Nu a existat nici o seară în ultimii patru ani fără măcar o poveste seara la culcare. În unele seri, sunt două povești. În unele zile, se mai adaugă și poveștile de la prânz, când îi adorm pe amândoi odată, sau poveștile citite just for fun, în timpul lor de joacă. Seara însă e momentul magic al poveștii de seară: ne băgăm toți în pat, copiii tropăie de nerăbdare cu picioarele sub pătură, facem lumina mică și începem povestea.
De ales, o aleg ei, în funcție de ce zi au avut, de starea lor. Uneori, e o poveste dintr-o carte. Alteori mă roagă să le spun una dintre poveștile mele inventate, una pe care ei o știu deja sau alta nouă, pe care mi-o comandă în funcție de ce li s-a întâmplat sau i-a marcat în ziua cu pricina. Uneori o invit pe Sofia să-mi spună o poveste și așa aflu lucruri despre ziua ei sau despre ce o preocupă. Curând va învăța să citească și atunci vom citi împreună celui mic. Abia aștept fiecare nouă etapă care implică povești. Le iubim, nici nu concep viața fără ele. Avem peste o mie de cărți pentru copii, stau teancuri peste tot, le știm pe toate pe de rost. Plus miile de povești din capul nostru, ele nu se termină niciodată.
De multe ori, copiii refuză să meargă la culcare. Vor să se mai joace, să mai stea cu tine, ar face orice să mai tragă de timp, să mai câștige o clipă cu mami, să mai descopere ceva. Somnul e așa o pierdere de timp… În somn nu e joacă, nu e mami, nu e râs, în somn e nimic, iar copiilor nu le place nimicul, lor le place totul! Povestea de seară vine ca un sol de pace. E și amuzantă, și relaxantă. E frumoasă, dar jucăușă. Aduce somn, dar nu e plictisitoare.
Pentru noi, poveștile sunt modul de a ne despărți frumos pentru noapte și de a ne împăca elegant cu toate cele care ni s-au petrecut în ziua cu pricina, dar și felul nostru de a ne arăta că ne iubim, că suntem împreună orice-ar fi. Poveștile aduc vindecare, liniște, iubire, confirmarea faptului că totul e bine dacă suntem împreună.
Mai mult, poveștile le îmbogățesc vocabularul, îi ajută să pătrundă în lumi altfel inaccesibile, le aprind imaginația, îi ajută să rezolve situații care îi sperie sau îi îngrjorează, le confirmă reguli de morală sau de bună purtare pe care le aud și ei zilnic de la adulții care îi înconjoară.
Rutina noastra de culcare s-a schimbat de câteva ori în ultimii ani, de la cine ce copil culcă, la locul în care adoarme fiecare, singurele constante au rămas poveștile de seară (pe care întâi le spun eu, apoi le spune și tati) și păturica de somn a Sofiei.
Și vreau, îmi doresc din tot sufletul ca atunci când vor fi adulți, copiii mei să-și amintească în fiecare seară cu liniște în suflet și un zâmbet atârnat în colțul gurii de poveștile noastre de seară, de explicațiile dintre replici, de sutele de întrebări despre ilustrații, de chicoteli, de planuri, de rezolvări, de sentimentul că suntem bine împreună.
Povești frumoase găsiți pe site-ul Nivea, aici. Sunt foarte plăcut ilustrate, iar animația este minimă. Sunetele sunt plăcute și potrivite (muzica și efectele sonore pot fi oprite sau pornite, împreună sau separat), personajele se regăsesc în toate poveștile, există și jocuri cu ele și puteți descărca și fișe de colorat.
Poveștile se regăsesc pe site într-o mulțime de limbi. Le puteți citi de pe telefon, tabletă sau laptop, în pat la culcare sau în timpul zilei, dar și în mașină, tren sau în sala de așteptare la medic. Sunt chiar frumoase, și poveștile, și ilustrațiile, genul acela de istorioare care aduc liniște și bine. Vă invit, de asemenea, să căutați în magazine cutiuțele Nivea Crème ediție limitată, care au pe capac personajele din aceste povești. După ce folosiți crema pentru a vă răsfăța pielea, puteți oferi cutiutețele copiilor, pentru a-și păstra în ele micile lor comori.
Si noi citim în fiecare seară povesti, fabule… Cel mic așteaptă cu interes și un aer complice „molala”. 🙂
Te rog nu publica mesajul meu.
Vroiam doar sa-ti spun ca tin minte ca intr-un articol de-al tau mai vechi, spuneai ca nu citesti cu Sofia povesti seara. Ca cititi foarte mult pe timpul zilei si are foarte multe carti cu povesti pe care le stie pe de rost, dar nu cititi seara pentru ca va puneti in pat, va luati in brate si in 10 minute ea adoarme.
Acum citesc o versiune total diferita si chiar daca inteleg ca aveai nevoie de o poveste pentru a publica acest articol, ma simt cumva inselata si ma face sa pun la indoiala tot ce am citit sau ce voi citi aici. Vreau sa stii ca imi place foarte mult ce faci tu aici, te apreciez, ti-am citit cartea si Ema este pe lista favoritelor fetitei mele, nu vreau sa iei comentariul meu in nume de rau pentru ca nu e cu alta intentie decat sa te rog daca se poate sa faci cumva sa nu ma mai simt inselata pe viitor (si scriu asta cu zambetul pe buze, partea hilara e ca parca e rugamintea puerila a unei adolescente – well that’s how I felt, si poate ca mai sunt si alte cititoare de-ale tale care au remarcat diferentele..).
Sa ai o zi frumoasa!
Te rog sa ma scuzi ca am aprobat comentariul, astazi sunt eu la butoane si l-am aprobat pentru ca am tinut sa raspund la el.
Daca citesti cu atentie postul, o sa vezi ca scrie acolo ca rutina noastra de somn se schimba foarte des. Acum de exemplu copiii adorm impreuna (de vreo 2 luni) si primesc poveste intai de la mami, apoi de la mine.
In ultimii 4.5 ani au fost rutine diferite, de ex. imediat dupa ce s-a nascut Ivan mama-sa statea mai mult cu el, asa ca eu ii citeam intai poveste Sofiei, apoi treceam la Ivan, timp in care Ioana venea la Sofia sa o pupe de noapte buna si statea cu ea in pat uneori pana adormea pentru ca asa voia Sofia si ca sa nu se simta complet abandonata.
Ce scrie la inceputul articolului e perfect adevarat: nu a existat seara fara poveste, dar asta nu inseamna ca doar Ioana a citit povesti – am mai citit si eu.
Repet: rutina (de somn) la noi se schimba foarte des si cand Ioana scrie ceva, acel lucru e valabil fix in momentul acela – cu 1 luna inainte putea fi diferit, la 1 luna dupa la fel.
Inteleg ca tie ti-a ramas in minte ceva ce ai citit acum ceva timp, dar te rog sa iei in considerare ca lucrurile la noi se schimba destul de des pentru ca copiii cresc sau vor lucruri diferite de la o perioada la alta (de ex acum Sofia nu mai vrea sa se culce la ea in camera, dupa 4 ani cand s-a culcat singura la ea in camera; acum adoarme cu Ivan si o mut eu dupa aia).
Cand era mica Sofia, nu citeam din carti, adormea pe intuneric, si eu ii spuneam povestea din minte. Apoi de pe la 2 ani si ceva ii citea sotul de pe tel. Apoi a vrut din carte, sa vada si desenele. Si tot asa, cum am si scris, lucrurile se schimba mereu cand vine vorba de rutina de somn (de fapt, si despre alte rutine), dar da, nu a fost nici o seara fara macar o poveste.
OK. Cum ziceam si in primul comentariu nu am vrut sa sune acuzator (imi pare din raspunsurile voastre ca asa ati luat-o). Uite ca am si gasit pasajul care mi-a venit in minte atunci cand am citit ca nu e seara fara poveste „Citim la masă, ca activitate individuală, bona îi citește des poezii și povești, uneori citim în mașină, dacă drumul e lung. La culcare nu, nu că aș avea ceva împotriva acestui obicei, ba dimpotrivă, dar deocamdată Sofia adoarme pe întuneric (ne cîntăm una alteia și în 10 minute de ținut de mînă, doarme micuța).” Multumesc mult pentru explicatii, inteleg pe deplin, am si eu doua fetite de 1 an respectiv 2 ani, si se schimba si la noi rutina, astfel incat nu mai tin minte acum ce faceam acum 1 an, asa ca inteleg. As vrea doar sa ma intelegeti ca nu am cautat nod in papura, am citit cele doua informatii si chiar daca rational imi imaginam ca nu toata viata voastra e asternuta aici pe blog si exista o mare parte care ramane pentru voi, emotional am reactionat asa cum am spus mai sus si s-a asternut indoiala. Emotiile sunt mai greu de controlat uneori…:)
De la postul ala au trecut fix 3 ani. Si mai trebuie sa iei in considerare ca parintii distrusi de nesomn mai uita uneori momentul exact cand ceva s-a intamplat. Stim ca s-a intamplat, asta e sigur, dar referitor la momentul exact memoria joaca feste uneori.
Am inteles ca nu ai vrut sa acuzi, dar asa cum tu te-ai simtit inselata, si eu am simtit ca e o acuza de minciuna. Iar asta cred ca e chestia care ma atinge cel mai tare, pentru ca e foarte nedrept.
cuvantul cheie in citatul dat de tine este „docamdata” 🙂
Cred ca cititul povestilor de seara este unul dintre cele mai sanatoase obiceiuri pentru copiii nostri.
Noi citim cu cel mare (4.5 ani) de la 4 luni, iar motata de 2.3 participa si ea la cititit de ceva vreme, dar nu au rabdare la ceeasi poveste asa ca ii impartim. Un parinte ii citeste celui mare 2-3 povesti iar cea mica prefera imaginile, colectia Hoinari prin anotimpuri sau alte povesti in imagini. Tot citit se numeste 🙂
Nici la noi nu exista seara fara citit, poate doar in deplasare uneori.
Cum poti citi unui copil de 4 luni? Eu am un zvapaiat care adoarme extrem de greu de la o saptamana, de abia respir cand il adorm dar sa-i citesc povesti l-as trezi imediat si mici nu ar avea rabdare.
Cat de frumoase sunt noile ambalaje ale cremlor, chiar nu stiam ca exista povesti pe site-ul Nivea, multumesc!
Daaa, chiar sunt de colectionat!
De la ce varsta ati inceput sa ascultați povestile? Când a avut Sofia răbdare sa o sa citească o poveste? Noi avem un anisor si iubim sa răsfoim cărțile dar suntem pline de energie si nu avem răbdare sa ascultam poveşti. .
Sofiei ii citesc de pe la 8 luni, dar interesata de povesti a devenit dupa 1 an, inainte o fascina doar sa imi auda vocea. Ivan a devenit interesat de carti dupa 2 ani, desi a fost expus de ele de cand era foarte mic. E o placere care se invata, cu rabdare si perseverenta, merita tot efortul, te asigur!
La 1 an ii citeam cate o poezie scurta de-a Luciei Muntean, ii placeau f mult. Rime pt cei mai mici, vol 1 si mai ales 2 le adora!
Sunt superbe poveștile Nivea și jocurile.
Ești minunată!
Succes și bucurii!
M-a intristat un pic sa vad reclama asta aici. Ma bucur cand vad ca cineva incearca sa educa cititoarele sa foloseasca tampoane din bumbac organic si parca se potrivea mai bine rasfatul pielii cu o crema naturala. E de ajuns o cautare pe google, „nivea ingredients”, si te cam lamuresti ca nu e chiar rasfat
*sa educe. e frumos sa vorbesti de educatie cand nici sa scrii nu stii 🙂
Nu e ok folositul ecranelor inainte de culcare, parca am mai citit asta aici… Acum e ok? Sau e ok pt reclama?
Pentru cei care folosesc ecranul seara inainte de culcare, aceste povesti sunt curate, frumoase, potrivite pentru copii.
Pentru android exista optiunea „night mode”, iar pentru iphone „night shift”. Ele ajusteaza luminozitatea si dau ecranului o tenta galbena, pentru a feri ochii de lumina aceea albastra care e daunatoare inainte de somn.
As vrea tare mult sa imi recomanzi nu numai mie ci si altor mamici ce carti de povesti ai cumparat si copiilor le a placut.eu nu prea stiu ce sa mai cumpar.te as ruga tare mult sa ne recomanzi
Uite, poti urmari canalul meu de youtube, pun o carte pe saptamana, doar carti frumoase!
https://www.youtube.com/user/Ionouka
Mai poti citi si articolele mele mai vechi cu recomandari de carti.
http://www.printesaurbana.ro/?s=carti
O sa mai fac curand un articol nou cu recomandari.
Multumim mult, prin postarile tale, am descoperit multe lucruri frumoase pentru copii mei. Mai ales din reclame, iar carcotasilor le transmit ca pot gandi si ei daca li se potriveste sau nu un produs.