Atenție, post luuung, dar bun, zic eu, despre cum facem să ne simțim mai siguri pe noi înșine. Bonus, poze frumoase de la evenimentul despre încrederea în sine! 🙂
Azi scriu despre cel mai mare eveniment organizat de mine și de omul meu (lansarea nu se pune, aceea a fost o întîmplare din altă ligă). Cel de al șaptelea brunch a fost nemaipomenit pentru mine, pentru că: au venit 150 de adulți și 90 de copii, am avut un speaker profesionist (pe Gabriela Maalouf, care e foarte carismatică și caldă), am avut un sponsor mare (Dove), cu care am făcut lucruri foarte faine la fața locului, banii pe bilete au plătit factura la gaz a unei familii în dificultate, am avut un pop-up store cu haine în serie limitată și bijuterii frumoase la prețuri bune, am ascultat un discurs bun, relevelator pentru mulți oameni, am văzut multe fețe luminoase, am semnat cărți, am făcut poze, am vorbit și m-am îmbrățișat cu multă lume, au fost cadouri și tombolă, am încercat un loc nou, în mall Promenada, copiii au avut atelier de pictat pe figurine de ipsos și nisip kinetic colorat. A fost nebunie!
Sigur, nu totul a mers uns, mereu apare cîte ceva (la primul eveniment nu a mers microfonul, la al doilea a lipsit sangria, la al treilea a fost soare la locul de joacă și așa mai departe), de data asta a fost zgomot de la pistele de bowling unde ar fi trebuit să nu fie nimeni, dar a fost o petrecere de copii cu bowling cu tot. N-a fost nenorocire, dar avînd în vedere subiectul seminarului, ar fi ajutat să purtăm conversațiile cu creierul nostru mai în liniște. Pe de altă parte, cînd sînt 150 de adulți și 90 de copii de toate vîrstele, nici nu te poți aștepta la cine știe ce liniște.
Pentru că s-au discutat lucruri grele, m-am gîndit să pun pe hîrtie principalele idei discutate, poate vă deschid și vouă apetitul pentru NLP, puteți citi singuri acasă ce presupune și cum se face, apoi poate mergeți cîteva sesiuni la un specialist, să vă ghideze. Pentru mine a fost șutul de care am avut nevoie acum mulți ani pentru a-mi reașeza viața, pentru a mă simți în control, pentru a accepta trecutul și a-mi construi viitorul. A funcționat, cu efort mic din partea mea. Practic, programarea neuro-lingvistică (NLP) este un set de dialoguri ale noastre cu propriul creier prin care înțelegem sentimente, emoții, trăiri. Unele dialoguri ne pot ajuta să ne construim resurse noi, să creăm noi comportamente. Creierul nostru este învățat încă de la naștere lucruri. Unele folositoare, altele nu. Vorbind cu mintea ta, poți identifica acele convingeri și comportamente greșite și le poți înlocui, conștient și voluntar, cu altceva, mai potrivit, mai eficient, mai confortabil.
De exemplu, aveam acest obicei prost de a răspunde unei critici cu plîns. Aveam 26 de ani și dacă mă critica cineva la serviciu sau pe stradă, mă înroșeam și îmi dădeau lacrimile de rușine, ca unei fetițe de cinci ani. Sesiunile de NLP m-au ajutat să identific episodul din copilăria mea care a pornit acest comportament, și, odată conștientizat, el a devenit opțional. Am înțeles că faptul că atunci, demult, am reacționat așa, nu înseamnă că asta e singura cale de a reacționa la o critică. M-am gîndit, la rece, ce ale variante de răspuns aș avea: aș putea să zîmbesc și să mulțumesc pentru feedback, aș putea să cer mai multe detalii despre ce n-am făcut bine și cum aș putea să corectez, aș putea spune că înțeleg, aș putea să ofer explicații. Apoi, în fiecare situație în care mă simțeam criticată, îmi luam cîteva secunde înainte de a reacționa: mă gîndeam la răspunsul potrivit, analizînd situația. În timp, am ajuns să fac asta foarte rapid, fără a mai pune întrebări concrete creierului meu, el a învățat raționamentul pe care la început îl implementam încet, cu pași exacți. Acum cînd sînt criticată, răspund în funcție de situație. Uneori cer detalii, alteori îmi cer scuze, alteori cer timp să înțeleg ce s-a întîmplat, alteori plîng și mă simt rușinată.
La fel se întîmplă și cînd mă enervează copiii, de exemplu. Primul meu impuls era să strig la ei și eventual să și ridic mîna, pentru că din copilăria mea știu că asta funcționează pe termen scurt, copilul tace și face ce vrei tu. O vreme am făcut activ și conștient acest exercițiu: mi-am spus NU, nu voi striga, nu voi lovi, nu voi amenința, acest comportament automat al meu nu este singurul, trebuie să pun altceva în loc. De ce vreau să țip la copil? Pentru că va tăcea. Cum se va simți el? Speriat, agresat, umilit. Îi face bine asta? Nu. Îmi face mie bine asta? Nu. Care e scopul meu? Să ne înțelegem bine, să fim fericiți. Pot găsi altă cale să fim fericiți, să fie liniște? Da, un joc, o îmbrățișare, un cîntec, o negociere. Bun, păi să le încercăm pe astea atunci. După cîteva săptămîni, opțiunea de a striga sau a lovi nu mai există, sînt alte variante mult mai bune în loc, iar creierul meu știe să aleagă între ele foarte rapid, nu mai e nevoie să mai pun zece întrebări.
Cam asta am înțeles eu în timp din felul în care a funcționat NLP-ul pentru mine. Așa cum a spus și Gabriela la eveniment, NLP folosește doar informații de prima mînă, ceea ce se petrece exact în momentul de referință, excluzînd generalizările de genul “Toata lumea face asta”, presupunerile:” Cred că e adevarat, așa am auzit de la un coleg”, abstractizările: “Iubirea înseamnă flori”.
NLP-ul ne învață că avem capacitatea de a fi proactivi, adică de a nu reacționa imediat la un stimul. Conștientizăm faptul ca între stimul și reacție avem mereu posibilitatea de a gîndi, regîndi și de a alege. Cum alegi? Fiind prezent la ce se întîmplă atunci (nu reacționînd pe pilot automat ca un copil de cinci ani), folosindu-ți imaginația pentru a identifica tipuri de reacție, alegînd ce vrei, nu ce ești obișnuit să alegi.
NLP spune că fiecare om este dotat perfect de natură cu toate resursele necesare pentru a reuși. Ce trebuie să facă fiecare este să găsească metode de a-și identifica și folosi resursele și de a da la o parte lucrurile care îl împiedică să vadă și să-și folosească toate resursele.
Convingerile limitatoare, de exemplu, se formează prin repetiția unor gînduri. Aceste gînduri fie le-am preluat de la alții (părinți, bunici, profesori, prieteni, media, de exemplu Nu ai o siluetă frumoasă, sau Nu ești talentat la nimic sau Ești iubit doar cînd împarți lucrurile cu alții), fie ni le-am format inconștient, în momentul în care am avut un eșec (de exemplu, nu mi-a ieșit cozonacul, deci sînt antitalent în bucătărie, cînd de fapt poate doar nu era drojdia bună). Ele au greutate în viața noastră doar pentru că le-am permis să existe, că nu le-am confruntat niciodată.
Iată alte exemple de convingeri limitatoare:
Timpul înseamnă bani
Munca este grea
Căsătoria este un compromis
Daca ești bogat, înseamnă că furi
Copilăria este cea mai frumoasa parte din viata noastra.
Adunăm convingeri limitatoare prin:
1. Experiență
Ceva s-a întîmplat, după care tragem repede concluzii. Dacă am greșit la un moment dat înseamnă că vom greși mereu, că ne lipsește ceva, o abilitate. Tindem sa creăm convingeri limitatoare mai repede din evenimente neplăcute.
2. Educație
Părinții, profesorii, prietenii ne învață că anumite lucruri sînt bune sau rele. în funcție de propria lor convingere. Acest fenomen se numeste “Transfer de Convingeri”.
3. Logică eronată
Dintr-o informatie infimă dezvoltăm o generalizare.
4. Scuze
Tindem să ne scuzăm că nu avem abilitățile necesare pentru a scăpa de anumite responsabilități. Preferăm să spunem că așa sîntem noi, așa ne-am născut. De obicei, aceste convingeri sunt cel mai greu de îndepărtat, pentru că realizăm că în momentul imediat următor vom pierde niște favoruri. Dacă dintr-o persoana slabă ne transformăm într-una puternică, vom pierde ajutor, atenție.
5. Frica
Frica de respingere, de ridicol, de critică ne face să spunem că nu putem.
„Încrederea in sine nu este o resursă de sine stătătoare, care poate scădea sau crește miraculos, în cinci sau zece pași. Dacă punem întrebările corespunzătoare, vom remarca că ne simțim mai puțin încrezători în noi, în anumite domenii, nu în toate. Am văzut femei care au născut fără frică, dar care se tem să conducă. Ele cred că nu pot conduce pentru că nu au încredere in ele. Ei bine, încrederea există, pentru ca s-a manifestat la superlativ, în alt domeniu, în alt moment (cînd a născut, de exemplu). Practic nu trebuie decît să punem întrebările corespunzătoare convingerii care ne facem să credem în mod greșit că avem problem cu încrederea de sine pentru a o face să dispară”, spune Gabriela Maalouf.
Iată și ce întrebări ne putem pune pentru a identifica și elimina convingerile limitatoare:
Cum știi că acesta este adevărul, că tu chiar nu ești în stare să conduci?
Cine ți-a spus asta?
De unde știi asta?
Care este dovada că nu știi să conduci?
Ce s-ar întîmpla dacă tu ai ști să conduci
În urma răspunsurilor clare la aceste întrebari, putem împarți cauzele lipsei de încredere în:
– Existența unui conflict interior (părți din tine îți spun lucruri diferite, una îți spune că ai curaj să conduci și poți conduce, alta că nu se va întîmpla nimic rău dacă vei încerca să conduci, trebuie să înveți să le accepți să le integrezi)
– Imposibilitatea accesării unei resurse (curajul de a conduce, chestiune pe care o rezolvi printr-un exercițiu numir Cercul excelenței)
În tehnica integrării părtilor aflate în conflict, ce trebuie să constați punând întrebări minții tale este că de fapt ambele părți au același scop, aceeași intenție pozitivă (să te simți bine, să fii fericit, în siguranță), doar că în loc să ăl rezolvi (pentru că nu știai că el există) ai pierdut mult timp păstrînd acest conflict. Trebuie să ne gîndim să unim resursele pozitive ale celor două părți (cea care îți spune că nu poți conduce, care e, să spunem, faptul că ești precaută și nu vrei să faci un accident, cu cea care îți spune că poți conduce, care este curajul, de exemplu. Le combini în scopul de a obține rezultatul pozitiv (acela de a conduce în siguranță, bucuros), începi să conduci, o faci și cu curaj dar și cu precauție. Ai eliminat conflictul interior combinînd două reusurse pentru un rezultat pozitiv.
În Tehnica Cercul excelenței, cînd te simți lipsit de o resursă anume (calm, răbdare, perseverență, curaj, putere, întelegere), te gîndești la un moment în care ai avut resursa aceea. Îți aduci aminte mirosuri, detalii vizuale, sunete, orice te ajută să te întorci în timp și de ajută să te simți ca atunci, sau le împrumuți de la o persoană pe care o admiri.
