Ieri dimineața, ne luam rămas bun la ușă, ea pleca spre grădiniță cu tati pe bicicletă, eu cu Ivan rămâneam acasă. O dimineață mai bună ca altele, fără crize și urlete.
– Pa, măgărușa mea, i-am spus, trăgând-o cu drag de urechiușa căciulii măgar care fusese a mea și acum e a ei.
– La revedere, scriitoareo! mi-a spus ea.
Am râs și eu și taică-său, ea însă era foarte serioasă.
De câteva săptămâni vorbim mult despre oameni și pasiunile lor. Mă întreabă foarte des ce îmi place mie cel mai mult să fac, cu ce mă ocup cât ea doarme, dacă aș putea să fac doar un lucru pe lume, ce aș alege. Eu îi spun mereu că mie îmi place să scriu, îi arăt cărțile scrise de mine, îi povestesc despre blog, despre jurnale și așa mai departe.
– Când erai mică scriai mult? m-a întrebat.
I-am recunoscut că nu prea, că mă jucam de-a prezentatoarea de știri de la TV, dar că îmi plăcea mai mult atunci să mă joc cu păpușile și, mai târziu, cu cifrele.
M-a întrebat și despre tatăl ei, și despre bunici. Apoi a observat că nu toată lumea face la serviciu ce îi place cel mai mult să facă. Și a întors discuția către ea.
– Mami, mie cel mai mult îmi place să colorez. Aș putea să colorez tot timpul.
– Am văzut, iubita mea, mă bucur că îți place.
– Colorez frumos, mama?
– Păi, ție îți place ce iese?
– Da!
– Perfect atunci, asta e foarte important, să-ți placă ce faci și ce iese la final! Și mie îmi place, cred că alegi foarte fain culorile, le combini interesant și surprinzător!
Stă. Se uită cu coada ochiului la desenele ei, prinse cu magneți de frigider.
– Dar ar putea să fie coloratul serviciul meu?
– Ar putea, dacă o să colorezi mult și o să devii foarte bună și oamenii or să vrea să plătească bani pentru pentru ca tu să le desenezi ceva.
Pauză.
– Mami, tu mi-ai da bani pe broasca asta țestoasă pe care am colorat-o mai de mult?
Mă uit cu atenție la broasca țestoasă. Adevărul e că-mi place.
– Aș da 10 lei.
– Sunt mulți bani zece lei?
– Cât să-ți iei zece covrigi cu susan!
I se măresc ochii ca la melc.
– ZECE COVRIGI? Păi broasca aia am desenat-o foarte repede. Aș putea să fac o mie de broaște pe zi. Iar asta ar însemna bani pentru… ăăă… toți covrigii?
– Nu e chiar așa de simplu, eu am cumpărat o broască, nu mai vreau una la fel, trebuie să găsești alt client. Sau să faci un alt desen care să-mi placă și pe care să vreau să dau bani.
Și apoi discuția s-a complicat, cu agenți de vânzări, galerii de artă, ea a rămas undeva la cei zece covrigi pe care i-ar putea câștiga cu broasca ei psihedelică și păunul disco.
Taaare sunt curioasă în ce direcție se va duce. Eu sunt cu scrisul, taică-său cu matematica și muzica, ea pare undeva pe drumul ei. Mă încântă că o preocupă subiectul talentului și pasiunii, îmi place s-o aud făcându-și planuri. nu neapărat pentru covrigi, dar na, barem nu visează la poșete scumpe (încă).
Vrea cineva să cumpere un păun hiper colorat? Sau o mie? :))
Nu inteleg care-i problema cu posetele scumpe. Si, mai ales, cu visatul la ele :))
Problema e ca unora nu li se pare ca o poseta scumpa are vreo importanta. Sau ca isi petrec timpul altfel decat sa viseze la asa ceva.
De, fiecare cu visele lui…
Pai, n-avem bani de ele. In rest, no problem, man!
da chiar asa, unii cu visele, altii cu posetele 🙂
dar cand sunt exact pe gustul visatorilor, sa le tii bine
Eu aș vrea. Să înțeleg că pot să plătesc direct în covrigi? 🙂
Eu vreau desenul. Sunt dispusa sa dau pe el 40 lei, 10 lei Sofiei sa isi cumpere 10 covrigi si 30 lei sa ii doneze Ioana cuiva care are nevoie.
Incepem o licitatie? Da cineva mai mult?
Mmmm, de fapt, asta e o idee foarte buna… O sa o intreb daca ar vrea sa coloreze pentru un copil sau o familie care are nevoie de bani si pot scoate desenele ei la licitatie! Ce idee buna! Gata, pun la punct detaliile si revin!
Si eu as participa!!! Atata timp cat Ioana se ocupa de gasit oamenii care au nevoie de aceste donatii (mi-am luat cateva tepe in trecut, dar niciodata de la un caz prezentat pe blogul asta)
Ioana, mai lasa un colt de logo de blog, ca nu am stiut unde intru cand am vazut atata negru in jur 😉
Da, asa e, mult negru, avem haine de Black Friday, dar numai pana maine inclusiv, si apoi revenim la ale noastre. 🙂
Maria mea (4 ani și jumatate) desenează într-una, face și câte zece desene odată…Nu știu de unde are atâta imaginatie, ca îmi spune exact ce reprezintă, cine e în desen, etc. Bună ideea cu licitația, dacă se organizează, am și eu ce vinde 🙂
Buna,nu stiu daca face Sofia curs de desen,dar e varsta la care o poti indruma spre o Scoala de Arta.
Mai bine sa o indrume spre ceva practic, ca inginerie, software etc, unde sa invete lucruri care sa o pregateasca pentru viata profesionala. Arta se poate face ca hobby in timpul liber, cand nu mai exista grija banilor.
Copilaria e perioada in care copilul ar trebui lasat liber sa faca ceea ce ii place si sa descopere cine este, sa viseze la tot felul de posibile meserii. Are timp in anii de scoala si de facultate sa se pregateasca pentru viata profesionala.
Moni, eu cu inginerie stau acasa pentru ca nu gasesc de munca. Daca fata are talent, este isteata di poate face bani, de ce nu?
Cunosc persoane extrem de talentate si stiu ca e foarte greu sa faci bani din arta. Normal ca unii reusesc, dar din punct de vedere practic ar merge si niste skilluri mai aplicabile si mai cautate de angajatori.
Comentariul meu a fost legat de faza cu „Scoala de Arta”, nu zic ca sa nu studieze nimeni arta, dar personal cred ca e un risc mare si poate chiar o greseala sa studiezi exclusiv arta in defavoarea altor discipline si in final sa nu ai alte competente in caz de nevoie. Asta am vrut sa spun.
Nu te da batuta cu job-ul, stiu cat de frustrant e sa cauti, iti doresc noroc sa apara ceva curand.
Recomand un talk ce spune tot pe subiectul asta:
https://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity
Protestez oficial. Taică-su nu are cum să fie cu muzica, pentru că pentru mine muzică = rock, el nu rock, rezultă, logic că el nu muzică 😀
Arta, daca este făcută cu foarte mult talent, poate aduce si bani, si satisfacția ca faci ceea ce iti place. Nu este obligatoriu sa fie hobby, poate fi o cariera. Este valabilă regula pentru orice alt domeniu. Daca un om fara talent literar se apuca sa scrie o poezie, o sa muncească mult si la final posibil sa iasă un dezastru. Un matematician fara talent o sa adune de trei ori doua cifre si rezultatul o sa fie greșit. Si o sa o ia de la capăt cu adunatul. Sunt n exemple.
Un lucru e sigur, are talent la colorat 🙂
vreau eu broasca!
Dar floarea? E de vanzare? :d Mie imi placea sa pictez cand eram mica, nu eram eu prea grozava, dar trebuia sa o fac si pe ascuns.. ca erau scumpe acuarelele si ca mai bine ar fi trebuit sa citesc si sa scriu in loc sa pierd vremea cu prostii. Ce nostalgie, cutiutele alea mici, cu margini albe, cu celule patrate de culori cleioase, care mereu se amestecau 🙂
Tocmai am comandat cartile, abia astept sa le primesc!!!
Buna,
Poti, te rog, sa-mi spui cum o duce sotul tau pe Sophia pe bicicleta la gradinita? Aveti scaun sau remorca pentru copii?
Multumesc !
buna, avem scaune Hamax (de la Decathlon)
citeste si aici
http://www.printesaurbana.ro/2015/06/biciclete-pentru-toata-familia.html
Super tare! 🙂