E firesc ca Sărbătorile să vină nu doar cu magie și cadouri și turtă dulce, ci și cu nervi, conflicte între generații, uși trântite și promisiuni că asta e ultima oară când mai venim la voi de Sărbători, de la anul, gata stăm acasă!!! Probabil e și asta parte din Magia Sărbătorilor, altfel nu-mi explic cum se face că repetăm anual aceleași greșeli, toți. 🙂
Copiii se transformă în bombe cu ceas de Sărbători, și asta se întâmplă pentru că:
Multe dulciuri
Dulcele în exces, de orice fel e el, cumpărat de la magazin sau făcut în casă, de dă chef de foială și ceva mai multă energie. Devenim agitați, nervoși, gata să sărim la beregată! Iar cei mici reacționează mai rapid și mai puternic la orice. Ei, iar de Crăciun, o grămadă de dulciuri de care ne ferim tot anul poposesc sub nasul nostru: cozonaci, ouă de ciocolată, turtă dulce, bomboane de pom, jdemiile de prăjituri tradiționale de Crăciun cu care vine soacra de la Moldova stivuite în sacoșa de rafie. Păi și ăsta micu’, să nu guste și el din toate astea? Ce e Crăciunul fără trei hiperglicemii pe zi?
Program schimbat
Trezit mai devreme să plecăm la socri, culcat mai târziu că avem musafiri, sărit peste somnul de prânz că ne-a prins la mall… Oboseala e mereu premisă pentru conflict în familie și crize de furie.
Multe așteptări din partea adulților
Avem pretenția ca cei mici să vadă Sărbătorile ca un eveniment plin de semnificații, ca noi. Când de fapt, pentru ei sunt zile obișnuite, poate cu excepția faptului că vine Moșul și primesc dulciuri. Cât de speciale sunt aceste momente trebuie să-i învățăm noi, nu să pretindem de la ei să știe și să simtă deja. Ne așteptăm ca ei să fie mai răbdători, înțelegători, toleranți, iar ei nu vor fi by default, pentru că deh, sunt copii. 🙂
Cuuuum? Nu te entuziasmează acest castel cu telecomandăăă? Păi tu știi cât am dat pe eeel? Tot cu cutia de la mingea de plastic te joci? Mama ta de copil, cine ți-o mai lua ție jucării scumpe… De parcă nu tu ai decis să dai juma de salariu pe un lucru atât de inutil. Mai bine recunoști că l-ai luat pentru tine, că tu n-ai avut cât ai fost mic, și gata. Nu te mai aștepta la copil să-ți împărtășească entuziasmul.
Multe vizite la și de la alții
O vizită e drăguță. Vizite în fiecare zi… alte discuții, ale preferințe, ne obosesc și pe noi, adulții, d-apăi pe ei…
Mai mult TV, tabletă, youtube
Pentru că e vacanță și avem mult timp liber împreună, cu care nu știm mereu ce să facem, apelăm la extra timp de TV la desene sau tabletă, pentru jocuri. Așa e liniște, ne relaxăm și noi în vacanță, copilul stă liniștit, făcând ceva care-i place. Doar că ceva-ul ăsta îi întinde nervii ca pe gumilastic și când o să vrem să-i luăm obiectul dorinței, s-ar putea să vină apocalipsa peste noi.
Călătorii, mediu schimbat
Orice lucru care le deranjează rutina îi face și mai predispuși la supărări și nervi.
Magia Sărbătorilor
De Crăciun e musai să fii mai bun. Obligatoriu! Trebuie să împarți cu verișorii mai mici chiar dacă nu ai chef, trebuie să fii darnic, să simți doar fluturași și norișori pufoși. Doar că ei, copiii, nu recunosc astfel de obligații, iar dacă încercăm să-i obligăm să se conformeze datinei noastre cu mărinimie la comandă, ei vor protesta cu toată puterea.
Gălăgie
Colinde. Steaua sus răsare, taaare de tot. Tati are poftă de niște Phoenix de pe vremea lui. Tare. Bunicul răcnește ceva indicații la bucătărie. La ușă sună colindători. Bunica dă televizorul ȘI MAI TARE, să audă știrile. Îmi vine să mă tăvălesc de nervi numai când descriu scena. Și ne mai mirăm că explodează copiii de trei ori mai des de Sărbători…
Mai mult timp cu părinții și bunicii, mai multe șanse de isterie
Bunicii vor demonstrații, divertisment, poezii, noi trebuie să le arătăm că n-am muncit degeaba la copii ani la rând, iar copiii vor doar să fie lăsați în pace. Toți verișorii și amicii vor să câștige cursa (inexistentă) a veleităților expuse exclusiv de Crăciun, să arate că ei știu și fac mai bine, mai ales dacă ne vedem rar. Și copiii pică la mijloc, asta n-o să le placă și se vor trânti în mijlocul sufrageriei, într-o demonstrație a lor.
Ce putem face pentru a ne ajuta copiii să se bucure cu adevărat de sărbători fără să fie nevoie de cinci istericale pe oră? Ce putem face pentru noi înșine să ne păzim urechile și sufletele de răvășitoarele crize de furie? Cum putem convinge bunicii și prietenii că nu, de obicei copiii noștri nu fac așa ceva, să vedeți, noi chiar suntem părinți buni, nu știu ce l-a apucat de s-a trântit la podea…
Păi, înainte de orice, să încercăm să găsim măsură în tot ce e prea mult în lista de mai sus.
Mai puține dulciuri pentru copii, de fapt, pentru toată lumea. Vă garantez că nu veți avea un Crăciun mai puțin fericit dacă pe masă puneți doar o prăjitură, nu cinci, și dacă ea va fi îndulcită cu jumătate din cantitatea obișnuită de zahăr. Mai puține așteptări ca cei mici să salute toate neamurile, să recite în fața lor toate poeziile din lume, mai puțină presiune ca ei să se bucure ce și cum dorim noi. Să-i lăsăm să se bucure de tot ce îi bucură pe ei, că sunt și ei oameni și au și ei drept la propriile motive de extaz.
Nu le impuneți program, mai bine îl faceți împreună. Contează enorm să aibă și ei un cuvânt de spus. Poate la unchiul se plictisește și puteți sta mai puțin acolo și mai mult la bunicii care au pisică, de exemplu. Sau poate copilul vrea în parc, du-l măcar o zi din două, și în cealaltă mergeți împreună unde vrei tu.
Nu îi asaltați cu zeci de cadouri, nu se vor bucura de nici unul. La noi a ajutat mult să impunem o limită de un cadou/familie. De la noi doi un cadou de copil, de la bunici altul, de la nași altul și gata. Trei cadouri minunate sunt mai bune decât 20 de cadouri din care copilul nu mai pricepe nimic, nu-i acordă timp și atenție niciunuia pe cât ar merita. Abundența și excesul nu sunt de folos nici pentru buzunarele noastre, nici pentru viitorii cetățeni calculați și responsabili pe care îi creștem.
Stați cu ei, dacă tot e vacanță. Dar de-adevăratelea, nu fiecare cu tableta lui în mână, la masă la restaurant. Nu, împreună, faceți chestii care peste ani să fie amintirile voastre împreună.
Profitați de moment pentru a vorbi cu cei mici despre a dărui, despre cadouri create cu mâna, despre bucuria de a oferi un cadou, despre timp împreună, nu despre grămezi de cadouri de care uită toți a doua zi.
Ca să rezum, pentru mai puține crize în familie, recomand așteptări mici, meniu mai degrabă sărat decât dulce, maximum o oră de TV pe zi pentru toată lumea, muzica dată mai încet, o vizită la rude pe zi sau chiar una la două zile, nu mai mult de cinci musafiri deodată. Moderație, liniște, timp împreună în tihnă. Ia să vedem, reușește careva?
Sursa foto: Crăciun liniștit în familie via Shutterstock.com
Anul ăsta sărbătorim primul Crăciun în 4. Și vom fi doar noi, fără alte rude. Așteptarea mea e să avem program de voie, timp împreună (în casă, pentru ca cea mică are varicelă), râs mult, joacă și ceva somn. Să vedem dacă ne și iese. Sărbători liniștite!
Am cam renuntat la asteptari in ultimii ani si parca trecem un pic mai bine peste Sarbatori 🙂
Sunt multe lucruri legate de sarbatori care nu au niciun sens:
1. Curatenia generala de Craciun. Numai atat am de spus: spalat de geamuri la minus 1000 de grade. Brr!
2. Mancarea. Tone de dulciuri, carne de porc gatita in nspe mii de moduri, unul mai incarcat decat altul. Unii mai tin si post inainte, nu e de mirare ca ajung la spital.
3. Cadourile pentru coiii. Asa cum ai spus: copiii nu cunosc preturi, ei se joaca cu ce li se pare interesant. Eu am facut o triere a jucariilor, am aruncat ce era stricat si am strans vreo 3 sacose de dat pentru alti copii: dubluri, jucarii care au ramas sub varsta copilului, carticele la fel sub varsta. Concluzia: are prea multe jucarii si in mod clar de Craciun nu voi mai exagera cu jucariile ca in alti ani.
4. Mesele in familie. Foarte obositor! Eu le faceam la socri. Horror! Era pe principiul „daca-i musai cu palcere” orice as fi facut tot acolo ajungeam, muream de plictiseala, mancam de politete pana imi venea sa vomit, raspundeam la zeci de intrebari indiscrete cat mai evaziv cu putinta si faceam AMR-ul pana cand voi ajunge la mine acasa. Unul din avantajele divortului este ca scapi de socri. :)))
Anul asta imi iau puradelul si plec. Doar eu cu el in alta tara sa nu vad caltabosi, sarmale, mese mega incarcate si disperati cu cosurile pline de parca ar veni apocalipsa. Astept Craciunul asta de ani de zile, numai sanatate imi doresc sa ne bucuram de el si sa ne intoarcem cu bine.
