Ce-aș face diferit? Totul!

95 comentarii

1. Jumătate din vina o are intr-adevăr sistemul, asa cu il descrii tu (spital, asistente cu lapte praf in mana, etc) dar nu vreau sa te supar si totusi iti spun ca cealaltă jumătate de vina o ai tu. Lipsa de informare nu te-a iertat. Ceea ce ai scris aici sper sa fie citit de multe viitoare mame care sa ia aminte.

   • Facem multe greseli cand e vorba de prima sarcina. Poate ca la urmatorul copil va intra in vigoare ‘omul din greseli invata’. Nu sunt mandra ca nu m-am documentat suficient, ba chiar regret amarnic.

   • Ai mare dreptate cu spitalul de stat! Si eu regret enorm ca am nascut la stat pt ca experienta avuta cred ca a stat la baza depresiei mele, insa la mine a fost foarte ok operatia si mi l-au adus la vreo cateva ore pe bebe sa o pun la san. Acum ca m- am simtit ca o bucata de carne trantita de colo colo , ca nimeni nu empatizeaza cu tine si asistentele nu te ajuta cu nimic asta e altceva. Pe mine totusi m-au dus cu caruciorul in rezerva, daca poate fi numita asa, si cumva mi-a fost mai usor sa ma ridic sa ma pun in el si apoi sa ma dau jos. Mai nasol e ca m-au lasat singura cu bebe, mama neavand voie sa stea cu mine, iar eu aveam sonda si nu ma puteam ridica sa o iau in brate, sa o pun singura la san, sa fiu acolo pt ea. Noroc ca mai fugea pana la mine, incercand sa fenteze asistentele, o mai dadeau afara…in fine. Si nu, asistentele nu sunt acolo sa te ajute ca sa nu ai nevoie de altcineva, unele nu vor, uneori nu pot pt ca sunt prea putine. Eu am reusit sa alaptez, dar da nu m-am informat destul si imi pare rau pt ca am intampinat probleme si nu am stiut ce sa fac si asta mi-a adancit depresia. Acum sunt toba de carte pe subiect, ca sa zic asa, am recuperat cand m-am lovit de greutati. Nu m-am informat suficient, nu pt ca nu am vrut, ci pt ca in urma cursurilor facute unul chiar despre alaptare am crezut ca stiu tot ce e de stiut pt ca s- a vorbit atat de lejer ca parea ca numai cine nu vrea nu alapteaza…ce sa- ti explice de puseul, de felul in care in primele 6, 8 sapt ti se regleaza cantitatea de lapte pe care o ai in functie de cat de des a stat copilul la san pana atunci, cum sa faci sa ai mai mult lapte utilizand pompa etc. Scuze pt lungimea commentului, m-am descarcat putin.

   • Eu am nascut la stat si a decurs totul minunat. Sincer, nici nu am avut dureri foooarte mari, nici măcar nu am simtit cand a iesit bebelina. A! Si nu mi-au facut nici epidurala. Poate am fost eu norocoasă… Multa sanatate va doresc amândurora si poate pe viitorul bebe vei reusi sa-l alaptezi!

   • Intr-un sistem normal si pus la punct, mama nu ar fi trebuit sa stie nimic mai mult decat sa isi urmeze instinctele. Presiunea asta ca trebuie sa iti dai doctoratul in cursuri si carti prenatale este foarte periculoasa. Si continua ani buni dupa nastere, cu tot felul de concepte. Nu, nu este deloc vina ei. Este vina unui sistem medical gresit, in care mama nu e sustinuta si e facuta sa se simta si mai prost pt ca e acolo. Am nascut in alt sistem medical si am avut parte de toata sustinerea, de incurajare, instruire si avsolut tot ce am avut nevoie in primele 2zile. Nu puteam sa ma documentez atat de mult sa stiu meseriile oamenilor alora, oricat as fi citit inainte.

   • Am citit articolul asta aseara si ma asteptam ca de dimineata sa vad tot felul de comentarii negative; ma bucur ca sunt si persoane care isi dau seama ca nu mama poarta „jumatate de vina”.

     Si eu am patit la fel ca Daniela, copilul a refuzat sanul dupa ce a primit biberon, si pot spune ca nimeni nu mi-a spus si nu a stiut sa imi spuna la ce sa ma astept dupa ce nasc. Sunt atatea informatii gresite incat pur si simplu nu am ajuns la cele corecte, desi m-am documentat inainte de nastere. Sa citesti resurse de puericultura si carti prenatale pana ajungi la concluziile corecte cred ca devine job full-time daca nu ai deloc experienta si nu esti indrumata. Plus presiunea personalului medical care nu are nicio tangenta cu alaptarea.

     Eu vreau sa o felicit pe Daniela pentru curajul de a scrie aici si sa ii spun ca stiu ce simte. E foarte bine ca isi impartaseste experienta, poate ca asa mai multe viitoare mame vor sti la ce sa se astepte si vor intelege cat de important este sa fie stapane pe intreaga experienta a maternitatii. Copilul nu il aduce pe lume medicul, ci tu il nasti; nu primeste lapte praf doar pentru ca asa se face „pana vine laptele”, ci ai incredere in mersul normal al naturii si il pui la san. Si eu vreau ca urmatorul copil sa il nasc intr-o maternitate privata. Referitor la alaptare, voi sti ce am de facut, chiar daca nu o sa primesc suficient ajutor; si macar voi avea liniste si conditii mai bune.

     Pe mine m-a ajutat faptul ca am sfatuit-o pe o prietena ce are de facut si acum isi alapteaza fetita exclusiv, desi cu primul copil a patit la fel ca mine si l-a hranit cu lapte praf. Si m-a alinat si faptul ca dupa ce am cerut ajutor de la un consultant in alaptare am reusit sa invat copilul sa suga de la san (cand accepta el, si cat ii venea lapte, asa putin cat ramasese).

     Ori de cate ori aveti ocazia si gasiti o viitoare mama dispusa sa va asculte, informati-o! Recomand blogul https://alapteaza.wordpress.com/ – aici sunt toate informatiile corecte despre alaptare.

   • Da, pe alapteaza gasesti f multe informatii, insa e tot din seria „job part time si studii aprofundate” despre un subiect pe care ar trebui sa ti-l prezinte in orice maternitate in mod practic un consultant in alaptare si, din pacate, pe acest blog gasesti tot felul de povesti care te deprima si mai rau daca nu reusesti sa alaptezi – ca toata lumea poate, ca ai ratat totul cu copilul daca nu-l alaptezi, ca e normal sa alaptezi pana la 7 ani etc. Normal ar fi sa ai sustinere din partea personalului medical si sa ti se explice in maternitate ce optiuni ai si cum sa faci tot posibilul sa alaptezi copilul – skin on skin, alaptare la cerere chiar dupa nastere, oferit supliment cu seringa/furtun si niciodata biberon, stimularea lactatiei, folosirea pompei si altele – si nu sa citesti tratate despre alaptare sau kilometri de pagini fizice sau online sau sa platesti consultanti in timp ce normal ar fi sa ai asistenta medicala in acest sens.

2. Tu simti ca startul nu a fost asa cum ai visat. Multe alte mamici isi doresc sa fi avut doar problemele astea. In schimb, isi privesc bebelusii saptamani la rand intr-un incubator. Sau … Cine stie… Mai rau.
   Lasa trecutul sa fie o simpla lectie pentru ce va urma. Ce bine ca acum sunteti sanatosi si voiosi!!

   • Uf, asa e. Ce bine ca acum suntem bine. Dar, intr-adevar, va fi o lectie.

3. Daniela, trimite-mi un email, te rog. Am ceva pentru tine.
   Miruna punct ioani at yahoo punct com

4. Nu te obliga nimeni sa mai faci un copil (poate doar gura lumii). Mai ales ca primul s-ar putea sa nu-l accepte.

   • Ei, cine a spus ceva de vreo obligatie? Este dorinta noastra ca parinti si visul meu ca mama. Cat despre acceptare, iubirea si afectiunea fata de primul, plus comunicarea, vor face echipa buna, spun eu. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim sanatosi si om vedea 🙂

   • Nici pe tine nu te pune nimeni sa-ți verși frustarea pe un blog. Dacă nu ești în stare sa spui ceva pertinent, mai bine te-ai abține.
     Ești hater maxim!
     Oare o încurajare sau niște cuvinte frumoase nu erau mai potrivite? Zic și eu.

   • De ce sa nu-l accepte? E datoria parintilor sa-si faca copiii sa se iubeasca. Eu numai de asta m-am ocupat de cand am ramas insarcinata cu bebe2 si copiii se iubesc atat de mult! Si de ce sa-si lase primul copil singur daca ei chiar isi doresc inca un bebe? Un frate este o binecuvantare daca parinti isi tin copiii in armonie.este o binecuvantare si pentru copil si pentru parinti. Si, draga Daniela, iti mai spun ceva ce pentru mine a fost o mare descoperire. Ma temeam ca daca voi avea doi copii nu o sa pot sa-l iubesc pe al doilea atat de „enorm” cat il iubesc pe primul. Dar stii ce am descoperit? Iubirea de proprii copii nu se imparte, ci se multiplica! Serios! E minunat sentimentul ca dai pe dinafara de iubire, cand tu credeai ca nu poti iubi decat unul pana la cer si inapoi 🙂

5. Am nascut la spital particular si conditiile au fost mai bune, dar personalul tot acelasi este….aceleasi probleme cu asistentele de la terapie intensiva, nu a venit nimeni sa ma ajute cu alaptatul si dupa trei zile m-am dus acasa, dar ne-am descurcat cumva ☺️ Am reusit sa alaptez exclusiv din a treia zi, iar la 4 luni am ajuns la spital cu o viroza groaznica febra mare internare, desi era alaptata exclusiv, asa ca nu da vina pe lp pentru tot, e bun alaptatul, dar nu e solutia universala de protectie si nici lisa lui nu e cauza tuturor racelilor ulterioare. Am fost internati la particulara cu cea mica si nu mai calc pe acolo niciodata, asistente ok, medicii deloc. Asa ca nu te necaji pentru alegerile facute si nu iti crea asteptari extraordinare, important e ca sunteti sanatoase 🙂

   • Da, si copiii alaptati racesc. Fetița mea are 20 de luni, încă o alaptez. Am trecut prin 4 viroze cu ea, una cu internare pentru că a făcut si enterocolita. Atunci nu a mâncat nimic 5 zile, doar a supt la sân. S-a născut tot prin cezariana, dar la spital privat. Mi-au adus-o la sân după o oră. Când s-a dus anestezia m-au dus în rezervă. Am stat trei zile în spital, timp în care asistentele îmi aduceau biberon cu lapte praf la fiecare trei ore, plus că noaptea nu doarmeam cu ea în rezervă, eram prea obosită. Cât timp dormea fetița, eram cu pompa pe sân. Când se trezea o puneam la sân, dar îi dădeam si biberon cu lapte praf, că nici eu nu m-am informat deloc despre alaptat înainte să nasc. Odată ce am ajuns acasă, am urmat singurul sfat pe care mi-l aminteam de la cursul de puericultura: nou-nascutii se trezesc în prima lună doar de foame. Asa că verificam repede scutecul, si hop la sân. dragă autoare a articolului, am insistat cu alaptat până am reușit, am scăpat de completare cu biberon după două săptămâni, dar să stii că, contrar sfaturilor asistentelor de la spital, nu o tineam la sân decât cu orele, asa a dormit 4 luni, la mine în brate. Avea momente când urla pe la 5 dimineață, si îi dădeam un biberon. Apoi, pur și simplu nu a mai vrut. Nu-i usor, si esti nervoasă si dacă alaptezi, eu eram, hormonii îsi fac de cap, mă durea burta, dar mai rău mă durea spatele, si sangeram abundent fix când copilul sugea, că oxitocina care face laptele să curgă contracta si uterul, să îsi revină la dimensiuni normale. Da, tot după ce a scăpat de colici mi-am revenit si eu, si -am simțit mai comod. În concluzie, poti citi cât vrei despre începutul alaptarii, dar e mult mai important să vorbești si cu cele care au reușit. Asa nu o să te mire nimic din ce vei intampina.

