Cînd am luat-o de la grădi, educatoarea ei mi-a povestit, cumva jenată, că Sofia e foarte bună prietenă cu Matei. Și cu Emanuel. Că petrece mult timp cu ei, se joacă împreună și… ăăăă… ei bine, azi Matei a îmbrățișat-o. Și a pupat-o.
Ne-am urcat în mașină, am început discuțiile obișnuite:
– Ia spune, micuțo, a fost distracție azi la grădi?
– Ăhăăă, zice ea, privind absentă pe geam.
– Ce-ai mîncat bun?
– Mîncare…
– Uau, ce interesant. Și ai dormit?
– Da.
– Ce bine!
– Dar cu ochii deschiși (asta înseamnă că NU a dormit).
– S-a întîmplat ceva deosebit, despre care vrei să-mi povestești?
– Nu… (o spionez în oglinda retrovizoare, se trage de o șuviță de păr și mă privește pe sub sprîncene, semn clar că s-a întîmplat ceva deosebit despre care NU vrea să-mi povestească).
Mai ascultăm niște muzică, abordez discret subiectul zilei.
– Și aud că te înțelegi bine cu băieții…
– Îhîîî…
– Mai ales cu Matei!
– Și cu Emanuel.
– Azi v-ați îmbrățișat?
– Da, Matei m-a luat în brațe. Și m-a pupat, completează ea, absolut relaxată.
(Sofia nu acceptă să fie atinsă de străini, nici de copii.)
– Și? Cum te-ai simțit cînd te-a luat în brațe și te-a pupat Matei?
– Ăăăă…
Pauza lungă.
– Mami, știi, azi am mîncat muci.
– O, Doamne. Sper că măcar erau ai tăi.
– Ai mei, mami. Au fost foarte buni.
Și uite-așa s-a încheiat prematur discuția mamă-fiică despre primul ei sărut.
I-am povestit seara și lui taică-său, care, desigur, era să facă infarct. S-a postat în mijlocul bucătăriei cu casca de bicicletă încă pe cap și cu ochii cît ceasurile de perete, m-a întrebat:
– Pe gură?
– Mno, habar n-am unde.
– La dracu, DEJA tre să îmi fac griji din astea?
Trei ani și aproape jumătate, ca să știți.
Sursa foto: sărut, via Shutterstock.com
Eu cred ca este ceva inocent, probabil pe Matei il pupa mama lui des, si atunci asa intelege baiatul sa se manifeste in relatia cu alti copii.
Treaba lui, mie mi s-a parut suspect ca ea l-a lasat si ca apoi nu a vrut sa comenteze episodul, de obicei imi povesteste cu lux de amanunte cu cine s-a impins, cine pe cine a muscat, care a incercat sa-i faca ce etc
Hahaha!
La cresa (avea cam 2,7-8 luni!!!!) Nati a fost pupata, pe obrajor, de un baietel, asta mi-a transmis chiar ea:)) Iar eu mi-am zis sa fac sapaturi, asa ca o intreb: Ti-a placut? (in ideea ca macar sa o nu pupe cu forta) Ea: Da :))
Ai dreptate,eu la fel de preocupata am fost cand am pătit ceva similar(fara sa exagerez)dar mia dat de gândit ,nervi etc!
Copii mici – probleme mici.
Copii mari – probleme mari.
Cine stie ce ne mai asteapta pe viitor ca parinti. Cum ii va schimba interactiunea cu lumea ‘cea mare’?
Eu am lucrat la gradi si am reusit sa-i observ pe micuti in diferite ipostaze, Mi se par foarte diferiti de generatia mea, unele chestiuni sunt ingrijoratoare, de la limbaj, gesturi pana la jocuri…
Puteti sa dati si 7000 de dislike-uri la acest comment, asta este adevarul. Sunt mai ,,dezghetati”, dar exista si un revers al medaliei. La 8 ani (in cel mai fericit caz) vor incepe sa discute despre sex. Nu e de glumit. Inocenta trebuie pretuita si cultivata la copii. Si asta e treaba parintilor, in special!
Laura C, sunt de acord partial cu tine. “Inocenta trebuie pretuita si cultivata la copii…”? Ce inseamna “a cultiva inocenta” la un copil? Sa il cert ca a pupat pe cineva? Sa il indepartez cu forta de “copilul”- partener?
Ar trebui sa il invat pe copilul meu ca imbratisarile sau saruturile sunt gresite? “Ca nu se face” asa?
Chiar crezi ca o atingere intre copii are incarcatura sexuala?
Cred ca “ferindu-mi” copilul sau interzicandu-i gesturi de tandrete, ii fac mai mult rau decat bine…
Baietelul meu are 2 ani si are doi prieteni foarte buni la gradinita: o fetita si un baietel. Fiind mai nou veniti in gradinita, cei doi copii plang si au dificultati de adaptare. Baietelul meu se duce si ii pupa, ii mangaie pe par, ii ia in brate sau ii ia de mana. Si nu – nu cred ca va fi gay, daca pupa un baietel sau un dezaxat, daca o mangaie pe par pe o fetita. Pur si simplu, asa este el- tandru si afectuos; asa suntem si noi cu el acasa, il magaiem, il tinem in brate, il pupam (daca vrea), ne imbratisam toti trei.
De ce a devenit “mai cool” cand un copil este “bataus” , “stie sa se impuna”, “este autoritar/lider” peste ceilalti, decat atundi cand un copil este afectuos? In cele din urma, parintii sunt cei care dau un sens gresit acestor actiuni. Copiii trebuie crescuti cu simtul “firescului”, ca este absolut normal sa iti exprimi sentimentele, verbal si fizic, sa fii curios despre propriul corp sau al altora, sa nu impui afectiunea cu forta, sa fii empatic, sa nu faci rau altuia.
Deci…inainte de toate, trebuie sa se deosebeasca intre categoriile de varsta… Un bebe de doi ani nu percepe lucrurile ca un copil de 4 ani. Sa fim seriosi. Eu ma refer la ce se intampla in gradinita. Mamele, in special de baieti, aproape ca isi ling copii pe gurita. Nu se impaca deloc cu ideea ca baiatul s-a obisnuit si nu mai plange dupa ele la plecare. Pana nu il intorc din drum si nu ii zic ca-l iubesc in trei limbi straine, nu se lasa! Un alt aspect…am vazut copii care, in jocul lor, imita adultii, chiar si apropierea dintre adulti sub diferitele ei forme. Nu stiu unde vad, poate in sanul familiei, poate la televizorul in fata caruia sunt de multe ori abandonati, dar comportamentul adoptat nu e potrivit varstei lor. Iar apropierea aceasta dintre baieti si fetite, gen iubit, prieten…nu trebuie incurajata. Toate lucrurile se fac la timpul lor. La gradi e vremea pt joc si joaca, e vremea pt povesti si poezii, e vremea pentru cantecele, e vremea cand parintii trebuie sa arate de ce sunt capabili in privinta educatiei. Nu degeaba se vorbeste despre cei 7 ani de-acasa. Eu m-as preocupa mai mult de aspectele morale ale realitatii, l-as invata sa salute, sa multumeasca, sa ofere o floare, sa recunoasca cand greseste, sa invete sa-si ceara scuze, sa imparta etc. Nu as incuraja apropierea aceasta oarecum fizica, i-as explica pe intelesul lui ca acum e timpul pentru anumite activitati, casatoria o lasam pentru atunci cand crestem etc. Iar ei inteleg multe, nu-s asa limitati cum credem noi. Am intrebat-o pe mama, de ex., de ce noi nu obisnuiam sa scriem pe pereti, de ce nu bagam degetele in priza, de ce nu faceam nebunii care sunt la moda acum. Mi s-a spus, ca in trecut, ni se explica de n ori, ca nu e bine, ca nu e frumos, ca nu se face asa. Si slava Domnului…nici nu a trebuit sa se varuiasca de pe urma talentului nostru artistic ori literar, nici nu am fost pedepsiti din cauza asta, nici nu am devenit adulti fara personalitate. E o linie fina intre rasfat si incercarea parintilor de a-i forma pe micuti increzatori in fortele proprii. De multe ori, linia se incalca si vedem tot mai des parinti depasiti de situatie, copii tavalindu-se prin supermarket-uri ca nu primesc ce vor, parinti care nu recunosc ca-s depasiti, parinti care dau lectii altora despre cultivarea spiritului liber si dezvoltarea armonioasa a personalitatii… Numai ca personalitatea se tavaleste in tarana cand nu obtine ce vrea.
“Iar apropierea aceasta dintre baieti si fetite, gen iubit, prieten… nu trebuie incurajata. Toate lucrurile se fac la timpul lor.”
1. de ce nu trebuie incurajata apropierea asta?
2. care e “timpul lor”?
nu de alta dar chiar nu stiu care e timpul lor. 12 ani? 15 ani? 18 ani? 21 de ani?
Pentru ca ei nu inteleg pe deplin insemnatatea acestui termen… Pentru ca ei au prins franturi din viata cotidiana, franturi din media…si si-au format o realitate proprie. Sunt fetite de 10 ani care-si amieninta parintii ca se sinucid daca le interzic sa interactioneze pe fb cu anumite persoane. Nu e de gluma. Este timp pentru toate si trecerea asta se face gradat… Sa nu ardem aiurea niste etape de dragul a ce…de fapt?!
La 7 ani sa incurajezi Robo,la 7 ani si eu am avut colegii in scoala generala care se uitau la pornografie,si eu habar nu aveam ce e aia.
Doamna Laura C.”mamele in special cele de baieti efectiv isi ling copiii pe gurita”?!?
Dupa aceasta zicere(adanca),recunosc ca nu am mai reusit sa continui citirea postarii dvs…:(
Este o observatie. Din pacate, suna urat, dar se practica. Nu generalizez…am specificat la inceput…unele!
Nu, nu am specificat, dar am gandit. Din fericire sunt si femei zdravene.
Daca nu ne place un lucru ori daca nu ne-am confruntat cu el…nu inseamna ca nu exista!
Inca o data, imi cer scuze daca am jignit anumite persoane, dar pe mine m-a marcat chestiunea aceasta, am fost martora tacuta in multe dimineti si am suportat cu stoicism plansete care nu-si aveau rostul. Eu m-as bucura daca al meu copil s-ar adapta, daca ar socializa, daca s-ar simti bine la gradinita si s-ar duce cu drag. Consider ca a-l invata pe copil sa depinda efectiv de tine e dovada de egoism.
Imi pare rau daca limbajul meu a lezat orgoliul dumneavoastra, totusi…e un aspect real. In loc sa te bucuri ca s-a adaptat, ca si-a facut prieteni, ca nu mai e nevoie sa-l desprinzi efectiv de piciorul tau si sa fugi…sa-l lasi cu ochii in lacrimi cateva ore dupa, il intorci din drum, il intrebi daca ii va fi dor, ii spui k il iubesti la nesfarsit si il imbratisezi cu foc, il saruti pe gura…Fratilor, e normal?! E macar igienic?! E un comportament normal pt un adult?! Intreb si eu…poate ma insel. Repet: e normal sa-ti pupi micutul/micuta pe gura?!
Da, cuvintele spun mai mult despre cine le spune decat despre cine sunt spuse.
Cuvintele mai descriu si o stare de fapt, mai ridica si un semn de intrebare. Cuvintele fac multe, de asta poti fi convinsa.
@ Laura C. Cred ca faci confuzie intre aspectele educatiei. Post-ul Ioanei este despre discutia absolut fireasca si neutra pe care a avut-o despre mainfestarea fizica a simpatiei intre copii.
Nu vorbim aici despre limite, despre “tavalit in tarana” s.a.m.d
Si daca ar avea 4 ani sau mai mult, cred ca baietelul meu va cunoaste diferenta intre o atingere nepotrivita si un gest firesc. Da, o sa il invat si ii voi spune ca este NORMAL sa imbratiseze pe cineva, sa sarute pe obraz, sa mangaie, sa isi arate afectiunea. Ai scris mai sus: “anumite activitati, casatoria” care trebuie lasate “cand crestem”. What???
Adica incepi sa te saruti sau sa te imbratisezi doar atunci cand te casatoresti??
Imi vine sa rad.
1. Copilul, devenit adolescent va fi mai tentat sa incerce sa comportamentele interzise de parinti.
2. Cand va pleca de acasa si va intalni potentialii parteneri, nu va sti sa se fereasca de dezamagire, minciuni, tradare, boli sexuale, pentru ca nu a avut niciun fel de initiere adolescentina in asa ceva.
Nu sunt formule standard de educare a copilului. Asa cum “firescul” pentru unii inseamna ca parintii sa se imbratiseze de 2 ori pe an: la Revelion si la aniversare…
Simpatia intre copii se poate manifesta si in alte moduri, nu neaparat prin sarut. Poate fi invatat sa imparta o jucarie, o carte, o prajitura. Poate fi prietenos etc. Dar pana la urma, fiecare decide ce e mai bine pt. propriul copil si fiecare pune la temelie ce caramizi considera ca-s mai trainice. Parerea mea sincera esta ca fara limite, copilul nostru nu-si va putea manifesta libertatea. Suna contradictoriu, dar greselile noastre de acum au repercursiuni in viitor. Nu comparati generatia din care am facut noi parte cu cea de azi pt. ca ei sunt mult mai expusi si mult mai sensibili fata de noi. Cunosc un psiholog care a consiliat o domnisorica de 10 ani pt ca se indragostise pana peste poate si ameninta ca-si ia viata. Daca mergi in spatele unor elevi de scoala PRIMARA, o sa-ti imbogatesti vocabularul subit cu tot felul de injuraturi. Ei nu realizeaza ceea ce fac sau spun, dar reproduc, imita.
Dar afectiunea cum o arata? Nu mai este un secret efectul terapeutic al imbratisarii, ideal este sa ne imbratisam mult mai des, mai ales in familie. Copiii primesc multe imbratisari acasa, sunt purtati, luati in brate, pupati. De multe ori, vad ca asta fav si ceilalti membrii ai familiei:parintii isi imbratiseaza toti puii, se imbratiseaza intre ei, isi iau in brate pe ai lor parinti cand ii vad, pe frati sau surori. Uneori si pe prietenii buni. Ce este in neregula cu asta? Cumva se intrevede, intre toatr astea, o posibila orgie, un sex in grup? Cum oare sa gandesti asa? Cat despre discutii despre sex la 8 ani, eu sunt generatie anii 80 si prin clasa 1 am aflat, de la copii, detalii. Cu varsta auzeam mai multe, unele eronate. Aveam colege de 12-13 ani care faceau sex cu mare avant. Tocmai de aceea e potrivita o educatie sexuala corecta, o familie in care subiectul sa nu fie tabu. Nu exista “nu e pentru ne, n-ai tu nevoie sa stii acum asta”. Va afla, doar ca in mod dureros si nepotrivit.
