– Țe fasi, mami?
– Bine, Ivan, uite, pun vase la spălat. Tu ce faci?
– Mămuc otiti.
– Mănânci omletă. E bună?
– Bun!
– Îmi dai și mie?
– Nu. A ma!
– E a ta, da, dar speram să îmi dai și mie puțin.
– Un pic dau. Pusin.
– Puțin. Mulțumesc. E bună! Ce am pus oare în ea?
– Oo. Nanana. Uei. Păpăjel.
– Așa e, ouă, telemea, ulei în tigaie, pătrunjel. Și în ce am pus apoi omleta?
– În fafafie.
Liniște. Mănâncă.
– Uni Fofi?
– Sofia e la grădi, o duce tati.
– Oian cu mami acasu.
– Da, noi rămânem acasă. Ieșim puțin afară mai târziu?
– Afafu, daaa. Pac megem? Cu masina.
– Mergem în parc, dar fără mașină, mergem pe jos.
– Pi zos megem, mami.
Mai târziu:
– Ai dormit bine?
– Bine domit.
– Ai visat ceva?
– Mimic.
– Sigur?
– Elsa bisat. Și Ana. Amândoio.
Și mai târziu:
– Ivan, te aștept la baie.
– Vin idada!
– Imediat vii? Hai, te aștept.
– Un tutut.
– Un minut? Mare sau mic?
– Mic.
Apoi imediat apare:
– A vinit Oian.
La culcare:
– Mergi cu tati la nani?
– Nu!
– Ba da!
– Ba da nu!
– Ba da da!
– Ba da da nu!
E mare băiatul meu. În iulie face doi ani. Când au zburat, n-aș ști să vă spun. E iute la vorbă, la iubire, încet la fugă și la supărare. Aseară i-a turnt Sofia în cap o găleată cu apă. A venit, ud tot, dar deloc supărat, având în vedere deranjul, să-mi spună:
– Fofi tunat apu în pac!
– Îmi pare rău, Ivan, vino să te usuc. Sofia, foarte urât te-ai purtat cu fratele tău. Inacceptabil! Te rog să nu mai faci așa ceva!
– Biiine, confirmă neconvingător diva.
– Da, Fofi, nu mai faci!
– Ba da, a răcnit vrăjitoarea cea afurisită și adorabilă din cadă.
– Ba da nu! a zis el.
Și am luat-o de la capăt.
Adorabil! Ba da nu :))
Of, ce scump 🙂 al meu la 2 ani si 5 luni abia scoate cateva cuvinte.
Să știți că din ce am citit eu, important este să înțeleagă ceea ce îi spuneți, nu e musai să vorbească și el. Și eu îmi făceam unele probleme legate de faptul că băiețelul meu nu prea vorbea, iar copiii din jurul nostru, de vârsta lui, povesteau câte-n lună și în stele. La un moment dat a început să vorbească și acum nu e nicio diferență între el și copiii de care spuneam mai devreme. Dacă el înțelege tot ce spuneți, nu-s probleme. Tot din ce am citit, am aflat că dacă înțelege, dar totuși nu vorbește până spre 3 ani, sau mai bine zis, vorbește, dar nu se prea înțelege ce spune, este necesară o vizită la logoped.
Sunt adorabili picii la varsta la care vorbesc stalcit. Si eu am o fetita care va implini 2 ani in iulie si radem in hohote cand auzim ce-i iese din gurita: Bibi=Sebi (fratiorul mai mare), pac=cap, capac, parc -in functie de context; canta melcul ‘tat (vine melcul suparat). Cand e dezbracata se uita la sfarcurile ei si zice „bubeie”, adica bubele !?! ?
Si cate si mai cate! Simpatici foc!
cel mai mult îmi plac transcrierile astea. Mi s-a inundat casa, dar m-ai făcut să râd 🙂
Pai si cum gestionezi situatia? Ca nu mi se pare deloc normal ca cel mic sa fie ciuca ‘batailor’ doar pt ca nu se supara la fel de tare ca diva… nu ti-e frica ca o sa ajunga un barbat care ‘takes shit’ de la toata lumea?
Putin probabil sa se-ntample.Vorbesc din postura de `batausa`.Si-a luat-o frate-meu pana pe la 14 ani ai lui de la mine, sub toate formele care vi le puteti imagina in materie de chinuiala.=)) Acum ii extrem de departe de notiunea de a `takes shit` de la toata lumea. Chiar la polul opus as spune! =))
Nu se-ntampla absolut nimic, as zice eu, toata viata e o jungla.=))
Putin probabil si din partea unei mame: ai mei se chinuie in mod proportional, parca asta mica e mai zavistioasa decat frate-su, insa, ce le poti face? Le repeti pana ti se stramba gura ca nu e frumos, ca nu se face, ca ics si ca pics si… Tot aia fac. Ioana ii opreste filmul preferat al lui frati-su chiar la momentul culminant, scoate CDul si fuge cu el. Asta e frustrat, o cafteste, sau ma cheama, eu ma intrebuintez sa ii explic ei ca nu se face, ca nu e ok, ca blabla, iar ea pleaca furioasa pe scari si ne arunca peste umar: Sunteti niste prosti! Ia-o dupa ea si d’a cappo cu explicatiile. O tina langa „ba da, mai fac”. Ma dau batuta, ii spun ca ne supara pe Tudor si pe mine si, dupa vreo 3 minute si un „Ba da, mai fac”, arunca de sus: „Dar eu va iubesc”…
intai ca e Ivan e inca mic si diferenta fizica nu are cum sa lucreze in favoarea lui.