   • Se poate si cu cezariana la stat, dar depinde mult de conditiile spitalului si de copil. Eu sunt fericita ca unde am nascut prima oara (sper sa fie la fel unde nasc si acum, adica Elias) l-au hranit cu seringa. Ce-i drept, l-am pus la san si abia a treia zi a invatat sa suga. Dupa ce am ajuns acasa, am fost obligata sa il invat si cu biberonul urmand ca eu sa am o interventie ce nu imi mai permitea sa alaptez 48 ore. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a fost un copil ce s-a adaptat si nu a renuntat la san :). Sper sa fie la fel si cu cel de-al doilea care e pe drum.

6. Si eu am fost nevoita sa nasc prin cezariana- s-a intamplat cu 22 de zile inainte de termen dar recunosc raportat la durere doar ca decat sa mai fac o extractie dentara mai bine inca o cezariana. Pe pitica mi-a dat-o in brate sa ne conectam skin to skin inainte de a-i taia cordonul ombilical – iar pe picioarele mele am fost dupa aprox 12 ore cat am stat la ATI – dar mi-au adus bebela de 3 ori. Alaptatul si noua ne-a iesit de abia de prin a 3 zi.
   Am nascut la particular unde as naste si a doua oara daca ar fi cazul dar nu va mai fi din cauza de varsta 🙁 din pacate am inteles prea tarziu ce binecuvantare reprezinta un copil

   • Buna Rocsana, sper sa nu te deranjeze intrebarea mea.. Dar ce varsta ai?

   • Scuze de intarzierea raspunsului – 37 de ani 🙂

7. Am nascut la un spital de stat, prin cezariana, si daca as lua-o de la inceput, fix acelasi drum l-as alege. Poate spitalul ales de tine nu a fost cea mai buna alegere. Daca vrei sa alaptezi, informeaza-te putin despre relactare. O sa gasesti povesti de succes ale altor mamici care s-au confruntat cu aceeasi problema. Cu putin efort o sa reusesti si tu!

8. Ca de la mama la mama nu inteleg cum unele pot lasa comentarii de genul: ” ai si tu vina ta” sau ” nu este necesar sa mai faci un copil”…Este evident ca doamna se simte deja vinovata pentru startul nu tocmai bun avut cu cel mic si sunt sigura ca nu e unica. Sunt multe necunoscute cand devii mama pentru prima data iar comentariile de genul sunt inutile.

9. Nu-mi da o stare de bine cand citesc articolul acesta mai ales ca urmează sa nasc intr-un spital de stat. Mi-as permite financiar si la privat dar vreau la stat pentru ca doar acolo lucrează singurul medic care m-a putut ajuta sa ramân gravida. Prea e o pledoarie pentru naștere in spitale particulare de parca nu este același personal…am abonament de mulți ani la o clinica privată si va spun ca in afara de condițiile superiore si faptul ca nu dai atenții, vorbim de aceiași oameni cu aceleași caractere.

   • 100 % de acord

   • Tocmai asta e ciudat…ca e acelasi personal, dar in privat se poarta altfel, in mare parte vb de asistente. Depinde si de psihic cum percepi lucrurile, experienta mea a fost oribila din punctul meu de vedere si ok pt alta persoana, in acelasi spital. Eu m-am bazat pe experienta ei, dar desi comportamentul personalului a fost aprox la fel pe ea nu a afectat-o atat de tare ca pe mine.

   • E adevărat ca exista o doza de subiectivism in toată experiența.

   • Nu este la fel, nici pe departe. Am nascut prin cezariana la spital privat. Am stat la terapie intensiva doar 2 ore dupa care am fost dusa in rezerva pe pat mobil. Am avut imediat copilul langa mine. Daca cumva il luau pt control, sunam si mi-l aduceau imediat deci nu urcat pe scari,nu program fix, nu alte prostii din astea! Deci da, spitalul privat este alt univers decat cel de stat.

   • Am nascut prin cezariana si la stat si la privat.Am fost dezamagita de cat de putin este incurajat alaptatul bebelusului la particular spre deosebire de stat.Am fost dezamagita de prestatia asistentelor la particular caci putin mai era pana sa ceara atentii.Este adevarat ca sunt conditii hoteliere mai bune si ca nu dai atentii la tot pasul dar sincer nu pot spune ca le pasa mai mult de sanatatea bebelusului sau ca sunt asistentele mai instruite .Dupa parerea mea , daca nu as fi fost la al doilea copil si nu as fi INSISTAT sa mi se aduca copilul in rezerva si sa il alaptez la cerere , sigur plecam cu biberonul de lapte praf in buzunar.Sa mentionez ca am plecat cu rani de la pansamentul de la epidurala? Nu spun ca e perfect la stat ci doar ca unele maternitati particulare nu ofera servicii medicale superioare ci doar conditii de cazare mai bune.

   • Concluziile pe care le-am tras eu dupa ce am răscolit Internetul cu privire la nașterea prin cezariana: 1. Dacă ai copilul lângă tine in camera si trebuie sa te ocupi tu de el si nu asistentele, e destul de greu imediat dupa operație, trebuie sa te odihnești, nu prea poți sa-l ridici, nu prea stii ce sa-i faci dacă esti la prima nastere, unele mămici văd un avantaj faptul ca nu au copilul lângă ele imediat dupa nastere; 2. Nu prea am auzit de declansarea lactației imediat dupa cezariana, sa curgă laptele râuri si copilul sa fie alăptat cu Lp ca asa e politica spitalului, colostru nu te împiedica nimeni sa-l dai copilului chiar si cu program impus pentru ca vorbim de câteva picături. Parerea mea? Un nu se strica de la 2 zile de lapte praf administrat cu biberon sau seringa ci se învață sa alăpteze dupa ce ajungi cu el acasa, acolo începe greul?. Cu privire la sali de alăptare pe alt etaj cu saloanele mamelor, asta e un aspect cu adevărat deranjant dar vezi si partea pozitivă, mișcarea dupa operație de cezariana e recomandata de toti medicii??. Ma bucur pentru experiența ta pozitivă, sper si eu ca voi veni cu a mea chiar dacă va fi dintr-un spital de stat.

   • Eu fac parte din categoria celor care au nascut la stat si nu ma plang de asta. Am nascut tot prin cezariana iar fetita mi-au adus-o la nici o ora de la iesirea din operatie. Cat despre asistente, poate eu am fost norocoasa, si toate cu care am intrat in contact imi aratau cum sa pun copilul la san si chiar imi aratau alternative de pozitii cand vedeau ca nu ma descurc. Nu stiam ce inseamna alaptarea…si prima luna chiar nu a fost usor…dar dupa, fericire maxima!!! Fetita are acum 1 an si 10 luni, este inca alaptata si nici nu stie gustul laptelui praf. Asa ca nu te panica…sunt si cazuri fericite. Multa bafta sa fii si tu unul din ele! Nastere usoara!

   • Mulțumesc, asa sa fie!

   • Eu am nascut la stat, la Polizu, tot pentru ca acolo este doctorul cu ajutorul caruia am rezolvat problemele pe care le aveam si am ramas insarcinata. Si eu am abonament la privat, dar nu am vrut sa merg. Conditiile au fost foarte bune, alaptarea era obligatorie, nici nu intra in discutie laptele praf. Daca era necesar, se dadea cu seringa. Au fost atatea asistente care mi-au pus-o la san ca nu stiam, care m-au invatat sa o infas. Asa ca lasa conditiile de hotel de la privat, la Polizu cel putin este foarte bine. Copiii aveau chiuveta lor unde erau spalati, erau dezinfectante la fiecare salon. Exista si rezerve contra-cost. Am numai cuvinte de lauda. Acum avem pediatra la privat, dar in caz de urgenta merg la stat. Acolo sunt doctori buni. La privat sunt multi tineri, nu am nimic cu ei, dar daca ai nevoie de un profesor doctor, mergi la stat.

10. Draga mea, ma regasesc cu totul in povestea ta! Exact asa am fost si eu si mi-am pus in cap sa fac totul diferit data viitoare. Dar din ezperienta mea la 3,5 ani dupa eveniment iti recomand cu caldura sa nu te mai gandesti asa, sa iei lucrurile pe rand, acum ai acest copilas, bucura-te, consuma-te si nu-ti mai face procese de constiinta, viata nu este perfecta si nici oamenii nu sunt perfecti. In orice lucru este loc de mai bine! Dar nu asa trebuie sa te gandesti, ai o minune in brate, bucura-te caci chiar daca vei mai face un copil, nu vei recupera aceste momente cu copilul de acum, pt ca acum ai un singur copil, cand il vei avea pe al doilea vei avea alte griji! Si eu am zis exact ca tine si rezultatul a fost ca asa cum am pierdut acele momente de inceput la nasterea fetitei mele, am mai puerdut cateva tot facand planuri despre ce sa fac mai bine data viitoare. Doar ca la mine nu a mai venit a doua oara, am avut niste experiente groaznice care acum ma fac sa apreciez si mai mult ca am avut sansa sa o am pe fetita mea, unicul meu copil. Asa ca ramai in prezent, traieste aceste momente ca nu te vei mai intalni cu ele, chiar si daca faci inca un copil, totul este unic in viata! Si nu uita cel mai important lucru – esti mama cea mai buna pentru copilul tau!

    • Daniela,
      Adina,

      exact asta am vrut sa scriu si eu dupa ce ti-am citit postarea.
      Nimic nu este pierdut!
      Copii simt si au atata nevoie de iubire si de caldura, incat aveti tot timpul din lume sa recuperati.
      Este ff. important sa te ierti ca sa o poti lua de la capat; cu totii gresim, mai ales la primul bebe.
      Exista prea multa presiune sa facem totul perfect cand noi suntem coplesite de ‘ce-va-fi’ si cum-va-fi.
      Stiu mamici care s-au documentat si tot nu e reusit alaptarea. Nu suntem nici noi si nici bebelusii robotei, nu totul merge dupa plan.
      Copilul tau te iubeste si pentrul el esti ‘number 1’ daca il iubesti la randul tau.
      Emotiile si remuscarile tale le simte si el, asa ca e nevoie sa te iubesti si sa accepti ce a fost ca pe o lectie si sa mergeti mai departe.
      bucura-te de minunea ta mica!

