Later edit: Vă mulțumesc tuturor pentru participare, muulte povești frumoase ați scris. Aveți mai jos lista celor 10 cîștigători aleși de Random.org, în curs de acutalizare pe măsură ce îi validez.
Simona Zaharia
Elida Daniciuc
Bianca Georgescu
Alexandra Radu
Rodica Ștefan
Roxana Radu
Ioana Mihai
Elena Găgean
Alina Ștefan
Căutam încă de anul trecut o cremă de față pe care să o folosim iarna cînd stăm mult pe-afară și simți că-ți crapă fața de frig, vînt, viscol, fulgi. Nu m-aș fi gîndit că ea va veni din Bulgaria și va costa doar 9 lei! 🙂
Dar s-o iau cu începutul.
Nu întotdeauna cele mai bune produse sînt și cele mai scumpe. Un ambalaj rafinat și strălucitor nu e întotdeauna garanția calității, uneori cele mai bune produse au ambalaje simple și discrete. Multe dintre lucrurile din frigiderul nostru sînt branduri proprii ale unor magazine, de exemplu, pe care le-am încercat din curiozitate, după ce le-am verificat atent ingredientele. Ne-au plăcut, așa că am devenit clienți fideli, pentru că prețul e mai mic, iar calitatea e bună. Multe dintre lucrurile pe care le folosesc pentru copii au prețuri mici, deși sînt de calitate și au ingrediente sigure. Prejudecata că ce e scump e neapărat bun, iar ce e ieftin nu e, este nedreaptă și neadevărată în multe cazuri.
Un brand cinstit de produse pentru copii este Bebble, originar din Bulgaria. Ei fac produse pentru cei mici de mai bine de 50 de ani, sînt foarte populari în Bulgaria, au experimentat și testat diverse variante, formule și ingrediente și au ajuns la o formulă apreciată de consumatori. Bebble produce cremă pentru scutec, șampon și gel de duș, săpun, lapte și ulei pentru corp, cremă de față și o cremă pentru vreme rea, care e super faină! Produsele sînt pe bază de extracte din plante și/sau uleiuri naturale.
Produsele Bebble se găsesc în farmacii și online. Crema de scutec de 75 de ml, de exemplu, costă la Bebe Tei 13 lei. Gelul de baie la 400 de ml este 14 lei. Noi le folosim de mai bine de o lună, nu am avut nici o problemă, nici eu, nici copiii. Ambalajul este discret, conține informațiile necesare, produsele sînt ușor de manevrat, închis, deschis, depozitat. Gelul de duș este delicat, cu miros discret, nu face prea multă spumă, e ușor de clătit, lasă pielea moale și copilul bucuros. Crema de scutec rezolvă rapid roșeața și iritațiile minore, a doua zi după applicare pielea pufosului meu a fost din nou perfectă.
Preferata mea dintre produsele Bebble este crema de vreme rea. Conține ceară de albine, care practic creează o barieră fizică pe moaca celui mic împotriva frigului și a vîntului tăios de iarnă. Crema mai conține Vitamina E, ulei de cocos, foarte hrănitor pentru piele, pantenol (care menține pielea hidratată) și alantoină, compus derivat din extractul de tătăneasă, cu proprietăți calmante, care lasă pielea moale. Crema pentru vreme rea costă 9 lei. Am folosit-o de cîteva ori, și eu și copiii, cînd am ieșit la plimbare pe vreme rece (5-6 grade, o dată și bătea vîntul destul de tare). Am aplicat crema pe nas și obraji în strat subțire și am ieșit cu entuziasm în toamna rece. Ne-am întors după o oră fără obișnuita roșeață și uscăciune pe obraji, ceea ce a fost o premieră pentru noi!
Cînd mai mergeți la cumpărături, luați de pe raft și un produs Bebble, dați-i o șansă. Eu cred că or să vă placă. Își fac treaba foarte bine!
Și pentru că vreau mult să le testați, pun la bătaie zece seturi de produse Bebble. Spuneți-mi în comentarii ce amintiri din copilărie legate de cosmetice aveți. Poate vreun săpun cu miros de leșie, fiert de bunica în ceaun? Crema cu miros de trandafiri a mamei, cu care vă dădea pe corp după baie? Crema cu gălbenele a bunicului, care făcea minuni cînd plesnea pielea de la prea multă joacă în zăpadă? Concursul începe acum și se termină peste fix o săptămînă.
Sursa foto preview: produse pentru bebeluși via Shutterstock.com
Inchid ochii si inca simt mirosul laptelui Doina care statea la loc de cinste la oglinda din camera mamei mele. Era folosit pe post de demachiant, crema de fata, crema de maini si multe altele.
Si eu aveam aceeasi nostalgie,. Pana mi-am aruncat ochii pe ingrediente. In concluzie, o mizerie de produs!
Stai un pic, la 5-6 grade plus și un pic de vânt este frig?!
Păi eu am facut multe ierni groaznice în anii 80 la 6 grade plus in apartment, e adevărat că nu bătea vântul. Mă invelea mama cu pături și apoi cu niște covoare de nu puteam să mă răsucesc deloc.
Am facut si eu ierni din alea, dar nu stiu cum se face ca atunci nu-mi era frig nici la 10 grade in casa nici la minus 15 afara, acum la 5 cu plus ma sufoc de cat tremur. O fi batranetea…
Care bătrânețe? că am stabilit irevocabil ca ai 26 de veri pe rit nou.
Am văzut niște poze facute de un tip intr-un orășel din Rusia foarte aproape de Cercul Polar, pe la minus 58 de grade. M-am congelat instantaneu.
Un sampon de urzică. Imi placea foarte mult mirosul lui.
Îți zic o amintire pe cinste. Mă jucam cu deodorantul mătușii mele, in sensul că aprindeam o brichetă, îi reglam flacăra la maximum, și apoi cu duza tubului la ceva distanță declanșam iadul. Mare noroc am avut că nu am dat foc la casă sau nu m-am ars pe mâini. Imi aduc aminte sunetul acela șuierat, rău, energic și cred ca joaca cu pericolul mă atrăgea la acest experiment extrem.
Mătușa s-a prins că eu îi consumam raritatea de deodorant însă nu înțelegea de ce nu miroase in casă… A aflat târziu cu ce mă ocupam eu de fapt, copilul cuminte al cartierului.
Recunoaste, tu de fapt voiai sa te incalzesti!
Crema mentolata in cutie rosie, mica, a lui bunica-mea 🙂
Eu imi amintesc de resturile de sapun Lux pe care le pastram in dulap, printre haine pentru a le „parfuma”, dar si pentru ca imi era mila sa arunc bunatate de sapun..
Crema minune chinezeasca mi-o amintesc cel mai bine. Daca inchid ochii si acum simt usturimea ei, avea asa un miros intepator care persista….. mult.O lua bunicul de la targ, nu-mi amintesc exact la ce o folosea, dar stiu ca era o cutiuta mica cat o moneda de 50 de bani, rosie, si ca „era buna la toate, pentru orice” asa cum zicea mamaia, dar fara a numi exact un „orice”.
Crema chinezeasca se gaseste inca in farmacii si magazinele chinezesti. Costa undeva la 1 leu cutia, eu inca o folosesc la durerea de cap.
Imi aduc aminte, cu drag, de strugurelul acela in cutie rotunda.
Eu am avut parfumul meu pe la 12 ani. Era cu miros de portocala, intr-o sticluta in forma de jumatate de portocala si il foloseam doar la ocazii…la petreceri, aniversari, evenimente speciale. Eram tare mandra cand il foloseam si mirosea discret dar duios.
Samponul de urzica l-am urat intotdeauna, pentru ca uram urzicile. Nu intelegeam nici cum cineva poate sa manance o planta care provoaca atata durere 🙂
Noi am descoperit la sarbi o crema de fund misto de tot. Dr. Pavlovic (Pavlovici se citeste, pentru cei care nu au crescut uitandu-se la TV la sarbi :)). Se face la ei de vreo 70 de ani. A aflat sotu’ de la un client de-al lui, care are copil mai mare decat a noastra cu cateva luni. Am mers pana peste granita (ca-i aproape) si ne-am luat cateva cutii. Ca si calitate e similara cu Bepanthene si costa de vreo 3 ori mai putin.
Imi amintesc de crema chinezeasca la cutiuta mica,mica si roșie,cu miros înțepător si care era considerată ca face minuni, pe care o aveau bunicii.
Pentru mine , amintirea cea mai vie a cosmeticelor din copilărie este uleiul esenta de brad pe care mama il punea uneori in apa de baie. Neavând în acele vremuri spuma de baie si toate produsele de acum, pentru mine era rasfatul suprem :). Atat de mult incat dupa baie o rugam pe mama sa imi lase prosopul umed întins langa pat sa ii mai simt mirosul…. Si acum imi place acest parfum, uleiul esential de pin seamănă cu parfumul copilariei.
Îmi aduc aminte de săpunul Duru care-l punea mama în dulap între haine să miroasă frumos și în același timp și de colonia tatei care o folosea pe post de after shave în care mai adaugă și alcool medicinal pentru dezinfecție 😉
Nu doresc sa particip la concurs, deoarece nu mi-ar folosi produsele, in cazul in care as fi aleasa castigatoare, dar am sa las un comentariu la intrebare, pentru ca imi face placere :
Din copilarie, cel mai bine imi aduc aminte de spray-ul Impulse al bunicii. Dadea peste tot cu el : prin casa, pe haine, pe corp.
Siiii parfumul ei de la Nina Ricci. Nu este o femeie bogata, punea bani deoparte si isi cumpara un parfum din acela la 3 ani si se dadea numai la ocazii si in weekend dupa ce isi facea „toaleta generala” (baie, unghii, spalat la cap).
Acum nu mai gasim deloc parfumul ala, m-am dus cu ea prin parfumerii sa il mai gasim, dar nu am mai recunoscut niciuna mirosul.
Dar acum o rasfat eu cu alte parfumuri. Le iubeste si in sfarsit are posibilitatea sa se dea zilnic, avand in vedere ca la 6 luni primeste unul nou.
Desi, mi-a marturisit ca parca aprecia mai mult cand astepta o saptamana sau vreo sarbatoare ca se se dea cu parfum. Ii dadea o senzatie speciala.Dar sa o citez : „Acu’ , oricum sunt baba, asadar orice zi in care apuc sa ma trezesc e speciala, asa ca ma dau!”.
Si ca sa inchei cu o nota comica : am o bunica extrem de rasfatata. Se simte atat de bine ca are parfum de firma, incat, atunci cand ii cumpar, vrea doar de la branduri stiute de ea , „Ca alea sunt alea bunele!!”. Ce conteaza ca am testat cu ea un parfum Elie Saab, care miroase frumos? Ea nu a auzit niciodata de Elie Saab , maica , si mi-a zis sa ii caut unul cu miros asemanator de la „alea bunele”, ca ea stie de numa’ de Chanel , Ninna Ricci si Dior. Atat. Si cu alea se da. Ei na! :))
Sprayurile de la Farmec. de ziua mea primeam un spray farmec16 de la o matusa, pe care il foloseam cand mergeam la Biserica , dar asa discret sa nu sufere cei din jur.
Imi amintesc de bunica mea care a confundat sprayul de muste cu sprayul Mozaic si a dat prin toata casa cu el. Ne-am sufocat toti cateva zile pana a iesit mirosul.
Si mai era Impulsul, am vrut sa-i improspatez aerul din camera fratelui meu si am dat cu el, desigur mi-am luat-o :p
O sa imi amintesc intotdeauna de crema chinezeasca din cutiuta rosie pe care o folosea (si inca o foloseste) tata pentru dureri de cap si eu imi mai puneam deasupra buzei ca imi desfunde nasul. Tot pentru desfundat nasul foloseam batonul mentolat, pe care am fost placut surprinsa sa il gasesc in Auchan.
Imi placea la nebunie parfumul cu care ma dadeam la matusa mea (sticluta verde cu nume frantuzesc, imi scapa acum numele, dar stiu ca inca se mai gaseste si e super ieftin). Imi placea la nebunie acel parfum, cu toate astea, nu mi l-am cumparat, am preferat sa raman cu amintirea de atunci.
un ruj de-al mamei mele vechi de vreo 10 ani :)))mirosea f ciudat sau piatra acra a bunicului cu care se dadea dupa barbierit cand se taia; (cred ca era actuala piatra de alaun 😀 )
Din copilarie? Parca ieri a fost.
Imi amintesc cum ma dadeam pe ascuns cu spray-urile surori mele mai mari, cand nu era ea acasa. Imi amintesc samponul de urzica, si mirosul sapunului de casa cu care spala mama hainele.
Mie mi-a ramas la suflet sapunul Cadum. Era un sapun cu un bebelus foarte dragut pe cutie si mirosea extraordinar. Aaaaa, si cosuletele facute pe un sapun cu bolduri si fir de rafie colorata impletita pe bolduri, care de dadeau cadou de 1 si 8 martie.
Laptele Doina va ramane mereu in amintirile mele! Mama il folosea ca demachiant, lotiune de corp, crema de fata, strugurel de buze, etc.
Uau, ce provocare! Prima amintire care mi-a venit instant in minte cand am citit provocarea ta a fost minunatul si inconfundabilul SAMPON DE URZICA care costa putiiiiiiin :)))))))))) Vara fiind, mama ne cumpara din ala ca sa ne dusuim toata ziua buna ziua in butoaiele cu apa :)))
In mintea mea creata, m-am gandit sa fac baloane de sapun… Am pus intr-un pahar cu apa vreo 2 linguri de sampun (pe masurate, doar imi faceam propria „formula”) si restul apa. Foloseam pentru baloane o carton de la blocul de desen, rulat bine.
Numai ca, imi incantarea mea de moment, dupa ce am amestecat „formula”, am vrut sa bulbucesc apa cu sampon, insa in loc sa suflu in pahar, am luat o gura buuuuna!
Toata lumea radea de mine si eu nu stiam cum sa mai scap de gustul de sampon!
:))))
Eu îmi amintesc ca bunică mea avea un borcănel cu ‘vaselină de tractor’. Nu știu exact ce era, dar era bună la toate 🙂
Mirosul apei de ploaie si a sapunului de casa cu care bunica ma spala pe cap in fiecare duminica. Apa era stransa in galeti si butoaie la fiecare ploaie, curgea la streasinile casei si aducea atata bucurie si speranta. Iar sapunul de casa, cu miros de grasime de porc si lesasie, era mirosul de curat si mirosul de duminica pe care si acum il simt in nari de fiecare data cand ploua. Era parfumul universal al tuturor copiilor de pe ulita si mirosul puritatii din zilele de sarbatoare. Iar pentru buzele crapate de ger, iarna dupa sanius, mirosul de grasime de oaie atat de hidratant. Acelasi miros l-am descoperit anul acesta, cand am devenit mama si imi tratam sfarcurile greu incercate cu lanolina pura.
Eu îmi aduc aminte de rujul acela verde care prin minune pe buzele mamei se făcea roz.???Eram fascinată.
Vai de mine, deodorantul Intesa pe care-l avea toata clasa a 8-a A :)) si caruia ii ziceam, de fapt, inteNsa :))
Apropo de alifie pentru tantari, eu o stiu si pe cea rosie, dar noi la Corbi aveam una mare si verde, adusa din afara. Mirosea mai frumos, era mai fina, o placere sa ne alergam noi, verisoarele, seara, sa acoperim proaspetele muscaturi de tantari 🙂
Mai stiu si deodorantele cu bila, aduse de matusa-mea bunicii, din delegatie. Ce pretioase erau cumparaturile din afara in copilaria mea. As fi zis „vremuri bune”, si in ciuda absurditatii situatiei erau, ca imaginatia ma facea sa cred ca detin intreaga lume intr-un borcan.
Ma dadeam cu orele cu atractiv. Strugurelul ala in cutiuta care il aplicai cu degetul. Rujul acela Verde care pe buze se inrosea. Samponul de urzica si sa nu uitam de spraiul farmec!!!
Pernutele de sampon erau vis….le foloseam pentru parfum,caci de spalat ne spalam cu sapun de casa!
Un singur miros imi aduce aminte mereu de copilarie: parfumul de trandafiri al bunicii, in fiole micute, pe care il miroseam pana ma iritam sub nas si tot continuam sa il miros ?
Imi amintesc cu drag obiceiul mamei de a tine sapunurile printre hainele impaturate in dulap si ce frumos mirosea in dulap.Imi amintesc de fata fina si mirosul proaspat al bunicului proaspat barbierit si dat cu lotiune si apa de colonie.Imi amintesc de adolescenta cand am descoperit spray ul Intesa unisex.In alta ordine de idei m ai facut curioasa de aceste produse si o sa incerc si eu gama pentru puiul meu de 7 luni.
Cel mai pregnant miros din copilarie e mirosul laptelui Doina de la Farmec pe care il folosea mama… Mai scapam si noi la tub si era tare „curgacios” si mai mereu ne ungeam din belsug cu el….
Pfoa… Avea mama o crema intr-o cutie verde deschis pe care o tinea pe noptiera si cred ca se dadea cu ea din an in paste sau dupa ce ne culcam noi ca mirosul il adulmecam doar in cutie si uneori furam un strop. Mirosea divin!! Si parfum Indra :).
Rujul ăla verde, care de îndată ce era mozilit bine pe buze, se făcea roșu aprins sau portocaliu. Mă fascina cum își schimba culoarea.
Ș-apoi cu saboții mamei, cu toc mic si discret, o rochie de-a ei inflorată pe trupul meu de copil și buzele bine înroșite, tulai doamne ce de piruete mai făceam în fața oglinzii :))
Sapunul „Duru” pus printre haine, samponul de urzici la sticla cat mai mare. Cel mai tare imi placea mirosul pastei de ras…era intr-un tub rosu, metalic.
Mirosul si imaginea sapunului de casa cu care ma spala bunica.
Am crescut la tara si asta era produs cosmetic universal. 🙂
Si eu tot de Doina imi amintesc, mama o ținea la loc de cinste si o folosea pt fata, maini, demachiant..etc..eu…imi lustruiam ghetele cu ea, Doamne ce luciu le dadea, nu se compara cu nicio crema de pantofi! ?
Eu imi amintesc perfect crema cu aroma de capsune adusa de bunica de la Paris, mirosea atat de „perfect” incat incercam sa o mananc tot timpul cand apucam sa imi bag nasul in ea. Acum am multe tuburi cu astfel de crema la care iubitul meu este alergic, deci nu o pot folosi!
Imi mai amintesc tot de la bunica poseta ei pe care o varsam de cate ori nu era atenta si din care foloseam rujul rosu, cu mare placere, pe toata fata, pe maini, pe haine…
Sapunurile din sifonierul strabunicii, multe, colorate, de toate dimensiunile, puse intre lenjerii; mai practic si eu asta uneori, desi sunt alte atatea metode de a parfuma lenjeriile.
Apoi noptiera mamei, in care „nu trebuia sa umblu”, plina cu parfumuri mici si alte atatea obiecte ciudate de infrumusetare. Noptiera mi-a ramas mie (asa veche, in stare semi-acceptabila, pana o voi reconditiona, pentru ca mobila de alta data rezista, spre deosebire de cea fabricata recent) si care, desi tine produsele mele acum, parca miroase la fel ca atunci, poate si pentru ca am pastrat multe din sticlutele vechi ale mamei.
Si nu in ultimul rand, mirosul de alifie chinezeasca!! 😛
Imi amintesc crema nivea , cea albastra cutie mare. Nu stiu cum se facea dar imi treceau toate bubele de ea. Atat de mult imi placea mirosul incat abia asteptam sa ma cremuiasca mama. Deasemenea imi amintesc fabricare sapunul de casa in curte la bunica si mirosul irezistibil. Eram tare nedumerita cu se transforma soda caustica , care era otravitoare si nu avem voie sa ne jucam, in sapun cu care speli hainele si mai face si spuma :))
Eu imi amintesc de crema nivea varianta romaneasca :))) se numea Norvea dar avea cutia de plastic si mirosul la fel :))
Imu aduc aminte de multe „cosmetice” din copilarie. Alifia chinezeasca super-mentolata…inca mai am in casa…nu stiu de ce o pastrez….apoi mai era laptele doina…pe care il furam de la mama si ma dadeam pe maini….si cate si mai cate…
Imi doresc sa castig un set de produse Bebble pt nazdravanul meu de 11 luni. 🙂
Oho, sapunul de casa! Isi spala bunica parul luuung cu el si, dupa ce-l usca bine, si-l prindea intr-un fel de coc-floare, cu clame din acelea negre, subtiri si lungi.
Imi amintesc de crema Norvea (copie dupa nivea), bila de dat la subrat a mamei :), si apoi după revoluție Impuls rosu si galben….. 🙂
Imi aduc aminte de rujul verde, care se facea rosu, cu care am pictat fotoliul din sufragerie. Inca nu stiu cum a reusit sa ii scoata mama fata. :))) Mai tin minte laptele Doina si spray-ul Impulse, „parfumul” Be you, crema Nivea in cutie de plastic, cu capac albastru…
Câștiga detașat Doina! :)) e crema minune a copilăriei, puteai sa faci orice cu ea: sa te demachiezi, sa o folosești pur si simplu sau dupa plaja, iarna pe vânt năprasnic ..
Sapunul de casa cu care ne spalam pe cap si apoi ne limpezeam cu otet si crema gerovital a mamei, la ocazii special spray Roua, pe haine, in cap, sub brat…
Nu știu dacă se încadrează neapărat în categoria produselor cosmetice, insă îmi amintesc cu mare drag de piatra pe care o folosea bunicul meu, in ritualul bărbieritului, oglindindu-și chipul într-o oglindă retrovizoare de tractor, față de care avea un atașament aparte. Eh, aceasta piatră stopa imediat orice fel de sângerare, cauzată de o clipa de neatenție – sau o lamă proastă…. albă, translucidă si cu un gust înțepator (- amintirea e din perioada ” vezi ce gust are !”) , ii era mereu la îndemână 🙂
eu îmi amintesc cum ne dadea mami cate un tichet de masă in fiecare luna sa ne luam ce vrem de el.. suntem 5 frati din care 3 fete 🙂 si adunam noi tichetele si ne cumparam cosmetice miss sporty si spray impuls. .ce vremuri faine!
Acum 1 an am fost la un dr chinez de acupunctura. Intr-o zi i-a dat fetitei mele o crema mica in cutie roz, si i-a aratat prin gesturi sa se dea pe frunte/pe la tample. Fetita o deschide, o miroase, se instramba si mi-o da mie : tiii ce miros si amintiri a inviat! Era fix alifia chinezeasca supermentolata sau eucaliptata ce mi-a umplut copilaria, durerile de cap si de nas infundat!
Crema chinezeasca in cutiuta rosie! Am regasit ceva asemanator de curand. Nu mai avea acelasi farmec 🙂
Și la noi erau prețuite spray-ul, impulse sau lăptișor-ul doină. Însă cel mai bun remediu împotriva frigului era cremă de gălbenele amestecată cu vitamina A și E( la fiolă). Făcea minuni și era și accesibilă ca preț.
in rest, se poate pe pielea copilului si a mamei si fara creme si chimicale: eu am folosit o perioada ulei si a fost suficient.
Cu frigul, si eu m-am mai sclifosit de cand imbatranesc (ssst) dar ma uit la mine, dar si in presa si la unele persoane din jur, cred ca ne place si sa ne vaicarim: nu, inca nu a venit inghetul afara (stiu ca ne-am invatat cu toamna lunga si frumoasa, dar e momentul iernii cu – cateva grade si zapada, da?)
Eu o sa imi amintesc mereu mirosul pe care il avea cutia de pudra de față a străbunicii. O pudra franțuzească intr-o cutie pătrată maro cu auriu care deși era goala de multa vreme, la peste 20 de ani după ce străbunica murise inca mirosea atunci cand o deschideai.
Interesant concurs, mai ales ca a trebuit sa visez cu ochii deschisi cateva minute, cu gandul la copilarie. Imi amintesc de un deodorant cu fluture, rosu si cu o doamna (sau domn?) pe el, Impulse cred ca era. Tot timpul imi imaginam ca asa miroase un fluture :)) Si imediat imi vine in minte imaginea rujului verde, cu carcasa aurie, care se facea rosu rosu, indiferent ca il dadeam pe buze, maini sau papusi. Doamne, cum trece timpul….
Samponul de urzica si sprayul Impulse erau produsele folosite 🙂
Amintiri din copilarie despre cosmetice… imi aduc aminte cu drag cum tineam un tricou strans pe ochi cu manutele de vedeam stele verzi dupa sa nu imi intre sampon in ochi la baie ca ustura rau. Cu un zambet larg imi aduc aminte prima crema dupa 90 a mamei foarte parfumata cu miros de lamaie si frumos ambalata(era ceva wow pentru mine) cu care m-am dat pe furis ca sa ma umplu de bubite si sa aflu ca era o crema de picioare. Binecunoscutul si larg utilizatul sampon de urzica, am alergie numai la gandul si amintirea mirosului.
Imi aduc aminte de gama deodorantelor Impulse de la Farmec. Le foloseam cu nerusinare chiar daca miroaseau extrem de puternic…
crema chinezeasca , mentolata si in cutiuta rosie!
eu am incercat crema de corp de la bebble tot din dorinta de a experimenta o varianta mai ieftina la mustela si weleda. Din pacate dupa 2 luni am constatat ca pielea fetitei mele nu mai era asa de bine hidratata si atunci am revenit la produsele costisitoare cu care ne intelegem. Dar asta a fost experienta noastra. Nu le-am incercat si pe celelalte dupa ce am dat gres cu crema de corp. poate totusi o fi fetita mea mai sensibila, pt scutec de exemplu ne-am descurcat un timp cu ultrautilizatul bepanthen dar de mai bine de 1 an aplicam weleda, singura fara reactii adverse.
Daaa… bunicul meu chiar făcea săpun de casă. Se folosea la rufe 🙂 Şamponul de urzică, laptele Doina, săpunurile-colecție dintre haine. Apoi mai târziu spray-urile pe care le țineam şi după ce se terminau… tot colecție 😀
Cum bunica mea locuia in Bulgaria, si cum acolo se gaseau in anii ’80 produse mult mai de calitate ca la noi, tin minte cum ne facea mama stocuri de sampon bulgaresc pentru copii, si cum utilizam numai acel sampon… un flacon galben cilindric cu dopul rosu… am uitat cum se numea…
Si mai imi aduc aminte cum tata se straduia mereu sa ne dea cu crema „Nivea” pe buze cand ieseam iarna pe afara si cum noi ne lingeam buzele imediat 🙂
Imi amintesc cu drag de samponul de urzici si bineinteles de sapunul cu lesie preparat de bunica:)
Pe langa rujul verde care abia se mai spala nu pot sa uit mirosul deodorantului Obsesie, imi venea rau de cate ori il folosea mama. Mai existau si niste pernute cu ceva pt baie care topeau in cada, nici in ziua de azi nu stiu ce erau dar imi erau tare dragi in rarele ocazii in care le capatam. Sa nu mai zic ca baia noastra avea de fapt doar scurgere si mama ne incalzea apa in masina de spalat ca sa putem sta si noi uneori in cada…
Apiderminul mamei si strugurelul mic,roz,pe care trebuia sa-l aplici cu degetul fiindca era intr-o cutiuta mica,rotunda.Apid
Imi aduc aminte din copilarie cu placere de laptele Doina (pe care mama il folosea la orice, crema de fata, demachiant, crema pt manutele noastre sau pt corp), de samponul verde de urzica, cu un miros aparte, de sapunul Lux pus intre haine si de deodorantul Impusle al matusii…ala era wow!
Nu am cum sa nu-mi amintesc samponul verde de urzica, avea un miros atat de placut, nu foarte intens, care iti curata zdravan parul – si culmea, nici nu ma alegeam cu fire despicate, sau cu par cazut, sau cu matreata. Siii evident crema Doina, mama o cumpara de fiecare data. Cateodata, o mai iau si acum de pe raftul magazinului, doar de dragul amintirilor.
Copilăria mea miroase a laptisor de matca, parca asa se numea, era roz si dulce, imi venea să fac baie in el, asa fin era….
Dar se găsește încă peste tot! Ca de altfel și laptele Doina, crema chinezească, spray-urile Impulse etc.
Imi aduc aminte cu drag de rujul verde in ambalaj auriu, care se transforma in rosu/roz pe buze, iar mama il pastra pe etajera in baie( eu neavand voie sa il folosesc), iar intr-un an inainte de ziua ei am scris cu el pe oglinda din baie si de pe hol „La Multi Ani Mami”. Bineinteles ca s-a bucurat de intentia mea de a o surprinde si nu s-a suparat ca i-am consumat rujul. O alta amintire este legata de parfumul Gabriela Sabatini caruia ii mai stiu si acum mirosul.
Pfff…îmi amintesc de rujul ala verde care era roșu pe buze,toată ziua mă dadeam cu el și mama îl ascundea dar eu față deșteaptă îl gaseam mereu:)).Alifia aia chinezească cu care mă dădea tataia pe piept de obicei când eram răcită 🙂 .Și untură nene,nu știu de pe la ce animal era,dar mă dădeau bunicii când era frig si mi se crăpa pielea.Și mai am:)) spray-ul ala Unisex de pe la Malizia cred,spray care nu intelegea mama cum boala se termina așa repede:)).Amintiri frumoase ^_^
Imi amintesc cu nostalgie de un sapun cu gudron sau numit gudron , nu mai stiu exact folost pt spalarea capului , care mirosea foarte greu , de samponul de urzica si demachiantul Doina.
Imi aduc aminte de rujul verde, al cărui gust si miros il adoram si de mirosul sapunurilor din sifonierul bunicii.
Cred ca cele mai multe amintiri de genul asta sunt din casa bunicilor… Sapunuri puse printre haine, spalatul pe cap cu sapun de casa si apa de ploaie, crema chinezeasca, sau after shave-ul bunicului adus de la bulgari… Iar acasa imi amintesc ca ma machiam cu fardurile mamei-tin minte foarte bine un ruj verde care pe buze se transforma in rozzzzz. 🙂
Eu tin minte ca ma spala bunica pe cap cu sapun de casa, care mirosea a … ceva in putrefactie. 🙂 Sau cel putin asa mi ae parea mie. Il uram din tot sufletul dar pana pe la vreo 4 ani n-am scapat de el. Apoi am trecut la samponul acela la capsule mici din plastic. Eram fasinata de el insa am facut toti paduchi si am renuntat. :))) Insa produsul cosmetic ce ma atragea cel mai tare era rujul mamei (acela verde, in tub auriu, dar care se facea rosu pe buze:D ).
E foarte simplu: alifia chinezeasca si sapunul de casa sunt clar mirosul care te duce in trecut 🙂
Cand eram adolescenta imi placea cum miroase sprayul Intesa unisex. Imi placea in general, dar mai ales pe baieti! 🙂
Se accepta si crema de pantofi?? Eram la bunici cred ca aveam vreo 5-6 ani si bunica m-a lasat dormind in casa..dar eu nu am dormit atat de mult pe cat spera ea ba chiar i-am facut si o surpriza :)) mai ,mai sa faca un soc.. Cand a intrat in casa m-a gasit cremuita din cap pana-n picioare toata neagra+ peretii camerei si asternuturile de pe pat…cu ce m-a curatat poate va intrebati..astept parerile voastre..acum sunt si eu proaspata mamica a unui baietel de 4saptamani si deja ma gandesc ce surprize imi va rezerva viitoarul. Pupici!!!
Am auzit de multe prostii făcute de copii, dar așa ceva… Am ras de M-am tăvălit! :))))
Avea un șampon mare, intr-o sticlă albastră, mirosea demențial, dar nu aveam voie să pun în vana să facă spumă. Doar pt cap îl foloseam, „pune puțin, să ne ajungă mai mult timp”. 🙂 Eu puneam, pe furiș, în sticluta cu apă și făceam baloane de săpun.
Eu imi amintesc de luciurile alea de buze cu bila in varf asa uleioase. Eram tare mândră cand imi luceau buzele si cata grija mai aveam de el sa nu se termine…:)
Imi amintesc laptele de demachiat cu castravete de la Farmec, spray-ul Roua (parca-i simt si acum mirosul), si crema mentolata pe care am gasit-o inca de cumparat.