apoi, felul in care el reactioneaza este alegerea lui si aici sunt 2 lucruri:
1. nu intotdeauna este mai putin suparacios, exista si multe situatii in care se supara si el, de ex. daca cineva ii ia o jucarie sau un lucru cu care se joaca, aproape intotdeauna face urat
2. noi nici nu dorim sa-i influentam reactiile, adica nu ma vad spunandu-i „da-i si tu inapoi in cap cu ceva” sau „smulge-i si tu jucaria din mana”
ce facem noi este sa ii spunem Sofiei sa inceteze cand face lucruri inacceptabile; de lovit nu il loveste, dar ii mai ia jucarii din mana si asta nu e ok
in cazul de fata cu apa turnata in cap, cel mai probabil nu s-a suparat pentru ca nu a vazut-o ca pe ceva neplacut; adica desi intentia Sofiei a fost rautacioasa, de la el nu s-a vazut asa, a luat-o ca pe ceva amuzant ca nu i s-a facut nici o neplacere si ii place sa se joace cu apa in toate felurile
si pana la urma cum o convingeti pe Sofia sa nu mai faca rautati l? fii-miu o pocneste constant pe sora-sa si ii ia jucarii din mana..Normal ca e certat si incepe sa planga zgomots si sa se arunce in bratele mele, iar apoi o ia de la capat si tot asa.
Bestial! Oricum, Ivan a imprumutat putin de la moldoveni: „pi”, „vinit”…, se potriveste cu numele! Si noi ne distram cu Robbie (2 ani), desi la noi unele sunt mai greu de inteles: apla – iepuras, igu – tigru, upu – lupul, utu – ursul, ita – aici, echi – servetel, ichi – furculita/lingurita, gaca – gata, cap – pac ;).., iar daca il punem sa repete un cuvant si nu vrea e un DA hotarat, adica e asa cum spui tu, ce rost are sa mai repet si eu???
Super e si cand ii explici ceva si dupa zice: Aaaaa, de parca abia atunci a inteles de fapt cum stau lucrurile!
Nu e NO, ferm e Ba no sau NO, NO, NO! 😉
Sa ai o zi minunata!
Un scump, m-am topit!! Adorabil!
Ce sufletel minunat are, asa micut cum e el !! 🙂
mie imi place foarte mult topica asta haioasa pe care o foloseste Ivan si pe care la Sofia nu am vazut-o, respectiv cand nu e de acord cu ce ii spui, repeta exact ce i-ai spus si pune la sfarsit un NU.
„Ivan, hai la nani.” –> „Hai la nani NU”.
„Ivan, da-mi un pup.” –> „Dai pup nu” sau „pup nu”.
foloseste topica asta si la afirmativ uneori, asa se ajunge la „Ba da da nu”
altfel, Ivan ar putea participa cu sanse reale de castig la campionatul mondial de contraziceri. Nu se lasa nici adormit, ar fi in stare si-n somn sa se contrazica.
Nici Sofia nu se lasa, dar spre deosebire de Ivan, Sofia se enerveaza foarte rau dupa cam un minut de contraziceri, pe cand Ivan este serenitatea intruchipata.
Uneori ma distrez cu el ca in desenele animate cu Bugs Bunny, adica eu spun ceva la care stiu ca o sa spuna nu, eu zic da, el zice nu, si dupa cateva ture eu zic exact ce zicea el (nu) si el incepe sa spuna DA, doar de dragul de a ma contrazice.
puteti incercati si voi daca aveti un campion din asta la contraziceri in dotare.
DADA! Functioneaza! Exact asa e si la noi… tot cu NU la finalul propozitiei si daca intorci fraza si spui tu cu nu, el zice cu da! E terapie pentru mine cand sunt nervoasa sau tensionata…n-ai cum sa nu razi la faze din astea…
Mor de ras :))))))
Am jucat si eu jocul asta cu ei mei. Ai dreptate. Si dupa ce incepeam sa rad, ei se uitau la mine si nu intelegeau de de rad.
Noi suntem la stadiul in care inventam ce ar putea sa zica prin nana-tata-dada si ne stricam de ras! Imi va fi dor de perioada asta!
Ce frumooos!! Si eu m-am topit. Baietelul nostru face 2 ani in septembrie dar vorbeste bine deja si eu sunt incantata ca am cu cine ma intelege. La noi spune „nu vei” sau „nu pace” daca nu vrea sau nu ii place ceva 🙂
Ce copil cu suflet pur! Sa ia o galeata de apa in cap si sa zica atat de calm un NU la final!
Sa va bucurati de minune zi de zi, ca si pana acum!
❤️ce dragut! Mai ca mi-ar plăcea și mie un bebe, dacă as ști ca ar fi asa scumpic ❤️
Poate ca Sofia i-a turnat o galeata-n cap, dar el ii zice Fofi :))) eu zic ca scorul e in favoarea lui! Adorabili amandoi 🙂