11. Eu cred ca mamica are nevoie de consiliere de specialitate. Sentimentele de vinovatie sunt nejustificate. Din pacate, presiunea ce se pune pe mame in ziua de astazi are asa un rezultat. Am mai scris si nu voi obosi in veci scriind asta: alaptatul si nasterea naturala au devenit o arma ce se infige direct in mame. Multe mituri, dezinformare sau informatii eronate (da, consilierii in alaptare dau uneori informatii fara nicio acoperire medicala). Copii mor peste tot in lume din cauza acestei presiuni. Revenind la articol, studiile zic ca „nipple confusion” e mult mai rara decat se vehiculeaza. De fapt, foarte multe mame au reusit sa hraneasca copiii mixt. In alte tari femeile se intorc la serviciu dupa 2 luni,maxim 4,biberonul e un must-have. Totusi, multe reusesc sa alapteze la san pana la 1 an si chiar dincol5o. In al doilea rand, tot studiile arata ca suplimentarea in primele zile de viata creste sansa de alaptate exclusiva, fiindca un copil hranit e un copil sanatos. Tot studiile medicale zic ca colostrul secretat in primele zile chiar e i suficient in multe cazuri, desi mitul despre stomacul cat cireasa persista. In multe maternitati nici nu se da biberon, la noi de exemplu sunt hraniti cu lingurita sau direct cu canita( metoda ce eu o urasc). Oricum ar fi, copiii cresc cu lp sau matern, spitalizarea nu are legatura cu modul in care a fost hranit. Nici cu nasterea. Nici relatia nu a avut de suferit din cauza lipsei alaptarii. Astea sunt doar ganduri nocive bagate violent de anumite categorii de persoane. Esti o mama buna pentru copilul tau, l-ai hranit si alinat cum ai stiut mai bine. Calatoria voastra abia acum incepe ai va fi frumoasa mami, lui nu ii pasa cum l-ai hranit sau nascut ci cum esti acolo pentru el zi de zi. Iar asta se construieste in timp. Tu sa fii bine si va fi si copilul.

12. Cred ca o nastere prin cezariana nu este intotdeauna varianta cea mai traumatizanta pt o mamica. Am nascut prin cezariana de doua ori (am dioptrii fff mari) la spital de stat si m-am ridicat din pat in cateva ore fara prea mari probleme. Intr-adevar copiii nu mi-au fost dati sa-i pun imediat la san, cu toate acestea ambii au papat san. Incurajez nasterea naturala acolo unde se poate, dar sustin ca operatia de cezariana nu este lucrul cel mai rau care ni se poate intampla. Descurajanta mi se pare ideea de a fugi de spitalele de stat. E adevarat ca nu gasim cele mai bune conditii, dar ce sa faca mamicile care nu isi permit financiar vorbind sa mearga la privat? Sa fie descurajate si sa nu aiba curajul sa aduca un copil pe lume pt ca in spitalele de stat nu vor fi gasi cele mai bune conditii? Am nascut in spital de stat iar ce a urmat dupa cele 5 zile petrecute in spital e mult prea frumos si nimeni nu zice ca este usor.

    • Dacă v-aţi documenta puțin, ați afla ca dioptriile nu sunt motiv de cezariană. Frica de naștere și lipsade informare ne fac sa ne ascundem după paravanul „din motive medicale”.

    • Nu cred ca stiti mai bine ca doctorii care recomanda cezariana la dioptrii ft mari. Eu am nascut prin cezariana datorita dioptriilor mari, pentru ca toti medicii oftalmologi mi-au spus ca e periculoasa nasterea naturala. Cand ai peste -10, cred ca te gandesti mai mult la ochii tai decat cei care nu au probleme cu vederea, dar stiu sa dea sfaturi si sa vorbeasca….

    • Asa credeam si eu. Am minus 7 la stangul si minus 24 la dreptul (din nastere, operat). Toti doctorii si oftalmologii din Ro mi-au spus ca trebuie sa fac cezariana, neaparat). Am nascut in Anglia, unde doctorii au ras de mine cand le-am spus poezia cu musai cezariana „I’ve never heard such nonsense”. Am vazut inclusiv un oftalmolog care a zis ca da, am probleme cu ochii, dar nu exista nicio legatura intre nasterea naturala si cresterea dioptriilor. Am nascut natural, cu epidurala, si nu am simtit absolut nicio diferenta in ce priveste acuitatea vizuala sau vreun disconfort. Ulterior un medic roman mi-a explicat ca spaima dioptriilor se aplica mai ales la femeile care nasc fara niciun fel de anestezie, ca de la atata strans din dinti si impins se tem sa nu se modifice axul ocular (explicatia ei suna mai stiintific, eu cu asta am ramas). Asa ca nu, dioptriile nu sunt o piedica. Si nici medicina nu e peste tot la fel.

    • Eu am -8,5 si -9, in Romania imi spusesera toata viata ca va trebui sa fac cezariana, in Italia am nascut natural (fara anestezie), si nici ei nu auzisera de „such nonsense”. Si am avut un travaliu de 12 ore. So… Nah, mi-s medic dar ar putea fi nonsense… 🙂

    • Confirm ce zic fetele mai jos. Si eu am miopie si nimeni nu m-a intrebat de ea in spania. Am nascut natural fara epidurala. Dupa cateva luni mi-am verificat dioptriile si erau la fel. Deci scuza asta ptr cezariana e doar in romania.

13. Sora mea a născut la privat. Pot sa iti spun ca nu a fost impresionata decât de suma mare de bani pe care a dat-o. De la personal neinteresat de a le ajuta pe mămici si pana la mâncare stricata, de toate a avut parte.
    Eu in schimb am născut, cu cezariana, la stat si nu regret lucrul asta. Depinde si ce așteptări ai. Am trecut prin aceleași experiențe ca si tine, doar ca eu am avut norocul sa învăț mai repede ca trebuie sa cer. Sa cer calmante pentru dureri, ajutor sa ma ridic, sa fiu mutată de la terapie intensiva mai repede si sa mi se aducă copilul cat mai curând in camera. Chiar daca aveam experiența unui copil alăptat timp de 8 luni mi-a fost greu la început cu alăptarea. Alăptarea unui copil nu vine de cele mai multe ori natural ci mai degrabă greu si dureros. A fost greu mai ales cand persoana care trebuia sa ma ajute in spital sa alăptez mi-a spus ca sâni mei nu sunt ok si ca s-ar putea sa nu pot sa alăptez deloc. Imi venea sa ii zic vreo doua dar m-am abținut pentru ca, copilul meu era in grija ei. La Cluj, chiar si mamele care nasc natural isi primesc copii dupa ore bune de la naștere sau chiar a doua zi. Intre timp copii primesc lapte praf. Cred ca putine sunt cazurile in care copiii ajung la mame imediat dupa naștere. Am avut in salon doua mămici epuizate fizic care nu ar fi fost in stare sa se descurce singure cu bebelusii. Din acest motiv bebelusii au rămas in grija asistentelor la neonatologie. Bine-nțeles ca daca ceri copilul cat mai repede spitalul se conformează. Pana la urma si dorința mamei contează.
    Lecția pe care am învățat-o eu e ca trebuie sa cer ajutor si informații din toate părțile si sa nu imi fie rusine ca nu stiu anumite lucruri.
    Iti doresc ca experiența celei de-a doua naștere sa fie asa cum iti dorești tu.

14. Inainte de nastere m-am informat f bine despre tot ce presupune nasterea si primele luni de viata. Despre alaptat nu am prea citit, eram setata pe „nu exista mama care sa nu poata alapta, trebuie doar sa vrei” Am nãscut la stat, nastereà sa à fost provocata, era cât pe ce sa ajung lale lui bebe mi-am dat seama.cezariana din cauza absentei dilatarii insa m-am tinut pe pozitii si am reusit sa nasc vaginal. Un plus e ca mi l-au adus la 2 ore de la nastere si l-am pus la san, a supt 1 ora desi nu aveam pic de colostru/lapte, la fel à fost si in urmatoarele 5 z0rimelele, nu am reusit sa scot nimic. Bebe manca lapte praf primit din spital dar il voma pe tot, la san statea in continuare desi nu curgea nimic. Din cauza epiduralei, oxitocinei si altor substante ce mi s-au injectat ca sa pot naste, mi s-a dat tiroida peste cap..eu eram sub tratament si credeam ca sunt in regula la acest capitol dar nu eram si abia pe la 3 luni ale lui bebe mi-am dat seama. Deci primele 3 luni au fost un cosmar al alaptarii. Am reusit sa scot ceva cu ajutorul unui consilier in alaptare, niste pastile si o pompa de san buna. Desi laptele era putin si bebe plangea de foame, totusi refuza suplimentul de lapte praf.Lua 400-500g pe luna, eu eram disperata ca imi moare copilul de foame. Dupa ce am stabilizat tiroida, am reusit sa maresc productia si a rasarit soarele pe strada noastra.L-am alaptat 1 an si 8 luni cand a trebuit sa intrerup din cauza unor pb medicale. Dupa intrarea in colectivitate a fost racit mai mereu timp de 3 ani, copii ale prietenelor care au fost alptati peste 2 ani, au racit la fel, copii nealaptati care erau mai putin bolnaviciosi. E o loterie, ca alaptezi nu iti garanteaza ca vei avea un copil sanatos cum nici daca ii dai lp nu inseamna ca va sta numai prin spitale. Trebuie sa te ierti pt greselile trecutului, sa faci bine in prezent si mai bine in viitor. Intotdeauna avem de invatat si invatam mai bine din greseli. Si la stat si la privat, diferenta o fac oamenii, daca intalnesti oameni si nu roboteii, experienta nasterii poate fi frumoasã si la stat si la privat. In primul rand mama trebuie sa fie informata si sa aiba curajul sa spuna care ii sunt asteptarile. Noi am crescut cu impresia ca doctorii sau profesorii sau oricine cu o functie, stiu mai bine decat noi muritorii de rand.

15. cred ca nu exista solutie universala, poate ca alaptatul ajuta mai mult sistemul de aparare al copilului sau poate ca nu, poate,poate, poate…..bucura-te de copil si de de famila ta, bucura-te ca totul s-a terminat cu bine, ca ai acest copilas langa tine….cate femei isi doresc un copil si nu- pot face….asa ca tot e bine, fii cea mai buna mama pentru puiul tau si e destul…:)

16. Nu te învinui pentru nimic, Daniela, bucură-te de copilul tău, ai făcut cât și cum ai putut. Mereu ne putem compara cu altele și asta nu duce la nimic bun, fiecare mamă, copil, sarcină și naștere sunt diferite.

    Deea are dreptate în comentariul ei, perfect punctat.

17. Eu am nascut la Universitar insa bebelusa a fost adusa la post operator cam la o ora si jumatate si mi-a fost aratat cum trebuie pusa la san…am avut noroc pt ca singurica s-a atasat foarte bine inca din prima si nu am avut nevoie de prea mult ajutor din partea personalului spitalului. A contat mult insa si faptul ca m-am documentat foarte bine inainte despre alaptare, am urmarit tutoriale si am mers la curs (gratuit) de puericultura. Si bebelusei mele i se dadea glucoza nu lapte praf din ce am inteles, insa nu cu biberonul ci cu seringa. A contat mult si faptul ca am pregatit sanii inainte cu o luna pt alaptare prin masaj cu Garmastan, in felul asta nu am avut nici ragade nici dureri.

