De cîteva zile sîntem, iar, fără bonă, pentru că doamna care promitea marea cu sarea a decis într-o duminică seara să mă anunțe că ea nu vine deloc săptămîna următoare, că se duce la un citez „seminar biblic”. Asta după ce îi explicasem din capul locului că cel mai important lucru pentru mine e să mă pot baza pe ea, că nu am părinți sau mătuși aici, deci nici o variantă de back-up. A zis că pricepe, a promis că e de încredere, a încasat banii pînă la ultimul leuț (inclusiv pe zilele în care noi am stat în spital, iar ea a stat la ea acasă), și apoi s-a cărat la seminarul biblic.
Așa, și fără bonă fiind, se întîmplă aproape zilnic să trebuiască să culc la prînz amîndoi copiii în același timp. Uneori am noroc și Ivan are somnul mai tîrziu, o culc pe Sofia, apoi pe el, apoi se trezește ea, o trimit la joacă, mai stau cu el la somn (că tot nu doarme singur) și tot așa.
În zilele în care somnurile lor se nimeresc la aceeași oră, fac așa: îi duc pe amîndoi în dormitorul Sofiei, după ce am făcut întuneric și răcoare. Ea se așează în patul ei, eu mă întind cu el pe canapeaua extinsă. Îl mîngîi și îi șoptesc chestii, Sofia vorbește cu perna. Întîi în șoaptă, apoi tot mai tare:
– Măi perno măi, păi de ce nu ești comodă? Ce, faci fițe? (deja țipă la pernă).
Ivan se foiește. Se rotește în jurul capului meu precum acele ceasornicului. În secunda asta e cu fundul pe fața mea, în secunda următoare îmi bagă capul în coaste. Chicotește și mormăie. Sofia vorbește și bate cu picioarele în perete.
– Hai, măi Sofi, să facem și noi niște somn, te rog să stai cumincioară și să vorbești mai încet sau chiar deloc.
– Dar, mami, am o discuție cu perna.
– Te rog să o amîni pentru mai tîrziu. Eu și Ivan încercăm să dormim.
Se foiește nemulțumită, dar tace. Ivan moțăie cu mîinile și picioarele aruncate peste mine. Nu respir, nu clipesc. Închide ochii cu un zîmbet mic. Sofia strigă:
– Maaami, mă mănîncă călcîiul!!
– Arghhh, Sofia, te mănînc și eu, te rog să faci liniște.
– Bine, atunci o să mă scarpin singură.
– Aleluia. Acum dormim.
Da de unde! Ivan e în fund, cu ochii mari: Gata, am dormit?
Îl întind iar lîngă mine. Mă privește galeș.
– Și eu te iubesc, măruntule, dar acum trebuie să facem nani.
– Pe mine nu mă iubești, mami? se aude din patul prințesei.
– O, ba daaaa, te iubesc nespus, mai ales cînd dooormi…
Se foiește. Și el. Într-un final, după 15 minute de frecuș, se face liniște. Respiră amîndoi regulat, unul la dreapta mea, altul la stînga mea.
Moamă, ce tare sînt. Doi dintr-o lovitură. Mă relaxez și eu. Ațipesc. Trece o oră. Deschid ochii. Copiii dorm în continuare. Trei respirații regulate mici. Trei? Hm. Mă uit pe podea, lîngă noi. Pisica doarme buștean, cu toate patru labele în sus. Pesemne mi-au ricoșat puterile magice de adormitor. Nu am verificat, dar pesemne și peștii sforăiau cu burta în sus în acvariu.
Sursa foto: copil adormit via Shutterstock.com
Cred că o să mor încet, dar sigur, dacă V. nu va avea capacitatea de a adormi singur la 3 ani… Apreciez răbdarea, jur! Noi deja suntem terminati, la somnurile de zi doar in Manduca vrea ( dacă suntem in casă ) si a început să nu mai vrea sa adoarmă seara nicicum… Mă gândesc serios sa apelez la un consultant in somn… Greșim noi undeva, sigur, dar nu știu unde….
