Grădinița perfectă nu există

78 comentarii

1. A treia zi de creșa și deja suntem cu muci acasă. Noi nu am găsit nici pe departe cresa perfectă, nici la privat nu ne-a plăcut,am ales una de stat unde măcar putem aduce mâncarea de acasă.
   Mă surprinde totuși că în București, la bugetul de 2000 de lei (adica enooooorm) nu ați găsit grădinița perfectă. Credeam ca doar în țară e problema asta…

   • Cine e cu muci acasa, de folosesti pluralul?
     Daca e vorba de copil, atunci trebuia sa spui ca „este cu muci acasa”, nu „suntem”.
     Ma exaspereaza pluralul mamicesc……”Cati anisori aveti?” sunt adesea intrebat cand ies cu copilul la plimbare. Mereu raspund: „Fetita are un an jumate, eu am peste 30 de ani, nu as zice ca am anisori”. Invatati sa va exprimati corect!

   • Faza cu „suntem cu muci acasa” mai merge pentru ca mama e chiar cu copilul (bolnav) acasa – amandoi sunt acasa. Fazele cu cati anisori avem si cati dintisori ne-au iesit, si cand am facut cacuta sunt ridicole, dar sincer cred ca persoanele care le zic nu isi dau seama de asta, mai ales ca se pare ca e un trend si multi parinti (nu doar mamici) vorbesc asa. Mai ales pentru cei neinitiati este chiar amuzant/ridicol. Dar harmless. 🙂

   • ah, pluralul mamicesc…

   • Bine, nu de putine ori ia si mama (sau persoana care are grija de copil) răceala, moment in care e legitim sa zică „suntem”… Dar si pluralul mamicesc e enervant, e drept.

   • Vorbitul asta copilareste are si el rolul lui (Baby talk), e chiar benefic in relatia mama-copil.

     „Cercetătorii comportamentului atașant, au descoperit că mamele care își negijează copii, nu le oferă acestora suficienți stimuli și reacționează mai puțin la semnalele copiilor, tulburănd în felul acesta interacțiunea normală mamă-copil. Acestea au un comportament sărac în diversitate și lipsit de veridicitate în modul în care interacționează cu copilul. De asemenea ele vorbesc mai puțin copilărește ( baby talk), sunt mai restrictive, și mai puțin tandre.” (Teoria atasamentului)

   • „suntem constipati!”, „avem colici”, „plangem seara”, „nu suntem cuminti”, „ne plac bananutzele”. si tooot asa.. 🙂

   • S-a găsit Misu să vorbească. Se vede că ești supărat (ă) pe viață și nu empatizezi deloc cu cei mici și nici nu te implici în educația lor.

2. Ioana, abia astept articolul despre adaptarea la gradi. Luni incepem si noi! Gradi de stat aproape de casa…am inima cat un purice….

   • Mergi la gradinita , la varsta ta?

   • O alta interpretare: de luni incepem si noi aventura, luni incepem si noi adaptarea ca doar da, si mama incepe un nou capitol. Hai sa nu mai fim rautaciosi fara motiv zau

   • Da, incepem! Pentru ca si pentru mine e ceva nou si sunt la fel de emotionata ca si el!
     Mi-am luat liber de la servici, stau acasa sa il pot duce si lua eu personal.
     Crede-ma ca da, si eu am inceput gradinita odata cu el!
     Don’t judge, nu e frumos!

3. Ai scris un articol care cred ca va genera multe comentarii. Eu am doi copii de aceeasi varste cu Sofia si Ivan si pe cel mare l-am avut deja la trei gradinite private la noi in cartier. Motivele pentru care l-am mutat sunt in principal minciuna. La prima gradi aveau un menii super, cu multe legume, curcan peste si vita, fara dulciuri deloc, educatoare f ok iar spatiul extrem de generos si frumos amenajat. Am aflat ca ai nostrii copii mancau doar diverse budinci de paste, mamaliga cu br si smantana si cartofi in diferite forme. Plus baiatul directoarei, un pic mai mare ca noi, facea ravagii pe acolo si nimeni nu ii spunea nimic…bate copiii…scuipa…injura..la nici 4 ani. Ne-am mutat. (Offf…s-a trezit plodul. Revin. Sper sa imi mai gasesc gandurile)

4. Din pacate nici scoala perfecta nu exista…

5. Din ce povestesti tu, Sofia a înflorit la acolo. Deci cred ca ai gasit grădinița perfecta

   • Ei, nu e totul roz, dar e ok si eu sint multumita (vazind alternativele disponibile pentru noi).

   • Cum se numeste gradinita? Multumesc

6. Al meu are 1 an si 9 luni, merge de 2 sapt la gradi privata. A facut o virosa usoara, cu 3 zile de stat acasa, doar muci si atat. Sunt 3 pers la 12 copii, dar nu sunt educatoare care sa se ocupe de procesul educational, ci mai degraba supraveghetori, adica copiii nu faceau activitati, ci doar plibau fiecare juacrii de colo colo. noroc cu camerele.

   Dupa 1 sapt in care am vazut cum copilul meu nu invata nimic, ci doar plimba o masian de colo colo (la fel si colegii lui), am decis sa mai caut in portofel si sa accept o gradi si mai scumpa, dar unde totul este pefect pt noi (avem recomandari, am fost la ei la ateliere, ii cunosc, dar am ezitat din cauta pretului. Si merita, 1 educator la 4 copii, meniu f bun, clase armonios decorate, multe activitati, personal bland etc, dar fara camere, dar sincer nu ma deranjeaza, am incredere. Plus ca aici rata de imbolnavire (din spusele parintilor) este mai mica. Auzisem la alte gradi, 1 sapt acasa, una la gradi. Aici am inteles ca parintii sunt mai responsabili si nu trimit copilul cu muci.

   • cam ce activitati poate sa faca un copil de 1 an si noua luni?

   • pictat cu degetele, modelat, lipit, cutii senzoriale si descoperirea lor, activitati de tipul circle time (povesti, cantecele etc).

     chiar si pt 8 ani nu e suficient sa taraie prin clasa papusi, masini, scaune. are nevoie de stimulare prin activitati.

   • Adela, acesta este programul fetitei mele (1.9L acum). A inceput acest program de cand a implinit un an jumatate. Imi pare rau ca este in franceza (merge la cresa in alta tara):

     De 7 h 30 à 9 h 00 : accueil, les enfants prennent le temps de dire au revoir à maman ou papa et intègre la section en pantoufles. Les enfants ont déjeuné avant d’arriver à la crèche.
     De 9 h 00 à 9 h 20 : chants et chanson de bienvenue avec tous les copains.
     De 9 h 20 à 9 h 30 : changes et pots pour les plus grands.
     De 9 h 30 à 10 h 30 : activités diverses : bricolage, psychomot, jeux divers et séparation du groupe selon les âges, afin de faire des activités adaptées. Quand le temps le permet nous pouvons aussi aller jouer au jardin dès le matin.
     De 10 h 30 à 11 h 00 : rangement, change, et préparatif pour le diner
     De 11 h 30 à 12 h 00 : chant de bon appétit et diner. Chaque enfant mange selon son évolution et son rythme.
     Certains encore en chaises hautes, les plus grands assis à table. Nous accompagnons les enfants tout au long de leur apprentissage à l’autonomie, afin qu’ils soient prêts pour la rentrée en maternelle.
     De 12 h 00 à 12 h 30 : jeux, change et préparation à la sieste.
     De 12 h 30 à 14 h 30 : sieste : tous les enfants vont se coucher, une surveillance est organisée afin que tous puissent trouver le sommeil et que chacun puisse dormir selon ses besoins. ( les plus petits qui viennent de descendre peuvent si nécessaire encore dormir en dehors de ces heures c-à-d, le matin ou en fin d’après midi )
     De 14 h 30 à 15 h 00 : levé de la sieste, change
     De 15 h 00 à 15 h 30 : gouté
     De 15 h 30 à 17 h 00 : différentes activités sont proposées aux enfants, ou si le temps le permet, nous allons jouer au jardin.
     A 17 h 00 : change
     De 17 h 00 à 18 h00 : jeux libres ou jardin.

     Este intr-o grupa mixta de la un an jumate pana la 2 ani jumatate. Se pot face foarte multe activitati. Noi am fost uimiti cand am surprins-o pe fetita scriind la tabla, copiii stateau in cerc si educatoare ii ruga individual sa iasa la tabla si sa deseneze ceva. Pe net se gasesc atatea activitati care pot fi facute cu toddleri, numai vointa din partea educatorilor sa fie

   • Luiza unde este gradinita asta ideala? Merci

7. Din experienta mea un picut mai bogata, de mama cu copil de clasa intai, cred ca educatoarea e cea mai importanta. Indiferent de dotarile gradinitei sau de metoda educationala, ea trebuie sa fie acel amestec de autoritate si blandete, cu respect fata de copii, moralitate si chef de joaca. E cam greu sa mai gasesti asa ceva si atunci facem cu totii mici compromisuri. Dar e doar un antrenament pentru marile compromisuri pe care le presupune acomodarea cu scoala…

   • Din experienta mea de copil, sunt de acord cu tine ca educatoarea e cea mai importanta. Eu am avut parte de o educatoare rautacioasa si prost-crescuta care mi-a amarat copilaria. La fel si invatatoarea. De-abia in gimnaziu am avut parte de profesori buni si respectuosi. Nu m-au amarat nici orezul neales si nefiert cu lapte pe care-l primeam, nici frigul si nici alte conditii materiale cat m-a amarat rautatea si lipsa de tact a educatoarei.

   • Xenia2, mi-ar fi de ajutor daca mi-a mai povesti cate ceva despre experientele tale scolare. Incerc sa ma implic in procesul de schimbare a scolii si ma intereseaza cat mai multe pareri. Daca vrei, te rog sa ma contactezi pe blog.

8. Si inca o data ai pus punctul pe i. Nici crese/ gradinite perfecte nu exista, asa cum nimic in viata nu e flawless. Noi dupa o luna de cresa la privat am bifat 2 raceli. Dar copilul meu nu plange cand e lasat dimineata si dupa-amiaza trebuie sa ma rog de el ca sa mergem acasa. Pt mine iese pe plus. Fiecare trebuie sa defineasca ce riscuri e pregatit sa isi asume.

   • Geo, imi poti spune la ce cresa il duci? Si pentru mine criteriul principal este ca el sa se simta bine, sa nu planga, sa mearga cu placere. Am un baiat de 1 an si la 2 ani voi incerca sa il duc la cresa/gradinita. Am inceput deja cautari timide:). Multumesc!

9. Cat ma lupt si eu cu ideile mele preconcepute (si nu doar in ceea ce priveste gradinita)! Avem nevoie din cand in cand sa ne reamintim ca fericirea nu tine de bifarea tuturor casutelor.

10. Imi imaginez gradinita Printesei!.. As lasa copilul acolo nu fara grija, ci incantata! Ce daca nu am copil acum, pana apare gradinita o aparea si el…. 🙂

11. Interesant articolul. Il voi da unei bune prietene sa il citeasca, pt ca si ea e cam confuza la capitolul asta. Si noi am gasit gradinita aproape perfecta. Noi am dorit sa incercam varianta Montessori, pt ca am dori fetita noastra sa continue cu educatia de acest tip si pe mai departa. Asta bineinteles daca i se potriveste si daca va dori si ea. La noi problema e ca e cam departe scoala – sunt 15 km pe care ii facem acum, pe vreme buna, in fix 20 de minute. programul incepe la 8,30 si se termina la 12. Nu e program lung, nu asigura masa, dar nici nu mi-am dorit asta. M-a convins sa aleg scoala espectiva pt multe dintre criteriile pe care le-ai enumerat si tu: curatenie, spatiu luminos, educatoare f blanda si draguta, copii putini (deocamdata sunt 6). Pe parcurs e posibil sa se mai inscrie. Nu prea imi place ca nu sunt f atenti cu securitatea. Am senzatia ca oricine poate intra in scoala si oricand. Inchid ei usile de la intrare, dar mai mereu se gaseste cineva sa le deschida pe parcursul zilei si raman asa, brambura. Deci cum ziceai, perfectiune nu exista. O sa incerc sa le sugerez sa ia in considerare un sistem maisigur de inchidere si de supraveghere. Poate o sa ma ia in seama. La o alta s oala aveau un sistem electronic, cheie cu amprenta parintilor. Nu patrundea acolo nimeni, decat persoanele inregistrate in prealabil. Voi mai vedea pe parcurs cum ne descurcam cu scoala pe care am ales-o. Problema mea reala seste distanta. Ar mai fi una, legata de faptul ca, pe viitor, fetita noastra sa isi faca greu prieteni printre copiii vecinilor, care merg toti sau aproape toti la scoala din cartier. Teama mea este ca ei sa nu o excluda. Mentionez ca locuim in Olanda iar aici prieteniile prin vecini sau cu colegii pot deveni f durabile si cred eu ca ei le acorda importanta. Trebuie sa mai studiez si problema asta, deloc neglijabila. Si iaca cum e de gru sa le impacam pe toate. Sper eu ca toti sa luam hotarari bune pt copiii nostri.

12. Eu m-as uita dupa un pic altceva la o gradinita, anume la modul in care interactioneaza copiii intre ei (ca la „vizitare” orice educatoare e numai zambet). Se imbrancesc? Isi iau in mod agresiv jucariile unul altuia? Par sa nu se simta bine impreuna, in grup, in fund pe iarba sau la masute? Asta e cel mai bun semn ca e ceva in neregula. Sau, subiectiv, „arata” ceilalti copiii la fel ca al tau? (adica, pe romaneste, au parinti din acelasi mediu social).

13. Am revenit. Povesteam mai devreme despre cele trei gradinite. La a doua gradinita a fost totul aparent ok dar din decembrie pana in martie copiii au iesit afara de 2 ori!!!, pe motiv ca mocheta din curte era uda sau alti parinti nu vor sa le iasa copiii afara. L-am mutat dupa ce a fost deranjat la stomac si nu ii mai trecea (aproape 2 sapt a mancat regim si tot deranjat era) si am aflat ca toata gradinita a fost asa, dar am aflat intamplator, nimeni nu ne-a spus. Ne-ar fi fost mai usor sa il tratam daca am fi stiut de la ce I se trage.

    La a treia gradinita, la care suntem acum…sunt tot nemultumita. 3 educatoare in 4 luni, promisiuni nerespectate, mancare slab calitativa si putina (eu am un copil mancacios), desi avem acces la camere suntem mintiti in diferite aspecte, DAR… copiii au stat afara toata vara, s-au jucat foarte frumos, s-au dus la inot, au avut activitati diverse de „summer school”, mici proiecte pe care le faceau cu educatoarea si care le placeau mult si lor si noua rezultatul, au in curte un iepuras, au avut pui de gaina, au facut excursii o data la doua saptamani (la Antipa, „la tzara”, la teatru etc)

    Sunt multe aspecte de luat in seama cand vorbim de gradinita, dar ce ma deranjeaza foarte tare este chestiunea meniului, la care se pare ca noi parintii trebuie sa facem compromisuri de fiecare data, sa acceptam diverse „negrese”. Eu chiar le-am reprosat asta si mi-au spus ca nu imi inteleg nemultumirea, ca totul este facut „in casa”. Le-am trimis atunci reportajul cu tine de la Antena 1 in care vorbeai despre alimentatia copiiilor si in special despre dulciuri, poate inteleg ceva din el, desi ma indoiesc.

    Mai este vorba si de educatia pe care o primesc la gradinita. Un copil peste 3 ani e fericit sa deseneze, sa picteze, sa se joace liber, dar trebuie si indrumat si invatat in joaca diverse lucruri despre viata, sa numere, sa cante, sa stie anotimpurile etc.

    Eu am avut marea surpriza ca la prima gradinita, intr-o luna de zile copilul meu a inceput sa vorbeasca in engleza, sa spuna culorile si numerele (nu aveam astfel de pretentii atunci, la 2 ani si trei luni – vorbeste precum Sofia). Apoi, in cautarea de gradinite noi engleza a fost un criteriu, pentru ca ii place si este deschis sa invete. Peste tot faceau engleza dar el nu a mai facut progrese ca atunci.

    Vreau sa spun ca este foarte important sa fie stimulat, sa practice jocuri si activitati specifice varstei lor, sa iasa afara cat mai mult..sa …sa…

    Am scris destul de mult, dar am si fetita de 1.2 ani la cresa tot acolo…si aici as avea multe comentarii de facut. Inafara de mancare si somn trebuie sa le ofere mai mult copiiilor, mai ales daca ne dam si aproape un salariu acolo (pt 2 copii cam asa e). dar, multe gradinite private sunt AFACERI si atat. Nu renteaza sa faca lucrurile bine si correct, pentru ca nu mai iese profit.

    • Corina, poti spune despre ce gradinita e vorba? Nu de alta, dar descrierea activitatilor de vara mi se pare asemanatoare cu ce am
      avut si noi. Macar sa stiu si impresiile altor parinti. Merci!

    • Este o gradinita din zona Militari/Dr. Taberei.

    • Noi cautam o gradinita in zona ne poti spune numele ei?

    • Buna Corina. Ai putea sa-mi spui numele gradinitei? Si care mai sunt impresiile dupa 1 an? Merci

14. Apropo de ce zicea Dan mai sus legat de clasa sociala. Si eu ma simt stingherita putin pt ca vad parinti care vin la scoala cu Jaguar, Porsche, Tesla…..Nu sunt eu genul care sa ma stresez cu adevarat, dar putin asa….ma simt stinghera uneori. Ma gandesc oara nu ar trebui sa imi vad lungul nasului? Am noroc ca oamenii sunt f discreti si se vede clar ca nu au nici o intentie sa epateze. Iar copiii, cel putin pana acum, sunt mai mult decat ok. Sunt draguti, nu agresivi, nu fite, absolut nimic. Ii vad si pe cei de la clase mari – nimic iesit din comun, desi, cum ziceam, provin unii din clasa cam de top din tara asta.

15. Si inca pentru gradinita exista destule alternative acceptabile, pentru scoala oferta imi pare mult mai redusa. Daca exista ceva care ma face sa ma indoiesc ca e bine sa-mi cresc copilul in Romania acesta e scoala. Corpul profesoral e imbatranit, multi dintre cei tineri nu sunt neaparat cei mai bine pregatiti si motivati exponenti ai generatiei lor iar sistemul de educatie e prea putin reformat. Ca sa nu mai zic de atitudinea multor parinti fata de scoala si fata de profesori care numai un mediu propice educatiei nu creeaza.
    Sper doar ca pana va ajunge copilul meu la scoala oferta se va imbunatati, mai ales pentru gimnaziu si liceu.