18. Eu am nscut in aprilie la stat.In post operator mi s-a luat tel si mi s-a pus sub cheie intr-un dulap urmand sa imi fie dat cand plecam p salon asa ca fam m-a gasit si a aflat ca am nascut de-abia la 5 ore dupa cezariana.Pe bebe nu l.am vazut de la operatie de vineri de la 10 pana sambata la 12 cand a trebuit sa imi adun fortele sa plang pt un calmant ca sa pot ajunge la el.Eram pe salon de la 7 dimi insa la alaptarea de la 9 nu am fost in stare sa ajung ci de-abia la 12.Ma gandeam cat trebuie sa fie de sungur si speriat fara mama lui acolo.Ajunsa la salonul cu bebei am crezut ca mi-l da cineva in brate pt ca imi era frica insa asistenta s-a rastit sa il iau singura ca altfel nu ma invat.Mergeam degeaba la alaptat eu nu avea pic de lapte cat am sta in spital iar daca la inceput mititelul voia sa suga si nu avea ce ulterior il gaseam doar dormind asta pt ca era deja hranit cu lp.La alaptat eram toate femeile aliniate pe scaune cu bebeii in brate bulversate rugandu-i sa se trezeasca si incercand sa le bagam fiecare sanul in gurita care cum putea.Asistentele veneau doar sa le dea cu glucoza pe la gura ca sa suga ii ciupeau de picioruse insa noi mamele mare lucru nu invatam iar eu eram cea mai stangace fiecare alaptare era un esec total.Imi doream sa ajung cu el acasa sa ne obisnuin cat mare repede unul cu altul crezand poate vom reusii.Insa laptele mi-a venit la externarea din spital si ajunsa cu el acasa nu stiam ce sa fac pt ca bebe nu voia sa apuce sanul nu avea mameloane formate nici cele de silicon nu ma ajutau sanii se intarisera laptele nu curgea iar bebe se enerva de foame.In disperare a fugit sotul la farmacie a luat lapte praf biberoane si i.am dat sa manance.Eu nu reuseam sa il fac sa suga ii dadeam cu biberon apoi mergeam sa ma mulg imi lua doua ore sa imi pun comprese cu apa calda sa na masez sa ma mulg sa strang 20,30 ml o singura data am scos 60 ml.Si 3 sapt m.am muls dandu.i laptele meu completat cu lp, insa dupa 3 sapt de epuizare fizica de noduli pe la sani de timp pierdut mulgandu.ma si stand departe de copil am renuntat dupa ce intr-o zi mi s-facut rau si am ajuns pe perfuzii cu glucoza si calciu.Ideea e ca in spital nu petreci timp cu copilul am pierdut startul in rel noastra cu tot cu alaptat in alea trei zile cat am stat in spital si am ajuns acasa cu un bebelus caruia nu stiam sa ii fac nimic si pe care pana atunci nu il vazusem treaz cu atat mai mult plangand.Dupa prima noapte in care a plans intr.una am vrut sa ma intorc cu el la spital sa imi zica ce are ce nu fac bine ce trebuie sa ii fac sau daca i-am facut vreun rau avand in vedere ca nu se oprea din plans.De-abia dupa 6 sapt am reusit sa ne apropiem sa il inteleg sa reusim sa dormim sa petrecem timp impreuna pt ca nu ma mai mulgeam.Am mustrari pt esecul de a nu putea sa il alaptez insa incerc sa ma vindec si sa ma gandesc ca poste am sa reusesc la a doua sarcina.

19. Eu am nascut la spital de stat, cezariana de urgenta. Am fost extrem de multumita. M-a ajutat si organismul meu, ce-i drept. Am stat doar vreo 5 ore la ATI, apoi in salon. Mi-a adus bebe dupa 1 ora si apoi in salon. In cele 3 zile cat am stat in salon a venit din 2 in 2 ore cate o asistenta la noi sa ne arate cum sa tinem copilul, cum sa il alaptam, cum sa il spalam, etc. Informatii pretioase, si nici macar nu le dadeam bani… Sigur, cred ca sunt o persoana norocoasa…

20. Buna! Si eu am nascut la stat, la Filantropia, si am avut o experienta dureroasa, in mare parte legata de interactiunea cu asistentele…
    Am nascut natural, cu ceva greutati din cauza anesteziei care imi oprea contractiile si un travaliu de 11h jumatate, dar a fost ok, suportabil. Dupa ce am ajuns in salon, la miezul noptii au inceput niste dureri infioratoare, simteam ca mor, ca ma sfasii din interior. Am chemat asistentele de 3 ori, mi-au dat un calmant si mi-au zis ca e normal…dimineata, cand eram gata sa lesin, o asistenta m-a certat spunandu-mi ca ” asa e cand nasti, cum credeam?” si sa ” pun mana sa mananc sa am lapte, ca de-aia ma doare”, n-am inteles explicatia, ma rog. Norocul meu ca la ora 7 a venit doamna doctor in control si cand m-a vazut s-a albit la fata, m-a controlat si m-a dus urgent in sala de operatii, aveam un hematom urias si culmea, nu puteau sa ma anestezieze pt ca mancasem putin la indicatiile asistentei de mai sus. Minutele alea pana am adormit au fost infernale, mi se parea imposibil sa supravietuiesc…cand am simtit in final ca adorm imi venea sa plang de fericire. L-am vaut pe bebe dupa 3 zile, timp in care a mancat lapte praf la seringa, imi dau lacrimile mereu cand ma gandesc cat de singur si abandonat s-a simtit, norocul meu ca la prima noastra intalnire, care implica alaptat, domna doctor neontolog a fost acolo si m-a ajutat, iar bebe a invatat imediat si mi-a golit sanii impietriti. A fost o experienta grea si frustranta, nu am dormit nici macar o noapte din cele 6 petrecute in spital, dar, daca elimin ghinionul hematomului nu as schima nimic, doar as lua-o de ciuf pe asistenta aia incompetenta care nu a fost in stare sa vada ca am nevoie de un doctor. Multa sanatate va doresc!

21. Iarta-te, stiu ca iti vine greu dar incearca sa te ierti. Tot ce e mai frumos abia urmeaza sa se intample (nu sunt cuvinte goale, lucrurile devin si mai frumoase si interesante cu cat copilul creste), uita-te in viitor si cel mai important – fii atenta la prezent, acolo se intampla cele mai frumoase lucruri!

22. Si daca ai fi nascut natural si l-ai fi alaptat si acum, tot ar fi aparut alte regrete, tot ti s-ar fi parut ca faci greseli… adaptarea cu bebelusul nu este usoara, nici macar cu al doilea, tot dureaza un pic. Eu cred ca vina nu este a mamelor ca nu se documenteaza indeajuns, ci a societatii centrata mult pe consum, pe facut bani, care nu lasa natura sa isi faca treaba si le influentraza enorm pe
    mame spre calea cezarienei si a laptelui Praf. Apoi noi ne intrebam cum de altora le-a reusit si sa nasca normal si sa alapteze exclusiv si dam vina numai pe noi. Eu cred, in primul rand, ca trebuie sa te bucuri de copilul tau sanatos asa cum a fost el nascut si indiferent ce mananca. Eu am nascut si natural si am alaptat exclusiv si fetita mea a avut probleme alergice, desi se zice ca s mai mici sansele, deci nu ti garanteaza nimeni ca daca era altfel, aveai copilul mai sanatos…

23. Am nascut ambii copii la Polizu pt ca acolo era medicul care mi-a urmarit sarcina. A fost foarte ok desi am nascut prin cezariana. Ambii copii au supt la san dupa cele 12 ore. Am intrebat si asistentele m-au ajutat cu sfaturi ( mentionez ca nu am dat nicio spaga cat am stat acolo). Poate conteaza spitatul in care nasti, desi trebuie ca totul sa fie ok peste tot.

24. Parerea mea este ca fiecare traieste experienta nasterii in felul ei, fiecare are surprize in ceea ce priveste nasterea, cu dureri neasteptate, cu probleme neasteptate, cu reactii neasteptate atat din partea propriului corp cat si a celor din jur. Dar, cu cat esti mai relaxat, chiar daca in acele momente este foarte greu, cu atat mai usor treci peste toate. Si cand a trecut suficient timp o sa uiti, chiar daca mai stii ce s-a intamplat, nu mai simti cu atata intensitate durerea sau frustrarea de atunci. Imi spunea cineva ca daca nu ar exista uitarea, nu ar mai face nimeni al 2-lea copil si nu am inteles decat dupa ce am trecut prin prima nastere si totusi l-am mai vrut si pe al 2-lea.
    In ceea ce priveste experienta ta, Daniela, daca te consoleaza cu ceva, sa stii ca se poate si mult mai rau. Iar legat de concluzii, cu unele sunt de acord, cu unele, nu.
    1. E posibil ca la un spital particular sa fie putin mai bine, dar sa stii ca nu toate spitalele de stat sunt la fel. Eu am avut 2 nasteri intr-un spital de stat si am avut parte de mult profesionalism, amabilitate, ajutor, nu m-a bruscat nimeni, nu a strigat nimeni la mine sau la alte fete.
    2. Cu acest punct de vedere sunt perfect de acord si nu prea inteleg gravidele care aleg, fara sa fie vreo problema, sa nasca prin cezariana. La prima nastere medicul mi-a recomandat, pentru ca era prea mare copilul, sa nu nasc natural, dar m-am incapatanat si tot natural am nascut. Cu anestezie, ce e drept, dar macar nu am avut taietura pe burta si totul a fost bine dupa aceea.
    3. Ti-as recomanda sa nu ai mari sperante in privinta moaselor. Am auzit si la acest capitol multe povesti de groaza, cu bruscari, impins pe burta cu coatele, cu replici de genul „cand te-ai f***t ti-a placut, acum de ce tipi? Suporta!” Asa ca…Multa bafta!
    4. La acest punct nu comentez. E alegerea fiecaruia. Eu nu am simtit nevoia sa vada chiar totul. A fost alaturi, dar pana am intrat in sala si dupa ce a auzit strigatul copilului. In rest eu m-am concentrat pe ce aveam de facut, pe recomandarile personalului medical, nu am vrut sa fiu distrasa.
    5. Copilul il poti avea in primul minut, dar dupa aceea tot trebuie sa il ia la verificat, consultat, spalat, daca e nevoie dus o perioada la incubator…
    Dupa fiecare nastere am fost extenuata. O asistenta mi-a recomandat sa profit de cele cateva ore libere dupa nastere, sa ma odihnesc, pentru ca o sa am nevoie de putere pentru ce urmeaza. Si mare dreptate a avut. Pe fiecare bebe l-am vazut dupa mai bine de 6 ore, timp in care au fost hraniti cu lapte praf la biberon si totusi nu am avut nicio problema cu alaptatul. Pot aparea probleme din mai multe cauze.
    In concluzie, cred ca te invinovatesti prea mult pentru ce ai facut sau nu ai facut cum trebuie. Sunt momente in care oricat ai incerca, lucrurile nu merg asa cum trebuie sau cum ti-ai dori si nu e neaparat din vina ta. Incearca sa fii mai relaxata si lasa lucrurile sa vina de la sine. Oricum, aceasta experienta iti va folosi la Bebe 2. Multa sanatate si rabdare iti doresc!