Noi am incercat mai multe variante pe care le-am tot schimbat din mers. Intr-o vreme il alaptam apoi el ramanea intins langa mine si ii cantam incet pana adormea. Apoi n-a mai mers cu cantatul, stateam in liniste si-l mangaiam pe spate, acum suntem in faza in care ii povestim soptit lucruri. Te sfatuiesc sa observi ce il linisteste si in timpul zilei, care sunt conditiile care ii priesc ca sa se deconecteze. Cat timp are copilasul vostru, ca vad ca zici de Manduca, deci trag concluzia ca e destul de mic. Pe mine m-a ajutat o carte despre ciclurile de somn la copii, nu mai stiu exact cine a scris-o, spunea autoarea acolo ca trebuie vanat momentul in care copilul da semne ca ii e somn, chiar daca e in plina activitate, si ca la cei mici acest moment se instaleaza la 45 de minute de la ultima trezire. La la multiplu de 45, 90 minute, 135 minute. Noi asa am facut pana am obtinut un ritual, iar acum la aproape doi ani cere singur la somn, spunand „nani”,il ducem in pat si se culca singur in cateva minute …. Dar reversul medaliei e ca se trezeste des noaptea. Iti doresc sa reusiti sa gasiti solutia. Util mi s-a parut si articolul acesta: http://easypeasy.ro/tag/somnul-la-bebelusi/
Bebe si nostru are 10l2s. Am tot citit zilele astea pe pagina de FB si pe blogul celor de la bebedoarme.ro si cred ca ne-am dat seama ce am greșit…
Azi s-a trezit la 7, la 10 fără un pic și-a făcut primul somn (30 min ), la 13 a adormit iar si am făcut bezna la el in cameră, s-a trezit iar după 30 min dar l-am readormit si a dormit pana la 15( premiera!! ). Nu l-am mai lăsat să își facă un al treilea somn de zi iar acum l-am pus la nani de noapte si a adormit instantaneu…
Simpatici
Ne-a fost dor de tine prințeso!
Viața e pumoasă!
Mda…bonele….urasc bonele ! urasc sentimentele pe care mi le dau,urasc nepunctualitatea lor,dar cel mai tare urasc ca fac ce vor cand vor,cum e sa te lase pur si simplu cu ochii.n soare cand iti e lumea mai draga ! cati dintre noi ne permitem luxul de a suna la servici sa anuntam ca saptamana asta ne cam doare.n ….cot si nu putem veni la job sau ca nu mai mergem la job deloc?!?
Am schimbat 4 bucati (pana mi.am dat seama ca nu le mai suport in casa) :
– prima nu suporta critica si nu imi lua in considerare principiile de crestere ale copilei ;
– a doua avea sot betiv, cand am aflat deja fetita se atasase de ea…numai eu stiu cu ce spaima stateam la servici ;
– a treia era extrem de ‘bolnavicioasa’ ,cum intra pe usa dimineata imi spunea cat de prost a dormit din cauza vreunei dureri,nici nu apucam sa ii spun programul zilei ;
– a patra mintea si fura …
Acum,cu o fetita de 4ani jumatate si un baietel de 9 luni , va spun sincer : urasc bonele si nu mai vreau sa am de.a face cu ele!
Nu am niciun fel de ajutor,dar sunt mult mai linistita !
Of Doamne, acum nici degetele de la o mana nu sunt la fel… Citind comentariul dumneavoastră ma gandesc ca a fost vreo conspirație, ceva la mijloc, sa aveți procentul asta nimicitor de 100% de bone cu defect. 🙂
Da’ cu sotu’ bețiv, cu el ce-ati avut?
Doamna Ana,sotul betiv cred ca era mai rau decat oricare celelalte bone ‘ cu defect’ cum spuneti dumneavoastra. Asta pentru ca era imprevizibil. Cine stie cand se trezea sa apara la usa mea si sa faca un scandal cu sotia ,scandal in care sa imi fie cine stie cum implicat si copilul…mai ales ca din cate am inteles omul nu era de acord sa ii lucreze sotia …
Am ales deliberat sa le numesc pe bietele bone ‘cu defect’, ca o replica sarcastica la felul dezumanizant si superior in care ati enunțat dumneavoastră ‘am schimbat 4 bucati’.
Imi pare rau daca v-a agasat comentariul meu, cred ca mi s-a parut putin dus la extreme faptul ca urâți bonele, toate la grămada, asa.
Pentru bietele bone insa (inclusiv sotu’ bețiv), am multa compasiune. Sigur nici lor nu le-a fost usor. Ce mai povesti ar avea si ele de spus probabil…
Peace! 🙂
„Bonele” acestea au fost angajate legal sau au lucrat la negru ?
Stiu, marea majoritate lucreaza la negru, dar in conditiile acestea oricand poti avea surprize nasoale…
Exact la asta mă gândeam şi eu.
Nu voi sa fiu pricinos dar aveti bafta la bone, ceva de speriat!
Tu nu esti la serviciu la amiaza, Liviu? Vad ca postul asta e scris de tine
Laptopul meu a murit, asa ca scriu de pe al sotului. Mai mai ce de-a detectivi pe aici… 🙂
Iar a murit laptopul?
Să înțeleg că urmează o postare gen sony vaio?! Sper ca mi-ai ascultat sfatul și ai backup permanent la fișiere.
nu a murit laptopul, doar s-a busit hard-diskul :))
nu urmeaza o postare gen Sony Vaio ca de data asta nu a fost vina laptopului (nu spun mai multe)
deja e business as usual, la fiecare cateva luni Ioana pierde toate datele si se mai intampla inca 2-3 rahaturi pe langa asta, concomitent.
de exemplu acum nu a functionat backup-ul zilnic automat pe care il setasem pe NAS din simplul motiv ca Ivan a scos un cablu din NAS si eu nu am observat la timp.
incep sa nu mai am par negru in cap care sa se poata transforma in peri albi :))
Aaa! Doar un hard crapat… ma ingrijorasem degeaba.
In ritmul asta ajungi direct la peruca.
Inca nu m-am lamurit daca o colega de apartament este asset sau liability… nici nu o sa aflu in viata asta.
Incercati sa folositi cloud-ul, nu ai cum sa pierzi date, indiferent de ce se strica.
nu stiu cum sa folosesc cloud-ul in conditiile in care sunt mai multe locuri pe disc (directoare) in care se lucreaza;
pana acum am folosit google drive dar asta nu stie sa-si ia fisierele decat dintr-un singur folder, iar eu am de facut backup la vreo 3-4 foldere mari
m-am gandit sa pun windows backup sa faca backup in folderul pe care il citeste google drive, dar altfel nu stiu cum sa fac
in fine, ai vreo recomandare de cloud? ma gandeam sa cumpar spatiu la google, ca cei 15 GB pe care ii dau ei gratis nu ne sunt suficienti (pentru documente, ca pt poze nici nu se pune problema)
http://www.backblaze.com
Exact cu asta se ocupa tipii astia.
Eu folosesc cloud de la o retea de telefonie mobila (ai aceasta varianta, chiar inclusa in abonament). Poti gasi cateva informatii aici: http://www.go4it.ro/internet/stocare-online-care-sunt-cele-mai-bune-si-mai-ieftine-servicii-9893361/, in functie de ce ai nevoie exista solutii contra cost sau gratuite. Mi se pare solutia viitorului, pe vremuri utillizam un hard disk extern dar si acela crapa 🙂
Onedrive.com face backup folderelor de fisiere din offline in la fiecare modificare a fisierelor, de pe toate device-urile cu care esti logat si pe care e instalat utilitarul.
Wow, cum si-a dat seama ca scrii de pe laptopul sotului?
Articolul este publicat de pe contul lui ROBO, scrie sus de tot by Robo…
Nu o fac pe-a detectivul, dar de cand am copilul sunt atentă la detalii ceva de speriat 🙂
E super ca Sofia intelege. E super ca reusesti sa ii adormi deodata si ca reusesti si tu sa te odihnesti. Ma bucur ca totul e bine
Frumoasa povestioara! E greu sa ai grija de un copil mic. ….Multa rabdare in gasirea persoanei ideale pt cresterea unui copil.
La noi e ceva de genul cam tot timpul….Dat fiind ca bone nu avem,parintii sunt departe si ei cu treburile lor,oricum.De unchi,matusi si alte rude nici vorba pt ca inca lucreaza ,iar cei care nu o fac in niciun caz nu au ca prioritate ajutatul cu cresterea si adormirea odraslelor noastre scumpe.
Prin urmare nu avem ce sa facem si ne descurcam singuri.Mai bine spus singura ,ca si sotul lucreaza de dimineata pana seara,cateodata si in plus in timpul liber.
De murit nu murim……….
Dar ce s-a întâmplat cu vechea bonă?
Imi place la nebunie cum povestesti intamplarile voastre in familie, te citesc zilnic si iti multumesc pentru tot ce am invatat din articolele tale.
Ma pregatesc sa devin mama intr-o luna si citesc acum Alfie Kohn – Parenting neconditionat. O mica observatie, legata de remarca „te iubesc nespus, mai ales cînd dooormi” – din ce am inteles eu din cartea mai sus mentionata nu e ok sa ii marturisim copilului iubirea noastra si sa asociem asta cu o actiune a lui, pentru ca el ar putea intelege ca trebuie sa faca aceasta actiune pentru a fi iubit, iar iubirea noastra nu e conditionata. Mi se pare greu de tinut cont de aceste reguli in interactiunea cu copilul, dar psihologii spun ca asa ar fi recomandat.
P.S. Sunt convinsa ca esti o mama minunata, te rog nu lua ca pe o critica randurile mele.
Ai sa vezi cand ai sa devii mama ca poti sa citesti toate cartile din lume si sa mergi la o mie de cursuri…nu exista sa nu gresesti si sa fii perfecta in rel cu copilul tau…cu totii mai gresim desi teoretic stim cum e bine…nu exista mama perfecta…ea e insa cea mai buna pt copilul ei.Nu te amagi crezand ca vei putea aplica tot ceea ce citesti ca vei fi dezamagita pt ca 1.nu vei putea si 2. Vei fi surprinsa sa vezi ca nu tot ce ai citit functioneaza in relatia ta cu copilul. Multa sanatate si nastere usoara.
Nu toți psihologii spun asta. Alfie spune asta și e dreptul lui să creadă într-o teorie. În niciun caz asta nu înseamnă că e literă de lege în psihologie. Și aș vrea să cunosc acel copil care se va simți ”traumatizat” pentru că mama lui i-a spus că îl iubește (și)pentru că a făcut ceva. De fapt ce spune mama e că îl iubește pe el (by default) și iubește și acțiunea făcută de copil. Nu înseamnă că dacă o acțiune a unui copil e apreciată, sentimentele părintelui pentru copil se diminuează. E un enunț pozitiv, simplu, clar. Mă îndoiesc că un copil va începe să se panicheze și să creadă că dacă nu va mai dormi, nu va mai fi iubit. Mă sperie exagerările astea. Și mă sperie că există atâtea idei despre parenting care prezintă SOLUȚII viabile, adaptabile or oamenii aleg să transforme niște tehnici, sugestii în PROBLEME.
Se vede ca nu esti mama de bebei, copii reali..palpabili..inca:-)
Literatura de parenting si viatza reala alaturi de 2 sau mai multi copii se modeleaza reciproc… Cand teoria trebuie sa devina practica, prima tinde sa capete niste modificari personalizate date de afectul, momentul si geografia situatiei…but chill…no drama there!… Nu s-au stricat brusc copii ca n-ai avut rabdare o data sa iti parapsihologizezi replica ..asortata si cu un zambet gales calm.
Deci…hold ur horses mommy!
Noi am dormit din prima zi cu ei, am alaptat si…am dormit. Ziua somn obligatoriu, cel mic are 5 ani si tot doarme la prânz. Cel mare are 7 anisori, nu prea mai doarme însă noi putem dormi ca e cumintel si nu ne deranjează.
Ioana, incep sa se aliniaze planetele somnului la voi :)! Mai zi-ne povesti ca asta, sa putem spera si noi, mamele care inca n-au gasit formula de adormit copilul in 15 minute :))!
Printesa, dar unde e bona Ioana? Stiu ca sunt off topic dar poate faci curand un articol despre necesarul de hainute, papucei si diverse ce trebuiesc cumparate copilasilor pentru toamna…tare as avea nevoie sa ma inspir de la tine si de la cititoarele tale. Multa sanatate si un pic mai multa bafta la bone iti doresc.
Doamna Ioana s-a plictisit de noi si ne-a parasit.
Nu exista „plictiseala” la bone. Sigur vroia o marire consistenta…
Imi amintesc perfect de bona mea, cand aveam cam 4-5 ani. A fost draguta cu mine, insa tot timpul nemultumita de bani si i se parea ca face prea multe. Desi nu ma scotea afara cand vroiam eu, ma tinea mai mult in casa. Ma ducea cu ea pe unde avea ea treaba : remaiat ciorapi, casa de pensii, piata… Imi pare rau ca ai mei nu m-au dat la gradi… Ma plictiseam maxim acasa.
Bona veche a plecat, nu mi-e clar de ce.
Cred ca se va transforma intr-o discutie despre bone:)
Dupa prima si singura bona mi-am dat seama ca ieseam multtttt mai ieftin cu o gradinita.
Cere bani in plus cu imprumut dar apoi se plange ca nu poate sa-i mai dea inapoi. Ultima data a lipsit 3 saptamani ca avea bilete la mare de la sindicat si m-a anuntat cu 2 sapt inainte.Bineinteles a vrut sa-i platim cele 3 sapt.
Iar partea cu educatie copilului este 0%. Adica are niste idei comuniste in cap pe care nu i le mai scoti.
Totusi am suportat-o pana la 2,5 ani convinsa ca e spre binele copilului, sa fie cineva care se ocupa 1:1 de el.
La urmatorul nu mai fac greseala. O sa stau cat pot de mult cu el acasa si apoi cresa/gradi. Exista crese cu putini copii unde se ocupa f bine de ei.
Cam atat cu binele pentru tine. Daca era Sofia la gradi ti-ar fi fost muult mai bine. Eu am trecut prin asta vreo 2 luni in primavara cand a fost cel de 3 ani racit. Recunosc ca trisam…ii puneam ceva la tv 20 min cat adormeam bebelusa, altfel nu reuseam deloc sa o culc si se facea mare taraboi in casa. Sunt impotriva tv-ului la copii dar la urgente il mai folosesc.
Sper ca ti-a priit somnicul si la cat mai multe pana gasesti bona potrivita (ca ideala nu exista).
Sofia ta pare f intelegatoare, prim nascutul meu ar fi vrut cu noi in pat, sa stea lipit de noi si somnul ar fi venit printr-un mare noroc la toti 3.
Viata e pumoasa! Mai ales dupa ce dormi in pic!
Printesa, vezi ca mai exista si posibilitatea de a-ti creste copiii fara bone… pe bune… voi astea cu bani fara numar nu mai aveti simtul ridicolului… ce-ai face daca nu ti-ai permite sa platesti bona??? crezi ca s-ar surpa regatul???
Te citesc pentru ca stii sa scrii… scrii interesant, dar nu fa o tragedie din lipsa bonei… sincer ..sunt alte tragedii… ma deranjeaza ca iei „in balon” studiu biblic… unii mai vrem sa ne hranim si sufletul , nu doar stomacul…
Sunt curios ce parere ar avea angajatorul tau daca i-ai spune cu jumatate de zi inainte ca de maine lipsesti 1 saptamana pentru ca „unii mai vor sa hraneasca si sufletul, nu doar stomacul”.
Al meu ar spune ca imi arde de glume.
Nu e nimeni impotriva hranitului sufletului, aici era vorba despre faptul ca ne-am inteles intr-un fel si ca ne-a asigurat ca putem sa ne bazam pe faptul ca va veni la munca si nu ne va lasa balta cand ne asteptam mai putin. Ceea ce s-a dovedit a fi o minciuna.
Wow, daca asta e atitudinea unui om care isi hraneste sufletul… hm. Poate ar trebui sa schimbi meniul, zic si eu.
Stai asa, ca nu am priceput: adicatelea cum astea noi cu bani fara numar?
Noi astea muncim pentru banii astia si daca alegem bona in detrimentul cresei/gradinitei e fix alegerea noastra. Nu trebuie sa dam explicatii nimanui.
Eu, una din alea cu bani fara numar, am decis ca solutia bona la cele 7 luni ale copilului este mult mai buna decat cresa. Si, ghici ce: am avut dreptate – am avut o bona aproape ideala care a stat cu copila din dotare timp de 2 ani, cand a sosit vremea inscrierii la gradinita.
Ma aliniez comentariului Printesei de mai jos, si sugerez o schimbare de meniu drastica, poate un post super, mega, extra negru, o cura de detoxifiere, pentru ca se pare ca ai realmente nevoie. Incepe prin a elimina usurinta cu care pui etichete celor din jur, individia (referitor la noi astea pline de bani care ne permitem bona), aerul de superioritate ca deh, tu simti nevoia de a-ti hrani sufletelul, nu doar stomacul, iara noi suntem alea materialiste si hamesite dupa lucruri frivole, ignorand esenta vietii…)
iti inchipui cumva ca seminarul ala hranitor de suflete a aparut asa din senin, ca luminita de la capatul tunelului?
Tu iti anunti concediile de azi pe maine?
‘ voi astea cu bani fara numar’ – ai muncit tu in locul ei?
nici eu nu imi permit multe lucruri in acest moment – din lipsa de bani, dar nu imi arunc frustrarile pe cei care si le permit.
Printesa, te rog sa ma ierti. Recitind mesajul mi.am dat seama ca am fost acida, nu asta am dorit sa fac…. Doar ca in acel moment ma gandeam la tragedii adevarate, care exista in jurul nostru, vrem nu vrem…. si atunci mie mi-a parut exagerata postarea ta despre greul tau… Repet, regret aciditatea, iarta.ma, te rog!
