ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
Momente din viață
„Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruinĂ şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri, dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şï stele.”
Adrian Păunescu
Ce se întâmplă în sufletul unui student la drept care dă mâna cu medicina legală?
În dicționar, durerea este definită sec: Fie „suferință fizică suportată de cineva”, fie „suferință morală, mâhnire, întristare”. În viață, durerea îmbracă mult mai multe forme. Când ești acolo, ca simplu observator al ei, când empatizezi atât cu victima, cât și cu doctorul, când știi că ai trecut tu însuți prin calvar. Asculți, observi și te identifici. Fiecare explicație medicală, fiecare întrebare adresată. Fiecare moment de ezitare.
Iar ei, agresorii, sunt chiar lângă noi. De la necunoscuți care lovesc pe stradă, în plină zi, în mijlocul mulțimii care asistă la un spectacol, la cei care îi lovesc pe cei alături de care își împart viața, de la cei pentru care e acum este prea târziu, la cei pentru care lupta cu durerea abia începe.
Sunt experiențe care te schimbă. Care te fac să visezi la acea lume ideală, în care oamenii sunt mai buni și se opresc din a face rău înainte de a fi prea târziu.
Oamenii mor în fiecare zi. Și, cumva, e mai simplu să asiști la o autopsie decât la examinarea unei victime în viață. În primul caz, victimele nu mai suferă, nu le mai doare nimic. Lupta lor cu răul s-a terminat. Rămâne doar datoria legistului să stabilească adevărata cauză a morții. E greu doar când e vorba de tineri a căror viață a fost furată prea devreme și fără voia lor. Atunci te încearcă cel mai dureros sentiment de neputință în fața acestor îngeri, suflete nevinovate care nu au mai avut tăria să lupte. În al doilea, lucrurile încep să o ia razna. Cei care solicită o examinare medico-legală vin, de regulă, cu frică, anxietate și frustrare, pe lângă suferința fizică. Îi doare, vocea le tremură când își spun povestea. Toți sunt implicați. Sunt poate mama cuiva, poate tatăl cuiva, și sigur copilul cuiva. Sunt necunoscuți, depind de un certificat, își pun trauma în mâinile doctorului, care nu este doar implicat, este și responsabil pentru viitorul pacientului său. Și pentru tragerea la răspundere a făptuitorului. Și asta e destul de infricoşător pentru oricine. Cei de aici trăiesc suferinţe. Nu au timp să empatizeze prea mult, însă. Nu pot fi afectați. Au datoria să fie obiectivi, să nu se lase afectați și să fie corecți, pentru ca întreg sistemul care vine după ei să fie just. Aici se scriu povești și se nasc traume.
Traumele dau toată lumea peste cap. Poate că e bine așa. Toată durerea şi teama şi tot ce ni se întâmplă ne fac mai puternici. Poate că trebuie să fim puţin daţi peste cap, ca să putem merge mai departe.
Realitatea e înfricoșătoare. Viața e imprevizibilă și nimic nu e sigur. Vă rog, aveți grijă de voi!
Sursa foto: morgă, via shutetrstock.com
Da, sa fie obiectivi medicii legisti, sigur, sa faca sistemul just, absolut! si noi credem in Mos Craciun.
De la morga din Timisoara au fost furate, atunci, in acel decembrie ireal, 56 de cadavre, duse cu camionul frigorific de carne in Bucuresti, incinerate la Crematoriu iar cenusa a fost varsata in Dambovita.
La Cighid, in lagarul de exterminare al copiilor au fost asasinati 137 de copii intre 1987-1989, toti desigur, in acte au murit din cauze naturale.
Eu nu sunt convins nici acum, ca un medic legist nu compune un raport, la o adica, asa cum i se cere de catre fetele cenusii.
27 de ani inutili.
