Peretele, această hartă/farfurie/dovadă a copilăriei (P)

Pregătești pentru bebe o supă cremă delicioasă. Toată dimineața te strofoci cu bebe-n brațe să cureți legume, să le toci, să le fierbi, apoi le pasezi cu grijă, adaugi smântână sau unt sau iaurt gras, puțină verdeață, guști, mmmm, ce bună ți-a ieșit, nici nu te așteptai. Separat faci și crutoane, cu un ochi la bebe care pune niște cuburi unul peste altul. Anticipezi bucuria cu care el va devora supa cremă delicioasă muncită de tine și-ți crește sufletul mai rapid ca temperatura în cuptor. Tai pâinea cubulețe, o dai prin ulei și ierburi uscate, dai la cuptor. Trei ore mai târziu, opera de artă e gata. Îl așterni pe bebe gata schimbat, spălat, frezat, în fața castronului cu supă perfectă, cremoasă, gustoasă, sănătoasă. Înmoi lingurița, o încarci cu supă, pornești spre gura căscată a lui bebe. Ooo, ce mamă bună ești, ce bucătăreasă grozavă, ce bebe norocos, inimioare în aer. Doar că nu. Cu o mișcare scurtă din cot, bebe proiectează supa direct pe peretele din spatele tău. Supa ta perfectă, cremoasă și sănătoasă se scurge tacticos pe perete, și, odată ea, și lacrimile tale amare pe obrazul nedormit.

Ieri, la fel, doar că nu cu supă, ci cu piureul de pere. Alaltăieri cu budinca de mei. Mai bine nu-l mai așezi la masă, îi dai doar lingurița pe post de praștie, îți pui ochelari de protecție, îi dai oala cu mâncare la îndemână și-l lași să arunce pe pereți. Măcar nu te mai stresezi să alegi ingrediente sănătoase și să potrivești de gust, poa’ să arunce și cu mâncare negustoasă și plină de prăjeală…

Vestea bună e că va veni o vreme când bebe va aprecia supa ta cremă perfectă. Posibil ca asta să fie peste 16 ani, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

O altă veste bună e că există un tip de vopsea lavabilă de pe care poți șterge cu o lavedă umedă orice aterizează pe perete. Ca de exemplu un fresh de germeni de grâu, castravete și ghimbir.

Pentru că din păcate așa e și nu prea poți împiedica asta: pereții sunt mereu câmp de bătălie pentru cei mici. Pe ai noștri, copiii au așternut, cu sau fără intenție: amprente cu meniul mai multor zile, plastilină, urme de roți de la bicicletele și trotinetele pe care le folosesc în casă, ruj (don’t ask), cremă de mâini, aluat de biscuiți, creioane de toate culorile, pastă de dinți. De fapt, cam orice le-a trecut vreodată prin mâini a ajuns și pe măcar un perete. Noi nu ne-am stresat (nici n-am încurajat pictatul pe pereți, dar acesta e subiect pentru un alt articol), asta e, ne-am planificat o văruială după ce va împlini cel mic 8-10-12 ani și gata. Dar parcă nu mă simt tocmai bine când ne vin musafiri din cei neobișnuiți cu sos pe pereți și trebuie să-mi cer scuze, știți, copiii nu sunt atenți, mai aruncă, le mai scapă din mână, mhm, da, și ce, n-aveți bani de-un var? Am avea, nu-i problemă, dar parcă nu prea-ți vine să faci când știi că a doua zi va arăta la fel.

Acum am aflat și eu de Oskar Ceramic, o vopsea ultra-lavabilă care (cred eu că) a fost inventată pentru casele cu copii mici în ele. Pe pagina lor de facebook, aici, găsiți multe filmulețe simpatice cu diverse lucruri care pătează dramatic, proiectate pe peretele vopsit cu Oskar Ceramic. În cinci secunde și patru mișcări cu laveta, peretele e ca nou. Ei da, așa parcă-ți vine să gătești supa cremă perfectă!

Sursa foto preview: pictură pe perete via Shutterstock.com