Că educația sexuală la noi în țară e pasăre rară, știm deja. Efectele acestui fapt sunt evidente oriunde te uiți: procent mare de mame minore, vârsta fragedă de începere a vieții sexuale, teama și jena cu care oamenii (indiferent de nivelul de pregătire) abordează subiectele legate de sexualitate, virulența cu care e atacată ideea de a oferi copiilor informații despre sănătatea sexuală. Ne zbatem într-un cerc vicios plictisitor și periculos: nu ni s-a vorbit despre sex, am aflat de unii singuri lucruri; rușinați de curiozitatea noastră, dar și de propriul corp, am păstrat secretă viața noastră sexuală, am luat decizii greșite, ne-a fost teamă să explorăm, n-am reușit să atingem maturitatea sexuală, iar asta ne împiedică să aflăm mai mult, să explorăm, dar și să oferim copiilor noștri informația și deschiderea de care ei au nevoie pentru a ieși din cercul vicios care ne privează (și îi va priva și pe ei) de satisfacția unei vieți sexuale împlinite.
Astăzi au fost făcute publice rezultatele studiului „Intimitatea la români”, coordonat de Pagina de Psihologie și Otilia Mantelers, care și-a propus cunoaşterea realităţilor româneşti în ceea ce priveşte cultura intimității, a pasiunii, a sexualității și a inteligenței erotice.
Rezultatele sunt interesante și încurajatoare, aș zice, dar teamă mi-e că realitatea e de fapt ceva mai tristă, dat fiind că cei care au completat chestionarul sunt mai degrabă urmăritori ai Otiliei și ai lui Gaspar Gyorgy, oameni preocupați de mindfulness, de acceptare și evoluție, iar aceștia sunt departe de a reprezenta majoritatea populației din România.
Culegerea datelor s-a realizat în perioada 9 aprilie – 4 mai 2016, prin completarea online a unui chestionar (disponibil pe paginadepsihologie.ro). Numărul total de respondenţi a fost de 1.210, atât din mediul urban cât şi din mediul rural.
Distribuţia pe categorii de vârstă a respondenţilor evidenţiază clar receptivitatea crescută a subiectului cercetării în rândul populaţiei tinere (18-35 ani), 61% dintre respondenţi aparţinând acestei categorii de vârstă, urmată de populaţia de vârstă adultă (36-50 ani), cu o prezenţă de 34% în eşantionul de cercetare; doar unul din 25 de respondenţi are vârsta cuprinsă între 51-65 ani şi doar unul din 100 de respondenţi aparţine categoriei de vârstă de peste 65 de ani.
Distribuţia eşantionului după sexul respondenţilor (84% femei) arată clar faptul că femeile sunt mult mai deschise să vorbească despre propria sexualitate decât sunt bărbaţii, ceea ce poate fi explicat parţial prin faptul că femeile comunică mai uşor despre propriile emoţii şi sentimente.
66% dintre respondenți nu sunt satisfăcuți de propriul corp și doar una din cinci persoane se simte bine în propria piele (20% dintre respondenţi). Insatisfacţia faţă de imaginea corporală poate fi pusă uşor în relaţie cu o serie de probleme de sănătate fizică şi mentală, inclusiv depresia sau stima de sine scăzută.
Ce spun Otilia și Gaspar despre asta? Când nu ne iubim corpul, ne ascundem de celălalt, conectarea nu e totală. Când ne iubim corpul, suntem deschiși în intimitate, suntem amandoi sexuali, iubindu-ne pe noi înșine și iubindu-l pe celălalt. Astfel, putem dărui și cere.
Felul în care o persoană se raportează la intimitate şi la sexualitate în perioada adultă depinde în foarte mare măsură de atitudinea familiei faţă de sex în copilărie sau adolescenţă. Lipsa informării corecte a copiilor şi adolescenţilor în legătură cu activitatea sexuală este echivalentă cu lipsa formării unei atitudini responsabile faţă de aceasta. 66% dintre respondenţi recunosc că în familiile de provenienţă atitudinea predominantă era una represivă, de jenă/ruşine, iar alţi 13% dintre respondenţi descriu această atitudine ca fiind una abuzivă, de vinovăţie. Doar aproximativ una din 5 persoane (21% dintre respondenţi) consideră că atitudinea faţă de sex a familiei de provenienţă a fost una pozitivă, naturală/confortabilă.
Otilia și Gaspar spun: Atunci când vine vorba în munca noastră de terapie și consiliere despre cum funcționează relația sexuală a partenerilor de cuplu, am constatat o mare rușine și anxietate care umbrește subiectul sănătății sexuale. Cu cei mai mulți adulți începem un travaliu pentru a dezgropa secretele și a umple tăcerea care definește educația lor sexuală și ajungem să confruntăm rând pe rând miturile culturale și familiale care blochează exprimarea plăcerii și a energiei sexuale. Un parenting conștient și eficient include inclusiv partea de educație și sănătate sexuală – domeniul al vieții pe care avem tendința de a-l trece la categoria “aspecte irelevante”. O educație sexuală potrivită și eficientă necesită “profesori buni”, adulți echilibrați care să nu țină seamă de tabuurile iraționale ale societății noastre; care să considere sexul ca o distracție nevinovată și benefică; care să aibă o viață sexuală satisfăcătoare; și care să fie conștienți și preocupați de propriile dificultăți sexuale în același mod, asumat și responsabil, în care își rezolvă situațiile obișnuite de viață. Copiii nu îi pot învăța pe alți copii lecția sănătății sexuale.
Ideea de sex fără intimitate este acceptată de doar 34% dintre respondenţi, care consideră că sexul nu presupune neapărat şi implicare emoţională. Această opţiune pare să reflecte faptul că sexul reprezintă baza relaţiilor umane şi că e oarecum forţat să încerci să-l elimini pur şi simplu pentru că nu trăieşti într-o relaţie stabilă ce ar putea implica intimitatea. Majoritari rămân totuşi cei care au o viziune idealistă/tradiţională asupra sexului (62% dintre respondenţi), care consideră că în contactul fizic este implicată intimitatea.
Otilia și Gaspar spun: Bărbații au tendința de a spune: “hai să facem sex”, pe când femeile exprimă nevoia de intimidate spunând: “Hai să facem dragoste”. Acest lucru arată de fapt felul diferit al lor de a privi intimitatea sexuală: bărbații ajung la o conectare pofundă prin actul sexual, pe când femeile au nevoie de conectare și ascultare înainte de a începe actul sexual. Dacă ei ajung să cunoască acest aspect unul despre celălalt, atunci se pot adapta felului de a fi al celuilat, pot învăța să ceară ce au nevoie și să ofere ceea ce îi place partenerului.
Sexul ar trebui să fie distractiv – așa că îl putem transforma într-o joacă. Cuplurile în care partenerii se joacă împreună, sunt cuiburile în care oamenii rămân împreună.
În majoritatea cazurilor (62% dintre respondenţi) există o comunicare directă a preferinţelor/tabu-urilor în materie de sex, în vreme ce aproximativ una din patru persoane (26% dintre respondenţi) consideră că limbajul trupului este suficient de expresiv şi că nu este nevoie de exprimarea directă a cerinţelor. Pe de altă parte 12% dintre respondenţi au declarat că nu au obiceiul să discute/negocieze aceste chestiuni, fiindu-le jenă să intre în astfel de detalii.
Otilia și Gaspar spun: Multe persoane iau parte la actul sexual privindu-l ca pe ceva ce trebuie făcut, ca pe ceva de rutină și nu ca pe o aventură, ca pe un alt proces de cunoaștere reciprocă. De aceea, avem tendința de a nu investi multă energie în acest proces și de a nu ne comunica dorințele personale, de a nu fi atent la celălalt. O viață sexuală bună reprezintă fundamentul pe care cei doi își construiesc familia, chair și felul mai relaxat de a interacționa cu copiii. Ea este pentru mulți dintre noi spațiul de vindecare.
Atunci când plictiseala intervine în viaţa sexuală a partenerilor, majoritatea respondenţilor declară că găsesc împreună cu partenerul soluţii pentru a ieşi din rutină, acestea putând fi privite ca moduri de a spori intimitatea şi nivelul de cunoaştere al unuia faţă de celălalt. Intimitatea îndelungată poate aduce cu sine rutina, consideră alţi 19% dintre respondenţi, care se resemnează şi aleg să nu lupte cu plictiseala, acceptând-o ca fiind normală. În schimb aproximativ 10% dintre respondenţi spun că în astfel de momente caută noi surse de distracţie sau chiar noi parteneri/partenere.
Otilia și Gaspar spun: Există o tendință puternică în rândul cuplurilor care au o relație de lungă durată de a favoriza previzibilul în defavoarea imprevizibilului. Însă, erotismul se bucură de imprevizibil și este stins de familiar, obișnuit și de prea multă siguranță. Sezația de siguranță fizică și emoțională este necesară în obținerea plăcerii și unei legături sănătoase. Totuși, fără un strop de incertitudine nu există nici năzuință, nici anticipare și nici frison. Cum am putea introduce incertitudinea în relațiile intime? Prin schimbarea percepției față de partener, prin acceptarea faptului că ființa umană se află într-un proces continuu de schimbare, ceea ce înseamnă că persoana de lângă noi este pe cât de cunoscută, pe atât de misterioasă. Un alt fel de a introduce incertitudinea în intimitatea sexuală este jocul unul cu celălalt. Jocurile de tip fantezie sunt minunate, fiindcă pentru scurt timp devenim actori, ceea ce ne dă o altă dimensiune personalității noatsre, poate una care stă ascunsă în noi de mai demult.
59% dintre respondenţi cred în monogamie şi atribuie o mare importanţă încrederii totale în partener/parteneră. 31% dintre respondenţi consideră că infidelitatea este o problemă care, la fel ca oricare alta, poate fi discutată şi rezolvată în cuplu. Aproximativ unul din 10 respondenţi este de părere că omul nu are cum să trăiască toată viaţa cu un singur partener: aceste persoane definesc monogamia drept un construct cultural şi nu îi acceptă starea naturală.
Otilia și Gaspar spun: Râvnim după fidelitate, putem munci din greu pentru aceasta, însă ea nu este niciodată garantată. Încrederea în relație se construiește prin gesturi mărunte și atenția conștientă acordată celui de lângă noi. Dulcea adormire în umbra siguranței relaționale este riscantă, pentru menținerea monogamiei avem nevoie de a transforma relația de cuplu într-o prioritate.
Aici se încheie rezultatele studiului și urmează concluziile mele pe marginea lor. Observ că majoritatea dintre noi nu suntem confortabili cu propriul corp, am primit informații despre sex de la colegi de școală, nu suntem foarte înclinați către joacă și explorat, ne pasă de fericirea sexuală a partenerului, ne dorim să rămâne fideli, dar nu depunem mare efort pentru a păstra aprinsa flacăra pasiunii, cum îi zice toată lumea.
Cred că avem nevoie să ne relaxăm. Cum facem asta? Pfff, e greu. Cu siguranță nu e suficient să citești un articol cu cifre și care la final îți spune să te relaxezi. Trebuie să lupți cu tine întâi, să te accepți, să cauți motivele pentru care te rușinezi. Să îndrăznești să explorezi. Să vorbești deschis despre asta. Dar cum ajungi acolo? Habar n-am, nici eu nu-s vreo divă relaxată a sexualității. Sunt pe drum, dar calea-i lungă.
Un lucru care mă va ajuta sigur este conferința Umbrele intimității, susținută la București de Esther Perel, pe 4 iunie. Esther Perel este psiholog și psihoterapeut de renume internațional, unul dintre experții relaționali ai zilelor noastre, autoarea bestseller-ului “Inteligența Erotică: Reconcilierea vieții erotice cu viața de familie” – tradusă în peste 25 de limbi, publicată și în limba română la editura Curtea Veche (în curs de reeditare, prima ediție a fost epuizată). Un discurs Ted foarte bun fix pe terma sexualității și rutinei în cuplu găsiți aici.
În conferința de la București, pe 4 iunie 2016, Esther Perel ne va vorbi despre cum putem păstra vii dorința sexuală și succesul relațional într-o lume agitată și digitalizată. Conferința va include două workshopuri, costul este de 200 de lei fiecare, 650 de lei/cuplu/întreaga conferință. Înscrierile se fac aici.
Workshop 1
Inteligența erotică: de la aventură la captivitate
Durată: 3h, interval 10:00-13:00
Dorința se bate cap în cap cu obișnuința și repetiția. Senzația de siguranță fizică și enoțională este esențială în obținerea unei placeri și legături sănătoase. Totuși, fără un strop de incertitudine nu există nici năzuință, nici anticipare. Deci, la ce concluzie ajungem? Reconcilierea pasiunii și a intimității sau a eroticului cu domesticul este posibilă doar dacă punem laolaltă două categorii de nevoi fundamentale ale ființei umane: nevoia de conectare și siguranță relațională, cu nevoia de aventură, explorare și noutate. “Iubirea” și “Dorința” pot fi într-o relație strânsă sau într-un etern conflict.
Workshop 2
Părinții chiar fac sex: este ușor să uităm că, înainte să fim părinți, am fost iubiți
Durată: 3 h, interval 14:30 – 17:30
O discuție sinceră, clară și provocatoare despre intimitate, lăsând ușile deschise spre viața erotică și viața de familie, îndrăznind să punem accentul pe sex. Worshop-ul este adresat: părinților și viitorilor părinți, specialiștilor în sănătate mintală și relațională, medicilor de familie, cadrelor didactice, trainerilor de comunicare și dezvoltare personală, specialiștilor în mass-media și bloggerilor.
Sper să ne vedem acolo în număr cât mai mare. Avem nevoie.
Sursa foto: intimitate via Shutterstock.com
Interesant articolul, iar de data asta este vorba despre adulti, nu despre copii.
Eu pot spune ca am citit cartea lui Meg Hickling „Ce le spunem copiiilor si adolescentilor despre sex” si mi-am dat seama cate greseli au fost in educatia mea sexuala in adolescenta, greseli pe care nu as vrea sa le repet cu copiii mei.
Acum majoritatea celor din jur mi-au spus ca este prea devreme sa ii spun copilului „adevarul” la 4 ani, asta pentru ca noi o vedem ca pe ceva „murdar, rusinos”. Pe cand pentru ei acum este o curiozitate, un mod de a cunoaste cum functioneaza corpul uman. Partea cu placerea poate fi explicata la alta varsta.
Cred ca va fi interesanta conferinta, dar prefer sa citesc cartea. 🙂
in educatia mea sexuala nu au fost greseli, a fost un real dezastru. Ai mei au fost ‘ varza’ … noroc ca am fost eu din fire nu doar curioasa, ci si foarte cu capul pe umeri. La mine la copilul cel mare am observat ca explicatiile simple, curate, fara ascunzisuri, ii taie instant curiozitatea. Nu e devreme la 4 ani . Nu ca ar intelege, ca sunt sigura ca nu pricepe mare lucru, dar cred ca e oarecum o chestie instinctiva: simte cand spui adevarul, cand nu te ascunzi, cand raspunzi relaxat cand esti sincer. Poate nu intelege tot, dar i-ai inspirat incredere 100% si nu mai sta sa isi bata capul cu asta, are alte lucruri de intrebat , de descoperit. Copilul nu e tampit, doar pt ca are 4 ani, daca incepi cu povesti cu barza, ai sanse mari sa se prinda instant ca e ceva putred la mijloc si sa isi puna intrebari la nesfarsit. Asta in cel mai fericit caz…in cazurile mai nefericite au loc abuzuri de care el nu stie sa se fereasca.
super că e sâmbăta această conferinţă!
Stiu persoane ( 30+) care, acum, in secolul 21, o iau razna la auzul celor 2 cuvinte : educatie sexuala . Ar fi comic, daca nu ar fi tragic. Din pacate , aceste persoane nu citesc astfel de bloguri sau articole, preferandu-le pe cele despre educatia religioasa sau educatia old style…ca vai de lumea asta, in ce depravare a cazut. Sexul se face doar cu sotul ( adica no sex inainte de casatorie), sub plapuma, pe jumatate dezbracati si scurt, ca altfel cadem in curvie..iar copiii si adolescentii trebuie feriti cat mai mult timp de informatii legate de sex (cat de mult asta e vag… pana eventual vine fata acasa la 16 ani cu burta la gura ca a crezut ca pe copii ii aduce barza) . Frumos blogul tau, Ioana, si plin de info si discutii utile…doar ca , din pacate ma repet, informatiile nu ajung la cine trebuie.
Aceasa domna Otilia este experta in toate? Acum este si terapeut sexual, ma intreb daca este formata in asa ceva. Face si terapie cu copii, si cu adulti, si parenting. Este un mic Dumnezeu. Nu, nu vreau sa fiu rautacioasa, dar asta e adevarul.
A fi comfortabil cu propriul corp nu inseaman ca esti deschis si in intimitate. Sunt foarte multe necunoscute aici.
Cred ca nu ai inteles bine relatia de cauzalitate, ideea e ca nu prea se poate sa ai o viata sexuala sanatoasa daca nu esti confortabil cu propriul corp, iar asta nu inseamna ca daca esti confortabil cu propriul corp sigur esti ok in pat. 🙂
Otilia e om extrem de bine informat, inteligent, in cautare de raspunsuri, care, printre altele, o aduce in Romania pe Esther Perel. Asa ca multumim, Otilia! 🙂
Otilia este un bun facilitator. Asa se numesc in Vest.
„sexul- o distracție nevinovată și benefică” ?
Imi pare rau, dar eu nu inteleg situatia asta cu dormit separat si negarea propriilor dorinte si nevoi si timp pentru ca avem un copil impreuna. Si este exact lectia pe care nu vreau sa le-o dau copiilor mei. Nu vreau sa ii invat ca ceea ce ii defineste e statutul de mama sau tata, a carui singur rol si indatorire e schimbatul scutecului, facutul mancarii sau oferitul a ceea ce e mai bun. Eu sunt mai intai de toate femeie cu nevoi si dorinte. El este mai inainte de toate barbat, cu nevoi si dorinte. El, copilul, nu este scopul nostru in viata si ceea ce ne defineste, ci rezultatul unei relatii de iubire, prietenie si respect. Are si va avea si el nevoile si dorintele lui, dar care nu pot suprascrie pe cele ale altora. Si asta e lectia pe care doresc cel mai mult sa o invete. Sa fie el insusi indiferent de ce se intampla in jur. Sa nu se raporteze sau defineasca la un rol. Si sa accepte acelasi lucru cu privire la altii. Pe mine nu ma defineste rolul de mama, pe el nu il defineste rolul de tata. Si sa mi se ceara asta sau sa ii cer asta sotului, mi se pare nerealistic si egoist. Mai presus de toate, am fost si suntem un cuplu care ne iubim. Nu ne putem pune viata on hold si nu avem dreptul sa cerem celuilalt sa o faca. Da, poate este mai greu pentru noi femeile, pentru ca avem tendinta naturala sa ne ocrotim puii. Dar, oare tot ceea ce ne defineste este rolul de a fi mama? Eu cred cu putere ca nu. Vrem sa fim doar mame, atunci putem apela fara grija la donatori. Viata nostra insa ne spune ca nu e doar despre a fi mama. E despre a fi femeie si om. Nu am stat cu copilul acasa mai mult de 10 luni. De ce? Pentru ca fi mama nu este ceea ce ma defineste. Ceea ce sunt este femeie, iubita, partenera, femeie de cariera, mama. Si pentru ca baiatului meu ii ofer toata dragostea si sprijinul meu dar si respectul de a fi ceea ce sunt. Pentru ca sotului meu ii ofer femeia care sunt. Si pentru ca el imi ofera barbatul care e. Si nu o mama si un tata ingropati in frustrari. Casatoria si parentship-ul nu sunt lucruri date. Sunt proiecte la care trebuie sa lucram toata viata. Amandoi si toti trei. Ceea ce ii va ajuta cel mai mult pe copiii nostri sa fe echilibrati, nu este un teatru de-a relatia sau stam impreuna de dragul copilului. Ci va fi un exemplu de a fi ei insasi, de o relatie armonioasa a parintilor si tot sprijinul si iubirea din lume dar respectand identitatea celuilalt.
pe mine ma defineste rolul de Mama. Sunt si femeie, normal, inca ma regasesc cu sotul ca si iubiti, exista intimitate. Dar rolul de Mama ma defineste cu siguranta. As renunta la orice de dragul copiilor, de la lucruri marunte: o partida de sex, care nu mai poate avea loc ca copilul a avut cosmaruri si te roaga sa doarma la tine in brate, la nu stiu ce obiect pt ca mai bine ii luam copilului bicicleta pe care si-o doreste etc pana la propria viata. Inainte de toate nu sunt femeie, care arde sa faca sex acum sau arde sa se duca la coafor si masaj, inainte de toate sunt MAMA care se gandeste la nevoile celor mici. Si, pentru mine, asta inseamna sa te defineasca rolul de Mama. Evident ca fiecare avem nevoie diferite, identitati diferite, sunt femeie, barbat, iubiti etc, dar copilul schimba perspectivele asupra a orice. Nu pui viata pe HOLD, viata continua, dar luand in calcul noile circumstante. De exemplu, poti sa pleci in vacanta cu copiii, dar nu mai poti sa pleci oricand iti vine ( are copilul scoala) si nici la Vama Veche cu 2 copii nu prea merge. De acum sunt vacante planificate, in locuri adapate pt cei mici. Viata continua normal, dar altfel…
Am primit o educatie sexuala „moderna”, sa zic asa. Am stiut de mic copil (probabil 7-8 ani) ce se intampla cu corpul meu (avand parinti asistenti am avut si multe carti la indemana). M-a ajutat enorm, chiar daca toti ceilalti copiii din jur erau: „intreab-o pe maica-ta cum e cu prezervativele” :)). Din pacate doar eu primeam o astfel de educatie la inceputul anilor ’90 si din pacate acum prietenii mei, actuali parinti, fac aceleasi greseli.
” care să considere sexul ca o distracție nevinovată și benefică; care să aibă o viață sexuală satisfăcătoare”
Asta e genul de explicaţie contradictorie pe care o dau anglofonii. În special americanii, datorită presiunilor religioase, dar şi ceilalţi. Pe de o parte insistă cu „sex is fun” şi pe de altă parte scuipă venin precum cobrele la adresa a tot ceea ce e legat de sex. Comentariile maniacilor religioşi de la noi sunt moderate în comparaţie cu fanteziile comentacilor anglofoni legate de tratamentele de Vlad Ţepeş pe care le-ar aplica ei. Ceea ce e un pic schizofrenic.
„Sex is fun” poate să însemne o mulţime de lucruri, şi cele mai multe sunt şi ele contradictorii. La fel ca atunci când apare câte un mic Borcea care începe să se laude: „ştiţi ce tare sunt eu? ştiţi ce fac eu? în privinţa sexului sunt Don Juan încrucişat cu Ron Jeremy!”… şi dacă stai să îi ceri amănunte realizezi că, de fapt, tipul e cât se poate de conservator şi face sex cu pătura în cap.
Contra-exemple, aşa, food for thought, porn vs. reality:
* La un moment dat, prin anii 1980, „vremea traficului de casete video” şi când fuseseră retipărite şi cărţile lui Eliade, se crease o legendă foarte colorată şi bizară legată de asiatici, yoghini şi vechile lor secrete erotice, de pe vremea când s-a scris Kama Sutra.
Realitatea: o căutare cu Google demonstrează că indienii şi ceilalţi sud-asiatici moderni nu stau prea bine şi nici prea modern în privinţa ideilor despre sex.
* De pe vremea paşoptiştilor, se lansau tot felul de zvonuri legate de francezi şi de talentele lor în artele patului, ajunseseră subiect de bancuri în privinţa asta şi aşa au rămas până în zilele noastre.
Realitatea: tot Sfântu’ Google demonstrează cum funcţiona la ei cenzurarea a tot ceea ce părea erotic până prin anii 1970. Şi tot el poate dovedi ce sancţiuni aplicau ei pentru avort. Până prin 1950, aşa; când ei se numeau „lumea liberă” şi noi „tiranie comunistă”.
Dacă zgârii puţin coaja, afli că „sex is fun” e mai mult un subiect de glume şi poveşti pe care le spui la o bere.
Şi că în realitate există o comunicare directă a preferinţelor/tabu-urilor în materie de sex. Începe cu „nu”.
Aşa cum, în realitate, cei care au fost ironizaţi de o doamnă mai sus, cei care nu fac sex înainte de căsătorie, şi chiar după aceea o fac sub plapumă, pe jumătate dezbrăcaţi (sau pe jumătate îmbrăcaţi, ca în dilema alcoolicului, cu paharul jumătate plin sau gol), sunt avantajaţi. Ei sunt cei căutaţi ca parteneri sau soţi. Ei sunt recompensaţi şi promovaţi de şefi, avantajaţi la cumpărarea sau închirierea unei case. Ei, cei care impun disciplina, restrângând copiilor şi adolescenţilor informaţiile legate de sex.
Cine e prea deschis şi liberal în privinţa vieţii sexuale o să vadă după intrarea într-o relaţie mai stabilă şi de lungă durată că era mai bine să fie şi el sau ea ca acei „primitivi ironizaţi”. Astfel n-ar mai fi fost supus presiunilor geloziei, religiei, certurilor în casă şi altor chestii. Ar fi avut, surprinzător, o viaţă sexuală mult mai satisfăcătoare.
Kathy Bates eu sunt doamna cu ironizarea 🙂 . imi cer scuze daca am jignit. In primul rand , eu am avut in jurul meu lume fix pe dos…cei primitivi ironizati au o viata de 2 lei din cauza asta, adica certuri nesfarsite cu partenerii, abandon, izolare. Cei mai open mind le merge bine, nu sunt supusi geloziilor deloc, nici religiei nici certurilor pe tema asta..din contra.Acum ce inseamna prea deschis in privinta vietii sexuale? si asta e de discutat. Si pe bune eu nu stiu vreo femeie sa caute partener sau sot vreun habotnic virgin. Nici barbati intregi la minte, educati sa se dea in vant dupa fecioare nu prea stiu. Dar stiu cateva fete dragute foc, frumusele de pica, ajunse singure la 30+ dupa ce n barbatii le-au curtat, le au facut sa se indragosteasca de ei, dar le-au parasit apoi dupa cateva luni, pentru ca na..ce sa zic..unii au rezistat luni bune, dar´pana la casatorie nu . Acum stau si plang…si au 35 de ani si nu au invatat nimic. Cauta printul pe cal alb sa le ia pure, ca ele nu cedeaza . Astfel de fete asa au fost crescute, in spiritul NO INFO despre sex si al bisericii..Ce ai vrut sa spui cu fraza asta : Ei sunt recompensaţi şi promovaţi de şefi, avantajaţi la cumpărarea sau închirierea unei case.? ce legatura are educatia sexuala cu promovarea sau cumparare de case?
Să zicem că proprietarii ar închiria sau vinde mai degrabă unui cuplu căsătorit şi care să aibă şi copii. Şi că numărul de persoane de sex opus sau de acelaşi sex care vizitează un chiriaş îi stimulează pe aceiaşi proprietari să îşi caute alt client.
Aşa cum şefii arată un interes deosebit, chiar suspect, faţă de fericirea conjugală a unui angajat, când e vorba de promovare. Şi că ar fi o idee bună pentru acel angajat să aibă un mariaj foarte conservator şi stabil. Asta, dacă vrea promovare. Altfel, poate să facă mai departe cafele şi să dea cu mătura… dacă mai vor să îl ţină în firmă.
Aşa cum, teoretic, poţi să spui la o bere că aceia mai deschişi în privinţa vieţii sexuale nu sunt supuşi geloziilor deloc, nici religiei, nici certurilor pe tema asta. Până când îi vezi de aproape şi auzi cum funcţionează gelozia şi certurile. Şi presiunile din partea membrilor familiei, colegilor şi vecinilor. Asta dacă au partener/ă, şi aceia sunt cei norocoşi. Fiindcă, în multe cazuri, când o femeie află de unul că e prea open mind sexual, o să fugă de el ca Gabi Szabo la proba de 1500m.
Aşa încât a avea o viaţă personală/sexuală de 2 lei e un sacrificiu minor dacă te uiţi la alternative.
Şi după aceea vin nişte băieţi şi fete din rândul lor şi spun, fără a băga în seamă ironiile:
Instituția familiei creează mai mult decât copii. Numeroase studii arată că bunurile sociale create, bunuri de care beneficiază atât indivizii cât și întreaga societate, sunt pe de o parte fundamentale dezvoltării societății, iar pe de altă parte, comparativ cu alte situații sociale, sunt superioare. Adulții căsătoriți, în comparație cu cei necăsătoriți, câștigă mai mult, sunt mai sănătoși fizic și emoțional, sunt mai fericiți, mai productivi, mai angajați social, beau și fumează mai puțin, trăiesc mai mult, au rate mai scăzute ale violenței domestice, găsesc viața a fi mai plină de semnificație și sens, cu impact pozitiv în sănătatea lor psihică.
Păi da. Şefii, colegii, vecinii, rudele au grijă ca fraierul care „nu e suficient de conservator” să câştige cât mai puţin. Să aibă o proastă sănătate fizică şi emoţională, adică fie îi provoacă ulcer, fie îl fac s-o ia razna. Să nu mai fie angajat. Sau să fie obligat să îşi trateze stresul cu tutun şi alcool. În aşa fel încât îl loveşte vreun cancer şi trăieşte mai puţin.
Eu mereu m am gândit la asta cu nunta. Sa zicem ca vrei să fii pur. Bon. Cunoști pe cineva. In orașe mici ca să faci nuntă poate dura 2 ani să te programezi la restaurant și biserică. 2 ani fără sex teoretic. No really unde e sănătos așa ceva? Fizic psihic etc. Cuplul ăla cum crește și se cunoaște? Si dacă ai deja 35 de ani? Si esti fată crescută rigid?
eu zic ca nu prea merge asta cu virginitatea pana la casatorie..dar acum fiecare le stie pe ale lui. Daca te casatoresti la 20 de ani si ai din ce sa traiesti poate mai merge…poate ai si noroc sa te intelegi cu sotul toata viata , sa va potriviti si sa traiti fericiti ever after ( sa nu aducem in discutie faptul ca si bunicii nostri s-au casatorit fara sa se cunoasca in detaliu inainte si au trait impreuna toata viata…au trait impreuna, ai mei cel Putin au fost foarte nefericiti, ca si parintii de altfel..divortul n u a fost o optiune, si lista de casnicii extrem de nefericite, dar care au durat pana moartea i-a despartit stiu o groaza, evident din generatia bunici -parinti) . Oricum o dai, lipsa vietii sexuala nu e sanatosa. de exemplu, cunosc o fata care s-a maritat virgina la 30 + de ani. Anii de zile a avut Probleme hormonale grave ( multe operatii) , ea insasi a recunoscut ca e din cauza lipsei de sex, e o fata cultivata, inteligenta, a discutat cu medicii . Dar credinta a fost mai presus de orice, rabda orice in numele lui Isus 🙂 . Dupa maritis , din cauza problemelor de dinainte, are probleme de infertilitate. Si toate astea pentru ce?
Probleme hormonale grave din lipsă de sex? Și asta e o legendă urbană.
Eram in clasa a 6a la ora de C.Civica,o colega trebuia sa citeasca din carte un text ..Citind a ajuns la cuvantul „sex”, dar nu a putut sa-l citeasca…eu am ras ca s-a impotmolit tocmai acolo(hahah)…in timpul asta m-am trezit cu o palma dupa cap si o mustrare de genul „nu iti este rusine sa te gandesti la prostii?”…Ca să vedeti cat de pudici erau(inca sunt) profesorii si cum ni se băga si noua in cap că „trebuie” sa ne fie rusine sa vorbim despre asa ceva….Pe bune ca nu stiam la ce prostii se referea diriga…
Imi aduc aminte de maica mea care ironiza in diverse discutii cu cei din jur, barbatii care iau o femeie, care nu mai e virgina, de nevasta…prosti barbati..ce mentalitate . Si acum gandeste la fel, daca un barbat a fost cu o virgina, e un dobitoc daca nu o ia de nevasta…e un banc: bunica se uita la un film deocheat lung si o vede nepotul. Mamaie nu te ai plictisit ce tot te uiti. M- am plictisit maica, dar stau sa vad daca, dupa tot ce i- a facut amaratei asteia, macar o ia de nevasta .
prin educatie sexuala eu inteleg sa inveti sa faci sex ca orice muritor si nu cum sa nu o lasi gravida . asta e preventie !