25. Daca vrei sa nasti natural a doua oara, a stii ca exista pe facebook un grup NVDC (nastere
    Vaginala dupa cezariana) si acolo sunt si moase si doctori care sprijina asa ceva. Plus ca povestile mamicilor de pe grup sunt impresionante. De multe ori am plans de fericirea lor.
    Eu am doi copii, amandoi nascuti natural, fara epidurala, alaptati a la long si tocmai de aceea ma bucur enorm de fiecare data cand o mamica reuseste sa nasca normal si sa alapteze desi ea credea ca este imposibil. Este ceva unic si nu poate fi comparat cu nimic. Copilul poate fi scos din burta si hranit si prin alte metode, dar sa stii ca TU ti-ai adus copilul pe lume si nu doar a venit un medic si ti l-a pus in brate, este un sentiment ce nu are comparatie. Trebuie sa iti doresti mult-mult si daca iti doresti din toata inima „tot universul va conspira la realizarea dorintei tale”. Nu sunt doar vorbe.
    Eu la al doilea copil am citit pe net ca cine are hernie nu are voie sa nasca natural. Eu am un inceput de hernie…am doua discuri care s-au deplasat multisor de la locul lor. M-am panicat foarte tare pt ca nu considerasem niciodata cezariana o solutie pt mine. Imi este teama de operatii si vreau sa se intample nasterea asa cum a lasat-o natura sa se intample. Am fost la neuro-chirurg, am plans, m-am rugat, eram disperata la propriu. Si toata dorinta mea enorma de a face totul cum a lasat Dumnezeu, a facut sa se alinieze planetele in favoarea mea: neurochirurgul mi-a spus sa stau linistita si sa intru in panica doar daca-mi ajunge durerea in degetele de la picioare. Si (Slava Domnului!) a fost totul bine!

26. Pot spune ca aceleasi sentimente de regret le-am avut si eu o perioada pana cand am realizat ca nimeni nu are povestea mea deci prin urmare nu are dreptul sa isi dea cu parerea. Cred ca se pune prea mare presiune pe mame; sa nasca natural, sa alapteze, etc. Eu am fost la 3 cursuri de puericultura + 1 curs Lamaze. Nu stiu ce alta pregătire imi trebuia, nu cred ca in sarcina trebuie sa iti iei doctoratul pentru cresterea copilului. Astea se invata practicand oricand. Eu dupa ce am nascut eram soc oricum, cu toata pregatirea. Da, am nascut natural pentru ca am simtit ca pot, asta nu inseamna ca-s mai capabila ca o mama care a nascut prin cez. Si da…am renuntat la alaptat pentru ca informatiile erau: doar 2% dintre femei nu pot alapta, pune bebele la san, toate femeile au lapte. Eh…uite ca eu nu scoteam NIMIC la pompa, bebele nu-l auzeam inghitind desi sugea cate 30 min, am avut si consultant…copilul trebuia hranit!
    Si nici treaba asta cu nascutul la particular n-o inteleg. Ne bucuram ca suntem tratate mai bine. Logic, daca plătești cat 5-6 salarii acolo; si sa te ferească Dumnezeu sa ai vreo complicatie ca risti sa faci credit la banca ca sa achiti sumele alea colosale. Decat sa fugim la particular, mai bine ne-am lupta sa schimbam ceva la stat!!

    • Doar ca treaba cu 2% e falsa, fiind o concluzie a unui studiu cu multe hibe si care urmarea oricum altceva. Procentele reale se presupune ca ar fi intre 5% si 10% , din ce in ce mai multi sustinand ca mai curand spre 10%. E foarte mult, din 10 femei una nu va reusi sa hraneasca exclusiv la san orice ar face. Nu mai spun de ignorarea completa a recomandarilor clare de suplimentare, de exemplu exista in protocol international care obliga la suplimentare in cazul nou-nascutilor cu icter prelungit, recomandare pe care consilierii in alaptare ori nu o stiu ori o ignora. Multi bebelusi au suferit traume majore cerebrale din cauza nivelului nepermis de mare al bilirubinei. Eu vorbesc si ca mama de nou-nascut icteric, era galbena ca ceara si asa a fost aproape o luna. Nu stiam de protocol si multumesc Cerului ca mi-am ascultat instinctul si am suplimentat. Si nu a renuntat la san, a mancat mixt pana dupa 6 luni.

    • Eu cand aud replica asta cu „platim foarte mult la privat, nu stiu cate salarii” imi vine sa mor. Mai bine calculati cati bani aruncati pe tot felul de prostii…poate daca s-ar face putina economie si-ar permite multe doamne sa nasca la privat. Da, nu te mai duci in concediu timp de 2 ani si nu iti mai cumperi de imbracat si nasti la privat in conditii decente ca doar e vorba de copilul tau. Eu am nascut 2 copii in sistemul privat si am dat o caruta de bani dar nu regret absolut nimic. As fi fost in stare sa fac si credit daca era nevoie ca doar nu mi-am propus sa fac 10 copii…consider ca daca vrem putem sa facem acest efort financiar pentru copiii nostri.
      Nu am nicio problema cu persoanele care nasc la stat, foarte bine, sunt sigura ca exista oameni minunati si acolo caci pana la urma omul sfinteste locul. Dar sa nu ne mai gandim ca vai ce scump e la privat…cateodata nici nu este asa scump, depinde mult de medicul cu care nasti.
      Stim cu totii ca si la stat se plateste si nu putin daca stai sa aduni cat dai la medici, asistente, infirmiere etc

    • In orasul in care stau eu, de exemplu, exista si privat. Nu toti medicii ginecologi buni colaboreaza cu acea maternitate. Dr mea, de exemplu, nu era decat la stat. In afara de asta, ideal era ca acolo sa nasti oarecum programat, daca doreai sa te asiste medicul tau. Medicii angajati ai maternitatii private nu erau intre cei buni si cunoscuti, acestia fac doar colaborari. Cel mai important mi se pare insa ce sectie de neonatologie au. La noi cea de la stat era singura capabila sa se ocupe de anumite probleme, multi nou-nascuto ai fost transferati imediat dupa nastere la stat, automat si mama a ajuns tot acolo. Eu nu am vazut vreun beneficiu real al privatului.

    • Fac parte din categoria doamnelor care fac economii dar pur si simplu nu mi se pare ca merita. Pur si simplu pentru ca ai de-a face cu aceeasi oameni. Ce sa plătesc pentru atatia bani? Un pat mai bun si ma bucur ca nu imi trebuie sa iau nimic de acasa pentru bebe? Pentru 2-3 zile cat stai in spital scuza-ma dar prefer sa pun deoparte cei 60-70 mil pt studiile copilului sau orice altceva. Eu la stat am fost tratata decent pentru ca cred cu tarie ca daca te porti frumos cu oamenii si ei se poarta frumos cu tine. Asistentele alea sunt si ele tot oameni; mai stresate la stat ce-i drept ca sunt aglomerate. Asta-i de fapt avantajul de la privat: lipsa aglomerarii!

27. Si eu am nascut la sp giulesti amindoi copii prin cezariana si nu am avut nici o problema sa inchis foarte repede si nu am avut nevoie de analgezice ca alte mamici care erau la reanimare cu mine .Anestezia a trecut in 5-6 ore si am putut sa alaptez repede a treia zii am plecat acasa si am sofat pentru ca venisem cu masina si sotul nu are carnet .Personalul ,medicul si asistentele au fost super ok si pot sa spun ca nu am aruncat cu bani dar ce pot sa spun poate am avut eu noroc

28. Eu i-am nascut pe amandoi la Giulesti si nu am dat spagi si totul a fost ok. Am suferit o mica depresie in spital pt ca nu puteam pleca acasa ca i se facea lui bebe tratament, dar a fost din cauza mea, nu a personalului. Pe amandoi i-am alaptat la cateva ore de la nastere. I-am nascut noaptea si dimineata la 6 i-am alaptat. Asistentele ne aratau cum sa o facem. Le mai si certau pe unele mamici, e adevarat, dar nici ele nu pareau dornice sa fie atente la ce li se arata. Le spuneau de n ori cum sa-l tina pe bebe si cica nu puteau. Deci nu e de aruncat cu pietre in asistente. Depinde mult si de deschiderea mamei catre noul ei statut. Nu trebuie sa-ti fie teama de propriul copil. La mine a decurs totul cu o naturalete la care nu ma asteptam nici eu. Mi-am dorit enorm copiii astia, atat de mult incat cand i-am luat in brate prima oara si i-am pus la san, parca ne cunosteam dintotdeauna.
    Asistentele erau cate doua si la un moment dat aveau vreo 15 bebei in sala. Asta cand am fost eu acolo. Uneori poate e mai rau. Alergau non-stop intre ei, ii schimbau, le dadeau uneori sa pape cu seringa la cei proaspat nascuti, erau plecate la nasteri, veneau cu nou-nascutii, ii spalau, ii masurau, ii infasau. Munceau non-stop femeile alea. Si nu mi-au cerut niciodata niciun ban. Si nici nu le-am dat. Dar le-am vorbit mereu frumos, nu cu superioritate, chiar daca erau angajate sa aiba grija de copilul meu. De fapt le vorbeam chiar cu mult drag pt ca sunt sincer recunoscatoare cuiva care-mi ingrijeste bebele.

29. Eu am nascut la Meteopolitan Hospital si dupa cezariana am fost adusa direct in rezerva si am inceput sa alaptez. Degeaba alegem o maternitate privata daca mama e izolata la terapie intensiva si nu vede copilul. La Metropolitan au sectie de terapie intensiva dar mama ajunge acolo doar daca au fost complicatii serioase, in rest mergi in rezerva unde te asteapta copilul. Au doar rezerve individuale si am stat mereu cu fetita langa mine si am pus-o la san cat de des a vrut. In Romania alaptarea e sabotata sistematic de medici si asistente care nu au nici cea mai mica idee legata de mecanismele alaptarii, asa ca suntem nevoite sa ne documentam singure. Nasterea la privat nu e un moft. Daca va ganditi la bani, luati in calcul banii pe care o sa ii cheltuiti pe lapte praf, biberoane, etc atunci cand e indopat copilul cu lapte praf la stat si nu mai vrea san dupa. E adevarat ca sunt aceeasi oameni in ambele sisteme, dar atunci cand mergi la privat sunt obligati sa respecte drepturile pacientilor. Si ca tot veni vorba de drepturi, dragi mamici, nu mergeti la doctori cu o atitudine spasita. Aveti curaj sa va cereti ferm drepturile si nu va lasati intimidate.

