Spune după mine, te rog:
Pot. Pot să mă iert, să mă accept, să vorbesc frumos cu și despre mine.
Pot să nu mai judec, deși îmi e foarte greu. Pot, cu suficient exercițiu, o să-mi și iasă.
Să spun ceva doar dacă am ceva bun de spus, pentru că știu că dacă spun ceva de rău, nimic bun n-o să iasă din asta. Lumea se înfurie când spui de rău, nu mai ascultă, e prea ocupată să se apere.
Pot să tac. Da, pot să tac. Deși mi-e greu, mă mănâncă să spun, dar pentru binele celuilalt, o să tac.
Pot să ascult. Cu adevărat. Să fac să tacă vocea aceea mică din capul meu care turuie întruna sentințe, sfaturi și judecăți.
Pot să schimb ceva în bine. Încerc să fac asta oferind sprijin, ascultare, căldură umană.
Pot să nu mă mai încrunt. Pot să privesc doar, eventual să zâmbesc, dacă nu e prea mult.
Pot lua ce e bun din tot ce mi e pune la dispoziție, pot ocoli și ignora ce nu-mi folosește sau îmi face rău.
Pot face lucruri care-mi plac, trebuie doar să le descopăr și să le fac loc încet, încet.
Pot să mă abțin uneori de la a răcni ca un dragon. Nu pot mereu, dar pot încerca s-o fac cât mai rar.
Pot înceta să mai am așteptări mari de la necunoscuți, străini sau de la mine însămi. Așteptările mari pun presiune mare, iar oamenii nu au, majoritatea, rezultate prea bune sub presiune. Iar dacă nu iese totul conform așteptărilor, apar frustrări, nervi, judecăți, viața nu mai e frumoasă.
Pot avea măcar puțin din ce-mi doresc, important e să nu-mi doresc lucruri imposibile.
Pot să învăț să mă bucur de orice e bun în viața mea. De un sfert de oră de răgaz, de un telefon neașteptat, de o carte bună, de o piesă veche la radio.
Pot să mănânc prăjitura asta fără să mă simt vinovată.
Pot să citesc toate cărțile de părințeală din lume sau nici una, asta nu mă face un părinte mai bun sau mai rău. Ce FAC cu ce le citesc contează.
Pot să decid pentru mine și copilul meu, după ce m-am informat, mi-am privit copilul și pe mine.
Pot să-mi exprim părerea civilizat, calm, argumentat, în speranța că vorbele mele vor face un bine cuiva.
Nu mai pot dormi cât vreau, nu mai pot pleca oriunde oricând vreau, nu pot lua decizii doar pentru mine, nu mai pot bea mai mult de două pahare de vin, dar pe restul lucrurilor le pot face, dacă stau să mă gândesc la ele și la mine, și, dacă decid că vreau să pot, atunci o să și pot. Eu așa cred.
Sursa foto: serenity via Shutterstock.com
Multumesc!
Ma regasesc in multe paragrafe, in momentele mele bune imi doresc si eu astfel de lucruri, uneori imi ies, alteori nu!
Dar acum am o incurajare in plus sa incerc si incet, sa remodelez traseele din mintea mea!
Poot! 🙂
De fapt cu totii putem, trebuie doar sa vrem. Multumesc, un articol foarte frumos!
Interesant si util. Cu aceasta „putere” 🙂 nu sunt complet de acord, insa: „Să spun ceva doar dacă am ceva bun de spus, pentru că știu că dacă spun ceva de rău, nimic bun n-o să iasă din asta. Lumea se înfurie când spui de rău, nu mai ascultă, e prea ocupată să se apere”.
De fapt poti sa spui ce simti ca trebuie sa spui, civilizat si argumentat, desigur. Nu esti responsabila decat pentru mesaj, nu pentru ce intelege destinatarul si solutia nu e sa fii pasiva, ci sa poti sa spui ce ai pe suflet, orice ar fi. Lumea se poate infuria, important e sa nu te infurii tu catre lume si exact asta se intampla cand taci. Echilibrul e cheia, evident, dar limita asta de a spune doar daca ai ceva „bun” de spus e poate prea rigida asa cum ai expus-o. Sunt multe nuante, plus ca se intampla ca ceva ce tu crezi ca e foarte bun si inocent sa fie perceput ca foarte rau si jignitor de cel caruia te adresezi, nu ii poti controla pe ceilalti si reaciile lor sunt uneori paradoxale. Fiecare e responsabil in primul rand pentru el…Apoi pentru reactii putem folosi ceilalti „pot” din manifestul! 🙂
O sa-mi listez tot ceea ce spui tu ca pot, de multe ori uit. Sunt sigura ca va ajuta privitul foii in momentele dificile…
E minunat cand cineva necunoscut te trage de maneca si iti spune ca poti…
Vreau si eu sa pot. In fiecare zi imi repet asta, ca pot. Pana la urma trebuie sa-mi iasa.
Ar fi bine sa repetăm pana ajungem sa credem! Cu exercițiu chiar ca putem orice. Oare e de bine!?
Cred ca mă regăsesc din nou în randurile tale, de parcă ar fi ale mele. Parcă trecem cumva prin aceleași stări și avem dorințe similare. Mult succes! As vrea sa știi ca pe mine m-a ajutat ce ai scris acum sa îmi pun ordine în gânduri. Și iți mulțumesc ca scrii asemenea articole!
Daca ma prefac ca nu vad primele 2 paragrafe, as putea sa strig destul de tare ca Pot. Fara prea mare efort. Dar cine stie, poate le voi putea citi si pe cele doua stinghere vreodata…
Intruna se scrie legat cand e adverb.
De multe ori POT 🙂
Pot sa gresesc. Pot sa cad. Pot sa ma ridic.