E nedrept sa bagi pe toti in aceeasi oala, desi medicii sunt obisnuiti cu asta. Peste tot exista interese, e clar ca nu toti oamenii sunt corecti, integri, ca multi au un pret. Totusi eu cunosc medici legisti, unii chiar imi sunt colegi apropiati, am lucrat cu ei, sunt oameni nu monstri. Pe langa faptul ca au invatat pe rupte(medicina legala e o specialitate ce se ia foarte greu) sunt persoane integre, cu un profund simt al dreptatii. Iar ceea ce vezi si auzi ca medic legist depaseste orice imaginatie.
Nicole Angemi lucrează ca asistent la morgă și postează imagini terifiante pe contul ei de instagram
https://www.instagram.com/mrs_angemi/
Sunt convins că există și oameni integri dar sunt puțini, extrem de puțini.
Si care e legătura între nedreptățile făcute de legiști si pozele afișate de aceasta domnita cu unghii de Haloween? Nici nu stiu cum are dreptul de a afișa asemenea poze… Fiind si eu in domeniul medical…
Si se pare ca e chiar din statul vecin doamna aceasta.. Majoritatea pozelor sunt afisate fără permisiunea familiilor.. Cu scopul de a educa oamenii despre corpul uman… Hmmm… Sunt poze foarte greu de digerat ținând cont de decesele violente.. Dar, da, are sure de mii de fani, la cat de morbida e lumea nici nu ma mir..
Poate ne comunicați și nouă metoda prin care ați ajuns la concluzia că sunt „puțini, extrem de puțini” cei integri. Pentru că mă îndoiesc că mica vedetă Instagram Mrs. Angemi poate fi folosită ca etalon de etică profesională.
Ma bucur ca ne scrie cineva din lumea celor care isi fac meseria bine. Da, si in medicina (ca in orice meserie) sunt oameni care isi fac treaba bine si oameni care nu.
Ca o mica remarca, accidentele/incidentele sunt doar un mic procent al cauzei mortalitatii in Romania -doar ca ajung la autopsii si anchete de politie. Peste 60% din decese sunt cauzate de excese….adica legate de igiena vietii: miscare prea putina, mancare prea multa/incorect preparata(prea mult prajit sau prea putine legume crude etc – intelegeti voi), prea mult fumat si prea mult alcool sau prea multa viteza. Iar acestea le putem infrana in viata de zi cu zi.
Despre incidente si agresiuni- e interesant de comparat statisticile noastre cu ale altor tari.
Accidentele sunt pe primul loc la mortalitatea infantila, desi in curand e posibil sa ne intoarcem in vremurile in care infectiile omorau sute de copii. Tocmai asta e groaznic, fiindca medicii legisti au pe masa, de foarte multe ori, minori. Nou-nascuti aruncati la gunoi, bebelusi gasiti prin boscheti, copilasi abuzati de multe ori de cei care ar trebui sa ii ocroteasca cu orice pret. E cumplit, e dureros.
wow, nici nu m-am gandit ca se pot intampla astea ..in mintea si viata mea accidente ar fi capul spart la copil la joaca si pielea taiata cu foarfecul la gradi…
Eu sunt convinsă că procentul celor care îşi fac treaba bine este mai mare decât a celor care şi-o fac prost.
Doar că ei nu ies în evidenţă.
Puțină lume înțelege cu adevărat ce înseamnă să fii legist. Sau autopsier. Dincolo de responsabilitatea enormă (care e implicată în toate specializările medicinei) aici îti trebuie o tărie psihică remarcabilă. Te afli în permanență în contact nu doar cu trauma și moartea, dar și cu tot ce are natura umană mai rău și detestabil. Studenții de la medicină știu ce înseamnă o autopsie, ce riscuri de contaminare sunt, cât de inevitabil de deprimant e să faci asta și de trei ori pe zi uneori. E cea mai bine plătită ramură medicinei, dar putina lume are rezistență psihică pentru ea. Cunosc doi legiști, oameni foarte faini, e ridicol vălul acesta de senzațional din jurul lor.
Printesa, tu scrii super bine si documentat. Acest articol…hmm, sa spunem ca e departe de ceea ce citesc in general la tine pe site. Nu zic ca nu trebuie sa avem in vedere opinia autoarei stagiare, dar poate in alta parte se incadra mai bine…