Acestea au fost informațiile împărtășite de Gabriela Maalouf la brunch. Ea este trainer certificat NLP și lucrează cu părinți și copii pentru a-i ajuta să-și folosească la maximum potențialul, o puteți contacta pe blogul ei, aici. Dacă vreți să citiți mai multe desper tehnica NLP, puteți începe cu Manualul de NLP, de Joseph O’Connor, e 18 lei pe Elefant (aici link). Eu vă sfătuiesc să faceți și cîteva ședințe cun un trainer, să vă ajute să deprindeți dialogurile cu voi înșivă, apoi vă veți descurca fără probleme.
Vă las cu poze de la eveniment, să vedeți ce de-a lume frumoasă a fost acolo. Multe familii vesele, o grămadă de copii purtați și alăptați, copilași mai mari super sociabili și veseli, multe întrebări și discuții în grupuri mai mari sau mai mici, probat de haine frumoase, poze în fel și chip, tombola cu premii de la Dove (un plic de la Dada, trei brățări Malvenski și tret seturi de baie formate din prosop, halat de baie și papuci ultra pufoși). Pe mese am avut creme de mîini Dove cu care doamnele s-au delectat în timpul prezentării și pe care apoi le-au luat acasă. Mirosea în restaurant ca la spa! 🙂 La final, toți participanții au primit pungi de cadouri cu trei produse full size din noua colecție de produse de îngrijire de la Dove (creme, geluri și uleiuri de corp din colecția DermaSpa, despre care am scris detalii aici).
Mulțumesc încă o dată DOVE pentru parteneriat, cu ajutorul lor am reușit să pun un preț al biletului mic, iar banii încasați i-am donat integral familiei cu probleme financiare, Preda Photography pentru frumoasele poze, Trickshot și Mall Promenada pentru găzduire, Merlin Books and Toys și Ipsoart pentru distracția pentru copii, Happy Friday pentru pop-upstore și Mâini verzi pentru bijuterii.
Să ne vedem cu bine data viitoare! Toate pozele de la eveniment le găsiți aici.
„Copilăria este cea mai frumoasa parte din viata noastra.”
Ei, pentru marea majoritate a barbatilor chiar asa este, toata viata este o copilarie.
Scuzele sunt de fapt un mare dusman al sinelui, pentru ca desi este foarte politicos sa le folosesti, in general ne oprim aici, nu ne facem introspectia sa vedem de ce am facut acea fapta rea, ce anume parte a caracterului nostru ne duce in acea directie gresita, de ce repet acest comportament ce raneste pe cei din jurul meu sau este distructiv, desi rational stiu ca ar fi trebuit sa fac altfel.
Lipeste introspectia, si atunci reparam superficial relatia sau situatia, cu niste scuze, dar nu mergem in profunzime.
Unele persoane isi cer scuze aproape nonstop, este complet gresit, isi induc singure complexe majore de vinovatie, asta este alta problema, din orice fleac ne simtim vinovati.
Apreciez ca ai pus pe hârtie/blog rezumatul unei zile încărcata puternic de informație și iți mulțumesc pentru asta. Îl consider clar scris și ușor de parcurs, chiar dacă informația trebuie digerată bine.
Ioana, eu iti multumesc in numele Maini Verzi.
Mereu cu drag, 🙂
Printeso, ai un blog intre bloguri. In rest… vezi situatia : http://mcscrib.blogspot.ro/2015/10/cooloare.html
A fost un eveniment frumos. Ma bucur ca am fost si eu acolo, pacat ca timpul a trecut atat de repede.
Iti urez sa ai parte mereu de asemenea brunch-uri pline de oameni deschisi la informatie in care magia si alchimia momentului sa fie de bun augur pt toata lumea, iar fiecare sa gaseasca acel ceva ce ii poate fi folos.
In cartea ta scriai in primul capitol despre cum acest NLP ti-ai schimbat gandirea si implicit viata a luat alta turnura. As vrea sa stiu si eu atunci cand ai scris biletul cu cele 5 dorinte, ai aplicat ceva din NLP. A fost vreo tehnica sau numai dorinta, credinta si apoi asteptare ?
Lista cu dorinte am scris-o chiar la inceputul cursului, inainte sa stiu ce este si ce face NLP. Apoi am cam uitat de ea, pina cind mi-am adus aminte si am luat-o sa vad ce scrisesem acolo. Dupa cursul de 4 zile de NLP au urmat 10 seminarii saptaminale in care am exersat aceste conversatii cu propria mea minte, la finalul lor deja eram in charge cu mine insami. Sper ca ti-am raspuns, ca am inteles bine intrebarea ta.
Multumesc pt raspuns. Am facut si eu o lista mai demult, insa nu s-a implinit. La vremea aceea nici nu stiam de NLP. Pesemne ca ceva nu merge cu modul in care am scris-o sau e altceva ce nu corespunde cu dorintele mele.
Buna, draga printesa urbana.
Unde putem vedea un program cu urmatoarele evenimente, indiferent de amploarea lor?
Ma intereseza sa particip impreuna cu piciul meu de aproape 2 ani.
Te admir pentru cat suflet depui in tot.:)
Ma refer la evenimente organizate de tine si cu tine:)
Sunt foarte frumoase și utile evenimentele organizate de tine și vreau să ajung și eu o dată măcar la unul. În ceea ce privește dialogul cu creierul meu, l-am început în momentul în care am început să îți citesc blogul! Și sunt cu adevărat schimbată, să știi. Bine, cred că e si datorită magneziului, parțial 🙂
Foarte util si interesant articolul, cam asta este ceea ce vreau sa citesc pe acest blog, bravo Printesa!
Totusi, pe cand un turneu national de brunch-uri? 🙂
Foarte interesant articolul si presupun ca evenimentul a fost pe masura.
„Lipsa de încredere în sine tratată cu NLP” e o idee cam absurdă.
Teoriile NLPiştilor pornesc de la nişte idei de bun simţ. Din pricina asta sună realist. Destul de realist ca să umfle o adevărată bulă NLP-istă între 1997 şi 2003, se vindeau cărţile lor ca pâinea caldă. Aceleaşi teorii se împiedică în două puncte de pe traseu: o dată când sunt aplicate la domenii cu care nu au nicio treabă şi a doua oară când tratează efectele, nu cauza.
Tony Robbins vorbea de acum 30 de ani de „ancore”: adică atunci cînd te simți lipsit de o resursă anume, te gîndești la un moment în care ai avut resursa aceea. Îți aduci aminte detalii care te ajută să te întorci în timp și de ajută să te simți ca atunci, sau le împrumuți de la o persoană pe care o admiri.
Dar a te ancora de un moment în care ai avut o resursă tratează efectul, faptul că te simţi lipsit de acea resursă acum. Nu te face să analizezi nimic, nu afli de ce eşti lipsit de ea în momentul de faţă, nu permite să anticipezi nimic. Nu poţi realiza că nu ai acea resursă fiindcă ea e nerealistă în momentul de faţă, nu fiindcă te-ar fi împiedicat cineva să o ai.
Nişte tipi care se ocupau cu tratarea toxicomanilor şi alcoolicilor cronici au spus aşa: dependenţa psihologică a unui adevărat narcoman nu se vindecă niciodată. Cel care s-a apucat de droguri a făcut-o fiindcă avea o suferinţă de care nu voia să pomenească, un lucru care îl rodea pe dinăuntru. Poate fi tratat de medici, cu psihoterapie, tratament de substituţie, poate trece testele psihologice, poate face o meserie. Un an, 2, 5, 10, chiar şi 20. După care, cândva, se întâmplă un incident: îşi pierde serviciul, îi moare cineva, pierde bani într-o afacere. Ceea ce îl rodea pe dinăuntru iese din nou la suprafaţă şi omul nostru se refugiază în ceea ce ştia el. Adică drogul său favorit. Care, cum era şi de aşteptat, nu îl face să îşi recapete nici locul de muncă, nici banii pierduţi, nici altceva. Fiindcă problema care trebuia rezolvată era în interior, nu în chestiuni de afaceri.