Revenind la subiect, acum cativa ani fetita unei colege a fost aspru pedepsita la gradi fiindca a pupar un baiat si i-a declarat iubire. Educatoarea a sunat la parinti, foc si para, spunand ca asa ceva nu w de tolerat, ca le-a interzis sa isi mai vorbeasca. Copiii aveau 3 ani jumatate. Mama a fost stupefiata, a intrebat-o pe educatoare daca se asteapta sa ii gaseasca facand sex in toaleta gradinitei de a luat masuri drastice. Evident ca a mutat fata a doua zu la alta gradinita, si baietelul a urmat-o. Sunt maricei acum si, neasteptat, nu au facut sex nici pana in ziua de azi. Nici intre ei nici cu altcineva.
Afla copilul la modul asta daca e lasat in fata tv-ului singur.
Eu sunt relativ tanara si imi amintesc destul de bine cum era pe vremea mea,de atunci de vedea de care copii parinti aveau grija si pe ce puneau accentul parintii,sunt parintii pe care ii intereseaza doar notele si pace.
Ba pardon, eu mâzgâleam toți pereții casei și ai mei n-au făcut o tragedie din asta. De ce să pedepsești un copil pentru asta?? Iar fratemiu a avut „iubită” toată grădinița, asta acum 30 de ani. Nu-s chestii noi, specifice generației de acum. Și cu cât le accentuăm noi, adulții, importanța și le dăm sensuri în funcție de percepția noastră asupra lumii, cu atât mai rău facem. Copiii nu gândesc așa cum gândim noi, pentru ei aceste comportamente nu au nimic sexual.
Laura, sunt de acord cu tine. Am lucrat 8 ani ca educatoare si am observat exact aceleasi lucruri. Nu o sa ma leg de a doua parte, nu imi dau cu parerea legat de bagat mainile in priza si scris pe perete, asta chiar tine de timpul pe care parintele il acorda copilului pentru a-i explica ce e ok si ce nu e ok sa faca.
Ma voi lega insa de prima parte. Elisa Claudia, Laura are dreptate, chiar daca nu iti place cum suna! Imi era efectiv scarba uneori cand vedeam cate o mama cu fuste pana la gat si baietelul care se tine de ea bagand mainile pe sub fusta, fara ca ea macar sa ii explice ca (macar) in public nu e normal sa faca asta, mame care isi pupa baieteii pe gurita de 100 de ori inainte sa plece, dar si reversul, tatici care isi pupa fetitele tot de 100 de ori, ca sa fie siguri ca fetita stie ca tati o iubeste. Parinti care nu isi lasa copiii sa creasca, sa devina independenti, parca ei simtind nevoia ca acel copil sa ramana mic, dependent de ei. Mi se pare anormal sa faci asta. Chiar mi se pare. Copilul trebuie sa stie ca a fi pupat pe gura nu e o chestie pe care o face toata ziua cu oricine! Ca o va face atunci cand va fi momentul, cu cineva special. Si ne mai intrebam de ce la 10-12 ani ajung sa se laude ca au avut deja 5 prieteni…
Inca ceva… aveam un baietel (lider de grup, deci mai autoritar cu ceilalti) care punea cate un copil (nu conta ca era baiat sau fata) sa se bage cu el sub masuta si se urcau unul peste altul. L-am prins de vreo 2-3 ori facand asta. Oare unde a vazut el ca se aseaza asa unul peste altul?
Sunt chestiuni pe care parintii nu le stiu, nu le vad, nu le cred. Asta nu inseamna ca nu se intampla…
Ai dreptate!
Mie mi s-a parut ofensatoare afirmatia asta:” Mamele, in special de baieti, aproape ca isi ling copii pe gurita. Nu se impaca deloc cu ideea ca baiatul s-a obisnuit si nu mai plange dupa ele la plecare. Pana nu il intorc din drum si nu ii zic ca-l iubesc in trei limbi straine, nu se lasa! “. 🙁
Imi cer scuze pt.ofensa, dar se intampla. NU VREAU SA GENERALIZEZ, dar sunt persoane care procedeaza astfel, din pacate zic eu!
Ei, lăsaţi, că desenam pe pereţi de n-aveam aer şi se tăvăleau copiii pe jos prin Alimentara şi “pe vremea noastră”.
Eh, ce vremuri… imi amintesc si acum de iubitul meu de la gradi. Gabi il chema. Era vecin cu mine. Ne tineam de mana si eram rosii ca racul. La ziua mea am dansat impreuna. M-a si pupat. Mi-a spus ca el cand creste mare vrea sa se “marite” cu mine. I-am spus ca eu vreau sa ma marit numai cu tata cand cresc mare. Presupun ca asta l-a afectat, dar am ramas impreuna alte cateva luni. Asta se intampla acum 28 de ani
Da, stiu, socant. Dar cu toate astea am reusit sa supravietuiesc acestei traume. Si sa devin un om normal cu bune si cu rele. La fel cum am reusit sa supravietuiesc cand mama s-a suparat ca am intins un kil de faina prin toata casa pentru ca imi era dor de ninsoare. Sau cum am supravietuit cand tata m-a lasat sa pun mana in foc pentru ca el tot timpul a fost pe principiul ca “degeaba ii spui, arata-i”. Si am supravietuit si cand mamaia ne pupa pe toti pe gura – de la cei 3 copii la cei 4 nepoti.
Cred ca-ti trebuie un tip special de creier ca sa fii in stare sa te gandesti ca iubi meu de la gradinita sau mamaia aveau intentii sexuale, nu-i asa?
Haideti oameni buni, nu mai fiti asa paranoici, ca nu e chiar asa!
Eu sunt nascuta in ’91 si se intamplau lucruri din astea si cand eram eu la gradinita, in 1995! Si nu numai atat! Copiii din clasa aveau o pasiune deosebita sa isi impartaseasca aspectul organelor genitale (lucru care mie nu imi placea si nu il practicam pentru ca fusesem educata sa am pudoare si sa stiu ca e rusine sa imi dau jos chilotii de fata cu alti oameni). Si ca sa ghiciti, nu, chestia asta nu s-a perpetuat si a fost uitata, au crescut toti adulti normali si cu toate tiglele pe casa!
Pupicii la gradi sunt prezenti de cand lumea si nu sunt niste lucruri exagerate, apar mereu mici “idile” intre copilasi.
copiii fac ce vad acasa: unii sunt expusi continuu la tv, dupa o sapt. in vizita la socri unde erau 3 tv mergand (chiar daca eram acolo si le stingeam, socrii sunt obisnuiti sa le vorbeasca continuu si le dau drumul)- si deja unele replici si reactii au copiat…din publicitate!!.
Atunci mi-am multumit momentului de acum multi ani cand am decis sa nu am tv, ca oricum nu ma uitam la el.
Imbratisarile intre copii sunt insa candide. Vad eu la scoala la fiica mea, cand una din fete cade/plange, cum sar celelalte sa o sustina si sa vada ce s-a intamplat.
Eu locuiesc in Franta, Bretagne, unde obiceiul e sa faci la bise (pupic) de 3-4 ori cand te vezi cu cineva, de fiecare data. Am mai povestit eu.
Si presiunea pe astia mici e foarte mare, “fa-mi bisou, non non, nu pleci de aici pana nu-mi faci bisou”, in puii mei, nu aveti idee cat ma enerveaza insistentii astia. Cu riscul sa imi fac renumele de ciufuta si nepoliticoasa, le zic ca nu incurajez pupicii fortati, da’ sa vezi! Sunt unii la care nu mai apuc sa zic nimic, se arunca pe biata copila de 2ani jumate si pam pam, stampila pe chipul ei. Si ea, o fire timida, se baga si mai adanc in cochilia ei, si eu mor de nervi.
Ceilalti copii sunt obisnuiti cu pupicii astia fortati, ii dau automat, sau chiar ajung sa le si placa.
Cum e Joel, baietelul indragostit de Nuca mea din prima zi de gradinita, cum o vede se arunca pe ea innebunit de fericire. Si ea se sperie, si incepe sa planga, ala o ia in brate, o pupa, mie imi vine sa urlu la el ia-ti labele de pe ea, dar desigur nu o fac, ca nu e bine, bietul baiat crede ca e bine sa urmeze ce ii spun obiceiurile sociale si propria inima.
Aici o intrebare pusa adesea copiilor mici e “qui est ton amoureux/amoureuse?”, de parca doamne iarta-ma, or sa rateze vreun program special reproductiv daca nu isi aleg un partener/o partenera de afectiune inca de cand se joaca in nisip…
Eu nu incurajez asa ceva, insa nu am nimic impotriva manifestarilor afective cand acestea sunt sincere, spontane si mutual consimtite 🙂
Eu nu sunt de acord cu aceste ,,chestii” mai ales la aceasta varsta frageda! Se poate creea o relatie frumoasa intre copii si fara asa ceva.
In plus, nimic nu-mi creeaza o repulsie mai mare ca parintii care-si saruta copiii pe gura. Sa le explice cineva acestora ca e un gest oribil din toate punctele de vedere!
Buna ziua, Laura C
Eu nu inteleg de ce. De ce vi se pare oribil sarutatul copiilor pe buze de catre parinti?
Sunt mama de fete, nu de baieti, just for the record.
In afara de aspectul cultural, ca in Romania am fost crescuti asa, ce este atat de oribil?
La alte natii, de exemplu, se practica pe scara larga, chiar si copii de varste adulte isi mai saruta parintii pe buze, asa s-au obisnuit..Noua ni se pare neobisnuit, asa cum ni s-a parut si cand am vazut oameni mancand inghetata pe strada in ianuarie in Copenhaga…insa e o chestiune mai degraba de cutuma.
Poate aveti o aversiune personala fata de gest, dintr-un motiv sau altul, insa eu chiar nu inteleg ‘oribilitatea’.
Eu locuiesc in Finlanda. Cand copilul are 1 an, automat se aranjeaza o vizita la stomatolog cu el. La stomatolog, ni s-a spus sa nu folosim aceleasi linguri/furculite cu copilul, sa nu bagam mancarea la noi in gura apoi sa i-o dam copilului, sa nu suflam peste mancarea copilului. Motivul este ca asa se transmite foarte usor, de la parinte la copil, bacteria care ajuta la formarea cariilor. Practic, chestie de igiena.
Am gasit si un articol care vorbeste un pic despre subiectul asta, lasand la o parte notiunile de eticheta, si uitandu-ne doar la igiena: http://bsymommonologues.com/the-truth-about-kissing-your-child-on-the-lips/
Partea importanta din articol e asta:
According to Claudia Jiménez Chacón, Psychologist Affection Association, “Kissing on the lips ” can be a normal manifestation of affection that is given from parents to children. However, the medical side states that this action is not safe, because the adult can transmit an infection to his child. On the other hand, Sandra Beltran, pediatric infectious disease specialist of the Colombian Association of Infectious Diseases, says, ” Kissing on the lips is a focus transmitters of diseases.” Some of these are cytomegalovirus, viral diseases that are spread through saliva, to shake hands with another person and even sneeze in the forearm.
Mononucleosis
Mononucleosis: commonly known as the “kissing disease” belongs to the herpes family; this is passed through kissing, drinking from the same glass or bottle and sharing food.
Symptoms: Fever, swollen lymph nodes, nausea, vomiting, extreme fatigue and apathy.
Prevention: Discourage individuals from kissing your baby or child directly on the mouth, also try to discourage your child from sharing eating utensils with other children.
Nu cunosc doctorii citati, dar cred ca informatia e destul de reala.
Mi-a “placut” aia cu “ia-ti labele de pe ea”.Am bănuiala că vorbim de un copil tot de 2-3 ani… jesus…
Da, e un obicei fffffoooarte enervant și pentru oameni maturi, când ai colegi din FR de ex și vezi pe cineva pentru prima dată în viața ta și hop se repede omul să îți dea pupici de parcă vă cunoașteți de la grădiniță. :)) Și cel mai enervant e că li se pare ok, așa e obiceiul și așa e politicos pe la noi, e ca și cum ai zice bună ziua și nu pricep ce mare brânză e. Că obiceiurile mele sunt altele nu mai contează.
Mi se pare ca si la noi se inteteste moda asta… doar ca nu e cu 4 bisou, e cu doi. Hm.
Sa vezi ce soc cultural e cand treci de la 2 pupici romanesti la 1 pupic nemtesc si invers. De obicei confund lucrurile, dau sa-mi pup prietenii nemti de 2 ori si prietenii romani o data – total pe dos adica. Bineinteles de cele mai multe ori rezultatul e ca ajungi foarte aproape sa-i aplici persoanei, de multe ori necunoscute, un pupic pe buze. Nasol momentul, tre sa-mi scriu pe mana de acum: in romania 2, in germania 1.
Eu locuiesc in Elvetia, in partea franceza. Aici e cu trei pupici :)) si nici mie nu mi se pare placut sa ma pup cu oameni pe care nu-i cunosc si poate nici n-o sa ii mai vad vreodata. Mi-a luat mult timp sa ma obisnuiesc pt ca eu la inceput intindeam mana, ca la noi, cand faceam cunostinta cu cineva si oamenii ma priveau ciudat. Partea proasta e ca pt ei e un fel de jignire sa nu-i pupi si sa le intanzi mana..gen..daca nu ma pupa are ceva cu mine.. :)) iar mana o intainzi doar in relatii profesionale. Oricum, e f aiurea, cateodata nici acum nu stiu daca tre sa intind mana sau obrazul, pt ca nu stii cum apreciaza celalalt gradul de apropiere al relatiilor dintre voi. E..awkward!
