În momentul de față am pe noptieră următoarele cărți, într-un teanc care se clatină amenințător când sustrag din el un volum sau altul, buimacă de somn, dar decisă să nu închid ochi înainte să citesc măcar trei pagini dintr-una.
Citesc de obicei câte una pe rând (câteva minute înainte de culcare, adorm foarte repede, sunt frântă după 14-16 ore de alergat pe-aici ba cu cei mici, ba cu scrisul, ba cu filmări și lansări), însă uneori nu am chef de ce începusem și citesc câteva pagini din altă carte, las semn și reiau data următoare. Am cărți între pat și saltea, printre cuverturi, sub pernă, pentru că uneori adorm înainte să apuc să pun cartea la loc, mă trezesc la un moment dat să sting lumina, dar cartea rămâne unde a căzut, și în seara următoare n-o mai găsesc prin pat, și iau alta, ce-mi face cu ochiul sau ce vine la rând.
În seara dinainte citisem Amanții Corinei Ozon, rămăsesem la acest pasaj:
Clau își aranja țâțele în maieu și a răspuns: De respectat, mă respectă, și știți că eu oricum nu le am cu fututul. Plus că m-a plimbat prin toată lumea. Moartea mea e să călătoresc. De obicei mă pune să fac chestii distractive, să mă îmbrac în tot felul de costume, să termine el într-un fel. Ultima oară nu a vrut decât să mă încalț cu niște șosete cu inimi și să ejaculeze pe ele.
Aseară am luat dintre pături ce credeam că e Amanții și m-am apucat de citit. Acest pasaj mi s-a părut o continuare ciudată a serii dinainte, cu ejaculat pe șosetele cu inimi:
Legătura emoțională rămâne o nevoie esențială, iar părintele conștient dă dovadă de o conectare caldă și blândă, prin asumarea rolului de spectator în fața unui teatru de personalități probate cu încredere de copil. În tot acest timp, este necesară atât prezența conștientă a adultului, cât și participarea sa la jocul imaginar al copilului, demers prin care-i comunică acestuia că identitatea sa este bine primită și necondiționat accepptată de părinți.
Luasem din greșeală Copilul invizibil, al lui Gaspar Gyorgy, pe care o deschisesem acolo unde lăsasem semn în urmă cu o săptămână, chiar înainte de a adormi cu cartea pe ochi.
O combinație interesantă, aș zice, de perversiuni și iubire necondiționată. Am visat frumos după aceea, nu vă spun ce. 😀
Cum îl cheamă pe motan, Mirciulică?
Zapa….zapacesti, zapacesti povestile, zapa…zapacesti, personajele! :))
Asta mi-a venit in minte acum. Este cantecul pe care il fredoneaza adesea baietelul meu.
Ai carti tare frumoase pe noptiera, eu nu pot citi mai multe in acelasi timp, desi de la o vreme incep carti dar nu le mai termin.
„Yuck” pentru cartea Corinei Ozon.
N-as putea citi asa ceva, as simti ca e pierdere de timp.
Ai decis asta citind mai mult din ea sau doar dupa paragraful pus aici de Ioana?
http://republica.ro/zdaca-nu-ti-convine-ce-vezi-schimba-canalul-dar-daca-nu-ti-convine-ce-tara-vezi-ce-trebuie-sa-schimbi
Uau, amantii, o carte responsabila pentru degradarea morala si spirituala a natiei, asa rezulta din articol.
Gata, s-a gasit vinovatul! Imi vine sa mor de ras :-))
Eu nu am citi decat cateva fragmente pe net din prima carte si mi s-au parut absolut decente ca scriitura.
Aici nu vorbim despre subiectul cartilor sau despre limbaj, ca daca vorbim despre asta atunci n-are rost sa mai vorbim, mai bine citim Opus Pistorum de Henry Miller ca sa ne mai iasa harfele de pudibonzi din cap.
A, ai dreptate, uitasem. De la ce venea ROBO-…? Era o prescurtare. :))
Corina e geniala. Niciodata nu as pune yuck langa numele ei.
Nu as citi mai mult din ea dupa paragraful pus de Ioana.
Nu are importanta (pentru mine) daca romanul respectiv e vreun best-seller sau daca altii il considera genial.
E vorba strict de prima impresie si nu trebuie judecată Adnana. E mai multă literatura in lume de cât poți absorbi vreodată, de ce sa „pierzi vremea” daca după câteva rânduri decizi ca nu îți place stilul? Si apoi e tendința enervanta de a fi considerat modern si cult daca arați ca pricepi „arta” din spatele unui limbaj vulgar si neaparat cu mult sex. Unora le displace si prefera sa caute arta in alta parte. Un „yuck” la fel de valid ca si o aprobare pretențioasa a aceluiași stil de text
Nici n-ai de ce sa citesti asa ceva! Mi-e rusine sa-mi spun parerea despre scriitorii astia aparuti ca ciupercile dupa ploaie, din cauza ca unii oameni inteligenti (cum ar fi Printesa) totusi le consuma productiile 😀
Insa cred ca uneori e si pe baza de prietenie, editura sau alte recomandari reciproce. Nu stiu, dar nu-mi pot imagina cum e sa citesti asemenea chestii. De scris, nici nu mai zic.
Fooaaaaarte interesanta combinatia! Ce familiar suna acel turnulet format din carti, dar si confuzia intre cartile citite. Am renuntat la edificiul pe care il construiam pe noptiera si ma rezum la doua carti. Dupa ce mi-a cazut teancul in cap cu tot cu o coperta cartonata, am decis ca e cazul sa iau masuri :))
am crezut ca doar dormitorul meu arata astfel :))). cand vine fata la curatenie prima mutare e sa cladeasca un turn din carti si apoi sa randuiasca altele. Amantii s-a citit dintr-o suflare, alaturi de Mitul temei pentru acasa … Amantii am terminat-o, cu temele pentru acasa mai am de luptat.
Trebuie sa recunosc ca nu pot compara deloc cele doua carti desi nu am citit-o pe prima insa din context spun acest lucru, insa nu o exclud. pentru ca orice carte cred eu aduce ceva bun in viata unui om, uneori chiar si putina inspiratie 🙂 Cartea lui Gaspar in schimb mi-a placut mult cum de altfel am si scris si pe blogul meu
https://jurnalulcopilului.com/2016/09/01/mami-citeste-copilul-invizibil-gaspar-gyorgy/
Chiar merita terminata cartea lui Gaspar. Lectura placuta!
Eu nu prea reușesc să citesc seara, mi se închid ochii după maximum 10 pagini, indiferent de cât de interesantă e cartea. Felicitări că nu ai renunțat la această pasiune în ciuda timpului limitat 🙂