16. cand am cautat gradinita in martie anul acesta, aveam o lista lunga de cerinte, mare parte comune cu ale tale. nu doream camera, dar vroiam neaparat predare in limba germana. si am gasit intamplator, destul de repede, gradinita care pentru noi este perfecta.
    este aproape de job-ul meu, la grupa mica erau cu tot cu al nostru 4 copii (acum la grupa mijlocie sunt vreo 8), educatoarea blanda si iubitoare, directoarea mereu prezenta si atenta la orice cerinta, mancarea asa cum am solicitat, fara prajeli, margarina si alte minuni. gustarile sunt dimineata fructe si dupa amiaza o prajitura/placinta (pe care de fiecare data o primesc eu, pentru ca baiatul nostru nu agreeaza dulciurile)+1 mar. ingrijitoarele sunt iubite de toti copiii, al nostru vroia sa le ia acasa dupa vreo 2 saptamani 🙂
    ies in curte sau in parc zilnic, nu exista pedepse si recompense, copiii din toate grupele au activitati comune si ajung sa se cunoasca foarte bine, cand apar neintelegeri intre ei, un educator discuta cu fiecare dintre ei, impreuna si separat, asistenta vine o zi da si una nu – din aprilie si pana in august nu a luat nicio boala de la gradinita.
    directoarea a fost de acord cu acomodarea treptata si mi-a permis sa stau cu el atat cat a fost nevoie, ceea ce a fost iarasi un mare plus.nu au TV, nu se uita la desene.
    in scurt timp am ajuns sa ma rog de el sa mearga acasa, si nu este singurul care reactioneaza asa. copiii efectiv incep sa planga atunci cand vin parintii sa-i ia acasa, pentru ca isi doresc sa mai stea la gradinita.

    • Esti cumva din Brasov? Daca da, imi poti spune si mie ce gradinita e asta?

    • este o gradinita particulara din Bucuresti, zona Piata Romana.

    • Buna Cristina,

      stiu ca a trecut un an de la aceasta postare, dar sunt in cautare de gradinita in lb germana si te-as ruga sa imi spui despre ce gradinita povesteai.ms!

    • Ne poti spune, te rog, despre ce gradinita este vorba si in ce oras este? Multumesc!

    • Buna Cristina
      Mi-a placut mult ce ai scris, si eu vreau sa o dau pe fetita mea Irina la gradinita si ce ai descris tu indeplineste multe dintre criteriile pe care le caut.
      Asa ca te rog sa imi scrii numele gradinitei, sa fac o vizita?
      Multumesc

17. Si noi am fost nevoiti sa taiem din lista de parinti pretentiosi,pt CA am fost avertizati CA nu vom gasi niciodata CE cautam,insa am fost norocosi si am reusit sa gasim o gradinita care intruneste conditiile pe care nu am fost deloc sa le negociez:bucataria proprie,curte anterioara,personal amabil ,empatic,bland,orientation spre invatare prin joaca(exclus stilul de memorat poezii si cantece doar pt a avea ce raporta parintilor la sfarsitul zilei la capitolul activitati bifate),grupa de copii sa fie e hilibrata chiar usor putin numeroasa.am vrut camere de supraveghere dar nu le.am primit desi promisiuni la semnarea contractului au existat,insa am renuntat la idee repede pt ca nu m-a interesat sa manance mult sau tot,ci sa fie fericita.asta este radarul nostru de parintii:starea fetitei de spirit,veselia,fericirea,trilurile.si este toate din astea in fiecare zi.si am avut norocul sa fie gradinita aproape de casa si sa platim 1000 de lei lunar.restul curiozitatilor pe care gradi nu ni le poate satisface,le implinim mergand amandoua la ateliere,piesr de teatru etc si ma bucur nespus pt ca pot sa ii arat si lumea de afara.

    • Buna. Despre ce gradinita este vb? In ce oras? Merci

18. Eu nu ma simt stingherita de clasa sociala, consider ca educatia nu tine cont de marca de masina din care coboara copilul sau de eticheta de la bluza. Bunul simt adesea se gaseste la oamenii mai simpli. Dar..o strangere de inima am avut asta iarna, cand parintii isi luau copiii cu masina iar eu aveam unul in marsupiu cu protectie peste si altul de mana…si mergeam si cu autobuzul pana acasa. Intre timp am un Logan, care este Mercedesul meu 🙂

19. si eu vreau sa-mi inscriu copilul tot la o gradi in sistem montessori. singura mea temere este daca se va adapta ulterior la sistemul de invatamant de stat ( scoala primara, liceu) unde altele sunt cerintele, asteptarile, evaluarea etc

20. nici gradinita perfecta nu e, nici acasa nu e perfect, nici nu ne cunoastem foarte bine copiii. totul este un joc in constructie. o intalnire dintre fricile noastre, adaptarea lor la un sistem (mai degraba sistematic dezordonat) si increderea ca totusi in final vom reusi sa avem o solutie cat de cat normala. si plina de compromisuri. nimic n-a contat pentru mine atunci cand l-am dus la gradinita. si, evident in aceeasi masura, totul a contat. din toate listele si criteriile, n-a mai supravietuit decat pofta lui de a fi printre copii mai degraba decat oriunde in alta parte. n-a plans doua saptamani. pe urma s-a balbait vreo luna. si apoi a tras niste boceli de stramutau muntii. si pe urma a fost super ok trei ani. si acum mergem la scoala. plansul a devenit retragere. timpul de retragere s-a scurtat de la 2-3 luni la 2-3 secunde. pare ca am gasit locul cel mai bun. inca ma stradui sa-mi cunosc copilul si sa inteleg ce are nevoie ca sa fie fericit… 🙂

21. Am pornit ca si tine la 1 an si cateva luni: treptat am scazut cererile…
    Acum fata mea are 7 ani si de la 1 an juma a schimbat 4 institutii (din motive de mutari de job). Ce m-a interesat a fost doar sa fie educatoarea calma si calda. Pt ca asta face diferenta: nu instruirea, nu mancarea, nu scarile si nici macar curtea nu sunt inlocuitori pt o educatoare calda. Si da, a fost in grupa de 30 copii, nici unu nu vorbea limba (ca si noi, veniti din alte colturi ale lumii), si totusi Madame Nicole a stiut in fiecare dim. sa ii ia in brate sa ii invarta, sa stea cu servetele prin buzunare, sa ii adune si sa ii grupeze in mici jocuri si interactiuni.

    Daca copilul se simte bine acolo nu se va imbolnavi: bolile lovesc in conditii conflictuale… si v-o zic din experienta ca copil ce nu a luat medicamente de aproape 5 ani ( e drept ca la primele semne am reusit sa iau cate 1-2 zile libere si sa stau cu ea acasa). Cel mai bun exemplu a fost clasa 1, la 6 ani, cand doamna era f. stricta: copiii se imbolnaveau pe capete, 3 accidente de pipi pe ei in clasa, fata mi-a zis ca o doare capul si inceput sa negocieze/planga dimineata ca vrea acasa (am jonglat la limita acceptarii scolare si tinut-o acasa unele zile). Am inceput clasa 2a si uite ca astea au disparut.

    Iar de educatie, am curajul sa imi asum responsabilitatea: educatia vine din familie, instruirea vine din scoala dar bazele tot de acasa vin, exemplele vin din familie; gradi de la 1 an m-au ajutat doar sa am alternativa pt a putea munci dar si contactul cu diversitatea umana, lucru care eu nu il pot oferi niciodata.
    De la parinti a invatat placerea de a citi, de la noi va invata ca atunci cand incepem un lucru in terminam, de a zice nu, de a intreba DE CE, de a incerca si persevera. Sunt mandra ca fiica mea, aparent timida pt unii parinti din jur a fost propusa de colegii de clasa sa ii reprezinte in consiliul scolii, pt ca stie sa ceara (si s-a dus la ultima sedinta si a cerut 2 copaci !!! ).

22. Ioana, eu mi-am dat copiii la o gradi particulara de care am aflat de la tine de pe blog, recomandata de o mamica, si ma declar extrem de multumita: mancare sanatoasa (nu doar pe lista, ci si la propriu, imi povesteste Ilinca ce mananca la gradi) , aproape de casa, au curte, se vede ca au grija de ei, are scari interioare, dar niciun accident pana acum.

    Si, cel mai important, s-au acomodat foarte bine, iar in 2 luni si jumatate au lipsit fix 4 zile 🙂 in rest, de la 8 la 18:00 in fiecare zi acolo. Nu primesc copii cu chestii care pot fi contagioase, nu ii primesc cu mucisori (daca sunt colorati, dar daca sunt transparenti nu e nicio problema), daca au copilasii tratamente de luat, ei le dau. Ai mei sunt niste dracusori care nu dorm tot timpul la pranz, insa 3 zile din 5 dorm si ei cu toti copiii.

    Si nu au camere video, dar copiii sunt bine, am vazut multe schimbari in bine la ei, asa ca nici nu simt nevoia sa cer camere video.
    Educatoarele ne spun orice, daca li se pare ceva dubios in comportamentul copilului, daca nu ii e bine, etc. Si asta fara sa intrebam noi, ne spun cand ne ducem sa luam copiii.

    Sper ca si pe viitor tot asa va fi 🙂 mai ales ca acum vine toamna, cu viroze si tot tacamul. Sa vedem cum merge, ca pana acum am scapat de cosmarul ciclurilor 1 zi la gradi, doua saptamani acasa (ca am auzit si de cazuri din astea).

23. Si eu am pornit la drum cu multe cerinte si pe parcurs am redus considerabil. Acum tot ce imi doresc este ca Bogdan sa fie fericit acolo, sa se simta iubit de educatoare si colegi. Am renuntat sa cer mai mult, imi dau seama ca momentan nu se poate.

    • Buna. Da, din pacate si eu sunt in ac situatie….. Nu sunt convinsa ca educatoare il iubeste ( a venit cu urechiusa zgariata rau! ) sau ca e locul ideal ( mancarea desi e gatita acolo contine zahar, margarina, etc 🙁 ), dar e cea mai aproape de casa iar el s-a acomodat pur si simplu ( mai avusese o experienta cu cresa unde se acomodase teribil de greu ) si pare fericit cd il luam seara acasa, desi este permanent lesinat de foame! 🙂 As vrea sa exista gradinite ideale! 🙂

24. Concluzia la care am ajuns din proprie experienta e ca intr-adevar nu exista gradinita perfecta, dar ca nici nu trebuie sa renunti la primele semne de nemultumire pentru ca lucrurile se pot schimba radical si pe parcurs.
    Noi am inceput gradinita la 3 ani si 4 luni. E o gradinita de stat, sistem clasic, dar are sali de clasa mari si o curte imensa plina de jucarii. Si e aproape de casa. Prima zi a fost super ok, a doua zi ok, din a treia plansete, anxietate de separare si o perioada de 2 saptamani de tristete si dependenta de mami (nici macar la bunici nu statea mai mult de 15 minute fara mine, desi inainte de-abia astepta sa-l lasam cate un week-end intreg). Dupa cateva zile vine acasa cu urechea muscata pana la sange. In saptamana urmatoare educatoarea se plange ca baietelul meu se bate, ca e agresiv…eu socata…el era chiar un „mototol”, in sensul ca in parc copiii il trageau si impingeau in voie, ii luau jucariile si chiar moto de sub fund si el nu reactiona…de unde pana unde agresivitatea asta dintr-odata?! Am tratat problema cu blandete, i-am alocat tot timpul liber, am incercat sa facem tot felul de activitati mai deosebite impreuna, sa-l relaxez si sa discutam mult. I-am explicat ca nu trebuie sa-si resolve problemele prin bataie, mi-a spus ca intelege, dar ca pe un coleg tot il va bate pt ca „l-a muscat de ureche”. A doua zi dupa discutia asta, colegul cu pricina I-a spart capul altui copil cu o jucarie…eram disperata, nu simteam ca il las intr-un loc sigur…primul instinct a fost sa schimb gradnita. Dar am vorbit cu cineva din familie, fosta educatoare si mi-a spus sa mai astept inca vreo 2 saptamani sa vedem ce se intampla. Educatoarele ne-au incurajat si ele.
    Si incet lucrurile au luat-o pe un fagas cat de cat normal, ramanea la gradinita fara probleme, fara plansete sau drame, dar nu mergea cu tragere de inima, plus imbolnaviri repetate, mai mult stat pe acasa. Din ianuarie, dupa o pauza mai lunga de sarbatori (aproximativ o luna) ceva s-a schimbat radical: a inceput sa-si doreasca sa stea mereu la gradinita, dimineata se trezea devreme, ma zorea pe mine sa ma imbrac mai repede sa placam, voia sa mearga si in week-end si seara si de-abia astepta sa vina ziua de luni sau dimineata sa mearga din nou, imi povestea tot ce face. Era de-a dreptul incantat, ii placea ca primea bulinute pt ca manca tot, facea ordine sau invata cate ceva si mi le aducea cu mandrie acasa ca pe un trofeu. Facea totul cu entuziasm si-l vedeam ca e fericit.
    Conteaza insa mult, cel mai mult deschiderea educatoarelor, atitudinea lor si politca gradinitei in general.In cazul nostru educatoarele sunt 2 doamne foarte dragute, deshise la dialog si sugestii, fara orgolii si care se adapteaza din mers, din discutiile cu parintii s reactiile copiilor. E o gradinita de stat, sistem clasic, insa educatoarele au o imaginatie bogata, fac tot felul de lucruri din materiale reciclabile, seminte, coji de nuci, zahar, etc., iar de fiecare data cand am sugerat o activitate draguta au implementat-o (au facut turta dulce, martisoare din aluat, sucuri de fructe, concursuri de gatit cu implicarea familiilor, etc), fac engleza, dans, participa la piese de teatru, au tot felul de invitati (medici stomatologi, medici SMURD care-i invata prim-ajutor, etc), merg in vizita la biblioteci, la pompieri, etc. Au si o revista proprie foarte draguta in care publica povesti inventate de copii, povestiri scrise de educatoarele din gradinita, jocuri, ghicitoare, despre activitatile copiilor, etc.
    In legatura cu mancarea, initial am fost nemultumita, insa cum la sedinta introductiva ni se spusese ca sunt deschisi la sugestii, la urmatoarea sedinta cu parintii am ridicat problema meniului si am sugerat sa scoata alimentele gen: cremvursti, pate (din comert), ciolan, salam si ca o zi pe saptamana sa fie fara carne. Am fost surprinsa sa intampin reactii negative chiar din partea unor parinti, ceva de genul:” bine, dar atunci ce sa le dea de mancare?”, dar spre placuta mea surprindere am vazut in perioada urmatoare cu salamul era inlocuit de paine cu unt si miere, oua, cereale cu lapte si cat mai multe legume, fructe si mai putine dulciuri. Normal, nu e perfect, dar…e bine, ne-am simtit foarte bine si nu ne-am mai imbolnavit (la asta a contribuit si tratamentul homeopat, zic eu). Deci concluzia mea e ca uneori merita sa lupti putin sa schimbi ceva si abia dupa aceea, daca vezi ca nu functioneaza lucrurile, sa incerci sa schimbi, pt. ca altfel exista riscul sa nu nimeresti ceea ce vrei nici a doua, nici a 3-a oara si mesajul pe care-l transmit copilului e ca daca nu ne place ceva, schimbam rapid.
    Multa bafta si adaptare usoara tuturor!

    • Pai bine, dar ce s-a schimbat din ianuarie, de a inceput copilul sa-si doreasca sa mearga acolo? Nu cumva nu a mai venit baiatul care il muscase de ureche? 🙂

    • ? Nu, băiețelul care-l muscase de ureche a venit în continuare, dar s-a potolit…și s-au împrietenit. ..acum de cate ori îl întreb dacă celalalt băiețel e cuminte îmi răspunde alternativ și-l numește „prietenul meu”…și, deși e o grupa unde majoritatea sunt băieți, iar educatoarele n-au o viata prea ușoară ?, incidentele violente au dispărut și lucrurile se desfășoară destul de armonios. Cred ca a fost vorba de adaptare, iar experienta educatoarelor și-a spus cuvântul. ..fiul meu îmi spune acum că-i e foarte dor de „colegi și de doamne” și ma tot întreabă când va merge la gradi…deci zic eu ca e bine ?

25. http://www.injoaca.ro/in-joaca/jurnal-de-gradinita-2-ziua-2/

26. Nu cred ca exista gradinita perfecta. Pot fi foarte bune unele de stat (care cu siguranta pica criteriile legate de un un numar mic de copii la un adult) asa cum pot fi la fel si unele fte bune unele private (care nu au camere, sau care au personal tanar, lipsit de experienta dar care compenseaza prin caldura sau empatie).
    Eu personal incerc totusi si abordarea „relaxed parenting” (daca tot vorbim de a da un nume lucrurilor) pentru ca pana la urma, let’s be honest, gradinita este totusi doar o gradinita.
    Nu vorbim de o piatra de hotar, nu este o etapa in care se hotaraste daca ies mici Einsteins…ci doar li se seteaza primele experiente in ceea ce inseamna interactiunea cu alti colegi / copii / adulti, modalitatea in care se descurca cu un anumit numar de reguli impuse (acum stam la masa si mancam, acum facem activitati la masute, etc) si asa mai departe.
    Inca cred, ca pierdem putin din bucuria reala de a lasa si lucrurile sa se intample in mod natural, incercand sa controlam pana la cel mai mic detaliu, un proces din viata copiilor nostri. Mi se pare ca suntem o generatie de parinti care gandim prea mult, analizam prea mult, lasam poate la o parte ceea ce credem sau simtim deoarece nu este in conformitate cu cartea x sau y de parenting….si poate (spun doar poate) cadem in cealalta extrema….nu mai suntem parintii neglijenti, care nu dau doi bani pe ce crede / simte un copil, ci suntem parintii prea protectivi, prea dornici sa le aranjam totul cat mai bine in vietile lor, sa fie cat mai mult cum ne dorim noi.
    E ok sa cautam o gradinita buna, dar mi se pare un pic prea mult sa ne ducem cu o lista de 20 de puncte care fac gradinita aceea buna.
    Am vazut 3 gradinite in procesul de alegere pentru fiica mea. Am intrat, am vorbit cu oamenii, am vazut camerele si locurile si am plecat. Am ales bazat pe feeling, pe cum mi s-au parut personalul si camerele in sine. Intr-una din ele nu mi-a placut doamna directoare, in alta mi s-a parut ca era prea intunecoasa si primeau mancare in regim de catering.
    A treia a fost ok…si aia a fost. Am intrat, am avut un feeling bun, pur si simplu ma simteam bine acolo. Am discutat 2-3 chestii pe care le-am considerat importante…si decizia a fost luata.
    G.

27. La ce gradinita mergi cu fata, Ioana? Ma intereseaza si pe mine pt al meu baietel

28. Pe Eva am dus-o la o gradinita de stat. Nu aveam bani si in consecinta nici pretentii. IMi doream doar sa ii fie bine, sa isi faca prieteni si doamna sa fie blanda si buna.
    Au fost 3 ani perfecti. Jur ! Perfecti! Nu am avut nici un incident, Eva s-a adaptat rapid, fara plans, fara teama, copiii erau foarte putini in grupa si doamnele erau Anca si Cata. Si asa au ramas, nu cred ca am auzit-o pe Eva spunandu-le altfel decat pe nume. Manacrea era si buna si mai putin buna, erau feluri preferate si feluri de nemancat etc. Un an a fost foarte greu din punct de vdere logistic dar pentru educatoarelor le pasa au facut ca totul sa mearga bine. Eva nu a stat niciodata acasa mai mult de 3 zile. Nu pun la socoteala scarlatina.
    Pe Calin l-am dat la o cresa. Tot de stat. Am fost extrem de speriata … stiam numai povesti de groaza cu cresele de stat. A fost bine, nu foarte bine dar pot recomanda cresa ca fiin un loc unde copiii sunt in siguranta, sunt supravegheati, se joaca, au teatru si mananca bine.
    Acum Eva unde merge la un after school ( alta poveste, alte cautari, alte temeri, alte asteptari) si Calin merge la gradinita unde a fost si Eva.

29. Buna Ioana,interesant articolul legat de gradi perfecta :)Iti citesc mereu blogul cu mare drag si interes.Felicitari pt.carte!!!Imi pare rau ca nu o pot citii si eu,dar cand voi ajunge prin tara,cu siguranta iti voi cauta cartea sa o am si eu in biblioteca mea,sper ca pana atunci sa o mai gasesc prin librarii (online nu se poate comandat? )
    Este prima data cand impartasesc si eu din experienta noastra cu gradinita.
    Locuiesc in Canada,iar aici ca sa prinzi un loc bun la o gradinita „perfecta” este musai sa iti inscrii copilul de cand e in burtica 🙂 Eu am inscris-o pe Natalie(2 ani si 7 luni) de cand am pus piciorul in Canada (1 an si 2 luni)nici in ziua de azi nu am primit raspuns…in fine.
    Am hotarat in final sa caut altceva,deja timpul trecea did doream sa o dau la gradi inainte de a veni pe lume fratiorul ei,nu as fi vrut sa simta ca o dau la oparte din cauza lui Alex (acum el avand 5 luni)
    Asa ca am decis sa o dau la Home Daycare, este foarte la „moda ” aici in Canada.Am avut norocul ca intr-o zi am mers sa vizitez doua doamne, prima vizita a fost esec total de cum am intrat in casa si am vazut si femeie care urma sa stea cu fata mea,eram cu sotul meu,ne-am uitat unul la celalalt si din privire am zis un NU mare.
    Urma al doilea interviu,am mers cu inima strans,dar de data asta a fost o surpriza placuta.
    Eu imi doream pt.Natalie doar cateva lucruri…1.sa aiba activitati
    2.sa iasa afara,atata timp cat e vreme buna
    3.sa fie o femeie blanda
    4.sa manance pe cat posibil sanatos.
    Am fost extrem de surprinsa cand am intrat in casa lui Teacher Mayla (asa o cheama,dar Nati ii spune Hila:)) O femeie blanda,primitoatre mi-a explicat si aratat de la A la Z ce va face ea cu Nati,ea mai avand in grija inca 5 copiii de varste diferite,inclusiv 2 infant.Avea in beci un imens loc de joaca pt.copiii;avea o curte plina cu topogan,leagane;castele si multe altele si inca o camera unde dormeau cei mici.
    Am semnat exact in aceeasi zi contractul cu ea si din ziua a doua Nati a inceput gradi,a fost grea acomodarea in primele 3 sapt.ea fiind si foarte dependenta de mine…acum iubeste sa mearga la gradi, vad zilnic lucruri noi la ea,acum e un raport zilnic cu ce a facut in ziua respectiva…am uitat sa zic de mancare…eu ii pregatesc zilnic pachetul,cu mancarea de dimineata,cea de la pranz si cate un snack dupa ce se trezeste,deci stiu sigur ca fata mea mananca sanatos si stiu si cat mananca pt.ca restul le lasa educatoarea in box lunch – ul ei.A fost de cateva ori cand mi-a si atras atentia ca nu e voie sa ii pun dulciuri(aveam un tabel cu mancarurile interzise)
    Ah,era sa uit…este si aproape de casa,5 min cu masina si 20 min pe jos….singurul lucru pe care mi l-as dorii mai mult,ar fi acela sa aiba mai multi copii de varsta ei.
    Deci clar ca nu exista gradinita perfecta,dar atata timp cat copilul meu evolueaza in bine si e fericit…la fel voi fi si eu.
    Cu drag o cititoare fidela 🙂

30. Te-ai gNdit sa il dai si pe Ivan mai rpd la gradi fata de Sofia?

    • Nu am planuri, o sa vad, in functie de cum e el, de ce nevoi va avea, pina la 2 ani si jumtate insa nu as vrea sa-l dau.

31. Eu m-am lamurit cu gradinitele Montessori de la noi si din strainatate. Majoritatea se folosesc de acest nume, inauntru insa exista 1 pedagog certificat la toata gradinita(daca exista si ala) care tine 1-2 ore zilnice cu fiecare grupa. In rest copilul sta cu „personal in formare”. Ce termen comercial… Adica cu ingrijitoare (sau asistente, alt termen…). Cuvantul „bravo” este f auzit in aceste gradinite, desi contrazice cu Montessori.
    Am hotarat sa o dam pe fetita noastra la o gradinita traditionala, foarte sigura (mult personal raportat la nr de copii), f curata, cu triaj zilnic, fara epidemii pana acum. Eu personal nu tin ca educatoare sa fie exceptionala, ea poate oricand sa plece din gradinita. Insa trebuie sa fie o persoana buna si draguta. Iubirea copil-bona, copil-educatoarea mi se pare bolnavicioasa pentru ca copilul nu stie ca bona/educatoarea sta cu el pentru bani, ca maine poate pleca fara regrete, sa aiba grija de alt copil

    • Și în Iași singura gradinita Montessori e doar cu titlu, pt că an un singur asistent Montessori pe grupa. Nu exista educator Montessori ci doar niste asistenți Montessori care au urmat un curs Montessori de 600 euro și au scris niste proiecte. Eu nu am știut acest lucru până azi când de curiozitate am vrut sa vad cine acorda creditarea Montessori unei grădinițe.

32. Fain articol! O spun din prisma unei persoane care administreaza o gradinita! Una mica :), construita dupa ce am cautat o gradinita pentru fetita mea si nu am gasit asa cum mi-as fi dorit. Nu vreau sa sune a reclama (Ioana, daca consideri ca nu-i ok postul, poti sa nu-l aprobi. Inteleg)
    Asa e, gradinita perfecta pentru toata lumea, nu exista. Asadar, am dat la o parte tot ceea ce nu mi-a placut in gradinitele vizitate, inclusiv in cele de stat, si am pus in ea ce mi-am dorit pentru copilul meu si pentru alti parinti care rezoneaza cu principiile mele: hrana cat mai sanatoasa, fara pui, mezeluri, salamuri, fara dulciuri cu zahar, fara stat la televizor, fara pedepse, buline si altele asemenea. Nu indeplineste criteriile din articol, pentru ca avem scari (nu multe) si nu avem camere 🙂 Nu e Montessori dar nici sistem traditional nu e…

33. Buna ziua,
    si eu sunt in cautari de gradi pentru baietelul meu. Rugamintea mea e, daca se poate(in mesaj pe mail?) sa imi spui la ce gradinita merge fetita ta?
    Multumesc,
    Madalina

34. Noi suntem abia la faza de cresa. Si mi-a fost greu sa las picea de 4,5 luni (asa-i filmul pe aici) pe maini straine. Ma si gandeam ca in faza de „mental leap” nu o sa stea nimeni sa o tina in brate ca sa-i puna lumea la locul ei si ca o sa fac pe dracu’n patru sa-mi iau concediu sa fiu cu ea acasa. Numai ca… Doarme fata mea in mijlocul copiilor care se joaca sau in patut, depinde unde o prinde flama. Mananca si ii place. O iau curata si vesela. Primul lucru o pun la san, uneori chiar la cresa, ca lapte din biberon bea doar pentru supravietuire.
    Socul l-am avut cand am auzit ce si cum mananca? Tocmai incepusem diversificarea si acasa ii dadeam cate o leguma. Gusta cate un pic si apoi nimic. La cresa mi se raportau 10-15 lingurite mancate. Mai, cum?! Am intrebat bucatareasa cum le gateste si mi-a explicat ca la 30 de portii de legume fierte, da 3 cepe mici prin putin ulei cat sa se faca aurii, apoi pune legumele peste si le fierbe. Mi s-a facut parul cret. Apoi m-am dus acasa si m-am calmat ca mi-am dat seama ca nu am cum sa controlez tot, ca e bine ca legumele sunt bio si nu primeste zahar, ca ia laptele meu inca.
    Nu, cresa sau gradinita perfecta nu exista si cred ca tosmai asta e „farmecul” – noi invatam ca nu-i putem proteja de toti si de toate, ei pricep ca acasa e acasa si restul vietii e altfel.

35. Buna Printesa.Spre rusinea mea,abia ieri am vazut lansarea cartii pe net..abia astept sa mi-o cumpar si eu…Legat de subiect..printesica mea are aproape 1 an si 10luni…am inscris-o la gradinita cu program prelungit,insa..prima saptamana a fost horror..in sensul ca plange la despartire,plange cand ma duc sa o iau..cred ca ma cearta prin plansul ei..nu a socializat cu absolut nimeni(ea era foarte sociabila si foarte iubitoare de copii),nu a mancat(abia vineri a mancat putin din felul doi),dimineata bea doar lapte si pana la 4 nu manca nimic…alta e problema…are cosmaruri noaptea…se trezeste de foarte multe ori pe noapte in urlete si uneori imi ia ceva timp sa o linistesc.O pun pe baza faptului ca poate ea crede ca o duc si o abandonez acolo?nici eu nu stiu..cert e ca pana se obisnuieste o duce sotul iar eu imi iau la revedere,sa vada ca sunt sigur acasa…am zis sa vad cum se comporta si saptamana asta…oare sa vorbesc cu educatoarele..sa nu fie alta cauza..gen..tipete din partea personalului sau amenintari?(citeam pe alt blog o mamica care patise asa ceva)Oare are rost sa o duc in continuare daca nu asta e cauza?O alta educatoare i-a spus unei mamici ca mai rau face daca pana acum a dus-o…apoi face pauza si o mai duce peste un timp,ca acomodarea e foarte grea..Am nevoie de sfatul tau,fiind mai experimentata.Eu oricum stau acasa,ca mai am un prichindel de doua luni,dar am considerat ca asa e bine pentru ea,ca invata sa fie independenta,ca invata lucruri noi despre care eu poate nu stiu,ca o sa manance bine…Nu stiu ce sa fac..te pup si mult succes in continuare..o sa iti spun cum e dupa ce o citesc..oricum stiu ca ai scris minunat si ca e superba..

36. Da, gradinita perfecta nu exista dar si noi, dupa indelungi cautari, am zis ca dintre cele ‘imperfecte’ asta e cea mai buna. Ca sa nu mai zic ca, uneori, criteriile noastre de mame care stiu totul mai sufera modificari:)
    Am stat saptamanile trecute cu pustiul meu in acomodare si o Sofia blonda si desteapta s-a tot jucat cu burtica mea cu bebelus in ea si mi-a povestit de fratiorul ei Ivan. Confirm, Sofia e multumita si foarte in largul ei la gradi! ..asta daca te mai stresa cumva lipsa camerelor de luat vederi.

37. Bună-seara!Evitați GRĂDINIȚA BEL-SORRISO VOLUNTARI!Personalul didactic nu este calificat(unele).Lipsă de organizare.Mâncarea nu este de calitate și desertul nu este mereu de casă,așa cum primeam meniul.Prețul nu reflectă REALITATEA!Teatru-film sau alte ieșiri erau la preț dublu.Unele opționale erau plătite dar nu se făceau!!!!!!!DE EVITAT!

38. Întâmplător am dat de acest comentariu despre grădinița Bel Sorriso Voluntari.Am avut aici,copilul.Nu se făceau activități,foarte proastă mâncarea.Copilul meu refuză să mearga la alte grădinițe.Unele cadre se comportau urât cu,copii.Nu este de recomandat!!!!

39. Buna Ioana,

    Imi spui te rog la ce gradi merge Sofia? Si noi am vizitat azi o gradinita montessori si sunt nauca si ametita. Nu stiu ce sa aleg….

    Multumesc

    • Buna, ce parere aveti despre gradinitele private din Sectorul2, Bucuresti, zona Iancului – Angels Acadamy si Kids First? Are cineva copiii inscrisi acolo? Multumesc!

40. Buna.

    La CE gradinita este Sofia?
    Am un bebe de 5 luni SI incepem cautarile pt gradi/ cresa. Inca Mai avem timp Dar ASA suntem noi, NE documentam din timp. 10x

41. Stiu ca a trecut ceva timp de la postarea articolului dar este f actual pentru noi si suntem in plina febra de cautari. Vrem si noi monetessori si tare as vrea sa stiu numele gradinitei daca se poate. Mulțumesc. O seara minunata!

42. Despre ce gradinita este vorba? Multumesc!

43. […] Grădinița perfectă nu există […]