cu totii) este o chestie care a fost cunoscuta si acceptata inca de la momentul angajamentului pe termen lung pe care cei doi si l-au luat la starea civila sau unde si l-or fi luat.

26. Nu, nu e. Si asta ti-o spune o femeie. Una e sa te transformi treptat de-a lungul vietii, sa imbatranesti natural an dupa an si alta e o transformare relativ brusca ce devine permanenta atunci cand tie ca femeie nu-ti mai pasa sa (incerci macar sa) ai grija de tine.

    Eu cred ca atractia dintre oameni e atat la nivel fizic cat si moral, afectiv, intelectual, cat vrei sa-i zici. Cate un procent din fiecare. Ii place de tine ca esti desteapta, amuzanta, spontana, dar si fizicul cu care ai venit la momentul in care Cupidon si-a infipt sageata. Asta inseamna ca daca te-a luat la 50 de kile, draguta, aranjata, epilata, nu poti sa-i pretinzi sa-i placa la fel de mult (!) de versiunea ta de 80 de kile, neepilata de luni de zile, cu parul lipit de cap, cu mustata etc. Daca voia o astfel de femeie, aia isi cauta de la inceput (ca sunt si din acelea si si ele au soti care asa le-au luat si asa le iubesc) + restul atributelor morale pe care le ai si tu.
    Ca sa fie clar, vorbesc aici de schimbari bruste si reversibile (cu putina vointa), nu de exceptii (boli, menopauza, etc.)
    Si nu pledez pentru siluete de podium (cum probabil o sa inteleaga unele), ci pentru a te pastra cat de cat femeia care erai cand te-a cunoscut si cand s-a indragostit de tine: cu fizicul, cu mintea, cu sufletul de atunci. Valabil exact la fel si pentru barbati.

    • *cum (nu cat) vrei sa-i zici

    • pai cu exceptia greutatii, ce spui tu e ca barbatii sunt atrasi pe termen lung de cat de aranjata e o tipa, respectiv epilat, machiaj etc
      pe mine nu m-au interesat niciodata chestiile astea si sincer, cred ca astea sunt relevante pentru majoritatea barbatilor exact cat dureaza prima impresie, sunt un fel de teste eliminatorii, adica intre 2 tipe pe care le vad prima data, e posibil sa fiu mai atras de aia mai aranjata, dar dupa ce vorbesc 5 minute cu ele aranjatul asta devine irelevant.
      eu asa cred. adica imi vine extreeem de greu sa inteleg ca un barbat nu face dragoste cu nevasta-sa dupa nastere pentru ca nu e aranjata sau epilata sau spalata pe cap. sau, de ce nu, spalata pur si simplu :)))

      acum cu greutatea am lasat-o deoparte ca nu pot sa vorbesc decat despre mine, iar pentru mine greutatea variabila a nevestei nu are nici o influenta pentru cat de atractiva o gasesc.
      or fi alti barbati care gandesc altfel, nu zic nu, dar e complet aiurea avand in vedere ca greutatea este cea mai comuna degradare fizica dupa casatorie la barbati, nu la femei, adica barbatii sunt cei care se ingrasa dupa casatorie.
      eu de exemplu am semnificativ mai multe kilograme decat la nunta si pana acu nevasta nu mi-a zis nu pe motiv ca-s gras. cred. sper :))
      nu, chiar nu.

    • Nu, am spus ca sunt atrasi de un CUMUL de atribute ale femeii, printre care si aspectul fizic (indiferent cum e ala, nu conteaza, fiecare barbat are preferintele lui).
      Citez de mai sus: ” Ii place de tine ca esti desteapta, amuzanta, spontana, dar si fizicul cu care ai venit la momentul in care Cupidon si-a infipt sageata. ”

      Exemplu: Mie mi-au placut la sotul meu o multime de caracteristici care m-au facut sa ma indragostesc de el, dar si aspectul fizic general (desi nu e fotomodel nici pe departe, e doar „genul meu”). Daca l-as fi vazut asa pur si simplu, nu cred ca m-ar fi atras doar cu fizicul. La fel cum aceleasi trasaturi de caracter ca ale lui si aceeasi minte brici intr-un alt gen de corp (sau la un tip pe care eu il vad ca fiind urat) nu m-ar fi atras. De aia vorbesc de cumul de insusiri (atat fizice cat si morale. CATE CEVA DIN AMANDOUA). La fel si lui i-au placut mai multe la mine (si din sfera fizica si din cea morala / intelectuala – nici eu nu-s fotomodel, pur si simplu s-a intamplat sa fiu „genul lui”).
      Nu inseamna ca daca se ingrasa nu-l mai iubesc, deja s-a ingrasat vreo 15 kg de cand suntem impreuna si e constient si el, fara sa-i spun eu, vad ca incearca sa tina problema sub control. Dar nu as accepta la infinit un comportament delasator (pentru fiecare poate sa insemne altceva, depinde de unde se porneste si la ce se ajunge).
      Nu ca as considera asta un motiv de despartire, dar de multe ori cumportamentele astea au cauze mai profunde si in cazul unei decizii de despartire ar putea fi picatura care umple paharul. In general zic.

    • Rox, eu nu sunt de acord cu chestia asta: ” a te pastra cat de cat femeia care erai cand te-a cunoscut si cand s-a indragostit de tine: cu fizicul, cu mintea, cu sufletul de atunci.”

      Lasand fizicul la o parte, ca e cel mai putin important in discutia de fata, schimbari mentale si sufletesti vor exista. Gandeste-te cat de mult au fost afectati oamenii in ’90, cand a fost nevoie sa-si reconfigureze intreaga viata. Au trecut de la un sistem social si economic care le dadea o anume siguranta la o jungla, in care trebuia sa te zbati in continuu si erai calcat in picioare daca nu calcai tu inainte. A fost un soc asa de mare pentru unii incat au innebunit, si-au pierdut familiile, casele (parte din oamenii strazii pe care-i vezi acum provin din acei ani). Evident ca si cuplurile au fost afectate. Si-au reconfigurat meseriile, visurile, idealurile, deciziile in legatura cu familia si copiii. Cel putin un partener din cuplu a fost afectat mental si sufleteste. S-au schimbat lucruri, au aparut crize, dureri. Cuvantul cheie pentru cei care au rezistat este ADAPTABILITATEA. Atunci cand partenerul se schimba, sa fii atat de flexibil incat sa te mulezi pe aceste schimbari. Sa te schimbi la randul tau, pentru a putea juca in tandem in continuare. Sa stii cand sa lasi de la tine si cand sa ceri. Sa-l ajuti pe celalalt cand are nevoie de tine. Neconditionat. Sa intelegi, ca com-patimesti (adica sa patimesti impreuna cu el). La 50 de ani, partenerii vor fi cu totul alti oameni, fizic, mental si sufleteste. Pentru ca asta inseamna sa traiesti, schimbarea vine ca o adaptare la mediu. Dar legatura dintre ei ramane neschimbata. Puteti sa-i spuneti „iubire” acestei legaturi, daca sunteti mai romantici, asa.

    • IQ, foarte realist gandesti!

27. Daca imi dati voie sa arunc si eu o parere….Eu cred ca o usoara vina in „delasarea” femeii dupa facerea de prunci o are si barbatul (pai nu este barbatul vinovatul universal din orice familie ? :)) ) ! Hai sa le numim ganduri post-bebe pe urmatoarele:
    1) Femeia, pe langa stres, oboseala, nopti nedormite se mai simte si grasa, urata, respingatoare, deci, de ce si-ar mai dori sotul sa faca dragoste cu ea…si ajunge sa se ascunda mereu in spatele indatoririlor de mama, indepartandu-se de intimitatile cu barbat-su !
    2)Barbatul (vorbim despre ala bun si intelegator) o vede pe nevasta-sa vesnic incercanata, obosita, agitata, cu nori negri de furtuna de-asupra capului si ii da pace si azi, si maine ca poate trece intr-o zi…

    Barbatul ar trebui sa reuseasca sa o faca sa se simta frumoasa, sexy si mai ales dorita (chiar si cand nu este cea mai „doribila”) pentru ca atunci cand femeia se va simti din nou dorita de barbatul ei isi va da interesul sa se faca si mai dorita !

28. Eu credeam ca barbatii ar vrea sex cam tot timpul, cu exceptia situatiilor de boala, depresie…chestiuni grave. Cei care neglijau acest aspect erau din punctul meu de vedere mai putin virili. Nu mi-as fi imaginat ca nasterea unui copil ar fi schimbat situatia. Dupa mine, barbatul trebuie sa fie ,,pregatit” cam la orice ora din zi sau din noapte 🙂 , sa fie capabil sa faca femeia sa se simta bine, sa fie tandru, pasional, increzator, dar si femeia sa ofere la rândul ei .
    Da, oboseala, lipsa somnului poate scoate la suprafata balaurul din noi dar mai cred ca un sex de calitate te face sa renunti si la somn si sa uiti cat esti de obosit, plus ca asta e o metoda de relaxare nu e un supliciu. Deci concluzia mea este ca de fapt cu timpul sexul nu mai este atat de bun,daca e de preferat somnul sau alte activitati .
    Da, dupa nastere poate cateva saptamani bune, luni, femeia nu are chef, adevarat……dupa, insa, lucrurile ar trebui sa revina la normal. Daca nu se intampla e clar ca dorinta, atractia, chimia si energia sexuala, lucruri care trebuie sa vina de la sine, scad si ne fac sa amanam mereu partidele . Penibil mi se pare atunci când barbatul este cel care nu vrea sex 🙂 parca-i stirbeste din barbatie lipsa de dorinta , eu asa percep…
    Sunt putine cupluri norocoase(eu cunosc) care sa tina aprinsa dorinta si sexul de calitate ani buni dupa casatorie, fara a face niciun efort in sensul asta…..sincer ii invidiez pt. compatibilitatea lor . Majoritatea celorlalte cupluri intampina insa pe parcurs hopuri in viata intima care le destabilizeaza cuplul pe perioade mai scurte sau mai lungi, depinde cum gestioneaza fiecare situatia.
    E foarte aiurea sa programezi o partida de sex, ea trebuie sa vina natural, e frustrant sa nu te sincronizezi cu partenerul, sa ai niste asteptari, tu de fapt sa vrei dar el sa nu aiba habar , sa nu simta asta decat daca-l tragi de maneca.
    E ciudat sa te pui sa discuti despre facutul sexului sau nefacutul 🙂 când ar trebui sa vina natural. Si cel mai frustrant este sa stii ca exista familii, parteneri in care capitolul sex este super ok. ,fara discutii interminabile si nesincronizari , in care sexul se face nu se discuta.
    Da, se mai raresc partidele odata cu venirea copiilor , dar nu se ajunge in stadiul de luni intregi de ne-sex , asteptari, discutii, programari,negocieri (,,el-nu acum ca ma uit la un film, a, pai abia am mancat am burta plina ….wtf 🙁 ea- nu acum ca vreau sa dorm, ma doare capul, sunt stresata; el- bine atunci ramane sambata seara, sau daca ai chef maine suna-ma in cursul zilei sa ,,ma pregatesc,, pff… pai toate dialogurile astea sincer iti taie cheful).Ce-ar trebui ?! Sa ne punem o pancarta pe usa : azi deschis la sex ! sa stim clar 🙂
    Iar oamenii se complac , merg mai departe asa majoritatea, isi amortesc frustrarea cu alte mici placeri , raman mai mult din comoditate si pt. a fi in rand cu lumea.
    Pana la urma cred ca trebuie sa fii compatibil 100% cu cineva sa nu mai apara si momente din astea dupa 10 ani de casnicie! Si cum ne schimbam cu totii in timp…..ce sa vezi, toti trecem prin ele.