30. Daniela, am plans citindu-ti experienta. In afara faptului ca mi-am alaptat fetita pana aproape de 9 luni(trecand, binenteles, prin greutati si multe incercari), am trecut prin aceleasi stari si am ramas cu aceleasi impresii dupa nasterea prin cezariana la un spital de stat. Cate as fi vrut sa stiu, cate as vrea sa schimb. Dar ii multumesc Lui Dumnezeu ca suntem sanatoase. Voi avea timp o viata sa o strang in brate, sa o iubesc si sa-i port de grija.

31. Copilul meu si copilul tau sunt la fel, numai ca eu asa mi-am dorit intotdeauna. Nu mi-am dorit niciodata sa nasc natural, dar am acceptat cu jumatate de gura pentru ca mi se tot spunea ca recuperarea ar fi mai rapida si sunt foarte multumita ca a fost cezariana (de urgenta) pana la urma. Dupa 3-4 zile eram super ok si nici o restrictie la ridicat copilul. Pentru ca am nascut la privat am sperat sa nu aiba idei de genul skin on skin si alaptare din primul minut pentru ca nu ma atragea ideea deloc si nici sa stau cu placenta atarnata cat timp pulseaza cordonul (ca da, m-am documentat )

    As fi vrut sa nu alaptez deloc sau cel mult cateva zile pt colostru, dar presiunea a fost enorma, asistentele mi-l tot aduceau ca „s-a trezit bebe si ii e foame” si soacra insista sa il pun la san ca „doare dar te obisnuiesti”. A primit lapte praf in maternitate dar si sugea cu o pofta de imi venea sa innebunesc. Abia asteptam sa ajung acasa sa beau o cafea si un pahar de cola dar toata familia mi-a sarit in cap ca sunt nebuna daca alaptez sa pun asa ceva in gura (desi doctorita spusese de fata cu ei ca un pahar din cand in cand nu e o tragedie). Dupa 3 saptamani de alimentat mixt m-am facut ca ploua si am terminat cu alaptatul de tot.

    Nu ma simt vinovata cu nimic, copilul e vesel toata ziua, doarme toata noaptea de pe la 2-3 luni, se dezvolta foarte bine. E usor sa te deprimi cand e atata pseudostiinta si presiune pentru ce e „natural” si ce ar trebui sa simti si sa faci.

    • Sunt curioasă dacă atunci când va creste copilul vei putea să îi spui si lui cu atâta nonșalanță: m.am făcut ca ploua si nu te.am mai alăptat. Eventual sa scapi și un ha ha ha la final.

    • Georgiana, da, nu e altceva decat mancare, de ce nu i-as spune copilului exact ce i-am dat? Nu am scris ca sa ma laud, ci doar pentru ca stiu sigur ca sunt si alte mame ca mine si se rusineaza sa spuna ca nu au alaptat desi nu au avut nici o problema „medicala” doar ca nu au mai vrut/putut suporta durerea/nesomnul/restrictiile alimentare si e super ok si asa. In familia mea nu ne stresam pentru lucruri de nimic iar expresii ca „nasterea cu blandete, in liniste, cu acceptare, cu iubire si activare a fortei interioare” ne cam fac sa dam ochii peste cap. Eu in ultima luna de sarcina nu mai voiam decat sa-l scoata cineva de acolo cat mai repede si fara dureri.

    • M-a uns pe suflet comentariul tau! Atata valva se face cu naturalul asta de parca ar scrie pe fruntea cuiva ca s-a nascut prin cezariana si n-a fost alaptat ca sa se stie si sa-l puna invatatoarea la colt sau sa nu-l angajeze nimeni cand o termina facultatea:))
      Unde se poate (si se doreste) naste natural si alapta, f bine, unde nu, la fel de bine! Sunt absolut convinsa ca bebele tau se dezvolta normal si e f bine asa cum f bine a fost si este si o persoana din familia mea care s-a nascut prin cezariana acum 40 de ani si a fost hranita artificial, persoana care acum e prof universitar in State iar din punct de vedere al sanatatii n-a fost internata in viata ei pt nimic cu exceptia nasterii propriilor copii (tot prin cezariana:))
      Cel mai important aspect este ca mama si copilul sa fie sanatosi. Iar pt mine un alt aspect de luat in calcul ar fi un tratament uman si o modalitate corespunzatoare de adresare din partea personalului medical pe toata durata spitalizarii, de aceea rezonez cu punctul 1 din lista autoarei, nu spital de stat! Nu, n-as putea suporta celebra replica „cand te-ai…ti/a placut, acu taci si rabda”, deci un „nu” hotarat spitalelor de stat! Stiu ca sunt oameni si oameni si ca as putea intalni si la stat personal cu bun simt insa este o loterie la care n-as vrea sa joc, sincer. A, si din cum f bine puncta cineva mai sus,adevaratele nenorociri sunt altele, sa ne fereasca Sfantul pe toti de ele! Atata vreme cat mama strange un copil sanatos la piept nu mai conteaza nici cum l-a nascut, nici cum il hraneste! Stiu, suna dur ce zic. E normal sa iti doresti anumite lucruri cu privire la nastere si la perioada imediat urmatoare insa daca nu va iese planul dar sunteti sanatosi, nu va mai amarati atata! Repet, per ansamblu, in toata viata viitoare a copilului vostru, asta o sa conteze prea putin spre deloc!

32. Daniela, experienta ta e similara cu a multor mame care simt ca au esuat cumva, cu nasterea, cu alaptatul, cu toate lucrurile astea marunte de inceput. Si spun marunte fara nici un pic de condescendenta, pentru ca e o realitate. Cand va trece perioada in care copiii sunt mici si amintirile acestea inca dureroase poate, cand se indreapta cu pasi repezi spre adolescenta si vezi ca atunci abia te confrunti cu altfel de lucruri, vei ajunge poate la concluzia ca alaptatul cel putin e una din cele mai mici regrete sau probleme.

    Sigur ca e ideal sa alaptam, dar se pune enorm de multa presiune pe acest lucru, pierzandu-se ATAT de mult din vedere aspectele relationale si emotionale de dupa varsta alaptatului. Familia, scolile, profesorii, colegii, prietenii, toate aceste lucruri care vor impacta major viitorul copilului tau.

    Niciodata nu va reprosa vreun copil mamei ca nu l-a alaptat suficient :). Te cred si inteleg ca aceste momente sunt dificile pentru tine dar incearca sa vezi putin dincolo, ce e cu adevarat important pentru viitorul celui mic. Il ai langa tine, sanatos, creste-l sa fii mandra de el si cand va fi adult :).

    In general mamele de copii mai mari vor spune acelasi lucru….bebelusia (in afara de oboseala fizica, lipsa somnului care te termina) este de departe cea mai usoara perioada din viata de parinte.

    Foarte posibil ca nici a doua nastere sau a doua alaptare sa fie exact ce speri…..si fii sigura ca nu in aceste lucruri va sta fericirea copiilor tai.

    Lasa vinovatia in urma si priveste doar inainte.

33. Se poate incerca relactare. Am citit si eu pe vremea in cauza, cand incercam sa fac sa iasa mai mult de 10 ml de lapte pentru fata. Si am invatat ca pana la urma nu se poate si nu m-am invinuit. Fiica-mea a consumat lapte praf, este un copil extraordinar de sanatos, dezvoltata superb pe toate planurile. Da, laptele matern are clar beneficiile lui de necontestat, dar nici cei ne-alaptati nu sunt debili, mai ales daca tu ca parinte ai grija de copil asa cum trebuie: afectiune, stimularea de care are nevoie, o hrana sanatoasa, multa miscare, aer curat etc.

    Eu am nascut la o clinica privata din Timisoara (Premiere). RECOMAND cu toata caldura clinica si pe medicul meu, doamna doctor Florina Todorut. Este un mare om si un medic desavarsit. As mai naste de 1000 de ori prin cezariana si tot acolo, in echipa respectiva.

    Am avut parte de sprijin inspre alaptare, am incercat tot ce s-a putut, nu am reusit. Nu sunt mai putin mama pentru asta si am incercat sa nu-mi amarasc zilele cu subiectul asta, pentru ca fiica mea are nevoie de o mama in putere, care sa se ocupe de ea, nu de o mama trista, care nu reuseste sa se desprinda de un trecut imperfect.

    Aveti la dispozitie zeci de ani impreuna, crede-ma ca nu ti-ai distrus copilul pe viata doar pentru ca nu ai putut alapta. 🙂

    • Da poti face daca ai un control de rutina fara probleme, probabil ca are ceva aparatura buna , eu tocmai am patit un lucru tare nasol cu doctorii printre care si dna doctor todorut, ea e foarte amabila, iti explica asa acum crede ea..dar totusi nu a stiu sa imi dea de capat la o problema ce tinea si de urologie si ginecologie bineinteles, super legate intre ele, nici macar nu m-a indrumat mai departe si cel mai grav m-a sfatuit total gresit…nu a intersat-o alte analize ca sa faca legatura, crezand ca e bine cum spune ea, atat de mare greseala incat a trebuit sa suport consecintelele inca odata, si pe perioada lunga dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu voi depasi defintiv situatia! Pot spune ca abia acuma dupa aproximativ un an e depasita repejor spre 100% eu una am fost si sunt foarte dezamagita de ea, si de altii, probabil e super buna pe nasteri Aici nu imi dau cu parerea nu am facut-o, dar nici nu as mai face-o la ea dupa intamplarea avuta….ideea e ca…, cand vine vorba de lucruri amanuntite ginecologice numai se ocupa cum ar trebui, se grabeste sa dea diagnostice usor, precipitat, probabil ca e foarte ocupata de cand si cu remodelarea corporala ! am mers tot pe recomandare la ea si degeaba, nu a reusit sa o scoata la capat , o problema destul de banala as putea sa zic acuma, dar „tare complicata la vremea ei”! Cereti calauzire la Dumnezeu in orice privinta, chiar si cand mergeti pe la doctori!

34. Eu la spitalul privat unde am nascut in Bucuresti mi-au facut un instructaj serios in privinta alaptatului. Doar sa nu fi vrut si nu ai fi reusit sa alaptezi. Daca nu nasteam acolo nu cred ca as fi reusit sa alaptez pt ca m-am bazat foarte mult pe practica. Am fost foarte placut surprinsa. Dar am avut si incredere mare in bebelus inca de la inceput si am fost relaxata (sincer am fost relaxata si pt ca am nascut la privat: fara stres). Dar bebelusii nu stiu de studii si cursuri. Daca mama e stapana pe ea el simte asta si face ce are de facut: sa se hraneasca. Eu asa am simtit.
    Din ce am mai citit dupa nastere cand bebe statea foarte mult la san si eu imi faceam griji ca nu se satura am aflat ca e foarte important ca bebe sa fie tinut la san cat mai mult in primele luni. Exista acele „cluster feedings” despre care la noi nu prea se stie, dar care sunt foarte importante (si solicitante).
    Scriu aici pt ca si pe mine m-au mai ajutat unele pareri exprimate on-line.
    Aveti incredere in voi si in bebelusii vostri!

    • La ce spital privat ai nascut? Multumesc!

35. Ce a fost asta? Ce am citit? Un cosmar! Doamne si cate trec zilnic prin asa ceva. Ar trebui sa tragem un semnal ed alarma si sa facem ceva noi care stim ca se intampla lucrurile astea. Nu ma gandesc decat al copilul meu care ar putea trece intr-o zi prin o asa experienta.

36. Eu am nascut la Cantacuzino si va pot spune ca si acolo se practica radiografia pt depistarea TBC dupa nastere. Parerea mea este ca e doar o metoda de a deconta fonduri, abuziva si daunatoare mamei si copilului. Eu am fost singura din ‘transa’ de mamici de la acel moment care a refuzat procedura.

37. Sunt convinsă că puține mame nu au niciun regret vis a vis de naştere!
    Trebuie să ne iertăm, să invățăm ceva din fiecare eşec şi, dacă mai vrem şi ne ajută Dumnezeu, să încercăm să facem noi mai bine data viitoare: să ne interesăm ce politică are spitalul cu privire la alăptare, la adusul copilului în cameră sau la prezența tatălui/ unei moaşe aduse de noi în sala de naşteri, la respectarea unui plan de naştere, să cerem când avem nevoie de ceva( calmant, scaun cu rotile, neonatolog), să avem contactul unui consultant în alăptare care se poate deplasa la spital sau acasă dacă e nevoie etc.
    Dacă nu se respectă ce ni se spune să insistăm până obținem( mă refer mai ales la adusul copilului mai repede în cameră). Dacă nu suntem noi în stare să insistăm putem cere ajutorul unui membru al familiei care poate merge până la directorul spitalului.
    Să fim bătăioase pentru copiii noştri!
    Nu trebuie să fim doxă de informații medicale, dar mi se pare normal să citim despre ce ni se întâmplă şi să întrebăm oameni competenți atunci când nu ne descurcăm.
    Nu vreau să par vreo deşteaptă şi vreo înfumurată. Ştiu că lucrurile o pot lua razna, dar ce putem face noi, să facem, altfel nu avem nicio şansă să se schimbe ceva.
    Şi încă ceva: ştiu că sunt multe poveşti cu final trist vis a vis de alăptare, dar mă întreb câte dintre femeile care au renunțat au apelat la un consultant în alăptare? Dacă ne dorim să alăptăm, dar avem dificultăți, trebuie să cerem ajutor. Mai întâi neonatologului, apoi, dacă nu merge, unui consultant în alăptare. Dacă nu dăm peste unul bun, mai încercăm, dar nu plângem cu copilul în brațe şi renunțăm. Sigur că laptele praf nu a omorât pe nimeni, dar dacă tot ne dorim să alăptăm, de ce să ne frustrăm că nu am reuşit când putem primi ajutor?

    • Ooooo da…in concluzie e vina mamei:ca nu se informeaza,ca nu cere,ca nu lupta suficient,ca nu vrea sa mai cheme inca 10 consultanti in alaptare daca 2 dintre ei esueaza…Pe bune?Asta e concluzia ta?

    • Da, mie mi se pare că perioada de 9 luni a sarcinii este excelentă să mă informez ce se întâmplă cu corpul meu, cu bebelușul care crește în interior și să mă pregătsc cum pot mai bine pentru ce va urma. Până la urmă aduc pe lume un copil, nu tricotez un fular( chiar și la fular aleg grosimea andrelelor, văd ce fel de lână îmi trebuie, modelul etc).
      Dacă mă interesează binele copilului meu nu pot să stau și să aștept să-mi vină sorocul și să nu am habar de niciunele. Știu că nu e întru totul cazul Danielei, dar și ea recunoaște că nu s-a informat suficient despre alăptare.
      Si consultanții în alăptare îi pot schimba pănă găsesc unul pe placul meu, așa cum pot face și cu pediatrii. Dacă un pediatru e de părere că de la 3 luni trebuie să întrerup alăptarea și să încep să-l diversific cu biscuiți cu măr, eu o să merg la altul, până găsesc unul cu care rezonez. Evident că nu știu eu ce tratament trebuie să-i dau pentru vreo chestie mai serioasă, dar aici mă las pe mâna celui pe care l-am ales.
      Poate ține de felul fiecăreia, dar eu vreau să știu cât mai mult ca să pot să fiu pregătită pentru cât mai multe situații și să pot lua pe loc o decizie cât mai bună pentru mine. Cum am mai scris, lucrurile o pot lua razna, dar asta nu înseamnă că nu mă mai informez. Este un cumul de factori: ce-ți dă Dumnezeu, cum se poartă medicii+ asistentele, cum ne purtăm noi.
      În concluzie mi se pare că dacă mama este informată și luptă pentru drepturile ei, frustrarea e mai puțin întâlnită.

    • Consultatii in alaptare ofera gratuit aceasta consultanta? Din cate stiu eu, numai ca e contra-cost dar suma e destul de mare. Stiu ca exista variante gratuite, diverse grupuri de sprijin etc, dar consultantul eu stiu ca se plateste- asta daca ai asa ceva in orasul tau. Am auzit vehiculate sume mari, mai mari decat o vizita la medicul pediatru, dar asta din urma e un nimic cu o amarata de facultate si care oricum ar trebui sa practice probono. Pe mine alaptarea m-a costat financiar mult,mai mult decat orice lp. Exista mame care pur si simplu nu isi permit, fiindca oricat s-ar sublinia constant ca e o metoda ieftina de a hrani copilul, nu e tocmai asa, ba chiar a devenit o afacere profitabila.
      Cat despre consultanti, eu am auzit de unele chestii chiar periculoase sustinute de ei. Lucruri fara acoperire medicala. Unii chiar insista sa nu se mearga la medic fiindca ” nu stie nimic”. Nu e vorba doar de tara noastra, peste tot in lume au fost cazuri de bebelusi spitalizati in stare grava din cauza sfaturilor unor consultanti. O tanara mama nu isi da seama cand e cazul sa mai ceara o parere si asa se ajunge la tragedii.

    • Din păcate habar nu am cât costă o consultație cu un specialist în alăptare, dar m-ai făcut curioasă și aștept un răspuns de la unul. Oricum nu cred că e un capăt de țară nici pentru femeile care „pur și simplu nu își permit”, dar mai ales pentru cele care plătesc o naștere la o clinică privată!
      Și, după puțină informare și pentru asta, cred că poți găsi un consultant foarte bun din prima- consultant IBCLC, care are pregătire medicală și competențe în domenii precum Dezvoltare și Nutriție, Fiziologie și Endocrinologie, Patologie, Farmacologie și Toxicologie, Psihologie, Sociologie și Antropologie, Tehnici de alăptare, Competențe Clinice( http://www.inbratelamami.ro/2016/03/ce-este-un-consultant-in-alaptare-ibclc.html)

38. Importante sunt altele acum, fara regrete mergi inainte!. Eu am inceput sa imi alaptez copilul de abia dupa 2 saptamani de incercari si lapte artificial. Am crezut ca totul e posibil si a fost. Dar nu e sfarsitul lumii daca nu s a putut…

39. De obicei cine gandeste asa „complicat” (cu multe regrete, dorind sa schimbe trecutul, visand la nasterea perfecta unde toti oamenii se aliniaza dupa dorinte…) poate sa nasca si pe Luna ca tot nu o sa i sa para perfect. Cumva patternul asta de gandire va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu.Aici cred ca trebuie un psiholog.
    Fetelor, fiti bucuroase ca nasteti (natural, cezariana, in apa), bucurati-va ca sunteti sanatosi cu totii. Lasati lucrurile sa treaca, nu mai dezgropati intamplari din trecut. Eu am si uitat nasterea, stiu ca atunci nu mi s-a parut prea ok. Acum sunt gravida din nou si nu ma gandesc cum o sa fie. Cum o sa vreau eu si Dumnezeu si doctorul.
    Cat despre alaptare, stiu ca este ffff greu la inceput dar nu mai suferiti atat. Daca nu se poate, mergeti inainte. Am cunoscut fete care luau tot felul de pastile prescrise de consilierul de alaptare (care btw nu e medic de cele mai multe ori) , pastile care daca le cautai pe net spuneau ca pot da efecte secundare la copii….

40. Buna Daniela! Întâi vreau sa te felicit pt bebe si pt ca sunteți bine amândoi! Apoi vreau sa iti spun ca am suferit cand am citit rândurile tale. Si noi avem un bebe de cateva luni, dar la noi lucrurile au stat TOTAL opus. M-am speriat gândindu-ma cum am trăit eu experiența si cum spui ca ai trăit-o tu. Însă noi nu avem nici un merit aici, cred ca Dumnezeu a vrut sa fie asa. Poate aportul nostru e faptul ca am plecat din tara. Am amintiri minunate legate de sarcina, travaliu, cursuri gratuite, făcute inainte la spital, nașterea in sine si primele zile. Repet: nu e meritul meu, sistemul e de asa natura ca pune accent pe comfortul emotional al mamei. In fine, eu am vrut sa iti scriu ca sa te încurajez, sa iti spun ca nu e vina ta si ca nu trebuie sa te mai consumi atat! Important e ca sunteți sanatosi amândoi! Serios, doar atat contează! Lapte praf nu va mânca o viata, oricum vine diversificarea. Si voi sa ii fiti alături cu multă dragoste si răbdare! Capul sus, sunteți bine!

41. Eu am nascut la stat la Municipal, in Bucuresti. A fost o experienta placuta, mi-au adus copilul la o ora de la nastere sa il alaptez, m-au invatat si cum sa il tin. Lactatia s-a instalat in 2 zile.Asistentele au fost ok dupa ce le-am dat cate ceva. Am avut cezariana, la 4 zile eram acasa si am alaptat pana la 6 luni. Acum, la bebe 2 merg la privat pt ca acolo a plecat doctorita mea, e singurul motiv.Stiu si cazuri la privat in care iti vezi copilul doar la 4 ore, dupa ce dai 12.000 ron pe nastere, eu l-am avut langa patul meu non stop.

42. Iarta-te, draga Daniela.Da, este indicat sa nasti natural si sa alaptezi, dar daca nu se intampla asta nu face din tine o mama mai putin buna sau din bebe o fiinta mai putin fericita.Important e sa te bucuri de el, de voi in orice clipa.

43. Nu cred ca nasterea prin cezariana sau la un spital de stat are legatura cu esecul alaptarii. Si eu am nascut tot prin cezariana (da, nu am vrut deloc sa stau 12 ore in travaliu si sa ma screm inca 2) la Polizu. Dupa ce am pupat copilul am stat la terapie intensiva pana a doua zi asa incat l-am revazut dupa mai bine de 24 de ore. E adevarat ca la Polizu le dau lapte praf cu o seringa ca sa nu se obisnuiasca cu tetina din cauciuc. Dar dupa ce mi l-au adus s-a pozitionat corect la san si a supt (colostru) apoi era hranit cu seringa de asistente. Dupa 4 zile cand am plecat acasa sugea deja lapte de 7 ori pe zi (s-a reglat singur dupa programul de hranire din maternitate). L-am alaptat exclusiv pana la 6 luni si apoi in completarea alimentatiei diversificate pana la aproape 11 luni. Nu am am avut nevoie de pompa de san, pe care totusi o luasem, ca na asa auzisem ca au toate femeile…
    NU zic ca nu am avut dureri dupa operatie, insa am reusit sa ma ridic in picioare a doua zi, am mai cerut calmante si mi s-au dat, am continuat si acasa sa iau pentru inca 2-3 zile si asta a fost.
    Pe de alta parte o prietena a mea a nascut natural la un spital in SUA, i-au dat copilul la san in prima clipa, a avut 3-4 consultanti in lacatie in spital si apoi acasa, s-a super documentate despre alaptare, si totusi copilul ei nu se hraneste de la san, ea se mulge de fiecare data si ii da din biberon…
    Asa ca eu zic ca nu ezista o reteta universala, depinde foarte mult de la femeie la femeie (rezistenta ei fizica, toleranta la durere, conformatia sanilor) si de la copil la copil (unii sunt mai puternici si mai lacomi probabil si reusesc sa suga bine de la san din prima). Cred ca depinde cum ti-e norocul…

44. Daniela, unele femei nici macar nu pot avea copii si isi doresc sa ii aiba oricum ar fi cu sau fara alaptare cu sau fara cezariana la stat sau la privat, nici nu conteaza, copil sanatos sa fie. Din pozitia aceasta iti scriu. Sincer tot tam tamul cu alaptarea mi se pare over-rated, e minunat, da e sanatos si e si firesc si bravo celor care pot si o fac cu succes. Da’ si daca n-as alapta ce? Se opreste lumea in loc? Exista formule si gata, important e sa fie bebe sanatos si mama intreaga la cap si la fizic, mai degraba decat un copil agitat si o mama in culmea disperarii ca ea nu face decat 10 ml cand bebe vrea 300 de ml si plange de dureri de toate felurile. Atat de tare m-am saturat de povestea cu alaptatul de succces. In jurul meu cred ca o mama din 5 reuseste cu toate siteruile si moasele si expertii in alaptare. Asta spune ceva despre societatea in care traim. Nu-ti mai fa procese de constiinta, bucura-te ca ai un copil sanatos pe care sa-l strangi in brate iar la urmatoarea experienta vei mai vedea tu ce va fi.

45. Ca o mama care a alaptat 5 ani 2 copii si inca nu s-a oprit eu cred ca totul depinde de noi si de puterea noastra. Si eu am nascut la stat si eu am facut cezariene din motive de copil care nu iesea de mare ce era..si eu am facut niste rani la sani groaznice,,nici eu nu puteam sa ma ridic si tipa asistenta la mine dupa care la urma ne-am pupat..important este sa ne documentam sa stim cu ce ganduri plecam de acasa, sa fim puternice, sa avem asteptari realiste, sa strangem din dinti pentru ca da beneficiile laptelui matern nu le egaleaza nici o formula de lapte din lume..de ce oare inainte mamele, bunicile noastre alaptau 4 din 5 si acum maxim 1 mamica din 5? Atunci de ce se putea si acum nu? Mai nou au aparut in spitalele noastre afise cu „alaptatul in primele 1000 (o mie!) de zile de la nastere scade considerabil riscul obezitatii..eu as adauga si al multor altor lucruri..ma bucur ca incepem sa ne trezim la realitate!

    • Felicitari! Am si eu o nedumerire: daca tot ati alaptat si datorita laptelui matern aveti cei mai frumosi, destepti si sanatosi copii din lume, de ce va preocupa atat de tare ce fac celelalte mame?E clar ca noi celelalte,care bineinteles nu ne-am documentat suficient si nu am vrut sa alaptam vom avea copii inferiori, nu?Ei si?Cu ce va deranjeaza asta?Nu mai bine sa ocupati voi de copiii vostri perfecti, alaptati si ne lasati in pace pe noi, astea care ne otravim copiii cu lapte praf?

46. Haideti, zau!! Nu cred ca e bine sa se generalizeze!!!
    Am vrut sa nasc in privat, de groaza spitalului de stat…
    Din motive de declanasare travaliu–copil nascut prematur (34 sapt) am ajuns la stat, la Universitar. Am fost amandoi bine, el a avut scor 9, a respirat singur (eu am facut tratament pt maturarea plamanilor copilului vreo luna si ceva inainte…stiind ca exista risc mare de nastere mult inainte de termen..), l-am alaptat din ziua a doua (imediat ce am iesit de la ATI) si am alaptat pana n-a mai vrut el fara nevoie de completare cu lapte praf, l-am avut cu mine/langa mine din ziua a treia… Repet, am nascut la stat, in 2011. In urgenta, cu medic pe care-l vedem prima oara in viata mea.
    Da, si eu am mers pe picioarele mele de la ATI la salon. Da, si pe mine m-au scos din minti asistentele de la neonatologie.. Poate ca am avut norocul ca, la acel moment, in acest spital, era d-na doctor Clucer (neonatolog, poate ati auzit de ea) si ea nu suporta sa vada biberoane/lapte praf..fiind adepta ideii de alaptare. Chiar si a prematurilor. (in caz ca nu stiti..un copil prematur nu are forta sa suga ca unul nascut la termen..e mult mai greu sa alaptezi un prematur, mai ales fara ajutor..) Poate ca am avut noroc si ca, fiind o fire sportiva inainte si in timpul sarcinii, m-am recuperat extrem de usor..

    In aceeasi luna cu mine mi-a nascut o prietena in privat. Da, s-au purtat incomparabil mai frumos cu ea..ca,nah, pt asta sunt platiti (printre altele) nu? But, you know what?? Copilul ei NU afost pus la san ci l-au invatat cu biberon si lapte praf in primele doua zile. Pt a „menaja mama”, asa i s-a spus… Si, uite-asa, pruncul a prins gust de altceva si n-a mai mers cu tzitzi…

    Asa ca…revenind..nu generalizati. Sunt oameni. Mai buni sau mai putini buni… Mai umani sau nu…Mai profesionisti sau mai putin profesionisti…

    Cred, intra-devar, ca diferenta majora este la felul in care esti tratat spital stat versus clinica privata.. Altfel..n-as face apologia niciunuia… Cum spuneam, tine de oameni. Peste tot.

    Iti doresc sa faci lucrurile asa cum vei simti a doua oara..cand va fi..daca va fi..
    Dar iti mai doresc si sa accepti ca, uneori, lucrurile nu se intampla cum vrem noi….cu toate astea sunt bagaje pe care e bine sa le lasam in spate..nu sa le caram cu noi forever…Pana la urma important este ca ai un copil sanatos si ca sunteti bine.

47. Oh, la naiba, trebuie sa scriu si asta!!!
    Cred ca se pune prea multa presiune pe mame cu nascutul natural si cu alaptatul. Prea multa!! Asta naste adevarate depresii la cele care ar vrea, dar nu pot/nu le iese (din diverse motive) sa faca una sau ambele din cele de mai sus. Common, hai ca un copil poate sa fie sanatos si fericit si daca nu se intampla totul perfect si cum se anunta pe toti peretii ca ar trebui facut!
    Nu cred ca e „mai mama” o femeie care naste natural si alapteaza fata de cea care nu.

    Pe mine pesronal deja ma irita. Orice chestie dusa la extrem e nociva. Iar , mai nou, din dorinta de ne intoarce la ce faceau (de la sine si fara presiune sociala) bunicile/mamele noastre, eu cred ca se pune prea mare accent pe asta.

    Cred cu tarie ca poti avea un copil bine si ca poti fi si tu (ca mama) bine, oricum ai face aceste lucruri. Totul tine mai degraba de echilibrul tau decat de restul.
    Nu ma refer la autoarea articolului, care inteleg ca-si exprima niste dorinte. Vorbesc la modul general, de data asta!

48. am nascut la stat, la maternitatea bega din timisoara. ma auto-felicit ca nu am cazut in capcana nascutului la privat pentru ca am nascut prematur si oricum tot la spital de stat ajungeam pentru ca nu exista personal si echipamente in clinicile private (cel putin din zona mea de tara) pentru a ingriji prematurii.
    doctorul cu care am nascut si dr. neonatolog au fost un exemplu de profesionalism, la fel ca restul personalului (exceptand 2 asistente mai ciudate).
    sa nu generalizam, nu tot ce e de stat e rau si tot ce e privat e mirific. clinicile private le vad ca o optiune mai civilizata pentru a rezolva o problema minora (operatii simple) ca daca e sa se complice lucrurile, tot la spital de stat ajungi.
    in rest sunt de acord cu Vio in ceea ce a scris mai sus legat de felul in care se naste si optiunile de a hrani bebelusul.

    • Vreau doar sa mentionez ca am auzit de la foarte multe persoane chestia asta cum ca privatii nu au echipament sau pregatirea pentru a rezolva o complicatie sau un prematur. Nu stiu cum este in Timisoara, dar eu pentru ca am vrut neaparat privat am intrebat de la inceput despre asta.

      Au si aparatura super performanta si personal si tot, dar pentru ca asta implica spitalizare prelungita pentru mama si copil asta poate creste pretul foarte mult asa ca daca se intampla ceva neprevazut si tu nu iti permiti ei iti asigura transferul la un spital de stat. Dar daca te tine buzunarul preturile sunt prevazute de la inceput in contract.

    • Poate ca ai auzit-o pentru ca sunt medici (din privat!!!) care iti recomanda (cand nasti prematur) doua maternitati mari si late (in bucuresti): spitalul universitar si filantropia. Sunt singurele maternitati unde, daca bebe chiar are complicatii nasoale, au ce le trebuie ca sa faca fata.
      Ma corectez, caci poate s-au schimbat lucrurile in ultimii ani: in 2011, cand eu am nascut prematur, asa era.
      De unde stiu? De la doi medici care mi-au urmarit sarcina si care mi-au spus clar „daca e ceva grav cu bebe tot la stat vi-l ajungeti”. Doi. Care nu se stiau intre ei. Care lucrau in sistem privat, in mai multe spitale private. So…

      Da, cum spui tu, la asta se adauga si costurile mai mari. Trecute, cum spui tu, in contract, dar pe care, in caz de nastere prematura/posibile complicatii bebe, NIMENI nu le poate previziona. Nici medicul, nici tu..

    • posibil… daca e sa fiu 100% sincera in mom ala ma interesa mai mult sa fiu EU ok.

49. Hai ca intervin si eu la discuții de genul, cine ar fi zis roll
    Mă îndoiesc că durerile de la operație au împiedicat conectarea cu bebe :). Din ce am mai citit, vorbit în ultimele lumi, îmi pare mie că fiecare femeie este sau nu influențată de anumiți factori, unele suntem mai sensibile, trecem mai greu peste ceea ce ni se întâmplă. O cumulare de factori de face să fii neîmpăcată cu tine și atunci așa sunt și relațiile pe care le poți desfășura. Sunt mămici care se conectează imediat și unele care nu o fac dar nu prea recunosc, nu sunt toate gură spartă ca… noi 🙂
    Mai cred că de fapt comportamentul personalului, o frază aruncată aiurea într-un moment nepotrivit când suntem neajutorate dar (prea) receptive bun bazele unei triste depresii post natale.
    Dureri ai oricum. Daca nasti natural le ai în timp ce te scremi pe-acolo (no offence) iar dup-aia te mai cârpește eventual, te taie. Clar, la cezariana te doare burta. Si pe mine m-au durut tzâtzele când le-am updatat :)))