Sarbatori fericite cu cat mai putin stres iti doresc si tie si cititorilor tai!
coiii = copii.
Ce naspa ca nu poti corecta :)))
Monica, te aplaud! As divorta doar sa scap de corvoada plimbarilor pe la rude :)))) Ah, si vacanta departe departeeeee 🙂 Sarbatori fericite!
Nu cred ca divortul te scapă de socri. Eu ar trebui să-mi las copiii la ei de sărbători, fără mine si ar fi mai grav. Asa, măcar supraveghez eu.
Era o gluma amara si probabil cam proasta. Nu din cauza socrilor am divortat, au fost alte motive fara nicio legatura cu ei. Dar recunosc ca ma bucur ca am scapat de mesele in familie si in cazul meu si copilul e scutit.
Gandeam exact ca tine acum cativa ani! Intre timp am plecat din tara si am descoperit ca restaurantele si hotelurile luxoase si targurile de Craciun nu mai au nici un farmec.
In loc sa zbor in Caraibe platesc aceeasi bani sa ma intorc in tara si sa ne inghesuim intr-un apartament comunist. Daar ce frumos eee…
De cand a aparut copilul socrii enervanti s-au transformat in bunici iubitori, mancarurile grase au disparut, cantitatea de zahar s-a injumatatit si programul sarbatorilor se face strict dupa nevoile celui mic.
Au mai ramas tonele de jucarii dar nu ma mai deranjeaza. Ma gandesc ca omu ala a depus un efort sa-i cumpere o chinezarie de plastic lui fiu-meu si o accept cu drag.
Ce frumos spui…Cand te gandesti ca toate ajungem soacre intr-o zi si poate nurorile noastre vor fi intolerante la greselile noastre, parca -ti vine sa fii mai intelept.
Noi vom face niste schimbari anul asta in ceea ce priveste sarbatorile si deja sunt stresata! De obicei mergeam la bunica, un apartament cu 2 camere, intim, doar noi doi, parintii mei si cainele. Relaxat si plin de semnificatii caci gatea bunica bucate alese. Acum s-au hotarat ai mei sa mergem la ei, sa gateasca ei si sa pregateasca masa de Craciun ( cu mare fast, pun pariu!). Au o casa mareee, luxoasa dar destul de neprietenoasa cu bebelusii, iar anul asta marea schimbare vine din faptul ca suntem 3!! Avem un baietel de 6 luni care va participa la primul lui Craciun. Sper totusi sa fie frumos, caci daca ai familia alaturi totul e mult mai frumos, dar sunt si putin stresata de galagie si programul modificat al bebelusului care s-ar putea sa nu fie prea incantat. Facem totusi un compromis: de Craciun cu familia, iar de Revelion ne inchidem in casa si stam toti 4( l-am pus si pe caine la socoteala). Sarbatori fericite sa avem, cu voie buna si inima curata!
O, da, să vină sărbătorile, să înceapă nebunia. Mai devreme scriam textul pentru felicitarea de Crăciun pe care o vom trimite colaboratorilor, partenerilor, clienților, angajaților etc. și mă gândeam cu tristețe că în loc „fericire, bucurie, iubire, familie etc.” urmează o perioadă aglomerată și stresantă pentru noi, dar mai ales pentru copii. E clar că de sărbători toate neamurile nevăzute peste an vor dori să pupe, să îmbrățișeze, să ofere dulciuri etc. copilașilor care vor fi, la propriu, copleșiți de toate gesturile. Călătoriile, vizitele, mesele, mulțimea de oameni sunt prea multe și prea deodată pentru mine (care nu am înțeles niciodată de ce mama trebuie să muncească 3 zile pentru o masă de 2 ore), d-apoi pentru copii de câțiva ani. Poate, în loc să ne dăm peste cap să mulțimim și să vizităm toate neamurile, am reduce din stresul acesta petrecând mai mult timp cu copiii și soțul/soția și bucurându-ne de lucruri simple, cum ar fi desenatul sau plimbări.
Ce e cel mai naspa eu cred ca obligatia asta de a te vizita cu rude care nu-i vezi un an intreg.socri,nasi etc. Craciunul ar tb sa ne faca bucurie si sa petrecem exact cu oamenii cu care ne e drag sa fim nu sa ne vizitam din obligatie ca deh….asa se face
Om fi noi mai ciudati dar piticului mei ii priesc tare sarbatorile romanesti.
Noi suntem tare relaxati si fericiti ca suntem cu familia si asta are impact direct asupra lui. E calm, colaboreaza, fara tantrums in ciuda supradozei de zahar si TV.
