Doio oe

Ivan se trezește flămând, după multe zile de boală și de nemâncat. Mă vede meșterind la tigaie și decide că:
– Mami, vau și io ou!
– Sigur, cocoșelul meu de oraș, acum fac și pentru tine!
– Mami, vau doio!
Am mirosit rost de amuzament, așa că m-am făcut că plouă (cu ouă, cum ar veni).
– Două ce, mormolocul meu?
– Doio… oe?

În paranteză vă zic că la noi în familie sunt ceva probleme cu pluralul, cu greu am convins-o pe Sofia acum câteva luni că pluralul de la cal nu e cali. Ei îi plac foarte mult caii, și era păcat să le tot zică aiurea, am corectat-o, i-a sunat rău, foarte mult s-a luptat să mă convingă că de fapt e vorba despre cali, într-un final a renunțat. La fel și cu bălți, care de ce nu sunt balte?

Dar să ne întoarcem la ouăle noastre. Așadar, avem doio oe. Am zâmbit. Am tăcut. L-am privit teribil de nedumerită, cu tigaia într-o mână și cofrajul de oe în cealaltă.

Ivan nu renunță. Îi e foame și vrea musai două.
– Doi… oi?

Izbucnesc în râs. Nu e frumos să râzi de copii mici, dar după atâtea zile de boală, nemâncat și aș adăuga, nesomn, un râs bun e medicament curat.

Micuțul meu soldat mă privește fix, cu pumnișorii strânși. Apoi zice ferm:

– Vau un ou și apoi încă alt ou!
– Ei, așa da, elefănțelul meu deștept, gata, am înțeles. Vrei două ouă!
– DA!
– Din păcate nu-ți pot da decât un ou, că atâta e porția ta de copil.
– Da’ io vau doio!!! se smiorcăie el.
– Două ce?

Și am luat-o de la capăt, că e păcat să nu profit, sigur nu mai e mult și-or să-mi dea ei lecții de din toate, las’ să mă mai bucur de puținul aer de (aparentă) superioritate pe care-l mai am.

shutterstock_360616769

Sursa foto: două ouă via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4288

34 comentarii

  1. Fetita mea de aproape 5 ani creste bilingv, vorbeste germana ca prima limba si romana o vorbeste doar cu mine si mama mea (la telefon si mult prea rar live). Pe romaneste intelege tot, eu am vorbit mereu doar asa cu ea, dar de vorbit pana in vara nu prea vorbea. A fost mama in vizita la noi vreo 5 saptamani si fetita a facut progrese mari, vorbeste acum destul de bine romaneste, chiar daca are un accent destul de pronuntat. Cel mai tare ma distreaza ca de la bun inceput spune a mergiut in loc de a mers, si nu vrea nicicium sa se corecteze 🙂

  4. Acum vreun an, mergeam cu masina, fie-mea spunea in loc de toaleta, caleta. Tot incercam sa o fac sa spuna cu „t”, ea incerca si spunea tot cu „c”. A stat ea putin si s-a gandit in capsorul ei de 2 ani si un pic si-mi spune: „mama, nu mai bine spun eu WC?” Ne-am prapadit de ras, si-a gasit singura solutia.
    Sunt atat de dulci si de scumpi cand pocesc cuvintele, mare parte dintre ele le am notate, uneori imi cere sa i le citesc si devine din nou bebelus incercand sa le spuna ca atunci. Iubesc mult anii astia, sunt deliciosi.

  5. Si noi ne distram maxim pe chestia asta, al nostru foloseste negatia la modul „nu pune-mi”, „nu adu-mi”. La portocaliu ii spune pocatiu, desi portocalei ii zice portocala, sunt asa de draguti!

  6. Baietelul meu vrea si el sa faca mereu ce facem noi si are un mod haios de exprimare „Me fac si eu dus”, „Me veau si eu mar” tot ce face sau are altcineva la el se aplica cu „me” 🙂

  7. sunt scumpi tare, al meu zice si acum la 3 ani si jumatate, „cu fara” rosii, etc.. ce vrea el fara. avem doar variantele „cu” si „cu fara” 😀 o vreme am incercat sa-l corectez, dar n-a mers, acum il las in pace si vorbim noi corect, o sa-si dea seama astfel ma gandesc si ma bucur ca e mic si drag si dulce si spune multe lucruri amuzante 🙂

  8. Da, sunt tare simpatici cu stalcelile si inventiile lor! La noi, la aproape 3 ani, nu e chip sa il fac sa inteleaga faptul ca nu exista pluralul cajui, de la caju.

  9. si noi la 3 ani vrem omleta din 2 oua, „doua, nu unu. acum stiu sa numal”.

    ieri a fost la „pantofelie sa lepale pantoful ca e sticat si daca il lepala il mai poate tati pulta! vezi suntem economi, lepalam!!”

    fara „r” dar desi e inca mic spune adevarate povesti despre ce vede sau aude, e minunat sa il asculti

  10. Vai, cât de scump! De-abia aștept și eu primele cuvinte și primele stâlceli. Dar să știi că problemele cu pluralul apar și la case mult mai mari… Aveam o prietenă care rezolva tot ca Ivan problema, foarte elegant. Când nu era sigură de pluralul de la ciocolată, de exemplu, cerea la magazin: „Dați-mi și mie o ciocolată X, vă rog. Ah, mai bine dați-mi două”. Din fericire, pe ea nu a întrebat-o nimeni înapoi: „Două ce?” 🙂

