Într-o zi oarecare de toamnă-iarnă cînd eşti în casă cu copiii, afară plouã şi e frig, nici un prieten nu vine în vizită şi plictiseala-i mare, propune-i fetiței de 3, 4, 5 sau 6 ani să probeze rochița de petrecere, aceea lungă și diafană pe care n-are voie s-o poarte decît de două ori pe an (dar o poartă zilnic oricum).
Ea se va duce chiuind să scoată rochia din dulap, tu te vei aşeza comod pe parchet, alături de fratele ei mai mic sau mai mare. Puteți lua cu voi şi popcorn, dar nu e neapărat.
Apoi va intra în cameră ea, cu cel mai mare zîmbet din toate timpurile. Şi va începe cel mai fantastic spectacol. Sărituri în nori de tulle, paşi pe vîrfuri, piruete, tumbe şi fandări, strigăte de bucurie, hohote de rîs, cîteva cāzāturi şi împiedicãturi, deh, tînãra balerină e tînără!
Voi stați pe post de public, pe margine, cu ochii la fulgul energic care luminează camera. Fratele ei poate dansa şi el stîngaci, mai în spate, că prea e molipsitoare bucuria baletului în rochia prețioasă. Doar pisica se refugiază în șifonier mergînd pe burtă cu urechile lipite de cap, ce să-i faci, așa-s pisicile, niște fraiere, nu vor să riște o fractură de coadă de dragul unui spectacol privat de balet, oricît de frumos ar fi el.
Fetița fericită dansează neobosită, bucuroasă că ochii mamei o sorb ca pe o ciocolată albã caldă. După o vreme, jumătate din public se plictisește și pornește discret spre rafturile cu jucării, în căutare de alte distracții mai puțin artistice.
Cealaltă jumătate, mama, lăcrimează discret, aplaudă, face poze. Să nu uite vreodată spectacolul acesta spontan, fără muzică, dar cu piruete, salturi, mîini, picioare şi zîmbete în aer.
Mulțumesc, iubito, frumos știi tu să faci artă în inima mea!
Fetitei mele ii placeau rochiile f mult cand era mica..dar acum, scolara fiind nu-i mai plac deloc..daca mergem la vreo nunta/botez ( unde nu vreau s-o las in pantaloni) incep negocierile cu luni intregi inainte…deja m-a intrebat daca se poate imbraca mireasa in pantaloni..oare sa-mi fac griji? sau e ceva trecator? ( sapt asta are auditie la pian unde va merge in pantaloni..)
Depinde…uite eu nu am purtat cu placere fusta pana pe la vreo 16-18 ani. Ca mi se parea ca am picioarele prea slabe/strambe/ca se poarta doar cu cizme sau tocuri, doar cu dres etc.
Apoi am inceput sa descopar cat de frumos e sa porti rochie/fusta si momentan, ma simt bine mai ales in unele fuste, desi am si pantaloni preferati.
Dar intre 4 si 16 ani, fusta era cah, bleagh, urata, se uita lumea la mine, la picioarele mele, nu-nu!
Continui sa sper…
Nu inteleg unde e panica,sau problema!Daca nu poarta rochii ever ce se va intampla?
Eu nu port rochii sau fuste nici macar la nunti,ma imbrac mereu in pantaloni,jur ca nu m-au dat afara nici de la nunti,nici de la botezuri!
Lasa fata sa se imbrace asa cum ii place ei,cum se simte bine!
Fetitele care ne sunt prin preajma caci al meu este baietel, poarta arareori fustite sau rochite. Nici la aniversari nu prea se mai intampla.
La multi ani!! :*
un adevarat spectacol!!!am ramas uimita apoi gandurile au inceput,ce bine e sa nu ratezi din viata copilului asa ceva si multe altele.incercati dragi mamici sa petreceti cat mai mult timp cu copilasii pentru ca ei asta vor cel mai mult ,mai mult decat jucarii.felicitari draga printesa pentru felul unic de a descrie aceste clipe minunate si nu numai.sanatate multa si sa ne mai bucurati cu asa momente.o bunica cu dor de nepotica…
Fata mea are (acum) 8 opt ani, dar joaca de-a balerina în rochia ”cea bună” a început-o încă de pe la 3 ani. ”Dacă tot va lămâne mică ochișa, măcal să mă îmbac de mai mute oli cu ea” – ăsta era mesajul convingător :). Astăzi are o perucă roz, primită de la o prietenă, și abia așteaptă Crăciunul :). Ar vrea să fie zâna Crăciun 🙂