Nu ne grabim, nu avem program, stam impreuna, mancam si dormim cand vrem si e in centrul atentie 24 din 24.
Secretul e ca nu il obliga nimeni sa faca nimic. Timp de 10 zile nu exista „trebuie” in vocabular! Timp de 10 zile facem ce vrem exact ca in articolul Printesei despre prioritati.
E adevarat ca intoarcerea la realitate e foarte dura pentru toti dar se merita!
Eu merg mai pe principiul „pusul in locul celuilalt”. E greu pentru parinti sa faca Craciunul singuri, doi batrani pe la care copiii nu trec ca sa nu-i streseze pe nepoti. Mai ales in conditiile de acum, cand o gramada de familii sunt plecate cu tot cu copii si nu se intorc in tara decat de sarbatori. Da, e stresant, e galagie, e aglomeratie, dar sunt cateva zile pe ani si nu moare nimeni din asta. Cred ca sarbatorile ar trebui sa fie momentul in care sa-ti faci niste reprosuri in legatura cu toate momentele de peste an in care nu ai catadicsit sa dai macar un telefon, nu momentul in care sa-ti dai ochii peste cap pentru alea trei linguri de salata boeuf pe care trebuie sa le manance copiii.
Nu cred ca a-ti face reprosuri (de Craciun sau whenever) are vreun rost in afara de a te face sa te simti ca naiba. Poti sa faci lucrurile mai bine, asta da! Dar asta nu inseamna ca trebuie sa sacrifici pe careva (in cazul acesta, copiii, care clar sunt stresati si inbuibati si presati de Sarbatori, pentru ca na, e musai), poti sa faci lucrurile mai bine si fara ca cineva sa se simta rau, nu e nevoie sa fie nimeni sacrificat, tocmai asta e ideea de sarbatori, cred eu, sa fim bine impreuna, cu cateva mici artificii (pe care le-am si pus in text), altfel copiii or sa aiba amintiri horror de Craciun si e pacat.
Eu, copil fiind, abia aşteptam să mergem la neamuri de sărbători. Era multă lume, mulţi copii, eram în centrul atenţiei. Poate că asta ne-a şi legat, pentru că la maturitate, când m-a lovit nenorocirea, mi-au fost cu toţii aproape.
Inteleg ce spui, dar frumos ar fi sa nu depindem de Sarbatori ca sa ne simtim familia aproape. Sa ne fim alaturi la bine si la rau pentru ca ne iubim, nu pentru ca ne vedem 3 zile pe an, sa inghitim porc si praji.
Nu ştiu care e politica blogului, dacă e voie cu linkuri sau nu, dar pe mine m-a ajutat mult filmuleţul ăsta ca să o fac pe fiică-mea să renunţe la jeleuri: https://www.youtube.com/watch?v=nTauqTW-Tos
Sigur, mănâncă în continuare multe dulciuri, dar măcar de bomboanele acelea foarte nesănătoase am scăpat. Dacă rezista să-l vadă până la sfârşit, cred că scăpam şi de carnea de porc, dar asta nu ştiu dacă ar fi de dorit…
Mie nu mi se deschide videoclipul, cica ar fi un cont șters. Spune-ne cum se numește sau ce cuvinte cheie sa căutam pe YouTube sa il găsim.
Da, vad si eu ca nu mai e acolo. O fi fost asaltat azi… L-am regasit aici: https://www.youtube.com/watch?v=57CKG93js2A
Are o introducere mai ciudata, dar e si filmul original, de pe la secunda 30. E procesul fabricarii jeleurilor, aratat invers, de la sfarsit la inceput. Se poate cauta dupa „how jelly sweets are really made”. Sau „gummy sweets” sau „gelatine”.
În 24 mergem la socrii la ora de plimbare a fetiței. Voi sta cu ea in curte până i se face pofta de gustare după care intrăm.. mănâncă, râgâie râde de 2 ori și gata ca trebuie sa plecam. Face bunica disperată sacoșa, ura si la gara. În 25 mergem la bunicii 2… masa de crăciun cam în stilul nostru, adică mai light. Pica bine, bunicii sunt la regim. La țanc. Dacă vrea pustulica să doarmă la bunici, rămânem, dacă nu, plecăm…. doarme pe mașină. Noi să facem, suntem după programul ei…. pentru că ținem la liniștea noastră. Si știm că dacă noi cooperam, si ea cooperează. Așa am făcut de la început. Pitica are 1 an și ne descurcăm de minune. Nu mă interesează ce zic ceilalți pt ca nu am nimic de demonstrat nimănui.
Noi nu mergem nicaieri de Craciun. Am stabilit regula asta de cand avem strumful. Si nici nu vine nimeni la noi, unii parinti pentru ca nu vor (iei, ce bine!), alti parinti pentru ca nu ii invitam (iei, ce bine!). Ambele vizite ne-ar indispune si avem nevoie de liniste si odihna de Craciun. Deci, cumparam mancare (2 chestii principale), facem 1 salata si cozonac (iubim mirosul), avem cadouri, o sa mergem si la plimbare, o sa jucam ceva si prin casa, poate o sa ne uitam si la desene. O sa fim impreuna si, mai important, fara oboseala (cand mergi undeva / vine cineva la tine = mega-obositor), fara zambete false, fara mancare ori in exces, ori nasoala, si, mai ales, cu programul nostru de masa si somn. E bine de Craciun acasa. 🙂
Parcă mă regăsesc in cele scrise si uneori îmi doresc să fie 10 ianuarie iar viața sa revină la …. normal.
Anul asta am ales să stăm acasă in mare parte cu excepția vizitei la nașii copilului care au fost singurii apropiați fata de copil tot timpul anului.Chiar vreau să rup tradiția de a mă duce la socrii unde ma așteaptă niște priviri acre, mâncare foarte multă și nasoala si grea.Cand merg socrii dau drumul la tv și vorbesc ,,ia uite pe ala cu cine mai e, ia uite-o pe aia,, iar la nepot abia dacă se uita.Apropo de când s-a născut copilul (are 2 ani) nu ai venit niciodată la noi sa ii aducă o bomboană, nici nu l-a sunat de ziua lui.Insa au pretenții ca noi să ne ducem la ei.Pe alți nepoți i-a crescut, i-a vizitat si pe al meu …. pauză.Chiar mă simt cea cu ciunga in par si nu vreau să merg intruun loc doar așa că trebuie, așa am făcut in fiecare an.Un loc in care nu primesc nici cel mai de minim bun simt cuvânt iar copilul meu nu e băgat in seamă.E greu să vezi cum unii părinți fac diferența, se înstrăinează de copii si nepoți și se întâlnesc să bage in ei sarmale doar pt ca trebuie.Am zis pas….anul asta vreau un Crăciun acasă.Daca are cineva plăcerea să vină, e bine primit.Mereu am invitat lumea să vină însă….doar noi am sfârșit prin a ne duce la alții.
Dragilor…petreceți Crăciunul doar cu acei oameni care sunt interesați de voi tot restul anului și le pasă cu adevărat de familia voastră.
Am noroc cu niște nasi de milioane, oameni crescuți la țară, inimoși, darnici,fara invidie și ură in suflet.
Mai ales acum ca aștept al doilea copil chiar nu am chef sa suport mutră acra si întrebări indiscrete ale nimănui.Craciun fericit tuturor!!!
Citesc comentariile si sunt socata sincer. Toata lumea se plange de vizite, de musafiri, de prea multa mancare, de prea multe neamuri. Really?? Preferati sa sarbatoriti inchisi in casa? Ati prefera sa nu aveti prieteni, matusi, unchi, bunicii care sa va deranjeze rutina? Pana si titlul e trist. De ce trebuie sa supravietuiesti?
Pentru mine e cea mai frumoasa perioada a anului si sunt recunoscatoare pentru fiecare Craciun pe care mai am sansa sa-l petrec cu familia si prietenii.
In mare masura sunt de acord cu tine. Parca oamenii sunt din ce in ce mai singuratici sa zic asa, eu locuiesc in afara tarii si imi lipsesc mult familia si prieteni in perioada aceasta in special. Mi-as dori multa sa primesc colindatori, dar nu sunt de unde. E adevarat ca e greu sa tot plimbi dintr-o parte in alta, dar amintirile acestea ne raman peste ani.
sunt de acord cu tine. e primul an cand nu ajungem acasa de sarbatori si mi-a luat cateva sapt sa accept acest lucru 🙁
Si eu cred acelasi lucru! Craciunul e o perioada fericita in care putem sta impreuna (cu bunici, prieteni, etc) fara sa avem treaba, fara sa ne grabim. Iubesc Craciunul cu toate bunele si relele lui, pe care invat sa le faultez 🙂 Nu-mi place mancarea soacrei, iau mancare de acasa sub pretextul ca cel mic si-a dorit sa manance asta (chiar daca se uita urat la mine, ii trece); mergem in vizite in programul copilului, iar anul acesta, caci suntem 4 (o bebelina de 3 luni) se vine la noi.
Invatati sa treceti peste micile- mari neplaceri ale intalnirilor cu rudele si bucurati-va cat ii mai aveti caci…rau cu rau, dar mai rau fara rau 🙂
Mie imi plac mult sarbatorile, cu tot ce inseamna ele: biserica, multe cantece frumoase, mese in familie, plimbari. Sigur ca pentru copil e mai obositor si de fapt eu trebuie sa am mai multa rabdare cu ea, pentru ca e scoasa din rutina, dar pe de alta parte incerc sa fie niste experiente placute si pentru ea, sa ramana cu amintiri frumoase. Eu imi amintesc cu drag de sarbatorile din copilarie, petrecute intr-o familie mare, cu 30 de veri primari (nu glumesc).
Si eu ador sărbătorile. Mi se pare așa trist in ultimii ani. Ba hai să urâm mitul Moș Crăciun că nu e in stil montessori. Ba hai să ne vaitam că face bunica salata boeuf și prăjitură. Săraca și cât se chinuie ptr că e bucuria ei o dată pe an să muncească la deserturi. Ba hai să fugim de rude. Ce dacă doar o dată pe an vărul poate să ia concediu extins si bilet de avion să vină la masa traditionala. Hai să. Il ignoram să își ia pe 24 iunie că atunci nu e nicio ocazie etc etc. Geez hai să nu le oferim copiilor nicio rădăcină nicio amintire nimic. Ba mai bine hai să nu ne mai luăm concedii și nici ei liber de la școală și grădinița ca devin suprastimulati. Și de ce ar învăta să sărbătorească ceva?
Of, dar de ce trebuie sa fie sarbatoare doar daca e cu excese? Nu putem sarbatori si fara sa ne suprasolicitam creierul si ficatul?
Am observat ca sunt cateva persoane care au inteles din articol ca eu nu recomand intalnirile cu bunicii de Sarbatori. As vrea sa subliniez ca nu cred asta si nici nu am scris sau insinuat asta ca valabil pentru toata lumea. Eu am spus doar ca aceste intalniri au potential de dezastru, iar daca aveti experienta ca acest dezastru se intampla de obicei de Sarbatori (adica va certati intre voi, copiii urla, bunicii se supara sau se sperie etc), am pus la un loc cateva motive pentru care asta se intampla si cateva cai de a-l evita. Daca in familia voastra totul e roz de sarbatori alaturi de toate generatiile, felicitari, textul acesta nu e pentru si despre voi. 🙂 Atat de simplu.
Nu e concurs de cat de bine ne distram in familie, pentru unii dintre noi lucrurile nu-s asa de roz si iata, avem nevoie de modificari de datini ca sa ne fie bine. Nu e nevoie sa mai rasuciti si voi cutitul in rana.
Stiti cum e, de Craciun fii mai bun etc.
noi Craciunul il facem acasa, trecem pe la niste prieteni dar am avertizat: 2 ore. Voi gati simplist ( salate si friptura la tava), poate o ciorba radauteana (dar nu e pe loc fruntas), si oua umplute cu pasta de peste ( pasta de peste ce va fi si la sandvishuri) daca are chef copilul facem biscuiti/fursecuri cu totii, daca nu, e o patiserie in apropiere ce vreau sa traiasca si ea. Nu spal geamuri, curatenie ceva mai mult dar nu excesiv de mult ( oricum de 2 sapt nimica). Cadouri: card de cumparaturi si carte, un kindle, toate luate de la mos nicolae, sa fie acolo.
Si apoi zburam pe plaja, sa simt si eu vacanta.
Eu citesc comentariile si nu inteleg de ce oare tot timpul soacrele sunt de vina pentru tot :))). Nu zic ca sunt perfecte, dar totusi le acuzam de orice cu o lejeritate prea mare. Si ele au fost mame ca noi, si cel mai important, inca sunt mame chiar daca baietii lor au crescut. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nici eu nu am o relatie buna cu a mea soacra dar, din respect pentru sotul meu, bunul simt la adresa ei primeaza.
Bai, nu stiu, cred ca e ceva in aer cu soacrele astea!
Dar, hai sa va zic o poveste:
Eu ma inteleg cu soacra-mea, mai bine decat cu propria mama, iar la soacra-mea la servici, toate colegele ei sunt mirate din cale afara, gen: „Vaaaai! dar cum de va intelegeti asa bine?”. Apoi tot ele incep sa isi barfeasca nurorile, ca nu le place cum gatesc, cum se imbraca, ca nu le place ce le-a adus cadou, ca nu se poarta nu stiu cum cu sotii si alte porcarele din astea. La ele nu s-a pomenit sa se mearga in vacanta cu nurorile, sa faca poze in brate cu ele si alte chestii. Pai cand le arata soacra-mea poze din vacante, belesc niste ochi si se mira, de numa- numa! Ce-i drept… si baietii lor le suna la orice cearta cu nevasta si se descarca la ele. Al meu niciodata nu a sunat-o pe maica-sa sa zica „Vaaai, uite ce face nevasta-mea”. Ce am avut de impartit, am stiut doar eu si el. Ca nicio mama nu vrea sa isi vada copilul suparat. Si e logic ca ajunge sa vada defectele, in loc de calitati.
Si eu o sunam pe mama cand ma certam cu el, pe la inceputuri. Si am realizat ca gresesc, ca mama vedea doar defectele pe care I le enumeram eu, nu si calitatile si nu prea ii mai convenea de el. Acum zice mama : „Sunt fericita ca va intelegeti bine si ca nu v-ati mai certat de mult timp!”. De fapt, ne certam ca de obicei, doar ca nu mai stie ea.
Deci si cu barbatii vostri trebuie sa va aveti la „catarama”, mai intai.
Si soacra mea a fost asa, rezervata, cand ne-am cunoscut prima data, doar ca eu sunt mai copilaroasa, mai vioaie si am reusit sa o fac sa se relaxeze in preajma mea. Ba chiar mi-a spus ca ii era frica sa il vada pe fie-su insurat, din cauza colegelor, ca auzea doar tampenii de la ele si credea ca o sa pateasca si ea la fel lol. Daca ea era mai retrasa in preajma mea, e ok, am tras-o eu spre mine :).
Acum, dupa 6 ani, prefera sa se certe cu sotul meu decat sa ma supere pe mine. In primul an, eram speriata de bombe, din cauza lu barbati-miu, ca se cearta din orice prostie cu ea si ma avertiza si pe mine (inainte sa o cunosc): ” Vezi ca mama e asa si pe invers si se supara si face si drege”. Si n-am ascultat de el. M-am purtat in stlul meu cu ea, am fost naturala de la inceput si a fost foarte bine.
De exemplu: Pentru meniul de Craciun, m-a sunat pe mine, sa ma intrebe ce vreau la masa. Nu pe sot. La cumparaturi, acum pentru masa de Craciun, a preferat sa mearga cu mine, decat cu socra-miu. Ca el o grabeste si nu are rabdare. Cu mine sta, analizeaza produsele, ne sfatuim, am invatat-o sa foloseasca internetul, sa dea mesaje, sa se uite la retete pe net. S-a invatat sa faca retete de pe youtube si acum ma cheama la jurizat :))) Mai nou, o aud ca vorbeste si porcos, de fata cu mine. Nu credeam in veci ca o sa o aud toate cuvintele cu „p” din gura ei, ea, care, credeti-ma, e o femeie foarte pioasa :))).
Exemplu: Inainte gatea foarte gras. Sa luam exemplu friptura. Am mancat de cateva ori friptura grea de la ea, pana am decis sa fac si eu friptura in felul meu, cum ne place noua si sa ii chem la masa. Rezultatul: I-a placut atat de tare, ca nu s-a mai simtit grea dupa masa, incat m-a intrebat cum se face. Valabil cu orice fel de mancare.
Daca vreti o relatie adevarata cu soacra, incercati sa fiti prietenoase pe bune. Nu doar de dragul aparentelor. Incercati sa fiti sincere, deschise, sa le spuneti mici secrete/ sa pastrati mici secrete, sa le cereti ajutorul si sa le faceti sa se simta utile, mai ales daca sunt persoane mai orgolioase. Daca v-au ajutat cu ceva, chiar daca nu e mare ajutorul, multumiti entuziasmate, de parca n-ati fi reusit fara ajutorul lor. Daca faceti ceva bun de mancare, treceti pe la ele si lasati-le si lor o portie (sau le invitati la voi) si spuneti-le ca v-ati gandit ca le-ar placea sa guste si sa fie sincere si sa spuna ce i-ar mai trebui mancarii, ca sa o faceti perfecta data viitoare. Daca gatesc ele ceva si nu va place un lucru, gatiti si voi acelasi fel de mancaere si chemati-le la masa. Ziceti: „Am facut si eu felul „x” de mancare, ca am mancat la dumneavoastra si a fost bun! Si vreau sa imi ziceti daca a iesit la fel de bun”. S-ar putea sa le placa mai mult varianta voastra si data viitoare sa gateasca dupa gustul vostru. Folositi psihologia inversa. Incet incet, sa… nu stiu… sa le castigati increderea, cumva. Daca simtiti ca se tensioneaza o situatie, lasati de la voi. Dati inapoi si incercati alta data. Purtati-va cu ele, ca si cum ati vrea sa se poarte ele cu voi.
Poate aveti noroc si se schimba lucrurile. Uneori, poti sa schimbi o persoana mai „scortoasa”, de fel, daca o faci sa se simta relaxata in preajma ta. Si trebuie sa fii perseverenta. Nu poti schimba asta dupa o zi. Dar, in timp, nu stii ce surprize ai.
Mama e ca mine si tot nu a reusit sa o faca pe soacra-sa sa o aiba la inima (mama ii duce cadouri frumoase, ii face surprize, o ajuta si ea o barfeste pe la spate, desi, in fata o „iubeste” de nu se poate. Urat).
Aia e, macar a incercat.
Nu e un capat de tara. Dar daca daca stiti ca nu ati depus un efort major in acest sens, este cazul sa faceti niste incercari. Si nu doar de Craciun. Tot timpul anului.
Si cel mai important sfat, desi l-am zis mai sus, mai zic o data: Nu va certati cu sotul in fata lor, nu va barfiti sotul in fata lor (e ok sa te „plangi” in gluma, dar nu sa faci o drama din asta, o sa vedeti ca si ele incep sa zica: ” pai sa stii ca, aia face de cand era mic si ma enerveaza de mor”. Conteaza mult sa spui cu zambetul pe buze, ca si cum ar fi un defect care voua va place), educati-l pe sot sa faca acelasi lucru, invatati sa va spalati rufele intre 4 ochi. E valabil si in relatia cu parintii vostri.
Avem cel putin doua cupluri in familie (un exemplu sunt nasii fratelui meu), care au ajuns la divort din cauza parintilor: De cate ori se certau, dadea fiecare fuga la parinti sa se planga si se faceau cu ou si cu otet, unul pe celalalt, in fata lor. Si logic ca parintii au inceput sa prinda ura, sa se bage, sa dea sfaturi (proaste) si s-a ajuns la divort.
Si cel mai important: Nu va intalniti cu ei, cu ganduri rele in cap („Ca o sa fie rau”, „ca nu o sa ne intelegem”, „ca iar ne da mancare nu stiu de care”, „ca iar da mancare nu stiu de care la copil” si alte motive). Pentru ca fix asa se vor intampla lucrurile. Daca te astepti la rau, involuntar vei avea o atitudine defensiva, ca de razboi si te vei simti tensionat, iar asta se va reflecta si in atmosfera de la masa.
Daca ofera copilului mancare grasa, sau asteapta poezii, sau alte chestii, este pentru ca asa au fost vremurile lor. Nu poti sa dezveti un om, dupa 50-60-70 de ani de viata si de obiceiuri invechite, intr-o zi sau o luna. De-aia trebuie luati incet, nu tratati cu dispret.
Nici soacra-mea nu s-a lecuit de anumite obiceiuri, dar nu caut sa ma departez din cauza asta. Ci trec peste ele cu rabdare si incer, subtil si cu la fel de multa rabdare, sa ii impun ideea mea, pana reusesc sa o schimb.
Sotul, in schimb, inca are atitudinea aia de crizat, nu are rabdare cu parintii lui si de multe ori, intru eu la inaintare ca sa linistesc apele (chiar daca e datoria lui, ca sunt parintii lui) si lucrurile se termina cu bine, acolo unde ar fi putut iesi o cearta urata si ar fi stricat ziua la toti.
Sanatate si fericire va doresc. Si rabdare. Si bunatate.
Mi-a placut povestea ta, foarte frumos ai scris si ai reusit sa ma pui pe ganduri. Nu sunt deloc convinsa ca voi putea si eu sa ajung la relatia pe care ai descris-o tu cu soacra, dar, asa cum ai zis, macar sa (mai) incerc.
Nu stiu daca e ceva in aer, m-am tot gandit la asta si am incercat, fiind si eu mama de baiat sa ma vad peste ani si ani in postura ei. Probabil ca, din prea multa dragoste de copil si prea multa grija, vom deveni si noi la randul nostru prea defensive, prea pretentioase, prea perfectioniste, orgolioase, artagoase, etc. Poate vom simti ca-i pierdem pe ei, copiii nostri, in favoarea lor, nurorile noastre. Poate ca simti ca atentia si dragostea si faptul ca erai mama-centrul universului lui, se duc in alta directie si asta te doare. Am reflectat la toate astea ca sa-mi pot intelege soacra dar uite ca pana acum (de 11 ani) nu am reusit in intregime.
Rabdare si bunatate, asa cum ai scris. Si chiar daca ne-am indepartat putin de subiectul articolului, cred ca povestea ta si modul in care ai exemplificat pot sa aduca cititorilor niste ganduri mai bune, in perioada asta de intalniri inclusiv cu socrii.
Apreciez comentariul 🙂
Esti super!!!! Ma bucur sa vad ca mai exista familii cum este si a mea. M-am regasit in tot ceea ce ai scris.
Multumesc pentru comentariu, chiar aveam nevoie ?
Anul acesta am hotarat sa facem craciunul la noi, pe rand cu membrii ambelor familii- in prima zi ai mei, in a doua zi ai lui. In felul acesta mancam mancarurile gatite de mine (fara grasimi, porc, ciorbe, deserturi grele etc.) si evitam ideile proaste propagate de la o familie la alta. Intotdeauna cand fac invitatia specific intervalul orar in care se desfasoara vizita si am noroc ca toti sunt intelegatori si il respecta. Am mai facut asta in trecut, toata lumea s-a simtit foarte bine si chiar am avut surpriza ca soacra mea sa prepare si ea ce a vazut la noi la masa cand ne-a chemat la randul ei in vizita.
[…] faine care abordează subiecte similare au scris și Prințesa urbană și Andreea […]