  11. Fie-miu in loc de P, pronunta C. Dar numai la cuvintele ce incepeau cu P, daca era pe la mijloc, il spunea corect! Iar eu incercam sal corectez:
    – se zice Parc, nu Carc
    -Carc!
    -P, P, P! Parc! insistam eu
    -P, P, P! Carc! sfarsea el :)))))))
    Si asa la toate cuvintele cu P…

  12. Paul, 2 ani:
    autobuz – aptoptopt
    suzeta – boghi-boghi
    portocaliu – patonin
    galben – baden
    ochelari – atouoi
    pempers – pepepem
    curcubeu – beieie
    calut – tuutz

    Cam astea sunt cele mai stalcite cuvinte pe care le pronunta. Evident, cand formeaza propozitii, eu sunt singura care inteleg ce vrea sa zica 100% :). Il corectez de fiecare data cand vorbeste stalcit, dar tot cum vrea el zice, si se amuza :).

  13. Vaca – la plural vachele (din frantuzescul „vache”)
    Oaie – la plural oaiele
    Curtea gradinitei = cour-ul gradinitei (din frantuzecul „cour”), fundul curtii devenind astfel in mod evident „fundul cour-ului” 🙂
    Portocaliu = pocaliu
    Gaurica = guguica
    Nisip = misip
    topogan = poconan

  14. E grozav piticul tau!!! al meu nu zice pe c si g…in locul lor zice T….E o nebunie cand zice dudrisa in loc de gurita, dainusa in loc de gainusa, la calculator zice taulator, tot dina stea…distractie maxima…am zis ca il mai lasam o vreme asa pana sa il ducem la logoped daca nu se corecteaza singur…pur si simplu sunt adorabili!

  15. De la nepoata-mea citire: comadana la telecomanda sau salandondi in loc de sandale. Iar apropo de pluralul substantivelor, eu spuneam „bece” în loc de „becuri”:) Nu ca n-as avea unele mici probleme si ca adult: nu mai spun „bece”, Doamne fereste, dar vise si visuri, chibrite sau chibrituri încă îmi mai creeaza îndoieli când le utilizez (zice-se ca pentru vise si visuri ambele forme sunt corecte, in vreme ce chibrite ar fi gresit).
    Si in încheiere una tare, cea mai tare „ever” pe care am auzit-o vreodată apropo de cuvinte stalcite de copii: cumnatul meu când era la grădinița (pe vremea comunistilor) lui Ceausescu ii zicea Cacatetu:)))

    • Pluralul este vise când sunt cele de somn, şi visuri când sunt cele cu ochii deschişi.

  16. Offf al meu nu vorbește încă,desi are 2 ani și 2 luni. Zice doar „ute” când vrea să îmi arate ceva,in rest nici mama,nici tata 🙁

    • Nu iti face griji. Stiu ca este greu si te gandesti la ce este mai rau, dar nu iti face griji. Vorbeste mereu cu copilul. Eu am inceput sa vorbesc la 4 ani, cand ai mei nu mai aveau vreo speranta. Va fi bine.

  17. Dintre stalcelile fetitei mele, favoritele noastre au fost : lapte – papamu, Cenusareasa- Nushata si Alba-ca-Zapada – Bagabaga 🙂 .

  19. Si Tudor a avut si inca are pluraluri foarte „corecte”
    Ca exemplu:

    – un om – doua omuri
    – un elefant – doua elefanturi
    – un barbat – doua barbaturi

  20. Ivan si Sofia sunt de-a dreptul haioși si foarte scumpi, imi plac mai mult decat orice postările cu dialogurile lor 🙂 fetita mea are 2 ani si nu vorbește in fraze, spune doar cateva cuvinte chiar daca intelege absolut tot, mai are momente cand repeta dupa mine destul de corect cand ii arat un obiect si il numesc, ai putea sa ne ajuți cu ceva sfaturi sau cum ai reusit sa ii faci sa vorbească atat de repede si bine ? Stau toată ziua cu ea, ii vorbesc non-stop, ne jucam impreuna si ii descriu orice …chiar nu stiu ce sa mai fac sa zică mai mult decat cuvintele uzuale …. Mulțumesc !

  21. Fetita mea de aproape 3 ani zicea anul trecut la apa-canie…la scaun zice si acum camis..baiatul de 1a si 3l zice la’ia’,’na’,’poftim’ -da

  22. M, 1a6l – bianca si biancu = bunica si bunicu; Ascapada = Alba ca zapada; a primit ea la gimnastica un jeleu si dupa cateva ore nu mai stia cum se numeste dar m-a rugat sa-i fac si ei un helesteu… apoi un jelesteu…. apoi un jeleleu! Abia la jeleleu mi-am dat seama ce se chinuia sa-mi spuna…

  24. Eu imi amintesc cat au ras ai mei cand, asteptand la coada la doctor le-am spus mandra „mai avem in fata doar un person si o persoana”!!!

  25. Bunica si bunicul – muica si muicul.

    Cand nu stie un cuvânt in franceză sau română, face un furculition. Eu înțeleg, sotul nu.

    Apropo de plural, eu in cehă nu stiu mereu dacă sunt doi sau două, iar dupa 5 se complica treaba asa ca cer mereu dvakrat, adica de doua ori ouă. E corect gramatical.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare