Da, copile, ai voie!

Să-mi ceri să te iau în brațe și să te țin acolo până nu mai ai nevoie. Brațele mele sunt singurul loc sigur pe care-l cunoști. Unii nu descoperă altul mai sigur toată viața. Măcar acum, cât te pot ține și duce, vino aici când și cât vrei.

Să vrei uneori doar cu mama sau cu tata. Și eu am chef uneori de vanilie, alteori de ciocolată. Gusturile nu se discută, așa-i?

Să ai nevoie de mult timp până adormi. Ai făcut multe azi. Ai rostit poate cuvinte noi pentru tine, ai experimentat un sentiment nou, ți-a reușit ceva pentru prima oară. Câți dintre oamenii mari se pot lăuda cu așa reușite în fiecare seară? E normal să te foiești, să-ți cauți locul, să mormăi, să mă cauți în pat, să mă împingi, să te urci pe mine, să cânți, să râzi. Pentru tine, și azi a fost o zi glorioasă, nici eu n-aș vrea ca ea să se termine prea repede!

Să mă întrebi DE CE. Ești om ca și mine. Vrei să înțelegi, să afli, să știi cât mai multe. Întrebările tale sunt semn de inteligență, de dorință de a crește. Le sărbătoresc, chiar dacă uneori mă obosesc sau mă plictisesc.

Ai voie să vrei să plângi sau să strigi seara în brațele mele, după ce în timpul zilei ai fost nevoit să te abții printre străini, la grădiniță sau la școală.

Să-mi spui nu. Ești om și tu, ca și mine. Ai vrerile tale, plăcerile tale, planul tău. Chiar dacă ele vin uneori în conflict cu ale mele, și ale mele sunt, sau doar par, mai importante. Promit să iau în seamă NU-ul tău, chiar dacă uneori voi face tot ce pot să-l transform într-un DA. Așa-s adulții, au tot felul de obligații pe care din când în când trebuie să le aplice și altora, care n-au.

Să mănânci cât vrei tu, nu cât cred eu că-ți trebuie. Al tău e stomacul de umplut, ale tale-s papilele de bucurat. Eu sunt aici să umblu la aragaz cât tu n-ai voie, nu să-ți coordonez funcțiile corpului.

Să vrei să iei decizii. Că doar așa înveți să fii om independent, corect, liber. Dacă doar faci ce-ți spun eu, mai târziu vei face ce spun alții, că doar n-o să știi cum e să decizi pentru tine dacă n-ai exersat niciodată. Și dacă alții te pun să fumezi sau să bei sau să te bați, asta n-o să fie bine pentru nimeni. Așa că da, ai voie să iei decizii. Mai mici la început, apoi tot mai importante. Promit să fiu aici să te ghidez printre ele, fără să-ți dau răspunsurile bune pe tavă. Mai ales că uneori nici n-o să le știu, dar o să le știi tu.

Să-mi testezi iubirea. E cel mai important lucru pentru tine acum, ai voie să te asiguri că e mereu intactă.

Să vrei ceva cu ardoare, dar să nu știi s-o ceri, să te enervezi, să strigi. Mi se întâmplă și mie, des, doar că eu nu mai am voie să urlu în mijlocul străzii, cineva sigur ar chema poliția sau salvarea. Tu însă mai poți face asta, curând vei învăța controlul emoțiilor și va dura mult mai mult să gestionezi furia, dar o vei face elegant, ca noi, oamenii mari (majoritatea timpului).

Să alergi, să nu porți căciulă dacă ți-e cald, să sari în bălți, să te urci în copac, dacă poți. Sunt aici, cu plasturi pregătiți.

Să te trezești noaptea de una, două, trezeci de ori, doar ca să te asiguri că sunt acolo. E normal, e instinctul tău de om mic, care vrea să știe că e protejat. Sunt aici. Te ating, îți vorbesc, te sărut, te iubesc, chiar dacă mi-aș da două degete să te văd dormind o noapte legată. O să se întâmple și asta la un moment dat, peste doi sau patru ani. Atunci n-o să mai fii puiul meu care nu poate respira fără mine și-o să-mi fie dor.