Chiar e o tragedie sa nu îți vina bona o săptămână.La muncă, adică locul unde lucrez, încasez banii după ce am lucrat o lună și nu în avans, dacă anunț ca lipsesc o săptămână,ca sa merg la seminarul lui peste prăjit, când ma întorc nu mai am job.
Și da, sa nu vina bona, înseamnă să stau eu cu copilul, sa rămân fără job, sa nu mai am bani de mâncare, sa nu mai am bani de rate.
Tragedie, pentru mine ca pe bona o doare fix undeva.
Și eu le urăsc!
Era pe cale sa crap de nervi incercand sa-l adorm pe bebe Paul azi de dimi (are 3 somnuri de zi), e grumpy ca-l doare burta. Dar l-am insfacat, pus la san langa mine (si-asa n-a prea mancat de dimi) si am citit articolul tau si mi-am revenit.
Multumesc, Printesa
*Paul plescaie fericit in somn*Mommy is relaxed again*
Foarte frumos somnul :).
Cat despre bone – prefer gradinita. E foarte greu sa gasesti pe cineva de incredere si pe care sa te poti baza.
Dragelor,de ce nu luati in considerare angajarea unei studente fara experienta,dar care sa fie in stilul vostru ca om?Cele de la master au program f lejer la scoala,se pot de obicei adapta la programul familiei.Eu am o experienta extraordinara cu bona,am avut interviu cam cu 20 de fete pana m-am decis.Lipsa experientei inseamna lipsa ideilor fixate in prealabil si imposibil de clintit,plus dorinta de a absorbi informatii de la tine.Varsta le ajuta sa fie calde,prietenoase,neacrite.Daca gasiti o fata in anul I la master va puteti baza 2 ani pe ea pana la inceperea gradinitei.Cheia colaborarii este sa fiti voi compatibile cu ea,sa impartasiti valori comune,restul se invata!:)
Eu ma gindesc ca cine face un master vrea sa se angajeze si sa faca performanta in domeniul cu pricina, ca doar nu face master ca sa lucreze la mine bona 3 ani. Si nu as vrea pe cineva care sa ma paraseasca la prima ofera de job cu salariu mai mare.
Ai perfecta dreptate, dar cu toate acestea, bona I. tot a plecat dupa 3 ani si s-a dovedit a nu fi de cursa lunga… Viata e imprevizibila si pana vei gasi bona ideala pe termen lung, posibil sa schimbi la fel de multe cate ai schimba daca ar fi la studii si ar pleca dupa doi ani. Eu am fost baby-sitter in perioada studentiei, pastrez si acum legatura cu familia respectiva. Copiii au nevoie de stabilitate, stiu, dar pe de alta parte ma gandesc ca de exemplu aici unde locuiesc acum, cei mici au alta educatoare in fiecare incepand cu varsta de 3-4 ani (la 3-4 fiind un fel de gradinita).
* in fiecare an alta educatoare (vad ca am omis un cuvant).
p.s.: Bafta cu gasirea unei bone ok 🙂
Printesa,aceasta a fost si ingrijorarea mea .Insa:
1. De obicei mamele doresc bona intre varsta de 1 si 3 ani a copilului. Deci cand va termina bona masterul si se va angaja,fetita mea incepe gradinita.
2. Sunt fete care prefera in aceasta perioada un angajator mai flexibil(pt un examen de ex).Ea in schimb e prompta daca merg seara la un teatru de exemplu.
3.In perioada ei de studii nu ar face fata unui job mai bine platit dar care e si mai solicitant in care de multe ori trebuie sa se implice total si ca timp si ca energie.
4.Nu traiesc de obicei exclusiv din banii dati de noi, nu cer sume exagerate(cel putin in Oradea)
5.La interviu am vorbit despre faptul ca 2 ani am nevoie sa ma bazez pe ea.Sigur,poti fi tras pe sfoara,sici nu ai garantii,insa criteriile dupa care am ales se dovedesc a fi valide…Avem deja un an de colaborare si deja regret ca doar un an ne-a mai ramas!
Hm partea cu angajator flexibil inseamna ca mai aveti o varianta de back-up. Eu de exemplu lucrez full time si daca bona imi lipseste cate 2 saptamani la fiecare 6 luni ca are sesiune + eventuale alte lucrari scrise, eu nu am cu cine lasa copiii.