Iar in privinta copiilor, nu-mi place deloc ca lumea asteapta pupici de la al meu. Dar e greu sa le explic. Mai ales fiecaruia in parte. De cele mai multe ori le spun doar ca eu nu vreau sa insist si ca trebuie sa faca cum vrea el. Dar pana si sotul meu, care e de aici, il bate la cap sa dea pupici tuturor cand plecam dintr-o vizita de exemplu. Si-mi bat gura degeaba cu toata lumea.
a mea anul trecut avea multi copii mai mari in grupa, care acum sunt deja in clasa 0, iar fetele, cel putin una sau unele deja pareau ca-s indragostite! Asa ca a inceput si ea sa-mi zica de Tiberiu, ca e frumos, ca e cuminte ca…ca… mi-a si tipat intr-o zi pe strada ca ea se casatoreste cu Tiberiu, cand tatal sau tocmai trecea cu el si fratele lui Tiberiu pe langa noi! M-am albit mai ceva ca o rochie de mireasa! Acum nu mai stie nimic de indragosteala si de Tiberiu! Am scapat si de fetita indragostita din grupa ei (care clar o influenta maxim) si de baiatul mult-dorit si de chinurile ca ,,tre’ sa-mi fac probleme din astea de pe acum, la naiba?” 🙂
Am si fata,pe lângă 2 baieti.
Cel mare,5 ani,are onprietena foarte buna,preferata lui,cu jumătate de an mai mare.De la 4 ani o tine de mână cand mergem la teatru împreună,din cand in când îmi aruncă cate ‘cand mă fac mare o pup pe … pe gura’ pentru ca i-am zis ca gestul asta este intre doi adulti care se îndrăgostesc.
Fetita momentan bate baieti,si mai mici dar si mai mari,e un fel de general de armata cu fusta.
Însă zilele trecute am gasit o postare pe un blog http://mihaivasilescublog.ro/2015/09/25/decaderea-unui-tata-de-fata/
Ce sa zic….no comment.
Funny! Mi-a placut articolul despre tatii de fete. Multumim pt. recomandare.
A mea s-a lasat pupata pe gura la 1 an jumate :)) Si cred ca l-a placut pe baietel.Iti dai seama cum o fi cand o sa si inteleaga tot ce fac?Cand chiar o sa fie cu luat de acasa si iesit in oras?
Nimeni nu trebuie sa pupe pe gura un bebe/copilas, nici macar parintii, nici macar in gluma!
Trebuia sa il iau pe baietel si sa il scutur bine, sa se trezeasca la realitate… Erau intr-un tunel si se jucau si el s-a aplecat sa o pupe. Eu am crezut ca ne mai destindem cu postul Ioanei, ca glumim. Cel putin eu asa am interpretat ce a scris ea.
E pe aici cineva cu o obsesie puternica sau de fapt o repulsie pentru pupatul pe gura. Nevermind!
Mda…cine stie ce pasiuni nesatisfacute are!:)))) eu sunt una din acele mame denaturate si nenorocite care isi pupa baiatul pe gura-de fapt el ma pupa asa, eu pe obraz, el imi tine capul si tuc pe buze; cel mare de abia ma lasa sa-l pup pe obraz,e mai nepupacios:) Si am desenat si toti peretii din bucatarie si m-am si casatorit la 6 ani cu baiatul care imi placea-iar “pe bune” abia la 30 asa ca sa ne ocupam mintea cu lucruri mai creative zic…
Buna, subiect tare, iuhuu, ce-mi plac astea de la prima ora asa…
Stati in pace, fiica-mea era la fel – prima “indragosteala” a fost cand avea ea vreo 2 ani si plecam la mare cu trenul. In compartimentul nostru un student frumooos de vreo 21 de ani si asta cum l-a vazut, tup in bratele lui, unde a petrecut tot drumul. Pe bune. El lucra cu copii ca voluntar, in ceva organizatie ca nu am fost foarte atenta, i-a tot povestit, cantat, spus poezii si asta se uita fix in ochii lui. Numai cand i-a fost somn am convins-o sa vina in bratele meu si ta-su a mustacit tot drumul. Noroc ca tanarul era si sportiv si vorbea si limba lui, ca altfel nu stiu ce-i facea.
In gradinita, s-a nimerit cu patul intre doi baieti: Laur si Alex si asa au ramas de la grupa mica la cea mare. Si faza era ca Alex o placea pe ea si era gramada pe ea tot timpul, ea il placea mai mult pe Laur. Era prietena cu amandoi si preferata mamicilor, dar Laur a ramas iubirea ei de la gradi. Si in grupa mare fiind, mi-a zis intr-o zi ca a pupat-o pe gura. Se jucau, erau echipa, au catigat si el a pupat-o. Si a fost asa firesc, incat noi n-am reactionat nicicum, ca nu stiam ce sa zicem (bine taica-su zice si acum ca bine ca nu il mai vede, ca l-ar bate…). Glumim desigur…Doar i-am explicat ca nu trebuie sa se pupe pe gura cu nimeni. Doar pe obraz. Cu cine vrea ea. Este inca pupacioasa.
La scoala, a inceput in forta, baietii nu stiau care sa ii intre in voie. I-am spus sa aibe, cat mai multi prieteni si baieti si fete si sa ii trateze la fel. Si este si acum foarte prietenoasa. Se apropie cu usurinta de oricine.
Iar la ora actuala (in clasa a 7-a), nu are ea timp de baieti (oricum sunt cam prosti baietii de varsta ei, zice) are de invatat, face dansuri (si unul dintre profesorii ei de dans i se pare cel mai frumos) si se distreaza cu toata lumea. Dar are cativa baieti inca cei mai buni prieteni.
Ale tineretii valuri… :))) Ceva similar i s-a intamplat si nepoatei mele, doar ca pupaciosul s-a trezit sa o pupe in mijlocul orei de germana de la gradinita. A fost un fel de spectacol cu public extins si nu prea avea cum sa nu ii povesteasca lui sister. Asta era acum vreo doi ani (adica la cei cinci ai ei). Pana in zilele noastre a avut si un iubit (altul decat pupaciosul anterior), de care ulterior s-a despartit unilateral, deoarece el i-a zis sa manance mai repede ca sa iasa la joaca. Saracul baiat nu a aflat inca de faptul ca ei s-au despartit, deoarece the drama queen nu a catadicsit sa il informeze :))
Al meu la 5 ani s-a “insurat”, cu “de buna voie…”, cu “sarut” si tot restul tacamului inclusiv cu bagaj facut de mireasa sa vina la el acasa… Offff, au fost amuzanti, iar fiu-meu, pragmatic mi-a spus a doua zi:”hai mai mami, a fost doar un joc de copii”. Distractiv este ca “mireasa” face tam-tam ca ea vrea la “sotul” ei. Au trecut deja vreo 4 saptamani si ea tot sufera.
Distractiv cu ghilimele
mda. Carla, patru ani jumate, il iubeste pe Patrick, cinci ani.
“Mami, dar Patrick te-a pupat vreodata?”
“Nu”
“Si ce ai face daca ar vrea sa te pupe?”
“L-as strrrrange in brate”
…….
Hard times are to come.
Pentru ei este ceva inocent și probabil că de aceea nici nu simt că ar fi ceva de povestit sau ceva ieșit din comun. Nu mi se pare deloc potrivit ca noi să le dăm alte conotații acestor gesturi. Ei copiază ce văd în jur dar noi suntem cei care le dăm (sau le cerem) explicații pe care ei nu cred că le înțeleg. Nu îmi place deloc când cineva le întreabă pe ale mele: Și? Îți place de vreun băiat? Ba chiar mă enervează când se insinuează că ar TREBUI să le placă. Sigur că mi-au spus adesea să le place mai mult de Vasilică decât de Tilică dar nu am dat acestor confesiuni sensul pe care il voi da atunci când vor fi adolescente și nici nu am insinuat că ar fi vorba de mai mult decât este.
Uneori pare amuzant pentru noi, e drept 🙂
Multumesc Andreea. Daca nu postai asta as fi ramas cu impresia ca lumea toata e in plina epidemie de panica-exagerata-spre-istericale. Fiindca s-au pupat niste copii de 3 ani. Zau asa …
Cica fiecare priveste lumea prin prisma propriei sale perversitati (as completa cu “limitari”, “inhibitii”, ca poate nu-i clar ce-a vrut sa zica inteleptul).
cel mic, al meu, din prima zi pupa o fetita intr-un colt al grupei..si acum la grupa mijlocie m-a si anuntat ca se casatoreste!
eu nu am probleme din astea: fiica mea a declarat ca ei nu ii plac baietii, ci fetele.
Dar mama prietenei ei cele mai bune e amuzata la maxim: blondina lor cucereste pe toti baietii.
Asta chia e amuzanta. Sotul meu este cam homofob, recunosc. Cunoaste si repecta persoane bisexuale sau gay, dar din pricina educatiei primite, are inca limitele lui.
Fiica noastra -aproape 18, stie asta si ii spune mereu ca nu ii plac baietii ci fetele. Eu o suspectez ca s-ar putea sa fie bisexuala si facem mereu tot felul de glume la adresa sotului. Eu una i-am spus ca la varsta ei nu ma intereseaza decat sa aiba o igiena impecabila, sa fie actul consimtit si sa se protejeze. Are incredere in mine si vorbim tot felul de prostii, totusi cand pleace cu gasca si o intreb daca si-au cumparat prezervative imi zice ca sunt o mama denaturata…
Eu imi amintesc de prima data cand m-am “indragostit”. Aveam ~3 ani, il chema Cosmin si urma sa ne casatorim cand “cresteam mari”. Si fac si eu parte din generatia copiilor cu cheia la gat, deci nu e nimic nou sub soare. Nu mi-a afectat cu nimic viata, a fost doar o etapa inocenta si-mi amintesc de ea razand. Nu zic, urmariti cum evolueaza lucrurile cu copiii vostri, dar nu va panicati fara motiv 😉
… Eu aveam vreo 4 ani jumate si il chema Mircea… Si, ca sa vezi, nici eu n-am ramas cu sechele (si am aproape 30 de ani). :))))
Fraților, a mea are 1 an, de câteva zile merge la creșa, imbratiseaza in fiecare zi minim un copil, ii mângâie (pe brat, pe spate), iar intr-una din zile s-a pupat cu O FATA pe gura… Ce sa mai zic? La fel, încerc sa nu dau importantă, habar nu are ea momentan cum e cu pupatul pe gura. Alta data a pupat o alta fetița pe umăr, pe haine. Totuși, i-am zis ca pe gura se pupa doar oamenii mari care au o relație, de exemplu mama si tata. E drept, pe noi ne vede ca ne pupam destul de des. ☺️
Buna, am citit in alte postari de la tine despre refluxul care l-a avut fetita ta, la noi nu merge nexium, nu mai mananca, ai scris despre ranidil sirop(ranitidina sirop), poti sa imi spui de unde ai luat, am intrebat si medicii si la farmacie si au zis ca nu au auzit. Te rog sa imi dai un raspuns pe cornel.bagrii@yahoo.com. multumesc frumos.
Buna, ni l-a adus cineva din Italia, poti incerca pe Olx sau Okazii, sint oameni care aduc de acolo siropuri sigilate.
cauta si pe siteul farma expres, aduc medicamente din germania
Imi povestea cumnata mea ca a fost s-o ia pe nepoțica ei de la gradi (fara surorii care atunci avea vreo 4 anisori), si privind peste gard in curtea unde se jucau toti copilasii, o vede pe nepoțica pusa…capra, de un baietel :/. A strigat-o socata si-atunci baietelul a luat-o la fuga. Alta data a gasit -o cand statea cracanata in fata verisorului mai mic si isi dadea chiloteii intr-o parte aratandu-i ce are ea acolo :)). Toate astea s-au intamplat in Italia. Suna funny dar parintii au fost si inca sunt uneori foarte ingrijorati. Al meu Ed e foarte pupacios si nu se fereste. Chiar aseara a pupat-o pe gurita pe fetita prietenilor nostrii :). De fata cu noi.
@ Federova, in exemplele scrise de tine, cred ca parintii sunt de vina.
Parintii ar fi trebuit sa ii fi explicat fetitei lor ca partile intime nu trebuie atinse, expuse in public. Spus firesc, fara amenintari, oripilari s.a.m.d. Copiii sunt curiosi si influentabili. Daca o fetita sau un baietel popular le arata ca “da, asa se face”, vor face si ei la fel…
Multi parinti nu isi dau seama ca in colectivitate comportamentul copiilor se schimba. Este nevoie de foarte mult tact, de rabdare si pana la urma sinceritate cu propria persoana…ca sa faci ceea ce trebuie pt. copilul tau. Nu le irositi copilaria de dragul unei maturizari precoce.
Ba, sincer, nu suna funny deloc…La 4 ani?!
Eu ştiu situaţii în care lucrurile astea se întâmplau între frate şi soră (fetiţa îşi dădea chiloţii jos în faţa fratelui – nu ştiu amănunte,dacă îi cerea el sau fetiţa o făcea din proprie iniţiativă). Şi ştiau că nu trebuie să le spuna părinţilor despre asta.
Al meu (2 ani) e un pupacios si un tandru. Daca ii place de un copil il imbratiseaza si il pupa. Egal fetita sau baietel. Si pupa unde nimereste. O face pentru ca si noi il pupacim si il imbratisam des. Nu mi se pare nimic deplasat sau lipsit de inocenta. Din contra…
Exemplul acesta nu are legatura cu anumite gesturi oarecum nepotrivite adoptate de copiii mai mari.
Am citit majoritatea comentariilor de aici si vad cum ati reusit sa transformati o poveste candida si ingénue de copii in o treaba urata,cu implicatii sexuale.Mi se pare ca cele care au postat si au spus ca sunt educatoare ar trebui sa isi vada de treaba si sa aiba grija de copii, nu sa judece parintii care isi pupa sau nu isi pupa copiii la plecarea de la gradinita. Iar exemplarele care se contreaza pe aici cu sfaturi pt.mamicile de baieti sa isi vada de treaba si sa isi tina fetitele inchise in bolul de sticla,fara sa le ofere afectiune si oferindu-le doar un mare NUpe tava. Daca nu ati inteles deja, eu sunt o mamica a unei minuni de 2 ani si 2 luni si imi place sa il smotocesc cu pupici pe unde prind si sa il imbratisez si sa ii spun ca il iubesc toata ziua. Mi se pare normal sa interactionezi fizic cu copilul tau, conotatiile sexuale si deviante sunt la adulti, in nici un caz la copii cu varste asa de fragede.
Vad ca toata lumea a dus discutia intr-o anumita parte, in timp ce eu mam gandit la cu totul altceva.
Nu stiu exact cum sa formulez ca sa nu sune aiurea, dar mie mi s-a parut ca asta a fost un moment atat de dragut si de personal al EI, incat poate n-ar fi trebuit impartasit cu toata lumea de pe blog. Oricat de mult imi place sa citesc despre voi si despre peripetiile voastre, stiind cat de mult aperi tu intimitatea voastra, am ramas putin surprinsa de postul asta.
Poate ca vad eu in el mai mult decat ceea ce e de fapt, dar ma pun in locul ei, cea de peste cativa ani, cand va avea acces la internet si la blogul tau si nu mi-ar placea sa vad cum mama a povestit tot felul de chestii despre mine in vazul lumii. Chiar daca chestiile respective sunt normale pt varsta aceea (pupaturi, mancat muci 🙂 )
Cred ca, cu cat cresc mai mult, cu atat scad posibilitatile de a scrie despre ei fara a le leza intimitatea.
mama a povestit tuturor vecinilor si tuturor rudelor ani de-a randul ca la gradinita am avut o iubita pe care o chema Cristina si pe care cica o pupam cu foc toata ziua buna ziua. eu bineinteles nu imi amintesc nimic, doar stiu ca la gradinita am avut o “iubita” pe care o chema Cristina.
impactul acestui lucru asupra vietii mele a fost egal cu zero (in afara de faptul ca pot sa scriu acum despre asta aici)
cred ca Sof va intelege, sunt optimist.
Sunt manifestari inocente, sunt si manifestari mai putin inocente. Generatiile nu trebuie comparate pentru ca se perinda in vremuri diferite…in imprejurari diferite.
Ca mama, nu mi-ar placea sa aflu ca al meu copil vorbeste urat, ca are un comportament agresiv sau ca se pupa pe buze cu un alt copil, dar as vrea sa stiu ca sa fac ceva in sensul asta. Ma gandesc ca a vazut lucrurile astea undeva si trebuie sa ii explic ce e bine si ce e rau. E datoria mea pana la urma. Stii, de fapt, ce mi se pare ciudat?! Nu ii incurajam pe copii sa imparta, sa fie sociabili, sa-l accepte pe celalalt, dar ne simtim flatati cand aflam ca fac cuceriri inca de la gradi. Care e logica?!
Povestea prezentata mai sus este una frumoasa, nevinovata. Eu insa am vrut sa scot la iveala ca mai sunt si lucruri care nu ar trebui sa se intample si ca uneori s-a discutat cu parintii in cauza si s-a apelat la psiholog ca sa se remedieze o situatie. E mai usor sa previi, decat sa combati.
Ei sunt mult mai expusi fata de cum eram noi la vremea aceea, au un limbaj mai dezvoltat, sunt mai indrazneti, au curiozitati si stimuli diferiti. Eu pledez pt. copilaria asa cum o stiu eu…fara maturizare precoce.
eu nu zic nu, dar sa stii ca la varsta de 6 ani ma duceam acasa la o colega de gradi care imi era si vecina de palier si care avea o sora mai mare (parintii nostri erau prieteni).
acolo ne jucam tot felul de jocuri mai mult sau mai putin inocente – eu si cele 2 fete.
unul din aceste jocuri presupunea ca eu ma bagam sub plapuma impreuna cu colega mea de gradi si ne pupam si ne gadilam.
imi amintesc bine chestia asta pentru ca o data plapuma sub care ne pupam noi a alunecat de pe pat fix pe resoul pe care isi prajea ceva sora mai mare, ocazie cu care a luat foc.
era sa dam foc si la casa. eu am fugit la mine acasa si le-am lasat acolo pe ele.
cred ca putem sa presupunem linistiti ca copii au fost tot timpul expusi la sex inca de la cele mai mici varste.
acu’ ce-i drept exista pornache pe internet, dar pe vremea noastra rugai o vecina sa-ti arate puta si problema era rezolvata.
primele reviste porno le-am vazut imediat dupa revolutie, eram in clasa a patra sau a cincea, a adus un coleg la scoala.
plus ca citeam pornache din revista infractorul, tot la scoala in clasa, tot imediat dupa revolutie.
repet: in ceea ce priveste sexul, acum e un pic mai simplu, dar dat fiind ca intotdeauna sexul a fost extrem de interesant, intotdeauna s-au gasit metode sa fii expus la sex, chiar si pe vremea comunistilor.
Se numea Infractoarea 🙂 La mijlocul revistei era o tipa dezbracata care poza sacsi. .. Mi-o aduc aminte revista, o cumpara taica-meu si o frunzaream si eu cand nu ma vedea nimeni
Stiu cum e, si ai mei mai povesteau prietenilor, rudelor tot felul de chestii pe care le faceam si le spuneam, dar macar n-au facut un afis pe care sa-l puna la panou in centrul orasului ca sa-l citeasca toata lumea care trece pe acolo.
Na, e treaba voastra, voi stiti cat si cum expuneti vietile copiilor. Mie doar mi s-a parut un pic prea mult, chiar daca foarte dragut in acelasi timp.
Monica, nu intelege gresit. Nu toate femeile procedeaza astfel, imi cer scuze ca nu am specificat de la inceput. Spun doar ca trebuie sa fim atenti la propriul comportament pt. ca ei imita, fara sa-si dea seama. Nu e nimic rau sa-ti dragalesti copilul, dar cred ca nu e potrivit sa-ti arati afectiunea intr-o astfel de maniera. Nu e nimic rau sa-ti iei dimineata ramas-bun de la copil, dar nu e ok sa faci tot posibilul sa-l faci sa planga dupa tine ore in sir. Educatoarea nu are in grija un singur copil, are aprox. 30. Din respect pt. doamne ar trebui sa intelegeti acest aspect. Ma uimeste faptul ca multe persoane au luat totul ca pe o ofensa, dar nimeni nu a retinut faptul ca inocenta trebuie pretuita, ca acum e vremea jocurilor, a povestilor. Eu sunt de partea copiilor. Ei trebuie sa creasca intr-un mediu sanatos si sa invete ca lucrurile se fac la timpul lor, sa invete chiar si de la cativa anisori ca exista o limita in toate. Din pacate, exemplele pe care le-au dat anumite persoane sunt reale, ca ne place…ca nu ne place! REGRET ca nu m-am exprimat mai elegant, la momentul acela am rabufnit…pt. ca a fost o experienta neplacuta pt. mine ca simplu spectator.
Pana la urma, repet…fiecare face tot ce crede ca e mai bine pentru copilul sau. Parintele nu i-ar face rau la modul constient, sunt sigura de asta. Sunt niste chestii care fie nu se vad din afara, fie nu sunt acceptate…dar se intampla!
Doamna Laura C, ce ziceti, o mama de baiat are voie sa-si alapteze puiul? Stiti, alaptarea presupune contact fizic, ba unul chiar intim…adica o sa vedeti o femeie care are sanul in gura unui prunc. Nu stiu, intreb, daca tot ziceti ca “a fost o experienta neplacuta pt. mine ca simplu spectator” atunci cand ati vazut o mama ce-si pupa copilul pe buze…Ca noh, imi imaginez ca femeia nu o fi facut vreun french kiss cu baietelul ei. Ce sa mai zic de lipsa de respect pe care o poate arata unei Doamne (cred ca de fapt era Tovarasa) educatoare, un parinte ce-si imbratiseaza sau saruta copilul lasat la gradi…
Ziceti ca ati avut calitatea de cadru didactic? Trist.
Nu stiu daca ati scris si in calitatea de mama sau doar in calitate de ….educatoare obosita si iritata de parintii prea iubareti cu proprii copii.
1. Mi-am cerut scuze public pentru limbajul folosit in acel comentariu, a fost o rabufnire de-a mea. S-a intamplat pt. ca am asistat de nenumarate ori la astfel de scene. Imi pare rau ca fiecare a inteles ce a vrut si s-a pierdut din vedere esentialul, esential cu care sunteti de acord ca mame, sunt sigura de asta.
2. Sunt perfect de acord cu alaptarea, n-au nici cea mai mica legatura cele doua aspecte. Chiar vorbesc cu prietenele mele despre asta si insist sa nu ne speriem ori sa ne dam batute.
3. Nu am exagerat cu nimic cand am spus ca se intampla lucruri care nu-s ok. E normal sa-ti arati afectiunea, dar nu e normal sa iti saruti copilul pe buze ca si cum ar fi un adult. Eu am fost revoltata pe mamele care nu se bucurau ca acei copii, in sfarsit se adaptasera si ca nu mai plangeau in nestire ore in sir dupa plecarea lor… Cand ii vedeau ca zburda spre ceilalti ii intorceau la propriu din drum si pana nu ii faceau sa planga nu se lasau. Si aveam cateva mame de genul acesta, nu una sau doua. Repet, daca nu procedati astfel sau daca nu ati auzit cazuri de genu’ nu inseamna ca nu se intampla.
4. Nu sunt asa de obosita, stati linistita. Daca ati fi citit cu atentie toate comentariile mele si nu doar franturi, sunt sigura ca mi-ati fi dat dreptate, nicidecum nu m-ati fi jignit.
5. Aveti un pic de respect pt. doamnele educatoare. Daca parintilor le este greu cu un copil, doi, trei in sanul propriei familiei, imaginati-va cat de greu este sa manageriezi o clasa cu 30 de copii. Cat e de greu sa opresti din plans 5 copii care, de multe ori, ii determina si pe altii sa planga! Nu e mai frumos ca doamnele sa-si urmeze programul zilei, sa inceapa cu rutina de dimineata, sa le relateze o poveste, sa ii implice in niste activitati educative?!
6. Am lucrat si cu doamne in varsta si sa stiti ca sunt, de multe ori, mai daruite decat persoanele tinere. Au mai multa experienta si mai mult tact, spun asta eu care-s din noua generatie, da?! Imi pare rau ca nu exista respect pentru oamenii care chiar stiu ce fac si care chiar pun pret pe educatie.
7. Nu mi-ar placea sa aflu ca al meu copil a fost sarutat pe gura de nimeni sau deranjat in alte feluri. I-as explica ca nu e un gest potrivit pentru un copil.
8. REPET a mia oara…pana la urma, fiecare face ce crede ca e mai bine pt.copil, dar fara sa ingradeasca libertatea celuilalt. Asa si adultii se bucura de libertate, dar fara sa-l afecteze pe celaltalt, nu?!
Draga Doamna Mama de Baiat,
Nu va ma pupati baiatul pe gura, deloc, pt binele lui. Va trebui sa invatati sa va abtineti. Cred ca sotul dvs ar fi mai mult ca bucuros daca v-ati folosi gura pt saruturi cu el.
Little Manhattan e un film dragut si tematic..pentru discutia de aici 🙂
Eu cred ca opiniile fiecaruia trebuie respectate, si ale parintilor si ale copiilor. Dupa parerea mea copiii ar trebui sa fie invatati sa ceara permisiunea, inainte de saruta un alt copil. Sunt fetite sau baieti carora le place sa fie pupati de alti copii si sunt fetite/baieti care se supara si incep sa planga. Copiii sunt diferiti, ca si adulti de altfel, nimanui nu i-ar placea sa fie sarutat prin surprindere de cineva care nu-i place. De asemenea copiii ar trebui invatati ca atunci cand sufera de o boala contagioasa nu pot saruta pe altcineva. Tot asa, trebuie tinut cont si de parerea parintilor. Daca parintele nu doreste ca propriul copil sa fie pupat de un altul, end of discussion. Cateva reguli simple, in rest majoritatea parintilor trateaza cu umor astfel de intamplari.
🙂 si cand te gandesti ca e abia inceputul…
Imi aduc aminte ca acum, desi au trecut treijdeani, cum mergeam acasa de la gradinita insotita de un baietel din alta grupa ,Andrei. Ma prinsesem eu ca ma place daca merge cu mine chiar daca nu imparteam aceeasi grupa iar bucata de drum comuna era destul de scurta. Dar practicam tactica niznaiului, ma faceam ca nu pricep, desi in sinea mea eram flatata de atentia lui. Cred ca mergeam impreuna de vreo luna, doua cand, pe drum, tam nesam a dat sa ma pupe. Nu am stat, eram pudica si cu principii solide de pe atunci. Nici el nu a insistat. Nu, nu m-am suparat pe el, dar l-am intrebat serioasa unde sta. Mi-a aratat blocul,il stiam, dar acum voiam si amanunte, l-am intrebat si etajul, cum arata usa lui. Imi era f clar ca atunci cand voi fi mare ma voi marita cu el, deci sa stiu unde sa-l caut…:-)
p.s si acum stiu care-i blocul lui Andrei.
Referitor la pupatul pe gura: desi as pupa-o si in fund de drag, n-o fac din motive de igiena, am des chestii nasoale pe buze, deci ma rezum la obraji, gat, subtioara etc.
Si cu Taxu pupicii publici sunt tot asa, pe obraji, e doar o chestie ce tine de firile noastre, ne pastram senzualitatile pentru intimitate.
Dar uite ca Nuca ma pupa ea pe mine pe gura, fara sa fi vazut la noi, fara sa o incurajez eu… ma ia fortat de cap si isi baga boticul ala umed pe gura mea, uneori baga si limba, si io râd si nechez si incerc sa scap, dar cum sa fug de dragostea ei? Mor de râs si de drag si o las sa ma mozoleasca cum vrea ea, doar ii explic atunci cand sunt bolnava si intelege, imi face mâi mâi pe langa bobo si mereu intreaba “gata, mai esti bolnava, pot sa te pup pe gura?”
Deci vezi tu, Laura C, nu cred ca pupicii pe gura sunt neaparat invatati de undeva, asa ii vin ei.
Exact asta voiam si eu sa scriu. Si al meu baiat a strans in brate si a pupat o vecina de aceeasi varsta cu el( 1 an jumate!!) pe gura pt ca asa i-a venit lui pur si simplu. Noi nu l-am pupat NICIODATA pe gurita pt ca nici mie nu imi place gestul asta. Nici noi parintii nu facem expozitie de saruturi pe gura in fata lui. Habar n-am de unde i-a venit, dar uite ca asta demonstreaza ca nu tot ce fac copiii este reprodus si invatat…. Mno…!!!
cate persoane cu probleme pe aici :)))
e foarte dragut episodul <3
al meu copil (5ani acum) s-a pupat de-a lungul timpului, de la 4 luni, cand a mers la cresa, si cu fete, si cu baieti, si pe gura, si pe ne-gura si pare sa fie chiar ok
chiar ieri cand l-am luat de la after mi-a zis invatatoarea ca l-a fugarit o fata sa-l pupe, el nu a vrut si pt ca nu putea scapa de ea, a venit si i-a spus, ea a vb cu fata, si concluzia ei a fost: I like that he has very clear boundaries
🙂 deci na
acum sa vedem cand s-o intoarce roata si fugareste el fetele sa le pupe…