Mirosul sapunului Ava mi-a ramas imprimat pe creier:))) si Duru:))) altceva nu aveam voie sa folosesc
Imi amintesc si acum de crema hidratanta Ada, cu miros imbietor de capsuni.Era preferata mamei <3
Sa tot fi avut vreo 4 anișori când am testat rujul de buze al mamei mele, doar ca spre disperarea ei am confundat rujul cu oja roșie ! Și eram la bunica, nu aveam dizolvant la noi și așa am rămas vreo 4 zile mânjită până la urechi cu oja! Nu îmi amintesc cum se uita lumea la mine pe drumul de întoarcere, cu autobuzul, doar ce îmi povestește mama!
Pe mine m-ai convins! Cum ajung in tara dau iama in farmacie!
Cat dedpre amintiri, cred ca cea mai intensa e cea a samponului de urzica la „plic” (un fel de mini pernute umplute cu sampon) pe care il foloseam cand mergeam la mare, ca acasa aveam sapun de casa. 🙂
Eu imi amintesc de strabunica mea, mare experta intr’ale deochiului. Se zice ca odata la o nunta mi s-a facut mie si tatalui meu rau si a venit si ambulanta, dar ea a stat cu noi si ne-a inchinat cu niste uleiuri stiute de ea si ne-am revenit instant. Facea minuni din toate florile din curte si ma spala pe cap cu infuzie din flori de mustel. Din coaja de nuci facea tot ceva pt.par. Mama si bunica mea inca folosesc demachiantul din castravete aka castravete cu un pic de miere si lapte si cand simt nevoia de o curatare mai profunda hop un strop de rosie si gata tenul stralucitor.
Cat am stat la ai mei la tara nu am avut probleme nici cu tenul, nici cu greutatea, nici cu ingrasarea parului. Iesem in gradina si gaseam totul la indemana. Florile de musetel inca le am in casa si mai fac o baie de aburi pt.ten. Pentru minunea de 2 ani si 4 luni folosesc mierea de mana cu catina pt.a trata raceala si a stimula imunitatea.
Am dat dislike din greșeală, scuze. Vreau să dau like!
Spray-urile Impulse! Preferatul meu cel maro, al sor-mii cel rosu si mama cel multicolor, predomina bleu! Mai erau sapunurile Fa care erau printre haine, care miroseau frumos, mai frumos ca orice balsam de azi!
Nu am prea multe amintiri cu produse cosmetice din copilăria mea. Avem un săpun imens verde mai mereu în săpuniera, avea un miros de curat. Mama ne spala pe toți cu același șampon, suntem 4 frați. Și bineînțeles nu uit Cum bunica și cu mama făceau săpun de rufe din grăsime de porc cu soda caustica și petale de trandafir îl fierbeau cu orele, iar noi cei mici nu aveam voie în preajma lui, iar când aproape se racea îl tăiau cu o ață de mătase în bucăți și îl lăsau la uscat. Nu aveam nici o dermatita nici o buba. Azi folosesc produse diferite pt mititeii mei unul de 4 ani și cel mic de 2 luni jumate și tot se irita.
Dacă nu ai încercat deja, poate merge Bioderma Atoderm. Ptr noi e perfect (bunică, mama și copil). Și ptr baie și cremă de corp ptr hidratare.
Samponul de urzica!!!! Doamne cred ca nu o sa-l uit toata viata, daca iti intra in ochi te pisca de numa’.
Ce mai fugea fratele meu cu samponul in par, neclatit, tipand ca-l pisca ochii, la bunica la tara, cand ne spala mama, vara, la lighean, in curte.
Imi amintesc de sapunul de casa facut de mama si bunica in fiecare an. O zi intreaga se fierbea sapunul intr-un ceaun mare si dupa ce era gata, in ceaun se punea apa si se fierbeau oalele si cratitele pt curatat. La noi toate hainele se spalau cu sapun de casa si aveau un miros specific de lesie. 🙂
Draga Dollo,
ln anii ’80, tatal meu ne aducea de la teatru, locul lui de munca, intr-cutie, o crema galbena si frumos mirositoare. Aveam sa aflu ca era demachiantul artistilor. O foloseam cu placere pentru maini, calcaie, corp iar tata o folosea, mult mai eficient, la unsul balamalelor.
Primul meu parfum „adevarat”, Diorissimo”, l-am cumparat la 17 ani, de la „coada calului” (Universitate, pentru cel tineri).
Draga Ioana
ln anii ’80, tatal meu ne aducea de la teatru, locul lui de munca, intr-cutie, o crema galbena si frumos mirositoare. Aveam sa aflu ca era demachiantul artistilor. O foloseam cu placere pentru maini, calcaie, corp iar tata o folosea, mult mai eficient, la unsul balamalelor.
Primul meu parfum „adevarat”, Diorissimo”, l-am cumparat la 17 ani, de la „coada calului” (Universitate, pentru cel tineri).
Imi amintesc perfect crema de maini a mamei mele de la Farmec…imi placea mult cum mirosea si de asemenea imi amintesc samponul bulgaresc cu care ma spala pe cap ce era intr-un recipient roz, mirosea extrem de bine si cel mai important nu ma usturau ochii de la el!
Nu pot sa uit mirosul spray-ului Impuls pe care il foloseau femeile. Bunicile mele faceau sapun de casa cu un miros imbietor:)
Piatra de alaun pe care o folosea tataie, dupa ce se barbierea sambata dupa-amiaza, primenindu-se pentru mersul la biserica 🙂
Imi amintesc de rujul verde al bunicii care se transforma in rosu cand era aplicat pe buze, obraji, maini, pereti :))
Un deodorant Fa sau ce alte marci erau atunci wow. Si o invazie de furnici pe perdeaua din dormitor. Le-am anihilat cu sprayul. Nu zic cum mirosea in camera dupa. 🙂 (aveam maxim 10 ani).
Imi amintesc de apa de colonie cu miros de trandafir sau lacramioare,folosite da bunica,pe care le pastra cu multa grija,si pe care noi cand le gaseam i le goleam imediat…,iar mai tarziu,in anii de liceu de sprayul Malizia…sau Obsesie…toate fetele din camera de camin ,le foloseau..
Mi se părea super tare pe când eram copil rujul verde al mamei care se făcea roz 🙂
Mirosul sapunului Arko:)
Mai apoi, laptele Doina roz pt maini si fata, asa ma dadea mama, cate un pic, pe vreme rece.
Îmi aduc aminte de sapunul Duru, de colonia bunicului si de parfumul Impulse al mamei.
Vaiii caut produsele bebble de aproape o luna prin farmacii.cand întreb farmacistele se uita la mine ca la masini straine.e adevărat ca în bebe tei n-am ajuns.cat despre mirosul cosmeticelor din copilărie imi amintesc cu placere de mirosul pudrei cu care ma dadea mama,singura ma puneam cu roatele in sus si inhalam mirosul.si imi mai amintesc si mirosul laptelui doina cu care dadeam pana si pantofii, pe motiv ca ma strangeau :))
Cu siguranta cele mai frumoase amintiri au mirosul de mere al sapunului Duru, doar acela il gasea bunica sa il cumpere. Iar verile copilariei mele au mirosul apei de ploaie si a sapunului de casa cu care imi era spalat parul „sa fie moale si matasos”.
Uffff, ce amintiri!
Iernile din copilarie le asociez cu mirosul de sirop de ridiche neagra pusa sus pe soba. Mereu ne dadea bunica, preventiv.la fel si cu alifia aceea chinezeasca, dupa toate cazaturile din lume bunica avea solutia,alifie chinezeasca. Mi se desfunda nasul numai cand ma gandesc :))))
Mi-am amintit de mirosul sprayu-lui Intensa, ala cu fluturasi colorati! Mama ce mare sarbatoare mai era cand ma dadeam cu el, de mirosea jumatate de sat cand ieseam afara! Si parca il aud pe tata: ” deschide geamurile, usile ca ma sufoc!”, da eu tot nu intelegeam ce e asa sensibil, ca numa’ putin ma dadusem!
rujul acera verde de se facea rosu si rezista toata ziua ,crema chinezeasca de facea minuni :))
Laptele Doina, bineinteles, parfumul acelei creme este fundalul aromat al serilor de povesti din copilarie, cand mama ne citea, iar eu si sora mea ii mangaiam degetele fine si ne miram ca avea o piele mereu asa catifelata, chiar si la cat spala prin casa…Mai tarziu a trecut (si a ramas) la Nivea, dar parfumul „Doinei” n-am sa-l uit.
Crema chinezeasca n-a fost niciodata printre preferatele mele – menta nu-i pe placul meu, in general.
Imi mai placea mirosul cremei de galbenele pe care o folosea tata pe bataturi si julituri, sa inmoaie pielea si sa se vindece repede. Nu mai tin minte numele sau producatorul acelei creme, dar tare placuta era aroma cremei facatoare de minuni. 🙂
Doina -Emulsia cu lăptișor de matcă
Samponul de urzica :)))
Sapunul de casa, clar, mirosul lui inconfundabil..si iarna, cand veneam inghetati de la sanius..crema magica pt picioare si maini inghetate era….apa rece!!! ce amintiri!!!
Imi amintesc de mirosul sapunului de casa cu care ne mai spala bunica din cand in cand parul si de mirosul sapunurilor Palmolive pe care mama le primea de la fratele ei si le ascundea prin dulapuri 😛
Categoric sapunul ala galbui cilindric de care ma tot impiedicam prin casa si pe care nu-mi amintesc sa-l fi folosit totusi vreodata :)) Deodorantele Impulse care veneau la pachet cu un dres si cu un sapun Fa pe care mama il punea intotdeauna intre hainele din sifonier.
Stiu ca imi placea mirosul deodorantului pe care il folosea mama mea. Venea de la fabrica dupa 8-10 ora, era atat de obosita incat adormea pe fotoliu dar mirosea atat de bine….
Primul miros al copilariei venit in minte este cel al pudrei de talc. Era cea mai buna „prietena”, prezenta la fiecare cazatura 🙂
Imi amintesc de laptele Doina si de spraiul Farmec 16, cred ca erau cele mai cunoscute si apreciate produse cosmetice pe vremea aceea.
Văd ca nu aduce nimeni vorba de săpunurile Camay puse printre haine. Ei bine, asta avea bunica mea si miroasea divin șifonierul! Inca au hainele ei un miros special si frumos, desi nu cred ca mai pune săpunuri printre ele.
Laptele Doina. Rujul acela verde care devenea roșu pe buze. Săpunul de casa.
Imi amintesc si acum mirosul sapunului de casa facut de bunica, folosit de mama sa ma spele pe cap. Si dupa, pentru improspatare, folosea sampon de urzici. Doua „arome” care imi amintesc de copilarie!
Doamne, ce provocare!
Rujul verde al.mamei care se făcea roșu pe buze, săpunul Fa cu miros de mere pe care bunica îl păstra bine în dulap și care mirosea ataat de bine! Șamponul de urzica, o crema cu miros de căpșuni, loțiunea tonica ce avea miros de lamaita 🙂 dar si crema Doina cu care nepotelul meu s-a cremuit din cap pana in picioare singurel in baie :))) sweet memories!
Ps: nu vreau sa câștig neaparat, o sa testez produsele oricum din curiozitate;
Imi amintesc vacantele la tara cand stateam langa strabunica in timp ce facea sapunul de casa, laptele Doina si alifia chinezeasca se gaseau in toate casele 🙂
Uleiul pentru bebelusi „Mugurel”.:)
Imi aduc aminte de cum am dat de picaturile mov ale mamei cu care isi colora parul. Eram fascinata asa ca am incercat si eu. Pentru a nu lasă urme de movul respectiv cumparat din farmacie am decis sa mi-l torn în par cu capul scos pe balcon. Drept urmare, toate balcoanele de la etajul meu (9) pana la parter erau mov-violet.
Daa, eu am vreo doua amintiri tare haioase….
Prima amintire e legata de mine si vara-mea Mihaela. Aveam vreo 5 anisori si eram undeva intr-un orasel de munte, cand am descoperit o crema Doina, foaaarte veche. Si acum imi amintesc mirosul si consistenta asemanatoare vaselinei industriale.
Saraca crema,rezistase trecerii dintr-o casa veche, arsa partial intr-un incendiu, in noua casa aflata in constructie. Ne-am cremuit reciproc pana la coate, apoi am inceput sa dansam de bucurie pana s-a uscat crema pe noi. Ehe, atunci sa vezi ca a inceput o mancarime si o usturimeee. Degeaba am incercat noi sa ne spalam ca nu se lua si gata, intrase bine in piele. Ca sa nu ne ducem la parinti sa cerem ajutor (riscam sa ne-o luam serios) am gasit o lingura veche si coclita cu care ne-am raschetat crema aproape uscata. Ah, cate prostii mai faceam cu vara-mea!
A doua experienta e legata de unul dintre nepotii nei, cel mare – George. Pe vremea aia, eu aveam vreo 13 ani si el vreo 2. Eram prin curtea din spatele casei, intr-o dupa amiaza de vara (era destul de cald afara) si eu trebuia sa merg la scoala. Dragul meu tata era si el acasa (odihneasca-se in pace). Dintr-o data vad in usa o figura de copil dulce dar parca ceva era diferit!!!! Din frumusetea de copil blond, cu ochii albastri, parca desprins de pe cutiile de lapte pentru copii (cum erau pe vremea aia), a aparut o fata neagraaaaa care plangea ca-l „”uturaa” (ustura). Dupa ce a gasit crema de pantofi neagra (erau cutiile acelea rotunde tabla) s s-a gandit el sa incerce sa vada daca ii sta bine!!! :)))) Nu stiam pe atunci daca sa plang (eram in intarziere la scoala) sau sa rad. Tata zicea „Eu nu-l spal, spala-l tu”! Asa ca l-am luat in brate, plangand, razand si l-am bagt intr-un cazan cu apa, incalzita la soare si l-am curatat pe fugaaa! Ce amintire haioasa! Sa nu mai povestesc cand prindea rujul si se dadea tot, spunand apoi „m-am dat si eu cu putin luj” (ruj).
Si de facutul sapunului imi aduc aminte cu mare nostalgie. Un adevarat ritual cu aroma de esenta de brad.
Ce amintiri frumoase m-au napadit!
Mie imi provoaca amintiri frumoase rujul veede care devenea rosu pe buze. Cel mai mult imi placea mirosul lui de ciocolata, astfel incat imi venea sa-l mananc.
Hmmmm…sunt multe amintiri,incepand cu săpunul de casa facut de bunica pana la deodorantul spray al mamei care uneori era si pe post de parfum sau cand avea Rexona ,parfumurile in sticlute mici de care eram fascinată,sapunurile Duru(aveam noi un cantecel despre Duru dar nu il pot spune aici?)…multe arome de care imi este dor ?
Săpunul de casa făcut cu bunica, la ceaun, puneam si urzici si avea un miros specific.
Eu imi amintesc de o crema de galbenele foarte grasa care mirosea a untura chiar.
Clar…șamponul din urzica :)!
Îmi aduc aminte de spray-ul mamei cu miros de mar verde… o nebunie
Uleiul de corp imi place si mie mult! 🙂 Bebe clar nu mai sunt, dar e placut si nu are un miros deranjant! 🙂
Da…laptele Doina al mamei! Dar si Nivea in cutiuta mica, alba cu capac albastru. Le stiu pesrfect mirosul,consistenta…Nu intelegeam atunci de ce mama isi cremuieste nu doar fata, ci si gatul, si coatele. Acum la aproape 30 ani inteleg! 🙂
Crema Doina pe care bunica o folosea cu sfințenie, șamponul de urzică, săpunul de casă…
Eram prin clasa a doua si avand un apartament cu 4 camere, din care una nefolosita, ai mei au decis sa o „imprumute” unei vecine ce avea magazin, cu scopul de a isi depozita diverse. Mare mi-a fost mirarea cand de pe o zi pe alta camera s-a umplut de spray-uri Impuls, alte spray-uri cu aroma de mar verde si lacrimioare,de sapunuri Duru, FA si guma de mestecat Turbo. Si nu oricum, ci cu baxurile. Eram in extaz, m-am spreiat, spalat si am mestecat guma pe shustache mai bine de 1 an :)))
Imi aduc aminte de mirosul sapunului de casa cu pelin al.bunicii cand ne facea baie la cap cu apa de la rau. Par mai frumos si sanatos ca atunci nu cred ca am avut in viata mea.
Imi amintesc de laptele Doina folosit de mama pana in ziua de azi.
Samponul de urzica Zefir
Nu cred ca voi uita vreodata mirosul sapunului Lux (de trandafiri) facut in Germania. L-am incercat mai tirziu dar nu mi s-a mai parut ca in anii copilariei (inainte de 1989).
Am si eu o recomadare referitor la cremele de fata si buze pt copiii foarte mici: pt fetita mea folosesc de cind avea 1 1/2 ani cocoa buter stick, acest produs in particular: https://www.palmers.com/en/cocoa-butter-formula/56-swivel-stick.html -suntem foarte multumite.
Spray-ul Impuls al bunicii si desigur si al mamei in tinerete care statea la loc de cinste in vitrina si il foloseau doar Duminica sau cand mergeau in oras si sa nu uit si laptele Doina si samponul de urzica pe care mama si acum il foloseste ia ramas fidela atatia ani ( are 71 de ani)
Imi aduc aminte si acum mirosul, culoarea verde intens si textura gelatinoasa a samponului de urzica.
Cand ma gandesc la copilarie imi amintesc de Lapte Doina (si acum ii simt mirosul), de spray Impuls care mirosea foarte puternic dar era folosit doar de sarbatori cand mergeam in vizita la rude (imi provoca mereu rau de masina cand il simteam), de sapunurile Duru si Palmolive care erau un rasfat, de samponul de urzici si de crema rosie chinezeasca. Dar mirosul pe care nu il pot uita e acela de otet cu care imi clatea mama parul luuuung ca sa fie mai usor de descalcit.
Imi amintesc, cu mare drag, de pernutele cu sampon verde, de urzica 🙂
Eu țin minte că mă spălam pe dinți cu spuma de ras a tatălui meu. Forma cutiei era aceeași cu cea a pastei de dinți, doar că era colorată frumos și făcea multă spumă în gură, ceea ce mă încânta nespus. Până când a descoperit mama ce făceam…
Eh.. miros frumos? Nu prea. :))) Sapunul ala facut in casa ( in apartment adicatelea), in ditamai cazanul. Spala cu el si rufele, si nepotii, si tot ce prindea. Acasa la mama lux: sampon verde cu urzica! Dupa aia si mai lux: pernute cu sampon, un galben inchis parca..
alifia chinezeasca cu al ei miros inconfundabil
Cum pot uita vreodata „rasfatul* aplicat de mamaia, de doua ori pe saptamana, cat era vara de lunga…spalarea parului in balie, cu sapun de casa. In fiecare an, facea sapunul de casa din lesie…soda etc., il bucatea in calupuri si il punea in pod, sa stea bine. Dupa ce ca stateam in genunchi, cu capul aplecat, de mi se inroseau genunchii si imi venea tot sangele in cap, cand ma spala cu sapunul de casa ii simteam colturile care ma loveau. Dar mirosul sapunului nu il pot uita, mai ales ca am 2 calupuri in casa, pe care le pastrez. In schimb, sapunul de casa +apa de ploaie luata din bazin + pieptanul special din os cu dinti mari cu care imi peria parul ud si lung parca faceau minuni, aveam un par sanatos. Imi e dor de verile acelea, de mirosurile lor, de copilaria mea… .
Isi aduce cineva aminte de sapunul cu Sulf? desi mirosea ca naiba, nu facea pic de spuma si era zgariecios, habar nu am de ce, prin ’87, mama incepuse sa ma spele cu el. Uram senzatia aia de piele uscata, la care nu adera picatura de apa. Amintindu-mi de el am si acum senzatia mersului la scoala cu parul aratand frumos a maturoi umflat si teapan. Si asta datorita minunatului sapun cu sulf si faptului ca, in familia noastra, balsamul de par a fost descoperit cativa ani mai tarziu.
Cea mai draga amintire este cu fratele meu care, atunci când prindea rujul mamei verde( verde la culoare, roșu pe buze), se mânjea pe buze și obraji și era mândru nevoie mare 🙂 iar noi îi spuneam ca seamănă (scuzați expresia) cu un cur de maimuță 🙂
As incerca cu mare drag produsele Bebble pentru fetitele mele, una de 4 ani si „fratioara” ei de 4 luni si jumatate… Cea mare e topita dupa tot ce inseamna cosmetice, mai e si alergica, asa ca am inceput sa folosesc si eu produse de bebelusi ca sa nu i se intample ei ceva.
Asa cum ai spus, calitatea nu depinde nici de marca, nici de pret… Si pentru ca Bebble vine din Bulgaria, mi-am adus aminte de un sampon bulgaresc Mirinda, era intr-o sticla roz borcanata, facea multa spuma si mirosea paradisiac a trandafiri… asa cum imi imaginam eu ca ar putea mirosi paradisul comunist la care munceau de zor Tovarasul si Tovarasa impreuna cu toata clasa proletara! Si mai erau niste sticlute de parfum, tot din Bulgaria si tot de trandafiri, evident… erau niste sticlute-mostra, dar erau puse in niste etuiuri din lemn, frumos sculptate si colorate… nu ma dadeam cu ele niciodata, ca sa nu le consum, erau comorile mele, jucariile mele, de fapt… nu ma induram sa le folosesc, m-ar fi durut sufletul… aveam 4 in total si le pazeam ca pe ochii din cap pentru ca frate-meu, desi baiat si cu sase ani mai mare ca mine, era cu ochii pe ele. N-ar fi ezitat sa le consume intr-o singura zi, el era cel care se imbraca in hainele mamei si isi punea pantofii ei cu toc (aia de ocazie, adica de nunti si botezuri… ca ai mei erau de profesie „nasi”). Frate-meu era „cocheta” familiei, fara a avea nici o inclinatie spre… latura masculina, dar ii placea foarte mult sa se impodobeasca, cred ca fata mea cea mare cu el seamana!!! Si el era „abonat” la samponul Mirinda, pentru ca aveam un fin care era sofer de Tir si ni-l aducea din Bulgaria, pe langa multe alte bunatati nemaivazute (uite de ce era bine sa ai multi fini pe timpul lui Ceausescu!). Eu si ciocolatele le pastram si, daca n-ar fi fost frate-meu care le cauta si le gasea, probabil ca ar fi expirat fara ca eu sa ma indur sa le mananc… Ma gandesc acum ce ciudata e viata si psihologia copiilor! Pastrandu-le, eu ma simteam bogata si in siguranta, un fel de asigurare pentru ziua de maine… Aveam ceva pus deoparte, ce putea sa se intample rau?
Si mie mi-au marcat copilaria samponul de urzica si laptele Doina, folosit pe tot corpul si nu numai.
Citind o serie de comentarii am avut asa un set de flash back-uri instante :)))..
Doina, crema chinezeasca, samponul de urzici.. Tin minte ca bunicul avea toot timpul la el, dar absolut tot timpul, o cutiuta mica de Nivea pe care o folosea cand eva vreo bucatica de piele uscata. Nu cred ca avea vreun efect pe maini, ca saracele erau crapate de la munca.
Mai tin minte cand eram mica, dar sufficient de mare cat sa strang bani si sa cumpar cadouri de Craciun, eram innebunita sa cumpar ultimele sortimente de sapun Palmolive..ca alea mergeau de cadou. 😀 Mai sunt o sumedenie, dar cred ca as scrie un capitol dintr-un roman daca as incepe 😀
Eu imi amintesc samponul de urzica, crema chinezeasca si pasta de dinti Maxam (parca).
Samponul de urzica, spray-ul Impulse si bineinteles, crema verde in cutie rosie.
Pentru mine cosmeticele copilariei inseamna laptele Doina cu care ma dadeam si eu si mama, atat vara cat si iarna. Eu am un ten foarte alb si tin minte ca prin adolescenta o verisoara mai mica, cu un ten masliniu imi cerea mereu laptele Doina cu care se dadea in cantitati industriale, poate, poate i se mai deschide si ei pielea la culoare :). Tata folosea crema Nivea, cutie metalica albastra. Gandindu-ma la arome imi amintesc de cutiutele mici rosii cu crema cu miros intepator si de sapunurile Lux asezate printre lucrurile din dulap.
Imi aduc aminte de alifia chinezeasca pe care am tot gasit-o prin casa multi ani,goala,dar cu acelasi miros mentolat,sapunul de casa cu care bunica ne spala parul la tara si apoi ne dadea cu gaz pur sa luceasca si sa se intareasca radacina,parfumul Nina Ricci al bunicii,intr-o sticluta dreptunghiulara si foarte colorata,se numea Nina,dar nu se mai gaseste,rujul verde care se facea rosu sau roz pe buze,samponul de urzica si cel la pliculete,niste fiole frantuzesti pentru par,samponul Lorena.Imi doresc sa incerc aceasta gama,voi naste in preajma Craciunului cea dea doua printesa!
Laptele Doina! Mama inca il foloseste si e singura crema care, zice ea, ii prieste. In copilarie eu il foloseam sa inmoi patinele din piele iarna, cand dupa un an de pauza erau „scoarta” :))
Strugurelul de buze, ambalat in cutie alba, plata, rotunda. Cu asta aveam voie sa ma dau. Mama si bunica aveau niste rujuri verzi, care faceau buzele super rosii. Eram fascinata de tubul auriu, dar si de minunea prin care verdele se transforma in rosu.
Cel mai puternic miros ce razbate din copilaria mea, destul de indepartata de altfel?, este cel al pseudo-balsamului de rufe pe care il folosea mama. Avea un miros extrem de puternic de portocala si erau suficiente cateva picaturi pentru muntele de rufe pe care mama il spala de mana. Sambata seara , dupa ce faceam baie, ma strecuram in pijamalele parfumate si lenjeria de pat super apretata si dormeam ca un prunc. Inca nu am gasit un balsam de rufe care sa reinvie in mine senzatia aceea de curat, de parfumat si de ….fericire!
Mirosul șamponului de urzică mi-l amintesc ! cred că l-aș recunoaște dintr-o mie!
Imi aduc aminte de rujul mamei…ma fascina..nu intelegeam de ce el este verde si pe buze se inrosea? 🙂
Gata, luat crema, dar acum e 10 lei 😉
Un șampon care avea o sticla sub forma de căluț de mare, habar nu am Cum îi zicea….
Imi amintesc perfect mirosul solutiei Carmol cu care strabunica imi facea frectie in serile de iarna (preventiv – sa nu racesc), parfumului Masumi al mamei si samponului meu dintr-o sticla in forma de calut de mare (facut de Miraj, numele nu il mai stiu). Imi mai amintesc si sapunurile tinute de bunica in sifonier alaturi de cafea (va dati seama ce aroma avea cafeaua ?), crema chinezeasca, bomboanele gumate pentru tuse (si ele chinezesti. Astea le „achizitionam” din sertarul cu medicamente al bunicului si era un chin sa desfac cutia, dar merita).
Mirosul apei de Cologne a bunicului meu, cu care se dadea dupa barbierit.
Imi amintesc de multe astfel de produse din copilarie, pe care le gaseam in dulapiorul mamei mele..deodorantul Impulse si crema Doina si Nivea- produse pe care le vad si in zilele noastre pe rafturile din marile magazine.
Sapunul Duru si samponul de urzica, produse care erau folosite cu regularitate de familia mea…
Frumoasa copilaria…imi trezeste nostalgii
Mama mea nu prea a fost cu cosmeticele, dar mi-aduc aminte de baia pe care ne-o facea bunica sambata afara, in fata casei si mirosul de sapun de rufe :))
Mie cea mai frumoasa si haioasa amintire si cel mai frumos miros era sapunul de casa pe care il facea bunica.Tin minte foarte bine ca primavara,vara punea petale de trandafiri,lalele,regina-noptii,toamna zeama de struguri si iarna coji de portocale pentru a da un miros placut acestui sapun.Imi aduc aminte cu drag si amuzament ca primavara era o placere sa culegem florile pentru sapun,dar toamna nu ne prea placea ca bunica alegea cei mai zemosi struguri :)) si iarna ne punea sa mancam si cate 10 portocale „sa nu se putrezeasca si sa le arunc,maica!”,imi aduc perfect aminte vorbele sale…ieseau din mainile bunicii si cate 15 bucati de sapun,din care jumatate le dadea mamei,iar eu si sora mea le luam din baie si le ascundeam atat de bine incat nu le mai gaseam degraba :)))
Tin minte extrem de bine ca era vara si bunica tocmai facuse sapun,verisorul meu avea vreo 3-4 anisori pe atunci si a furat un sapun de la bunica,cu care s-a dus la rau (era unul la 10-12 m de casa bunicii) sa se spele.Eu l-am urmarit cu sora mea din departare pentru ca era mic si bunica il lasase in grija noastra.Si cum stam noi dupa stufaris,incepe sa planga copilul.Si plange,si plange.Am fugit repede cu sora-mea sa vedem ce patise la care el urla de mama focului ca i-se blocase sapunul tocmai facut undeva la mijloc,intre fese :))) nu stim cum a ajuns acolo,dar cand am ajuns la bunica i-a zis tare:”BUNICA,MI-O INTRAT SAPUNUL ASTA IN CUR,DA L-O SCOS FETELE”. Ceea ce a fost penibil pentru noi mai tare,ca erau de fata vreo doua vecine mai invarsta.
Imi aduc aminte si de crema chinezeasca in cutiuta rosie,pe care si acum o folosesc,si de un spray care l-am aruncat in apa sa vad daca se parfumeaza :)) si micile parfumuri ale mamei din sertarul „NU E VOIE AICI!”
Nu voi uita niciodată rujul bunicii….acel ruj verde în ambalaj auriu…care lasa pe buzele bunicii o culoare rozie inconfundabilă ❤
Imi amintesc cu mare drag mirosul pudrei de talc in ambalaj de lemn pe care mama a păstrat-o ca amintire multi ani; am primit-o cadou la botez si ambalajul avea o înfățișare prețioasa, foarte atractiva pentru mine la acea vreme. De asemenea, un loc de cinste in topul preferințelor mele il ocupau rujul verde care pe buze se făcea roz si trusa de machiaj a mamei. Parca si acum le simt mirosul.
Crema „Farmacia” cu care bunica se dadea zilnic pe obrajii ei dragi. Nu i-a lipsit niciodata de pe raftul cu mici dichisuri din sifonier, a fost toata viata secretul si mandria ei. S-a dus la 71 de ani, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca, fara macar un rid pe fata, frumoasa si senina…
Primul gand ca raspuns la provocarea ta a fost la crema de mâini cu capsune ADA… Un miros pe care il iubeam si inca il iubesc, desi crema nu am mai gasit o in magazine…atâtea amintiri plăcute legate de aceasta crema…Si evident, citind restul comentariilor, mi am amintit de alifia chinezească si de baronul mentolat pt desfundat nasul.. Ce vremuri frumoase…
Ah, bunica mea, dumnezeu s-o ierte, folosea laptele Doina, isi dadea pe maini, pe fata, pe coate… Ii simt si-acum mirosul. Cand m-am marit, si o sunam inainte sa ma duc pe la ea, o intrebam: „ce vrei sa-ti aduc?” Si ea: „nimic… Aaa, sau daca au de unde sa iei, adu-mi niste crema Doina, ca taaare mi-au crapat mainile…”
Răspund cu plăcere la întrebare. ….șamponul de urzica …mi se părea frumoasă sticla?? și mirosul și acum îl simt în nări. ..plus apa fierbinte în baia rece ….da…apa calda la rație. ..yeap …amintiri frumoase dar și triste ?? ? ? Tatăl meu a rămas fidel șamponului cu urzica și acum…bun nu îl mai găsim la fel dar îi căutăm întotdeauna unul care sa conțină extract de urzică ??
E primul concurs la care particip pentru bebelina mea. Poate o sa aiba norocul incepatorului. Initial credeam ca am o singura amintire legata de mainile crapate ale mamei mele, de la sapunuri facute in casa. Daaaar, mi-am amintit de rujul verde in ambalaj auriu, care dupa cateva minute dupa ce te faceai cu el se facea un roz aaaaprins „Ce ruj????Eu nu am folosit rujul tau, mami!” ziceam eu toata manjita pe fata.
samponul numit „bob” imi trezeste amintiri placute,crema cu laptisor de matca Doina ,este un miros cu multe amintiri din copilarie
Produse care mi-au marcat copilăria? Sunt câteva ? de când mă stiu mama foloseste crema cu laptisor de matca…ador acel miros, chiar si azi ii spun ca acea crema are mirosul ei ? rujul verde a bunicii (Dumnezeu sa o ierte) pe care îl folosea la ocazii speciale,parfumul cu aroma de lăcrimioare, crema palmolive, apa de colonie a bunicului,’si mirosul spumei de ras cu care ne mânjea de cate ori ne uitam atent la el cum se bărbierea, nelipsita crema cu miros intepator din cutiuta rosie pe care nimeni din familie nu a folosit-o.
Hehehe, cand bunicu ma plimba cu roaba si am cazut in nas, fix in nasul meu de copil de 5 ani, de mi s-a jupuit si juma de obraz pe langa nas, bunicu m-a oblojit cu miere si ceva tataneasa si mi-a zis stai in casa cu nasul plin de miere. Iar eu nu am ascultat….
Iar cand m-am ars cu fierul greu si fierbinte al bunicii, bunicul a coborit in beci si-a adus argila din aia galbena care mi-a vindecat mana si nu a ramas nici un semn.
Ce vremuri!
Ce vremuri era ulux să.ți cumperi deodorant iar la profesori făceam cadou săpunuri. Evident, asociez cremă chinezeasca cu migrena mamei și mirosul săpunului de casă cu rufele spălate de mână sâmbătă dimineață. Privind în trecut, chiar ni s.a ușurat mult muncă în ziua de azi
Sunt multe arome/creme si mirosuri legate de copilarie:
1 Laptele Doina pentru orice: piele uscata, scoarta de la ceva bubita, zgarietura etc.
2 Laptisorul de matca, crema roz, de la Farmec
3 Nidoflor: te-ai taiat? te-ai zgariat? ai ceva bubita? 🙂
4 spray Impulse maro: mereu, mereu exista cate unul in baie…
5 After shave-ul Tarr, al bunicului… singurul after shave care indeplinea lista de exigente
6 „Apa mov” – permanganat de potasiu in apa, pentru un dus scurt la fundulet 😉
7 Crema din cutia mica rosie, chinezeasca, impotriva muscaturilor de insecte
si multe altele, de care momentan nu imi amintesc… 🙂 Cred ca, majoritatea sunt la fel pentru noi toti…
Bunica mea facea sapun de casa. Amesteca untura de la prajeli stransa timp de un an cu soda caustica de la Cooperativa si frunze de pelin. Fierbea potiunea asta puturoasa intr-un cazan mare (asa imi imaginam eu ca trebuie sa fie in iad). Simteam asa, o tensiune in aer, cand facea bunica sapun, mai ales ca imi spunea, grava, sa nu ma apropii ca e periculos. Apoi lasa potiunea puturoasa la racit, grasimea saponificata se ridica deasupra si atunci imi placea cum taia bucatile de sapun si le punea la uscat in podul casei.
Apoi impartea cateva bucati de sapun pentru fiecare copil (avea vreo 10! copii, vreau sa zic!!! Nepotii nu-i mai pun la socotela :)).
Si asa ajungea mama sa ma spele pe cap cu sapun facut de bunica.
Aici incepea tragedia, mama este marcata pana astazi de strigatele mele disperate din timpul baitei: „Nu da cu apaaaaa!!! Nu da cu sapuuuun!!!”
Recunosc cu mana pe inima, n-am fost niciodata fan al sapunului de casa. 🙂
Imi aduc aminte de cosmeticele din copilarie de parca a fost saptamana trecuta (copilaria) si nu au trecut vreo 30 de ani… Sapunul Duru, cu miros de mere verzi, bagat printre haine, sa miroasa frumos… Samponul de urzici (ieftin si eficient)… Basamul chinezesc din cutiuta rosie, mica… Laptele Doina (bun si pentru arsurile solare)… sapunul de casa facut din soda caustica, grasime de porc si cine mai stie ce… Impulse!!! Spray-ul deodorant de fitze (pe atunci)… Eheeee… Ce vremuri!!!
Spray Impulse, crema demachianta Doina, strugurelul roz in cutiuță rotunda transparenta, șamponul de urzica si săpunul de casa= mirosurile copilăriei mele bunica si mama
Imi amintesc in mod deosebit de o pasta de dinti,Maxam se numea parca , numai daca ii desfaceai capacul umplea toata casa de miros de crema de ras.
Mai erau niste sampoane in ambalaj mare de plastic cu forma unui ratoi. Dupa ce se termina il pastram eu sa ma joc cu el.
Mi-aduc aminte cu emotie si ca pe cand aveam vreo 5 ani in vacanta la bunicii paterni i-am cerut lui mamaie Anisoara sa-mi cumpere si mie ruj. Mi-a luat unul roz aprins,sidefat pe care de teama sa nu se strice din cauza caldurii il pastram la loc de cinste in frigider.Din pacate,din cauza ca parintii mei au divortat,de pe la 6 ani pana la 12 nu i-am mai putut vizita. Dupa toti acesti ani cand i-am revazut rujul era pastrat tot acolo.
Aaa da mai era si Carminul mamei la care nu indrazneam sa atentez,doar il admiram in sticluta rosie,sau pe unghiile ei.
Dermatograful Ada,alifia de galbenele pe care si acum o folosesc,si alcoolul medicinal ,spirtul albastru cum ii spunea bunica Lenuta. La ea era remediu pt raceli,dureri de oase,etc:-)
Bunica avea obiceiul de a se spala pe cap cu apa de ploaie si sapun de casa,se limpezea cu otet,iar cand parul” scartaia” insemna ca era curat. Este o persoana buna,calda si inteleapta ,desi modesta. Inca mai traieste,are 90 de ani….Ma bucur mult ca si copiii mei au apucat sa o cunoasca vesela si sincera cum e ea…
Mirosul parfumului din sifonierul bunici. N-am Sa uit niciodata mirosul sapunurile ascunse printre haine.
Si nu in ultimul rand, mirosul cremei chinezesti 🙂
Îmi aduc aminte de crema ada cu miros de căpșuni. O folosea sora mea care e cu 10ani mai mare ca mine. Eu aveam vreo 6,7 . Și o tot întrebăm de ce mănâncă ceva dulce fără sa împartă cu mine , ca mirosea a dulce
Hm, m-ai pus pe ganduri 🙂 nu-mi amintesc branduri, dar stiu ca ma dadeam cu tot ce prindeam :))))) aveam o placere extraordinara sa-i cotrobai in sertare, cutii si cutiute, sa miros si sa testez toate „cosmeticalele” 🙂 PS. Mie nu-mi placea nici sapunul de casa, nici apa de ploaie 😀 Iar crema chinezeasca e hit la noi in casa 😉
Imi aduc aminte de laptele Doina si sprayiul farmec.
Imi amintesc de mirosul sapunului duru pe care il punean printre haine
Imi amintesc de mirosul cremei Nivea…cea din cutie albastra. In rest, nu imi amintesc de cosmetice , pentru ca a mea copilarie s-a petrecut cu mult inainte de 1989.
Salutam aparitia produselor Bebble si speram sa le incercam:)
Imi aduc aminte cu drag de strabunica mea care amesteca cu un ciomag de lemn in oala in care facea sapun de casa. Pe vremea aia mi se parea atat de scarbos!acum as da orice Sa retraiesc momentele.
Imi amintesc crema in cutie albastra, Norvea, un deodorant Bac, recipient transparent, cu pulverizator (mai avem recipientul si acum, mirosul inca persista) pe care le folosea tatal meu, emulsia cu laptisor de matca Doina, Apiderminul, sapunul Lux, rujul verde care se facea roșu pe buze, Farmec 16, ale mamei si alifia chinezeasca a bunicii. Ce mirosuri inca vii! 🙂
Wow… interesanta provocare.
Cosmeticele copilariei mele = crema chinezeasca la cutie mica, rotunda + deodorant Impulse + lapte Doina (l-am folosit pana acum cativa ani pt demachiere) + sampon de urzica + sampon de mere + neaparat, rujul verde care pe buze devenea roz… o nebunie!
Imi amintesc de samponul Johnson’s Baby si de sapunul de casa in cuburi mari.
Imi amintesc cum fierbeau ai mei in curte in ceaunul mare sapun de casa, pentru care adunam pelin -asta era treaba mea :D. Apoi, cand era gata de fiert, puneau in cateva forme de nisip, pentru mine, restul ramanea la racit in ceaun si se taia/scotea rece. Imi mai amintesc emulsia Doina, rujurile verzi care erau de fapt rosu aprins si erau extrem de aderente si pasta de dinti care nu imi amintesc cum se numea, dar era tare mentolata.
Buna, printesa! Sa ti povestesc amintirea mea despre o faimoasa crema, dar intai cateva date “personale“:) Noi suntem doua surori, iar faza cu “ suntem doi frati in casa | si nu ne certam deloc“ e doar in poezie. Noi ne sicanam si mai rau ne mai si bateam. Imi aminteac odata ca sora mea nu a vrut sa mi ureze “noapte buna“ (noi dormeam amandoua ), asa ca am mers la bucatarie, am luat un morcov si i l am rontait la ureche pana cand a cedat (vorba aia: cel mai destept cedeaza primul:). Toate ca toate, dar cand era vorba de dat cu crema eram foarte organizate. In incercarea de a o imita pe mama, ne dadeam cu crema chinezeasca (care mirosea super ) astfel: o foloseam de doua ori pe saptamana, ca era cutia mica si trebuia sa ne tina mult. In prima zi ma dadeam eu cate putin pe frunte, pe nas si pe obraji, iar ea isi freca fata de a mea ca sa i se imprime si ei. A doua oara faceam invers. Era frumos tare! Acum ne imbratisam odata la trei ani, caci asa de rar ajunge in tara…Ce bine ar fi sa existe o crema minune care sa ne faca si acum sa ne atingem fetele!
Păi eu n-o să uit veci de parfumul rusesc de bazar, ăla strong, pe care l-am deșertat, de plictiseală, pe pat, covor, mobilă, haine și după asta am dormit 2 săptămâni pe canapeaua din sufragerie, că nu mai ieșea putoarea din nimic :))) Dar laptele Doina al mamei și săpunul de trandafiri dintre hainele de sărbătoare din dulapul bunicii îmi plăceau mult 🙂
Imi amintesc ca mama facea creme de galbenele in casa si ma punea sa culeg galbenele din curtea bunicii, iar asta nu se intampla doar cand eram mica, ci chiar si pe la 16-17 ani 😀
Crema statea mereu in frigider in recipiente mici si ne era utila, mie si surorii mele 🙂
Imi aduc aminte de un ulei pentru plaja, al mamei mele, dupa care tanjam de fiecare data cand il vedeam pe raftul din baie (era asezat sus ca nu cumva sa ajungem noi la el; eu si sora mea). Nu as stii sa spun ce firma era stiu doar ca ambalajul era o sticla de sricla, dreptunghiulara si usor fumurie cu un capac maroniu, parea asa… foarte scump… si mirosea atat de bine. Acum, aducandu-mi aminte cred ca era mirosul de migdale, atunci stiam doar ca asa miros oamenii bogati :). Il foloseam cand mergeam la mare! Si da! Puteam sa il intind si eu pe corp, nu doar mama! :)Oh ce vremuri frumoase! 🙂
Laptele demachiant Doina si bunica mea care il folosea cu sfintenie impreuna cu feliile de castraveti. Asta este amintirea, dar cel mai interesant e ca bunica mea, cu acest „tratament” al tenului, avea o piele exceptionala la 78 de ani, mult mai frumoasa si mai curata decat a mea la 37.
Eu imi aduc aminte de spray-ul in tub visiniu Impulse.
Mie ala imi aduce aminte de stat cu mama, cu matusa, nu stiu. Asa dor mi-e de ele. 🙂
Samponul de urzici si cutiuta chinezeasca sunt printre primele mele amintiri din perioada in care am locuit la bunici (2-7 ani) 😀
O amintire super-haioasa acum este de cand eram mititica si primise tata parca de la serviciu un set de la Oriflame cu gel de dus si inca ceva.Eu copil mic si fara minte,am folosit o buna perioada gelul de dus pe post de crema de corp.
Alte amintiri legate de cosmeticele din copilarie sunt sapunul de casa fiert in ditai tuciul de o doamna batrana (si cazanul de lesie ramas in urma sapunului), spray-ul Impulse (Doamne,ce intepator era mirosul!),rujul verde care se facea rosu :), cremele Doina si Nivea, samponul de urzici si bineinteles minunata crema chinezeasca.
Crema nivea, pot sa ii recunosc mirosul dintr-o mie, perinutele de sampon, crema vietnameza, la cutiuta rosie de mmarimea unei monede de 50 bani. Cate amintiri pot trezi
Eu imi amintesc de sapunul Camay cu care ma spala mama. Era lux pe vremea aia pe langa cel din lesie. 😀
Cosmeticele copilariei noastre sunt foarte comune si observ cu starnesc aceiasi intensitate de amintire cititoarelor 🙂
Subscriu deci amintirii sapunului de rufe pe care parintii il foloseau in loc de sampon ca sa ne spele – mai ales ca nu se facea matreata de la acest sapun… Dar ceea ce urma era marcant – clatirea cu otet amestecat cu apa fierbinte – leac tot pentru îndepărtarea matretii si supliment pentru un par stralucitor. 😉
Din poseta mamei imi placea sprayul Fa – fascinant pentru mine si fratele meu – coleg de nazbatii….
Din copilărie îmi amintesc cu drag, nu neapărat olfactiv cât vizual, rujurile acelea în ambalaje aurii, ele erau albastre sau verzi, însă pe buze se transformau într-un roșu plăcut. Dar mai ales îmi amintesc cum am desenat pe toată faianța din baie cu unul din aceste batoane ale înfrumusețării mamelor noastre, și pe lângă paguba provocată – se găseau greu și erau scumpuțe pentru bugetul nostru, au curățat ai mei o zi întreagă pereții pentru că era gras și greu de șters.
crema chinezeasca, mentolata! o uram din tot sufletul! 🙂
Imi aduc aminte da nu cu drag ci mai degraba cu dezgust de gazul pe care mi l-a turnat mama in par atunci cand am venit cu paduchi de la scoala, era singurul produs care se folosea pentru asa ceva.L-am urat si il urasc cu toata suflarea mea, poate de aceea ii si iau acum bebelusului meu produse de ingrijire scumpe si frumos mirositoare:-)
toata copilaria si adolescenta mea ma spalam pe par cu sapun de casa facut de bunica mea. Sapunul pentru par ( ca facea bunica separat) avea intotdeauna zeama de urzica. De miros nu-mi amintesc dar avea o culoare – un verde inchis cald…
Samponul era pentru clatit si-mi aduc aminte ca in clasa a 6a am fost in excursie in Bulgaria si mi-am luat un sampon care mirosea a guma de mestecat. L-am folosit pe post de balsam pentru rufe.
Vaselina de buze la cutie metalica cu miros de trandafiri.
E luna cadourilor si ne-a lovit nostalgia, mai ales dupa bunicile noastre… cea care m-a crescut pe mine nu mai este de mult printre noi, dar in inima mea va fi mereu, iar fetita mea cea mare ii poarta si numele: Maria. Am citit atat de multe amintiri de-ale voastre despre sapunul de casa! Si bunica mea il folosea, nu mirosea frumos pentru ca nu il amesteca nici cu pelin, nici cu altceva, deci nu era o placere sa il mirosi, dar spala bine… si corpul, si hainele!
Gandindu-ma insa la bunica mea mi-a venit in minte un miros care, departe de a fi placut, mi-a umplut ochii de lacrimi de dor, dar mi-a adus pe buze o umbra de zambet… Isi mai aduce aminte cineva de mirosul solutiei de permanent cu care mamele si bunicile noastre isi increteau parul pe vremurile de mult apuse ale comunismului? Bunica mea a fost o taranca cu 4 clase, crescuta la sat si fortata sa se mute la oras in urma colectivizarii. Cu 3 copii mici dupa ea, a lucrat mai intai la o fabrica de caramida, apoi la fabrica de confectii din Craiova, bunicul fiind in puscarie pentru ca era fiu de chiabur si facuse ”specula”… Nici nu pot sa imi imaginez cat de grea trebuie sa fi fost viata pentru bunica mea, singura cu 3 copii sub 7 ani. Mie mi-e greu cu doi, si am si pe mama, si sotul langa mine! Viata grea nu i-a distrus optimismul si tenacitatea, a mers mai departe si, desi muncea zi si noapte, imi amintesc ca, atunci cand avea timp, isi facea unghiile cu oja, iar o data la cateva luni mergea sa isi faca parul permanent. Cred ca aveam vreo 3-4 ani cand a inceput sa ma ia cu ea intr-un fel de ritual magic, strict secret – fireste ca doamna care ii aranja parul nu avea firma la poarta si nici nu isi facea reclama in gura mare, ca ar fi intrat in categoria ”dusmanilor poporului”!!! Tin minte ca, atunci cand intram in casa doamnei respective, ma izbea un miros acru-dulce-intepator-sufocant – mi-e greu sa-l descriu acum – un amestec de oja si diluant (ca doamna presta si servicii de manechiura si pedichiura la domiciliul personal), miros de par ars de la pusul pe bigudiuri (de-ale metalice si grele care faceau ca, atunci cand te miscai, sa scoti sunete ca Omul de tinichea din Vrajitorul din Oz…), spuma de ras si apa de colonie super-ieftine pentru clasa proletara (ca si sotul dumneaei se profilase pe servicii pentru partea masculina) si mirosul acela al solutiei de permanent…pfiiiiiii! atunci ma intepau ochii si imi dadeau lacrimile din cauza lui, acum imi vine sa plang de dorul bunicii mele, si al bunicului, si al tatalui meu, toti dusi de atat de multa vreme ca nici nu-mi vine sa cred cum am putut trai eu aproape 17 ani fara ei langa mine…
Nu scriu neaparat ca sa castig premii, imi cer scuze daca scriu prea mult pe langa subiect si va plictisesc, dar toate discutiile astea despre parfumuri si lucruri de demult mi-au starnit niste amintiri… Poate ca e de vina luna decembrie, poate ca sunt de vina cei 40 de ani pe care o sa-i implinesc peste o luna (cele care au schimbat prefixul sau doar cincinalul, si tu, Ioana, ma intelegeti…), dar mi-e sufletul greu de atata doooooooooooooor. Chiar daca am doua fetite care imi umplu viata de fericire, una de 4 ani, alta de 4 luni, golul pe care bunicii si tatal meu l-au lasat in viata mea nu se va umple niciodata: nu e decat dor si durere de dor. Parca tot la tine, Ioana, am citit ceva asemanator: parca mi -ar fi crescut a doua, chiar a treia inima cand s-au nascut ele, dar prima… adica aceea a copilariei mele va ramane vesnic asa: plina de amintiri frumoase si de iubire pentru ei, cei care nu mai sunt, de nostalgie, de dor, de lacrimi pe care nu le-am mai putut plange…
Asa ca, indiferent daca va mai aduceti aminte sau nu de mirosul solutiei de permanent al cochetelor de pe vremuri, pretuiti-va parintii si bunicii care mai sunt langa voi si nu uitati sa le spuneti ca-i iubiti…
Sarbatori fericite tuturor!
Copilaria mea la tara: mirosul de sapun de casa dat pe hainele albe si puse la soare. Apoi clatite in apa de ploaie. Asta ar fi mirosul legat de cosmetice.
Dar pot sa mai adaug ceva? Caci odata cu postul tau mi-am adus aminte de cartofii taiati felii subtiri, presarati putin cu sare mare si pusi pe plita incinsa. Si colacii din rola, zau ca miros „de copilarie” ca acestea nu le-am intalnit.
Printesa draga, oare se pune la produse cosmetice otetul? 😛 Tin minte de cand eram copil ca mama ma spala pe parul meu lung si cret, cu sampon de urzica(foarte bun-zic eu) , dupa care mereu ma clatea cu otet diluat in apa…cica impotriva matretii si sa iasa tot samponul din par ! 😛
Imi aduc aminte din copilărie doar de săpunul făcut la tara de mătușile mele. Cu asemenea săpun ne spală mama pe cap si corp. Era groaznic, mirosea a gândaci morți , dar mulțumim ca nu am făcut niciodată boli de piele. Mai avea mama, ( luat pe sub mana) săpun de mar, nu mai știu exact cum se numea, dar si el mirosea tare urat, de aceea cred ca nu suport nici un produs cu aceasta aroma.
Ahaha cosmeticala copilariei mele a fost untura de porc „fiarta” la abur cu flori de musetel apoi strecurata si pusa la frigider intr-o cutiuta. crema asta a vindecat toate juliturile de genunchi, toate arsurile, mainile uscate ale maica-mi a fost panaceu universal! Parca o vad pe bunica cum o prepara… si prepara nu gluma ca eram eu de uns si cei 2 verisori. Frumoase amintiri…
Se pun si tratamentele cosmetice neplacute? Imi amintesc vag de metoda de despaduchere folosind petrol. Adica ni se ungea parul cu petrol, apoi il tineam acoperit cateva ore bune, suficient cat sa faci niste iritatii de toata frumusetea pe gat (cum se prelingea petrolul), care te tineau zile bune. Destul de nasol 🙂
Laptele demachiant Doina cu care ma dadeam pe fata sa-mi hidratez pielea ?
Buna,s-au ales castigatorii? 🙂