Baiatul meu cel mare a inceput deja gradinita dar oricum intentionez sa pastrez bona pentru ca eu personal termin la 18/18.30+ drumul nu ajung niciodata acasa inainte de ora 19.00 in cel mai bun caz, 19.30 e media – nu am cum sa-l las atatea ore la gradinita si nici nu pot sa imi iau concediu medical de cate ori raceste pt ca intr-un final angajatorul se satura si isi cauta pe altcineva (in primul an de colectivitate apar multe situatii in care cei mici trebuie tinuti acasa pt ca sunt raciti etc).
Eu am lucrat din timpul facultatii (deja cand faceam masterul aveam un job cu experienta) si cu un salariu destul de OK plus beneficii. Eu cred ca la studente, cel putin in Bucuresti sansa sa isi gaseasca un Job in domeniu care sa le ajute si pe viitor la CV e mare si implicit si posibilitatea sa ma lase balta cand mi-e lumea mai draga.
Offf, daca si tie ti se intampla faze de-astea cu bonele…incep sa imi pierd speranta ca se poate sa fie si bine! Ma hraneam cu gandul ca poate voi avea si eu o data norocul asta 🙂
In alta ordine de idei, situatie aproximativ similara, doar ca fata are 7 an si cel mic 16 luni. am optat pt bona, eu m-am intors la serviciu dupa (DOAR) 10 luni… insa acum zilnic acumulez motive care ma fac sa caut o cresa buna, si probabil un after-school. Desi ar fi fost mai simplu pentru toti sa avem o Nanny care sa vrea sa faca parte din familie 🙂
Tu ce faci? Reiei interviurile? Astept impresii :))
Exact,Adina!Plus le tot zic mamicilor cu care interactionez sa nu se cramponeze de experienta! Eu m-am cramponat dimpotriva de lipsa ei! :)) Asa ca am invatat-o de la A la Z tot, acum e un alter ego(dar creativ,nu epigon:)al meu in materie de mamicaceala:))
Ps.1. Ah,doamna Angela Mate,daca angajata v-ar lasa de pe o zi pe alta incalcand intelegerea,nu stiu daca ati mai fi atat de zen…:))
Ps.2. Delicios articol,Ioana, bine ca ti-i revenit!:)
Off, cum reuseste lumea sa faca rscoare in camera copilului pe timpul verii, la bloc? Avem aer conditionat in sufragerie, insa nu reuseste sa raceasca si dormitorul. Ati monta aer conditionat si in dormitor? Ati pune un ventilator? Nu pot sa stau toata ziua cu draperiile trase, nu e sanatos sa stea atat de mult timp pe intuneric. De-abia astept sa vina iarna, petreceam mai mult timp pe afara si dormea asa de bine:(
da, noi avem aer conditionat si in dormitor, asa a fost apartamentul din constructie.
in general il pornim inainte sa punem copii la somn.
ventilatorul nu mi se pare folositor inauntru, am avut intr-o vreme si mi s-a parut si inutil si deranjant.
Multumesc frumos pentru timpul acordat sa ne raspunzi la tot felul de traznai:)
we aim to please 🙂
la 1 an Ivan e totusi prea micut pt cresa, sunt sanse sa.si petreaca mare parte a timpului in patut, daca nu e personal suficient. depinde acum si daca umbla singur. dar de la 1 an si 4-6 luni e mult mai ok cresa decat bona, din mai multe motive: socializare, activitati, imunitate etc. Stefan al meu merge la cresa din sept, dar va avea 1 an jumate atunci.
Eu consider ca pentru el e mai bine sa stea aproape de mama inca o vreme. Nu ma grabesc cu gradinita/cresa. Sofia a stat 3 ani cu mine, va sta si el inca o vreme.
Imunitate: de parca e placut sa-l duci 5 zile la gradi si sa-l tii dupa aia inca 5 acasa (give or take), mai ales in cazul unui copil de 1-2 ani. Deciziile bona/gradinita se iau pe criterii mult mai practice, parerea mea.
Gradinitele unde copiii stau mai mult acasa nu sunt ok, sigur fac ceva ce nu trebuie. Exemplu: intr-o gradinita(nu dau nume) din lipsa de personal, ingrijitoarea nu mai stia cu ce servetel a sters pe cine , asa ca ii stergea pe toti cu aceleasi servetele. Drept pt care o fetita nu mai scapa de viroza si conjunctivita.
Parcurile sunt de mii de ori mai murdare ca orice gradinita. La noi vin tiganusi nevaccinati care sunt purtatori de hepatita. Nu sunt medic, insa eu cred ca orice virus poate supravietui vara la 40 de grade pe orice suprafata.
De asemenea la noi in parc, vecinii au considerat sa-si aduca fetita cu enterocolita, amigdalita si viroze de tot felul, desi la gradinita nu au primit-o.
Zici ca tii copilul acasa ca sa nu se imbolnaveasca, in schimb in parc isi aduc altii copiii bolnavi.
Mai stiu un caz de fetita care dupa orice raceala facea bonsita si bronsiolita. Pentru ca bona considera ca e bine sa o infofoleasca , fata transpira si apoi se plimba cu ea prin curent.
Concluzie: racelile se intampla si acasa si la gradi. Totusi cred ca sunt gradinite bune, cu putini copii unde o duc mai bine ca acasa.
Printesa, dar o bona filipineza n ar fi buna? Zic si eu ca necunoscatoare doar ce am vazut pe la tv. Andra are una de cand s a nascut fiul ei.
Mai bine renunti tu la activitati ce te tin departe de casa sau la job decat sa l dai la cresa…are timp sa si faca imunitate si sa socializeze dupa 3 ani…parerea mea.
Am vazut o bona filipineza in Herastrau care se plimba cu iubitul roman si cu copilul pe care il avea in grija. Fetita avea cam 4-5 ani. Tantica o batea peste palme spunand ca fetita este „naughty”. Banuiesc ca parintii stiau despre aceste practici caci fetita era destul de mare ca a vorbeasca.
Educatia o dau parintii si educatorii la gradinita care au studii. Aceste bone sunt luate de pe strada, fara studii in cresterea copiilor.
Bona filipineza e o fita pentru snoabele cu prea multi bani.
Bona filipineza nu este o fița. Este alegerea unor familii care poate își permit din punct de vedere financiar, dar si al altor familii modeste sa zicem, care se așteaptă sa facă un efort financiar inițial, de care sa beneficieze pe termen lung (de ex sa nu plece cand iti e lumea mai draga, etc). Insa nu este deloc asa.
Din propria experiența, bona filipineza este cea mai proasta alegere, dintre bona românca/ filipineza/ grădinița. As avea multe de povestit, bona noastră filipineza a stat cu noi 4 luni si jumătate si sincer cred ca ne a mințit 90%. Aceeași situație cu agenția prin care am recrutat o.
Voi încerca sa scriu un articol detaliat despre experiența noastră cu aceasta femeie, Maria Esperanza Majarucon, cu agenția prin care am recrutat o si toate cazurile de care am aflat ulterior.
Ești mortală ! 🙂
Normal ca pleaca, nu avea voie sa mearga o saptama la un seminar biblic se intorcea, dar tipic romanesc bona mea sclavul meu!
O bona are dreptul la odihna, la concediu…..
incepuse de 2 saptamani.
in afara de asta, se pare ca ai ratat partea in care ne-a promis ca ne putem baza pe ea.
Si pe aia in care m-a anuntat pe facebook duminica seara ca de luni nu mai vine o saptamina. Nici macar nu mi-a spus in fata. Am intrebat-o daca ar fi procedat la fel daca ar fi lucrat pentru o companie, si-ar fi anuntat seful pe FB ca isi ia concediu de a doua zi? Mi-a spus ca aia e, imi intelege supararea dar na, asa a decis ea ca e bine. Serios acum, ar trebui s-o pastrez ca bona? Sa ma bazez pe ea? Sa ii las copilul de 1 an, desi am dovada ca ia decizii proaste si ca nu isi poate tine cuvintul?
Vaaaai, saraca bona, la ce stapani nenorociti a nimerit!! 🙂
La compania unde lucrez, de la angajare tii se spunea ca in primele 6 luni nu iti poti lua concediu de odihna. Scurt! Ulterior, acesta trebuia anuntat cu minim 10 zile inainte. Si nimeni nu se considera „sclav”, erau niste reguli de bun simt, carora li se conformau zeci de angajati…
https://www.youtube.com/channel/UCLJs-s0C2_jVqN2O2ow189Q
Despre ea e vorba ?
Imi este fffffcunoscuta imaginea.Cu un copil insa de varsta lui Ivan,si nu cu doi,si cu un bichon maltez in loc de pisica.
Eu adorm doi copii zilnic, de două luni jumate. Amândoi odată, în același pat. Cât despre bone, speram sa avem mai mult noroc. De la anul va trebui sa găsim și noi una.