– Copii, vreți să facem ceva bun?
– Ieeeei, ceva bun, strigă Sofia în extaz. Ceeevaaa buuun, ceeeevaaa bun… face și un cîntecel și un dans al bucuriei.
Ivan doar dă din cap și-și bate burta cu mîinile a O dddaaaa, ceva buuun, doresc!
În general cînd sînt singură cu copiii, fac ce fac și-mi complic existența și mai mult, apucîndu-mă de gătit ceva complicat, probabil în speranța că astfel le voi oferi și lor o activitate interesantă. Doar că ei se plictisesc după primele trei minute, abandonează proiectul culinar, asta dacă nu cumva îl sabotează direct, spărgînd ouă pe gresie, suflînd în făină sau aruncînd tot aluatul la gunoi cît eu mă duc în debara să iau uleiul de cocos. Totuși, cumva reușim să scăpăm întregi, ceva bun-ul ajunge la cuptor cu bine, apoi am de muncit încă jumătate de oră să strîng dezastrul, asta în timp ce ei mișună printre picioarele mele, mută oale de colo colo, fură spatule și pensule cu care spală toaleta și tot așa. Aaah, dar ce frumos miroase pizza din cuptor, sau focaccia fierbinte, sau plăcintele proaspete… Parcă merită, nu? Și cînd le văd moacele fericite să molfăie din toate cele muncite de „noi”, da, mi-e clar de ce o iau de la capăt de fiecare dată.
În fine, ce voiam să spun e că de curînd am făcut o plăcintă de prune care seamănă mult cu plăcinta americană: blatul tăricel, conținutul moale, aromat și cremos. E simplu de făcut, mă rog, pe cît de simplă poate fi o plăcintă cu aluat făcut în casă. Rețeta de la care am pornit e cea de plăcintă cu prune a Andreei Chinesefood, o găsiți aici. Pentru că noi nu folosim deloc zahăr și nici ulei de floarea soarelui, am adaptat puțin rețeta, am făcut așa:
Pentru aluat:
1 ou
150 g iaurt gras
4 linguri ulei de cocos
1 plic drojdie uscată
1 linguriță sare
330 g făină
Am pus făina, drojdia și sarea într-un castron, le-am amestecat, am pus apoi în mijloc oul, uleiul si iaurtul și am început să frămînt, în 2 minute aveam un aluat omogen și nelipicios. Dacă se lipește încă de mînă, mai adăugati făină. Dacă e fărîmicios, mai adăugați iaurt sau 1-2 linguri de lapte.
Pentru umplutura de prune (se amestecă într-un castron toate grămadă):
800 g prune curățate de sîmburi
4 linguri de miere
1 linguriță scortișoară
1 plic zahăr vanilat
4 linguri amidon de porumb
Pentru ornat am folosit un gălbenuș de ou, iar pentru sigilat foaia de aluat de deasupra cu cea de dedesubt am mai folosit o lingură de lapte.
Am pus în tăvile rotunde (am două mai mici decît cea pe care o folosește Andreea în rețeta originală) primul strat de aluat, conform indicațiilor ei, apoi am turnat prunele cu amidon, apoi am sigilat plăcinta cu al doilea strat de aluat, ca să se lipeasca bine straturile de aluat între ele am uns marginile cu puțin lapte, nu s-ai desfăcut la copt. Important e să crestați plăcinta la mijloc, să aibă pe unde ieși aburul cînd or începe să fiarbă prunele. Am uns-o pe deasupra cu gălbenuș de ou.
A fost gata în 40 de minute la 180 de grade, cuptor electric (foc mediu la cele pe gaz). Umplutura e moale, dar nu e lichidă, a avut exact consistența ideală pentru o astfel de plăcintă. Am mîncat cu toții de trei ori în ziua aceea, pe seară nu mai rămăsese nimic.
Cred că merge foarte bine și cu cireșe, caise sau piersici.
Alte rețete simpatice de-ale noastre, de lucru în echipă cu copiii, găsiți pe pagina de FB a blogului, aici.
Mmmm suna foarte bun. Dar cum de ai pus zaharul vanilat dacă nu vrei sa le dai deloc zahar copiilor?
P. S. Și eu încerc schema cu no sugar măcar până la 2 ani, dar azi i-au dat la creșa sa molfaie un biscuite cu zahăr, evident… Ca sa nu îți mai zic ca este deja a doua zi când îl luam acasă cu ciocolata de diferite tipuri, „cadou ” de la alte mămici a caror copii a fost ziua de naștere…
Ei, nu e atiiit de stricta treaba…
Si eu aveam impresia ca militezi pentru „zero zahar absolut”
Asa am facut pina pe la 3 ani ai Sofiei, acum mai relaxez regulile, conform contextului general.
Ma bag si eu in discutie,ca musca in lapte.Am o problema cu zaharul in sange si acum invat sa il controlez.Ideea e urmatoarea,nu are rost sa eviti zaharul daca folosesti faina zi de zi,daca folosesti multe fructe,tot acolo ajungi.Faina,fructele si zaharul sunt facute din carbohidrati(bineinteles ca fructele si faina mai au si alte lucruri bune in ele pe langa carbohidrati goi ca zaharul) cand tragi linie acele ingrediente in jur de 90% se descompun in corpul uman.Cele mai periculoase fiind faina,orezul etc pentru ca ele ridica zaharul din sange cel mai mult.Ca sa spun lucrurile intr-un context,doua felii subtiri de paine(indiferent alba sau neagra) au atata zahar cat un Snikers.
Dar Snikers nu dam copiilor in fiecare zi,insa sunt sigura ca acele doua felii subtiri de paine le dam.
Îți dai seama, i-a dat la creșă un biscuite cu zahăr!!! UNUL!.. cu ZAHĂR!!! o adevărată tragedie, in locul tău nu aș mai duce copilul la creșă… se știe clar ca e o conspirație mondială prin care se urmărește distrugerea rasei umane și așa incepe, prin biscuitul cu zahăr… și prin vaccinuri, clar… scrie pe internet, deci e adevărat!!!!!
Dragă Sky, dacă tu îți doresti sa îți otravesti copilul de 1an ,go for it! Fiecare cu propria gândire și mod de creștere a copilului mic. Și până la urmă, nu trebuie sa îți dau ție explicații despre cum cred ca ar trebui sa îmi alimentez copilul.
Dar uite, vezi, din cauza unor persoane ca tine, copilul meu va lua contact cu junk -urile mai repede decât aș fi crezut.. Cum pot mamele unor copii de 1 an sa aducă celorlalți copii ciocolată??
Si eu tot asa faceam…cand erau copiii mici..de fapt asa fac si acum, doar ca acum parca e mai usor….dar, intr-o zi cand faceam ceva aluaturi in casa impreuna cu trupa mea, baiatul meu ( 12 ani) a aruncat cu partea lui de aluat sus, sus..sa vada pana unde ajunge..bineinteles ca ajuns la tavan..ce distractie pe ei!! pe mine ..nu prea…bine ca nu s-a lipit de tavan…intrebarea mea este: cum faci curat dupa? pe mine asta ma sperie..curatenia de dupa distractie!!!
Ce bine arata,parca deja simt miros de placinta 🙂
De ce nu folosesti ulei de floarea-soarelui?
Dupa ce am inceput sa folosesc de cocos, ma deranjeaza gustul celui de floarea soarelui, il simt in orice, asa ca de multi ani nici nu-l mai cumpar.
Este doar o intrebare….daca tie nu iti place gustul uleiului de foarea soarelui, de ce presupui automat ca nici lor nu le place?
Sau de ce pe ei nu ii „expui” (ca sa zic asa) si la gustul de ulei de floare? Care e ideea? Asa nu o sa le dai poate sa manance nici miel sau dovleac sau altceva care tie nu iti place.
E ceva cu uleiul de floarea soarelui, care il face „cah”?
G.
E o problema ca nu ii expun la gustul de ulei de floare? Nu mi-a trecut prin cap, recunosc.
Nu e nici o problema, de aia am inceput postarea si cu „Este doar o intrebare…”.
Eram curioasa daca SI uleiul de floarea soarelui are ceva….
G.
Exista opinii conform carora la temperaturi mari uleiul de fl soarelui devine toxic, iar cel de cocos nu; au puncte de fierbere la temperaturi diferite, iar cel de cocos este optim pt gatit la cuptor si tigaie.
pe cuvant daca inteleg atatea ‘dislike-uri’ intr-un articol cu o reteta si un simplu schimb de opinii despre faptul ca x sau y prefera uleiul sau untul sau ce o mai fi de cocos, migdale, susan, soia, masline sau prefera variantele clasice, ori cu verdeturi adaugate.
traim intr-o societate de consum, sunt produse si retete pentru gusturile si preferintele tuturor, fiecare poate adapta in bucataria lui cum vrea.
De ce atatea like-uri si dislike-uri?
Pentru ca multi oameni (si eu printre ei cateodata, recunosc) citesc si printre randuri. 🙂 Intr-o postare despre o placinta cu prune sau despre sosete….eu citesc ceva, tu citesti altceva. 🙂
Asta este frumusetea Internetului, ca se pot observa foarte multe personalitati si psihologii de oameni.
Daca postarea asta ar fi fost despre un sandvis cu sunca de exemplu, 50 de oameni ar fi spus ca le place sunca, 20 ar fi zis ca le aduce aminte de copilarie, 14 ca de ce mananca carne ca ii ataca colonul, 2 ar fi blamat-o ca mananca animale ucise si restul ar fi zis ca de ce da sunca copiilor, ca are nitriti. 🙂
G.
pt mncarea gatita, sarata, ce fel de ulei folosesti? tot cocos? pt mine cocos merge doar la deserturi.
Nu prea folosesc ulei la mincare, dar cind e musai, ulei de masline extravirgin.
Arata delicios…ceva similar fac si eu, un fel de apple popover, dar cu fructe de padure in loc de mere, sau prune, se poate adapta.
Apropo, Sofia sta la gradi pana dupa amiaza? Cum ati reusit sa impacati gustarea aia de dulce? Urmeaza sa il trimit si eu pe al meu la prog lung si are in meniu un soi de salam de biscuiti cu ciocolata neagra 🙁
Salut, da, Sofia sta pina la 16.30 la gradi. Are o gustare la ora 4, cel mai adesea e dulce, dar e indulcita cu curmale sau miere in cantitati decente si e destul de mica. Asta e, nu am gasit absolut nici o gradinita care sa nu ofere gustare dulce zilnic, asa ca am ales un rau mai mic. 🙂
Si noi am facut prajitura cu mere ieri 🙂 Dupa ce a fost gata aluatul s-a jucat aproape 2 ore cu resturile pe care i le-am dat, daca n-ar fi atata de strans dupa ce termina(m) as face zilnic prajituri :))))
Hm…m-ai facut curioasa cu uleiul de cocos..sper ca gasesc prin Carrefour sau Mega. N-am mai mancat placinta cu prune de ani de zile, dar la cum ai scris tu, simt si gustul si mirosul si bucuria cu care o mancam!
Daaa, se gaseste peste tot, si la plafar, si la supermarket, si pe net.
Recomanzi vreo marca pentru untul/uleiul de cocos (n-am folosit niciodata produsele astea)?
Fetelor, ulei de cocos foarte bun gasiti la Solaris. Eu comand de pe site de la ei un borcanoi din ala mare. Bafta!
Uleiul de cocos poate fi luat de la orice producator/importator atata timp cat el contine 100% cocos. Atat Restul e marketing.
l-as incerca si eu, intr-o prima faza din curiozitate, daca gasesc o cantitate foarte mica de cumparat. laptele de cocos, de exemplu, nu imi place, insa miez proaspat de nuca de cocos imi place sa rontai.
Vai cum arata…delicios! Esti inventiva, si ai multa rabdare si energie!;***
Iti citesc constant blogul si imi plac majoritatea textelor.
Totusi, afirmatia ”noi nu folosim deloc zahar si nici ulei de floarea soarelui” este foarte snoaba. La fel cea conform careia deserturile de la gradinita fetei tale sunt indulcite cu miere sau curmale. Sigur ca nu e problema mea ce preferinte culinare ai tu sau cum alegi sa iti cresti copiii. Nu e asta subiectul. Doar ca da putin naspa sa vrei sa pari cumva deasupra plebei prin stilul de viata asa-zis sanatos si, totusi, recomanzi retete pe baza de faina, implicit gluten.
Ce e in neregula cu glutenul?
Si de ce e snob ca nu-mi place uleiul de floarea soarelui? Nici castravetele nu-mi place, nu am mincat niciodata, si asta e snobism? Nici pepenele.
Glutenul e o problema doar cand ai intoleranta (boala celiaca) !
Off topic si imi cer scuze pentru asta, dar tuturor celor care o pun pe Ioana la zid cand spune ca are o alimentatie pe cat posibil fara zahar le recomand sa caute informatii despre medicul Robert Lustig – documentarul The bitter truth. V-ati gandit vreodata sa cititi eticheta unui sos de rosii cumparat din comert? O sa va ingroziti cat zahar are. Cititi eticheta unui suc „natural” cumparat din comert. Are macar 8g de zahar la100 de ml. Coca cola are 10 g, pentru comparatie. E acum moda asta a bautului sucurilor naturale, cand mult mai sanatos e sa mananci un fruct.
Long story short, in alimentatia noastra exista deja enorm de mult zahar, zahar pe care nici nu suntem constienti ca il ingurgitam. De ce e rau faptul ca incercam sa il reducem?
Placinta pare delicioasa. Desi, cand am citit titlul, m-am intrebat daca placinta este facuta dupa o reteta canibala „placinta cu doi copii mici si prune” :)) hmm, ar fi fost delicioasa si asa… nu te speria, nu sunt hannibal lecter :))
Buna Ioana…. azi am pregatit si noi tarta asta cu prune si am si mancat-o, tot cu trei mii de guri!!! Extraordinara! Un singur of am…. retetele din link-ul de la final…. nu le-am terminat de citit din cauza lacrimilor!!!! ?????
Mierea devine toxica la temperaturi inalte?
Am facut si eu placinta – a iesit super delicioasa – multumesc pentru sugestie. M-am inspirat si de la tine si din reteta originala, si am mai personalizat un pic: am pus ulei de nuci – a iesit aromat aluatul – are miros similar cu uleiul de foarea soarelui nerafinat (cum il facea bunicul), si seminte de vanilie.
Super post – pacat de comentariile aiurea – fiecare mananca si gateste cum vrea.
Am facut aseara placinta. Initial m-am panicat ca nu aveam tava corespunzatoare, dar a iesit si asa. Foarte buna. Multumim frumos pentru reteta.