Ai voie să plângi după mine. Deși n-o recunosc, mi se umple sufletul de bucurie când văd că încă nu te-ai desprins de tot de mine. Vreau să rămânem așa, legați unul de altul, tot timpul. Și după ce mor aș vrea să-ți simt mirosul, să-ți aud glasul, să-ți văd ochii lipiți de ai mei. Acum, cât trăim, da, vreau să ai nevoie de mine, să vrei să nu ne despărțim niciodată.

Da, copile, ai voie să-ți exprimi iubirea așa cum simți: plângând de tristețe când te las la grădi, plângând de bucurie când te iau, supărându-te pe mine din nimic, trezindu-mă noaptea ca să mă simți, întrebându-mă, trăgându-mă de păr, având nevoie mereu de mine și numai de mine. Toată viața am căutat iubirea asta pe care mi-o dai tu acum. N-o să-ți spun că n-ai voie să mi-o arăți.

Sursa foto: mamă fericită via Shutterstock.com
shutterstock_383495080

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4264

18 comentarii

  1. Ce frumos ai pus in cuvinte tot ceea ce gândesc si eu fără darul de-a le putea exprima. Cum Reușești tu, printeso, sa ajungi la sufletele noastre de mame de pui minunați! ?

  2. Efectiv ma faci sa plang cand scrii articole dedicate fetitei mele :P….Daca as stii sa scriu si eu asa cum o faci tu, probabil ar suna exact la fel!!! Multumesc pentru emotiile din dimineata asta! 🙂

  3. Auzisem la un moment dat ceva interesant: copiii intreaba „obsesiv” „De ce?” nu pt ca nu inteleg ce le spui, pt ca ei inca nu au repere de autoritate, si punand frecvent aceasta intrebare intaresc, de fapt, autoritatea parintelui (autoritate ca stalp, ca reper, nu in sensul negativ) si increderea fata de acesta.

  4. Pai, parca spuneati ca trebuie sa va odihniti noaptea … Și nu dormit Cu copilul. Aia care chiar se trezesc de 30 de ori pe noapte sigur nu scriu Asa ci sunt zombi dimineata Și nu au vreme de poezie.

    • Ce sa vezi, fix azi noapte ne-am distrat (mai mult ea decat eu) de la 1 pana pe la 2.30 ai apoi pe la 5, si pe la 6.30 si la 9 cine crezi ca ii spunea ca e minunata si are cei mai luminosi ochi din univers? Un mic secret: cand iubesti prin toti porii, poezia e mereu cu tine, nu trebuie sa iti faci timp pentru ea 🙂

    • Esti superbă!!!!?????
      Da,ai dreptate in tot ceea ce scrii…sunt momente unice,nu vreau sa pierd nimic,vreau sa ma bucur de toate clipele acestea pentru ca sunt unice!
      Citez titlul cărții tale: „O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda”…asta simt,asta e dorinta mea??

  5. cuvinte izvorate din inima…din preaplinul ei…multumesc pentru alineatul al treilea al acestui articol, in special… clipe, bucurii, emotii de neuitat alaturi de prichindeii tai… 🙂

  6. Minunat! Ca de obicei!ai atins exact acolo unde trebuie….pentru ca si tu cunosti sentimentul.esti minunata tu!copiii tai sunt norocosi

  7. Foarte frumos ai scris doar ca eu cred ca atat timp cat ei sunt mititei nu este vorba despre iubirea lor fata de noi, este vorba despre NEVOIA lor de siguranta care noi o oferim. E un tip de „egoism” daca il pot numi asa. Mult mai tarziu, cand sunt ei mari, incep sa constientizeze sentimentul de iubire.

  8. E perfect! Este exact ce simt in fiecare seara cand ma pun in pat langa ea, este ceea ce simt zilnic cand are nevoie de mine sa se descarce!

  9. Mi-a placut atat de mult incat am vrut neaparat sa ii citesc si fetitei mele de 7 ani la culcare. O sa iti scriu acum ce, dupa minute in sir de suspine, muci si cuvinte fara sens, am reușit, cu greu, sa deslusesc: „este cel mai emotionant text citit vreodata…. Plang, dar de emoție, ca eu nu am mai simtit asa ceva pana acum….”
    A culminat cu „printesa urbana este cea mai inspirata”.
    Si a finalizat cu „pana sa imi citești tu, mi se parea ca miroase a ars, acum am nasul înfundat si nu ma simt nimic”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *