Ca să vă conving că sunt cea mai norocoasă persoană din lume, să vă povestesc ce am pățit zilele trecute la prânz. Iar data viitoare când o să vă blestemați norocul, să vă gândiți la mine, eu sigur am o zi mult mai proastă ca voi. Eu mereu am zile mai proaste ca majoritatea populației, pe principiul Shit happens. Mostly to me.
Așadar, să vedeți. Eram la mall, terminasem cumpărăturile, mai aveam 10 minute până să trebuiască să plec să iau mimoza de la grădi, mi-era o foame cumplită. Să mănânc ceva fast, îmi zic. Îmi plimb ochii pe oferta de mâncare. Aripioare picante de pui cu șase picioare. Hamburgeri din pastă de pui cu oase și zgârciuri. Pizza cu 3 cm de blat crud. Cartofi vechi umpluți cu ton fără gust din conservă. Salată gustoasă și sănătoasă la care mai așteaptă alte 350 de persoane. Ciorbă de perișoare făcute din resturile de carne nevândute luni și marți. Turcesc cu aromă de oaie. Nimic comestibil carevasăzică, am constatat după ce am pierdut 2 din cele 10 minute prețioase.
Totuși, îmi era foame. Așa că mă decid cu sufletul strâns la un club sandwich cu cartofi care s-a dovedit a fi groaznic și după care am așteptat 5 minute. Mai aveam 3 minute să mânânc. Am scos din sandwich baconul prăjit, care era groaznic la gust. Am scos și oul, care era cleios. Puiul la grătar era crud, așa că până la urmă am mâncat pâinea unsă cu ceva sos dulce, o frunză de salată și câțiva cartofi prăjiți foarte sărați, totul pentru doar 20 de lei. În timp ce pescuiam printre ingrediente puținele chestii comestibile, mai butonam la telefon niște facebook. Mă uit la ceas, hait, mă execută diva dacă întârzii, așa că mă ridic în viteză, arunc rebutul de prânz în tomberonul mascat în mobilă albă, și dau să plec. Când brusc mă lovește. Telefonul. Meu. Era. Pe. Tavă. Fu… ăăăă… La naiba… Dar stai, cum să bag mâna acolo? Cine știe ce s-a mai aruncat acolo… WTF. Mă omoară bărbatul dacă-i spun c-am mai ratat un telefon, după iPhone-ul pe care l-am uitat în taxi, cel care mi s-a furat în club, ăla pe care l-am spart pe tobogan și Galaxy-ul pe care l-am trântit la nervi și l-am făcut muci.
Stăteam acolo și mă gândeam: Fată, hai, rapid cu decizia, că dacă mai întârzii și la grădi, abia atunci ziua ta va deveni cu adevărat proastă. Bagi mâna sau nu? Aș băga-o, dar sunt sigură că telefonul e greu și s-a dus până la fund, iar eu am mâna destul de scurtă. O să mi se lipească de haine toate zemurile de la tot junk foodul din mall, roșii stricate, resturi de carne, brrrr mi se face rău numai când mă gândesc. Nu bag mâna. Nu pot. Mai bine mor. Dă-l încolo de telefon, luăm altul în rate.
Dar la naiba, am prelungit abonamentul cu 2 ani ca să-l iau mai ieftin. Și am acolo toate pozele copiilor și filmulețul ăla când se dă Ivan cu ruj. Bag mâna!
Sssstaaai așa, e acolo un TOMBERON plin cu resturi. Bleah, o să miros a lături o săptămână. Nu o bag.
Și sms-urile? Pe alea nu le mai recuperez cu nici un back-up. Mă omoară omul. Bag mâna.
Am închis ochii, mi-am ținut respirația și m-am rugat să nu mă vadă nici un coleg al omului sau vreo cititoare de blog (rareori se întâmplă să merg în mallul ăsta și să nu mă recunoască cineva sau să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut). Am țintit acolo unde am crezut eu că s-ar fi putut duce. Am întins degetele, decisă să ignor orice obiecte moi, solide sau lichide care nu-s telefonul meu.
Am avut noroc. L-am pescuit rapid. Avea pe el doar niște bacon, pe care mi-a venit să-l pup!
Ia să aud, când ați căutat ultima oară în gunoaie?
Sursa foto: tomberon via Shuuterstock.com
:))) asta cu mancare e o chestie nasoala rau..daca te apuca foamea prin mall si nu esti fan junk food…ai murit :))) si eu alegeam salata cand imi era super foame si nu ajungeam rapid la o masa decenta, pana cand o prietena a primit bonus la salata, un vierme. De atunci prefer sa beau un ceai :)))
Sa stii ca viermi dovedesc ca e natural.. Cred! ?
cheile. Am aruncat cheile cu tot cu sacul de gunoi. Nu avui timp de nicio analiza, vecin, gandit, solutie etc. pt ca nu exista: am aplecat marginea tomberonului si luat cheile pana nu aluneca printre saci catre fund si trebuia sa rastorn tomberonul cu susul in jos si sa triez gunoi dupa gunoi.
De atunci am lasat o cheie la vecini sau in sertarul de la birou. Dar in situatia de alta data nu aveam cu ce intra in casa, cheile de rezerva fiind in casa.
Hai că e cu noroc in Promenada.
Nu te-a mușcat de mână nici un vierme carnivor așa cum se întâmplă des in alte mall-uri celor ce încearcă să își recupereze obiectele din tomberoane.
Anul trecut prin decembrie am dus masina la spalat la Petrom.Prima oara in calitate de sofer.Bulversata de mecanismul complicat ( platesti, apoi stai la rand :)))), m-am gandit sa arunc gunoaiele din masina.Si le-am aruncat.Cu tot cu bonul de la spalatorie, fara de care nu puteam intra la rand 🙂 Am cautat fara succes in gunoi (mana scurta), dar fomnului de acolo i s-a facut mila de mine.Probabil spectacolul cautarilor in gunoi l-a convins.
Pe vremea cand locuiam cu ai mei, ne-am hotarat la un moment dat sa zugravim. In excesul de zel de a face curatenie, frate-mio a aruncat la gunoi o punga care statea pe hol. S-a dovedit a fi punga cu unelte ale zugravului. Un pic mai tarziu toata familia era in tomberonul din fata blocului. Din pacate nu le-am mai gasit, a trebuit sa-i cumparam altele.
Woai!Ai avut totusi noroc :)Eu eram in liceu, imi cumparasem o cruciulita de argint si nu stiu de ce am pus-o in buzunar la haina.Unde mai aveam ceva foite nefolositoare pe care m-am decis sa le arunc la cosul din curtea liceului. Bineinteles ca am aruncat tot ce aveam in buzunar,inclusiv noua cruciulita, pe care nu am mai gasit-o.
M-am distrat copios, nu de ce ti s-a intamplat dar de cum ai luat lucrurile.bravo.si ma bucur ca nu-s singura care strica telefonul la nervi.tot mai bine telefonul decat capul cuiva.
Deci și tu ai nervi?!?! (mă refer la telefonul trântit) Și eu am… chiar și pe copil… mă simt fff vinovată, mai ales că eu am crescut cu un tată violent fizic și care mă teroriza (și încă o face) psihic și mi-am spus că eu nu o să fac așa ceva cu copilul meu. Dar cred că ce am văzut și simțit când eram mică, iese la suprafață în relația cu M. Nu știu dacă tu te enervezi vreodată pe copii, dar mă simt un pic mai… normală aflând că, chiar și tu ai uneori nervi 🙂
Legat de tomberonul din mobilă – are ușă în partea din față, nu cred că e încuiată, eu l-aş fi scos și ar fi fost mai ușor de scotocit prin el, mai ales dacă s-ar fi dus mai jos telefonul. Sau chiar aș fi rugat o doamnă care face curat pe mese și adună tăvile să mă ajute pt că dânsele au mănuși (sau măcar să-mi vândă o pereche de mănuși).
Eu am căutat în gunoiul din tomberon, unde aruncă și alții pungile cu gunoi, după o zi în care dusesem gunoiul, sacul meu mov în care aruncasem o hârtiuță cu un plan de administrare remedii homeopate al soțului meu. Nu am găsit-o, dar am descoperit că mai mulți vecini au sac de gunoi mov, iar unii aruncă scutecele copiilor fără să le împacheteze/strângă cu aripioarele cu adeziv :-))
Nu avea timp să ceară ajutor, întârzia la grădi ;).
Eee, la capitolul asta sunt as!!! Frecvent fac selectie printre haine si pantofi si toate lucrurile de nu le mai folosim le punem in saci si le ducem la ghena- cineva intotdeauna are nevoie de ele…Printre cele mai urate: am reusit sa arunc la gunoi singurii pantofi negri, de nunti si botezuri ai sotului…. Si evident, la scurt timp am avut un eveniment si am cautat disperati pantofii…intr-un final am cumparat altii… De atunci, controlez de zeci de ori inainte sa mai arunc si un bon de cumparaturi….
Acum cativa ani in gunoiul menajer al unei bune prietene, dupa bonul fiscal al unor perechi de ghete, noi, dar cu un defect neobservat la momentul cumpararii. Luat tot gunoiul la mana; dupa jumatate de ora de scormonit in gunoi am insistat totusi sa-l mai caute a nu stiu cata oara in portofel. Bonul fiscal buclucas se ascundea bine mersi in portofel, ci nu in sacul cu gunoi menajer.
Destul de des dupa diverse obiecte din bucatarie (in special lingurite si cutite).
Eu ultima oară am aruncat la gunoi câteva sute de euro (în bancnote de 10) 😀 Îi pusesem într-o agendă, pe care, la rândul ei, o așezasem peste un teanc de reviste. După câteva zile, când am făcut curat, nu mi-a plăcut cum arăta agenda aceea peste teancul de reviste și m-am gândit că ar fi bine s-o arunc, că oricum era din 2014, deci nu mai aveam ce face cu ea. Bineînțeles că uitasem că-s banii acolo. A doua zi urma să plecăm (eu și-al meu partener) la Viena. Noroc că n-am avut somn în noaptea aceea și am decis să pornim mai devreme la drum. Bagajele erau deja făcute, trebuia să mai adunăm banii si cardurile. Ia banii de unde nu-s. Când am realizat că erau în agendă, am tulit-o la gunoi. Eram atât de șocată de prostia mea, încât singura reacție a fost de râs. Al meu cred că-și dorea să-mi facă niște rele în momentele acelea. În fine, am ajuns la gunoi, erau toți euroii împrăștiați pe-acolo, printre resturile de mâncare. Am mai aruncat și altele, mai importante. Pe unele le-am recuperat, pe altele nu. Cert este că nu m-am învățat minte 🙂
Esti fenomenala :)) Eu am patit cu fiica-mea cand a varsat sucu pe masa scaune,pe ea,pe noi..si eram la mall
Am un amic care își luase Iphone 6 în rate, atât de mult și-l dorea. La câteva zile după ce și l-a achiziționat, a ieșit în oraș, a băut „un pic” mai mult decât trebuia și i s-a tăiat filmul. În dimineața următoare a venit la mine disperat, că nu mai ține minte ce s-a întâmplat cu telefonul. L-am blocat, am făcut reconstituirea evenimentelor, ne-am dat seama că-i fusese furat. După o săptămână și l-a recuperat. A mai trecut o lună și l-a călcat cu mașina din greșeală :)))
Eu saptamana trecuta mi-am cautat cutitul preferat in ghena de gunoi. A participat si sotul la cautare intr-o declaratie maxima de iubire. Cine ar mai fi in stare sa caute cu tine in gunoi un cutit? Bine ca era ghena proprie in care aveam gunoi produs de noi si pampersi umpluti de copiii nostri. Cutitul l-am gasit cateva zile mai tarziu in alta parte, bineinteles.
Am patit-o si eu…dau sa arunc plasa cu gunoi si in aceeasi mana aveam o plasuta cu telefonul, portofelul si toate cheile (geanta fiind prea mare a fost abandonata acasa)…le-am facut vant ambelor plase in container…dupa ce m-am departat vreo 10 m vreau sa sun o prietena si imi dau seama ca n-am telefon…Norocul meu e ca n-avem containere ingropate si nu trecuse vreum homeless sa cotrobaie…Cred ca ma tocmeam cu el sa-mi dea plasa (cine gaseste primul a lui sa fie). M-am chinuit un pic sa ajung la plasuta nu inainte sa arunc o privire in jur sa zica careva ca nu am ce manca si caut resturi…;) Radeam indepartandu-ma de containere si-mi spuneam sa fiu mai atenta data viitoare. Momentan n-am mai avut astfel de momente dar dupa ce arunc gunoiul intotdeauna ma pipai sa vad daca am toate cele prin buzunare…
anul trecut am cautat ultima data in gunoi. da gunoi din ala odios de pe strada. am aruncat o hartie inauntru. hartia era lipicioasa, am aruncat-o cu zvac si a aterizat acolo, cu tot cu inelul meu. masiv, de argint, de la sot …
Am avut doar ideea caam aruncat cheia de la masina in tomberon, o data cu sacul de gunoi. Am pornit in cautarea ei, împreună cu cateva persoane aflate permanent pe lângă tomberon. Un sfert fe ora am râcâit printre pamperși murdari si coji de pepene. N-am gasit-o. Normal. Era acasa, pe masa din bucătărie…
Ohoho, am bagat mana in gunoi pt mai putin (nu ca ar fi motiv de lauda). :))) Adica pt un bilet de autobuz. Stand in statie si asteptand destul de mult m-am gandit sa arunc de prin buzunare ceva bonuri mai vechi si un bilet deja folosit. Imediat dupa am constientizat ca aruncasem de fapt biletul bun. De cumparat altul era complicat, autobuzul circula la ore fixe, eu asteptam deja de ceva vreme, mai era si mama cu mine, ne grabeam si era prea tarziu sa asteptam urmatorul autobuz… Asa ca… mi-am bagat mana, dupa o scurta ezitare. Paaaana la cot. Si victorie!!!! Am gasit biletul. Doar ca, nu era biletul meu. :)) Fiind in statie, era plin de bilete folosite in cos. Dar am fost perseverenta! Am mai incercat inca o data si l-am recuperat. :))
Copilul avea vro 3luni…ii pusesem hainele de spalat intr-un sac de gunoi langa masina de spalat. Mi-am rugat sotul din dotare sa arunce gunoiul la ghena (nu,nu tomberon, ghena d-aia de bloc cu 10etaje). Niciodata nu face mai mult decat ii cer in instructiuni, insa de data asta din exces de zel sa ajute o mama hormonata a aruncat si punga cu hainele copilului la ghena. M-am isterizat instant, aveam hainute aduse cu mult efort din State (comandate pe Amazon asteptate o viata sa ajunga etc). La care el ma intreaba: „Siii…le vrei inapoi?!!” WFT? Normal ca le vreau. Isteria ajunsese la cote apocaliptice. Si uite asa a cautat omul femeia care face curat pe scara (noroc ca era dimi si a si gasit-o) si am recuperat sacul cu hainute acoperit de o portie buna de zat de cafea ( cine Doamne iarta-ma arunca zatul direct pe ghena? Ca nu era putin scapat dintr-o punga era aruncat cu oala cu tot). Norocul mare ca au fost in sac si le-am salvat intacte…mai putin 2scutece de finet ce erau la suprafata si care aveau cafea pe ele.
Cu o zi inainte de efectuarea ITP-ului am zis: ia sa fac eu putina ordine in masina.
Am fost asa hotarata sa fie totul perfect incat am aruncat inclusiv talonul masinii la tomberon. A doua zi ia talonul de unde nu-i. Eram in stare sa rascolesc tot tomberonul dar ghinion: tocmai era ziua in care s-a ridicat gunoiul.
Ne-a luat odata la autostop un domn ce tocmai mancase la McDonalds. Nu iesim bine din Deva, ca isi da seama ca a patit exact ca tine. Inapoi si la tomberon. Numai ca tocmai se scosesera sacii. Cei de la McDo au fost draguti. I-au dat omului sacii si au zis Cauta cat vrei. Sotul s-a simtit dator sa il ajute. Nu am fost niciodata fani, dar de atunci nu mai mananca la McDonald’s. Nu imi mai amintesc daca si-a gasit omul telefonul
apropo de Mc: fiică-mea și-a aruncat aparatul dentar (mobil) în gunoiul de la Mc și noi am realizat asta după 2 km (eram pe drum, ne întorceam din co), drept pentru care ne-am întors frumos și am luat (adică eu, că soțul încă ne ține teoria responsabilității) la puricat tomberonul controlând toate șervețelele pînă l-am găsit pe cel în care era învelit aparatul dentar. Nici eu nu mai mănânc la Mc de-atunci.
Un dosar cu acte (diploma de la facultate si altele). Am iesit din casa cu el (trebuia sa le duc undeva, evident) si cu punga de gunoi. La tomberon niste tigani… care mi-au si cerut repede ‘1 leu’. Ca sa scap repede, am aruncat ce aveam in maini si am plecat. Pe drum mi-a picat fisa. Vaaaaaaaaai. A trebuit sa ma intorc, sa ma re-vad cu tiganii de acolo, sa caut dosarul…. Minunat, ce mai. Se uitau si aia la mine ca la felul 7. Si ca sa scap iar repede din penibila chestiune am intins o bancnota unuia din cei mai micuti si am fugit sa intru in pamant de rusine.
Deci da – se intampla. Si lasa amintiri de ne-uitat 😀
Luni am cautat in pubela mare de gunoi scaunul de la o tricicleta (care se poate da jos si astfel device-ul se transforma din tricicleta in trotineta/patineta). Il dadusem jos la rugamintile lui fiu-miu si l-am lasat in scara blocului. Iar un vecin „binevoitor” l-a aruncat la gunoi si peste a si aruncat o punga mare de gunoi deschisa. A fost sublim. Dar macar am recuperat scaunul copilului :)))
In dimineata de Craciun, acum vreo 4-5 ani, cand s-a pornit expeditia pentru recuperarea cardului pe care filmasem operatiunea „imbracarea bradului” cu diferite ornamente atent cantarite de nepotelul de 1 an, plus devorarea cadourilor din ajun…
Bine nu a fost… nici la capitolul recuperare, nici la capitolul evitarea altor chestii, dornice de a evada din gasca urat mirositoare!
Buahahahahaaa :)))) Deci SI EU am dat cu ifonu de pamant la nervi, SI EU am pescuit tomberonul de la birou dupa ifonul NOU ca cel vechi era, dupa cum ti-am zis, praf si pulbere :)))) Ultima oara am bagat mana in cosul de gunoi de la intersectia lacul tei cu barbu vacarescu, imi facusem curat in masina si, ca o cascata, am aruncat si fata de la radioul masinii :)) la fel am zis, ca daca nu bag mana dupa el ma spanzura barbate-miu!
Pot sa zic ca dupa ce am citit ce ai scris ziua mea a fost mai buna…chiar ai talent si ceea ce scrii nu are cum sa nu te faca sa razi. 🙂
Am cautat de mai multe ori la gunoi dupa diverse lucruri pierdute, aruncate, scapate dar cel mai ciudat moment a fost cand Mateo, baietelul meu ne-a aruncat cheia de la masina intr-un sac de gunoi de 80L. Atunci avea 1 an jumatate si nu isi amintea nimic daca il intrebam unde a ascuns-o. Dupa vreo ora de cautat in toata casa am cautat in gunoi si am gasit-o. La cum arata sotul era convins ca trebuie spalata :)) Oricum am invatat ceva si cu fetita Sara care a venit mai tarziu in familia noastra nu ne-am mai riscat. Toate obiectele importante sunt la distanta asa incat sa putem preveni un nou accident cu gunoiul.
Eu cu sotu’ plecati pe la neamuri. Spaland vase pe am dat inelul de logodna jos fiind cu pietre sa nu intre resturi pe acolo si il pun intre scaune la masina. Al meu sot mananca seminte pe servetel dedesubt fiind inelul dar el nu stia. Asa ca fain frumos sa nu ramana mizerie ia servetelul cu tot cu inel si il arunca la gunoi. Dupa sute de ķm ne dam seama ca nu-i inelul. Dus a fost.
Să îmi aduc contributia și eu: am aruncat niște chitanțe la gunoi,de care am avut nevoie o zi după să dovedesc o plată. Am lăsat la o parte toată rușinea și am scotocit. Noroc că încă mai erau în pungă în care le pusesem.
nu imi vine sa cred ca te`ai gandit sa nu bagi mana in gunoiul proaspat de food court pentru un telefon functional si probabil destul de nou! O.o
acum cateva luni am crezut ca mi`am aspirat din greseala un cercel (era pe raft, am descoperit mai incolo) si am cautat in punga aproape plina de la aspirator dupa el, printre straturi de praf, ace de brad, smocuri de par si firimituri diverse. nu ma scarbesc usor asa ca n`a fost mare lucru pentru mine.
Eu mi-am „scuturat” telefonul impreuna cu patura, de la etajul 10. Era un Allview, l-am cautat vreo 30 de minute prin fata blocului, l-am gasit in 2 parti, perfect functional cu o mica lovitura intr-un colt. In jurul blocului isi faceau veacul vreo 3 caini si 50 de pisici …
Idem cu tel sotului.l-a gasit dupa juma de zi. Acum 2zile l-a prins cu portiera la masina si dus a fost
Apropo de telefon si eu am patit-o! Vine baiatul meu de la scoala tranteste ghiozadanul si geaca in stilul lui caracteristic direct pe canapea si pleaca la el in camera. Eu ce imi veni sa-i bag geaca si ghiozdanul la spalat,zis si facut numai ca am spalat si telefonul!!!!!! Era in buzunar la geaca. Era nou,tocmai ne luase sotul telefoane noi la amandoi,am zis ca mor mai ales ca fiu-miu chiar avusese numai ghinoane cu telefoanele si se bucura enorm de el. Dupa vreo 2 zile in care am promis ca voi cauta in buzunare si hainele fetitei de 1 si jum.bag iar la spalat hainele sotului(care chiar nu tine nimic in buzunare);imi cere sotul cheia de la masina,pe care de oboseala a uitat sa o scoata din buzunarul pantalonilor care erau bineinteles in masina de spalat:((( unica cheie,de renault,tip telecomanda , Doamne mi s-a facut rau nu alta mai ales ca trebuia neaparat sa plece si stiu ca e destul de scump sa faca alta cheie. Dar masina a pornit , cheia a functionat,sotul a reactionat destul de bine. Ce sa mai spun de cum am uitat geanta cu acte,telefoane i pad la viena in peco si am constatat abia in vama si a trebuit sa ne intoarcem 500 km….deci se mai intampla printesa
Fiul meu are un iepure de plus cu care doarme de la 4 luni. Acum 2 ani, l-am uitat intr-o camera de hotel. Cazuse intre pat si perete si l-a gasit femeia de serviciu. Cum este tare uzat, ea a decis sa il arunce la gunoi. Atunci cand am descoperit disparitia, am devic sa ne intoarecem la hotel. A trebuit sa desfac sacii de gunoi de la toate camerele!!! Nu am primit nici un ajutor!?Femeia de serviciu: „si asa era vechi!”. Sotul: „doar nu ai de gand sa cauti prin gunoaie… Si apoi doar nu o sa ii dai copilului un iepure care a stat prin gunoaie?!?!”. Managerul : „sunteti ciudata!”. Prietenul cu care imparteam masina: „ce poza buna pentru facebook-ul meu!”.
Nu creeed!
sendvisul ala era cumva Oro Toro? ..le facem reclama gratuita…si negativa :))
Eu am aruncat cumparaturile pentru Crăciun, ne pregăteam să mergem la părinții soțului de sărbători, cumpărăturile erau făcute și că de obicei înainte să plecăm de acasă pe mai multe zile ducem si gunoiul; aveam intr-o mână sacul de gunoi și în altă ceva plasa cu cadourile (cred ca erau) de Crăciun, am aruncat plasa si gunoiul l-am pus în portbagaj. A durat puțin, aproape ieșeam din oraș, când ne-am dat seama ce am facut, cred că mirosul a trădat isprava mea.
????
Au, ce dureros! Dar si povestile divelor sunt dementiale. Eu ma abtin, din repect fata de profesioniste!
La mine a fost mult mai „umeda” treaba in sensul ca a „sarit telefonul in vasul de toaleta si nu oricum dupa ce a facut si un cerc de capac asa NBA style si s-a dus la fuuund de tot. Eu n-am stat pe ganduri si in secunda urmatoare am bagat mana si l-am scos (din apa curata si cristalina binenteles). L-am pus rpd intr-un prosop si nu a patit nimic:))
Deeeci go go Ioana ai ce povestii nepotilor 🙂
Si au am scapat telefonul in buda acum vreo 15 ani. Noroc ca inca nu apucasem sa fac nimic si telefonul si-a revenit instant ca era un Sagem din ala vechi.
Pe sistemul shit happens, always to me…
Plecam in vacanta la Barcelona cu bebelul de 11 luni (dupa mult stres in legatura cu plecarea cu bebelusul cel mic si zborul, mancarea, somnul, joaca lui ma imbarbatez si zic ca sigur o sa fie bine, asa este in vacanta de obicei, nu?). Bebelui i-a placut maxim experienta s-a distrat copios. Cat despre noi totul a fost perfect in afara de faptul ca a plouat non stop (6 zile, in conditiile in care anul trecut a plouat toata primavara si vara de 10! ori) si faptul ca am fost jefuiti, toti banii + acte. Fun times. 🙂
Și mie mi-a căzut telefonul, numai ca nu în tomberon ci în Wc. Însă nu într-un wc curte și frumos mirositor de apartament, ci intr-unul de țară, din curte, plin de… well. .. va închipuiți voi.
Am băgat mâna după el? Da, după ce a trebuit sa ma întind pe jos în wc ca sa ajung la el. Așa că atunci când mai crezi ca ai o zi proastă, fi sigură ca cineva are o zi mult mai proastă ca a ta. 🙂
*erata : wc curat și frumos mirositor de apartament. E nasol ca nu poți sa mai editezi comentariile după publicare. Eu ma lupt deseori cu autocorectul de la telefon.
Am rugat-o acum cateva ierni, intr-o seara chiar inainte de Craciun, pe mama sa ma vopseasca. Dupa ce se termina operatiunea, mama iese din baie cu recipientele goale, sa le arunce afara la gunoi (noi stam la casa). Trec 20 de minute, ma spal pe cap, dupa care constat cu stupoare ca mama, care e putin oarba, a uitat sa-mi vopseasca un smoc de par tocmai in frunte (imaginati-va o tipa blonda cu un mot saten in mijlocul fruntii :))))). Nu am putut face altceva decat sa ies in pijama afara (era iarna, era noapte, brrr), sa caut in gunoi recipientele de vopsea, si sa-mi fac motul din saten in blond cu ultimele picaturi 🙂
Sa stii ca eu sunt mai ghinionista. Mi-am aruncat la gunoi inelul de logodna. Era acum vreo 3 ani. Pusesem sa fac mancare, am curatat un munte de legume si am luat gramada toate resturile si le-am dat la gunoi. Apoi cauta inelul. Nu imi aminteam cand l-am dat jos. Nu stiam daca l-am avut cand am ajuns acasa. Intre timp i-am zis sotului sa nu cumva sa arunce gunoiul pana nu caut prin el. Si scormonind prin 5-6 saci (ca stayeam la curte si se lua gunoiul la 2 saptamani) l-am gasit printre coji de ceapa si vinete :))
La McDonalds Obor in 2009 🙂 Facusem o oprire de un hamburger, inainte de a o lua pe jos la Gara de Est sa iau microbuzul spre casa. A fost la fel de cah experienta. Culmea e ca pe pliantul care era in tava scria ceva de genul „Aruncati grijile, telefoanele, etc”. Fara sa imi dau seama, am luat mesajul ca atare ….
Nu cred :)))) sorry. Dar e amuzant. 🙂
Ooo da…prima si ultima data cand am cautat in gunoi a fost acum 1luna…nu imi pot da seama cum am aruncat cardul bancar. Ba da..imi dau..in loc sa l bag in portofel cand am facut cumparaturi, l-am aruncat in punga cu restul cumparaturilor. Iar punga am aruncat o la gunoi cu tot cu card. L-am recuperat. Noroc ca stau la curte si avem tomberon propriu pe care inca nu il ridicasera gunoierii ???
Zona Mosilor Vechi… trebuia sa plec cu sotul din Bucuresti ( cu masina mea) insa inainte de a pleca mi am propus sa fac curatenie In masina! Pe langa gunoiul aruncat In cosul suspendat pe un stalp, am aruncat evident si cheile de la masina pe care nu le am mai recuperat!!! Aaaa, era cea de rezerva evident!!! S a lasat cu dauna Casco….. etc
?
??? minunat…. ar trebui sa fim generația cu telefonul la gât, nu in mâna…
Eu l-am scuturat de la 9, am lăsat copilul de 2 ani și cv bulversat în casa și am fugit in pijamale sa-l adun de pe strada… a supraviețuit.. apoi l-am scăpat in zăpada și l-am găsit când s-a topit (peste vreo 2 sapt)… surprinzător: a Supraviețuit!!!
Ar trebui sa fac reclama la marca asta de telefon???
Acum l-am schimbat, de curând, ca nu eram sigura cât o mai duce și ma temeam pt contacte, notițe, poze, etc…
Dar de uitat acasă… mereu ma întorc din fata blocului după el. ???
Eu sincer nu inteleg …cum naiba sa arunci tava cu tot cu telefon? Unde ti-e capul?inseamna ca tu nu dai 2 bani pe lucruri. La ce te gandesti? Nu ai ce da de mancare copiilor? Nu mai ai o casa? Sau poate te gandesti ca n-o sa ai cu ce plati scoala aia scumpa unde vrei sa iti dai fata….acuma pe bune…unii ametesc de la prea mult bine
eu una sunt ametita de la prea multa munca. nu stiu daca exista ce spui tu, sa iti pierzi chestii de la prea mult bine, n-am avut norocul sa experimentez asa ceva. 🙂
Acum o saptamana, fiica-mea si-a pierdut primul dințișor de lapte. Il aștepta de saptamani bune sa cada si era super entuziasmata ca in sfarsit o viziteaza Zâna Măseluță in seara aceea. Eram in oras cand i-a căzut, l-am pus repede intr-un șervețel sa-l păstrez pentru a-l pune acasa sub perna si cu celelalte șervețele din pachet am oprit mica hemoragie. Apoi m-am oprit sa vorbesc cu o cunoștința si, absorbită de Conversație, am aruncat mecanic la un tomberon de pe stâlp șervețelele murdare. Cand mi-am dat seama ca am aruncat si șervețelul cu dintele, m-am intors in zona respectiva sa scotocesc in tomberon, numai ca nu mi-am amintit exact in care (pe fiecare stâlp era cate unul), asa ca am ajuns sa rascolesc in vreo 5 coșuri de gunoi, in timp ce sora mea si baiatul meu mai mare se prăpădeau de ras. Degeaba, nu l-am recuperat. Faza cea mai amuzanta a fost ca in momentul ala a trecut pe langa mine o tânăra mama care a zâmbit înțelegător si cand eu am incercat sa ma scuz, mi a zis ca nu trebuie sa ii explic nimic, ca stie si ea cate tâmpenii putem face cand ai copii…
In tot timpul asta, fiica mea plângea de se rupea cămașa pe ea. Ca sa o împac, am sacrificat-o pe Zâna Măseluță. I-am mărturisit copilului de 5 ani ca nu exista de fapt nicio zâna si ca mami ii va cumpăra un cadou simbolic sa marcam momentul, cu sau fara dinte sub perna…:)