În 2014 mi-am propus ca în 2015 să citesc 30 de cărți. Am reușit să citesc doar 14 și asta m-a făcut să mă simt foarte prost. Am înțeles din asta că nu trebuie să-mi propun cifre, ci timp cu cărțile, atât cât se poate. Așa că la sfârșitul lui 2015 mi-am propus să citesc în fiecare seară, măcar puțin, ceva ce îmi place. Nu știu câte cărți am citit în 2015, știu însă că în fiecare seară, în pat, am trăit în alt univers pentru 10 minute sau o oră, cât am putut rezista înainte să ațipesc cu cartea pe nas. Și a fost foarte bine așa.
În 2014 mi-am promis ca în 2015 să păstrez familia aproape. Câteva luni mai târziu a murit tata. Apoi s-a aruncat pe geam bunicul.
Ani la rând mi-am promis să fiu mai calmă. Să mănânc mai puține dulciuri, să fac sport, să spun mai des Te iubesc. Nu mi-a ieșit aproape nimic din ce am programat, mi-a ieșit doar ce-am simțit cu adevărat că vreau și pot face.
Anul acesta care se încheie azi a fost pentru mine anul terapiei. Anul în care în sfârșit am înțeles de ce insomnii, de ce atacuri de panică, de ce lipsă de încredere în mine, de ce nevoia disperată de a fi iubită de toată lumea. A fost anul durerii, anul doliului, anul revelațiilor și al semnării tratatului de pace cu mine. Anul în care am înființat un grup mare de terapie, care funcționează întru ajutorul multor femei care se simt pierdute între copil, bărbat, serviciu, socri, rate și prea multe așteptări. Anul în care am publicat trei cărți noi și am privit-o pe prima cum are drumul ei, către mii de oameni care nu știu nimic despre mine, dar care au iubit cartea mea, prima mea carte. Anul în care am mers prin țară într-o caravană a empatiei și conectării, am cunoscut și îmbrățișat două mii de oameni care au făcut un pas spre mai bine cu ei, alături de noi.
Am înțeles că mănânc multe dulciuri care să acopăr găuri din suflet, m-am uitat la găurile astea și ele s-au umplut cu atenția mea, iar nevoia mea de dulce a scăzut dramatic.
Am învățat anul acesta ce trebuie să fac cu mine ca să îmi fie bine și ca să fac bine. Nu să citesc număr fix de cărți, nu să am număr anume de prietene bune sau de ieșiri în oraș cu ele, nu să-mi pun țeluri fixe care apoi mă vor umple de regret și vinovăție când, din motive dependente sau independente de mine, nu voi reuși să le împlinesc.
Secretul pe care l-am aflat e acesta: să fiu mai blândă cu mine. Să-mi propun să fac și să fiu mai bine, dar nu prin planuri pe hârtie, cu date și numere precise, ci cu înțelegere și iertare față de mine și de alții. Să-mi dau timp. Să găsesc lucruri care-mi plac și pe care le pot face fără să mă simt vinovată apoi. Să mă uit la copilul din mine, la copilul care am fost și care mai sunt uneori când nu mi se pot împlini nevoile, să iau copilul acela în brațe, deodată cu copiii mei, născuți de mine, și să-l alin, să-i cânt, să-i spun că e frumos, perfect, minunat, că are puteri nebănuite, că sunt aici pentru el orice-ar fi. Fac asta și sunt mai bine acum decât am fost vreodată.
Asta e, de fapt, și cred că toți știm asta, dar n-o și simțim tot timpul. Iubire. Asta căutăm cu toții. Lipsa iubirii ne doare pe toți. De-asta ne înfuriem, de asta nu avem răbdare, de asta ridicăm vocea, acuzăm, judecăm. Ne lipsesc iubirea, acceptarea, înțelegerea. Iar asta e o traumă pe care greu o vindecăm. De putut se poate, cunosc oameni care au ajuns aici, sunt și eu aproape, o simt și mi-o doresc enorm. Primesc multă iubire din partea copiilor, însă nu e de ajuns, e nevoie de iubirea mea pentru mine. Și am găsit-o, știu cum s-o fac să crească, lucrez la asta de un an încheiat, iar anul ce vine îmi doresc să progresez aici, dar fără borne fixe.
Vă doresc răbdare cu voi și îngăduință. Apoi se vor așeza și celelalte…
sursa foto: liniște via Shutterstock.com
Buna, Ioana si la multi ani! Despre ce grup infiintat mentionezi mai sus? Multumesc,
Uite: https://www.facebook.com/groups/210557292633482/
Iti multumesc,si eu am mare nevoie sa invat sa ma iubesc. Uneori chiar nu cobstientizez ce am de nimic nu imi convine si copilul il iubesc dar parca nu e suficient…
Grupul asta m-a ajutat mult pe mine. La multi ani!
la multi ani Ioana, sa fiti fericiti!
Tu ai reuşit să numeri cărţile pe care le-ai citit 🙂 ?
Eu citesc pentru că-mi place, pentru că am citit dintotdeauna, pentru că nu am răbdare să mă uit la televizor – şi pentru că nu este ceva impus nu cred că pot să spun dacă în 2016 am citit 10 sau 30 de cărţi 🙂 .
La mulţi ani, să ţi îndeplinescă toate dorinţele în 2017 !
Am folosit goodreads, am bifat si reviewed acolo fiecare carte citita si asa stiu cate am citit in 2015, altfel nu, nu stiu, asta si scriam, ca nu stiu si nu conteaza oricum.
La multi ani si Un An Nou Feticit!
La multi ani si Un An Nou Fericit!
Va multumesc tuturor, an bun si bland va doresc!
Toată viața am căutat acceptarea celorlalți și un dram de dragoste. În cele mai disperate eforturi mă întrebam de ce sunt respinsă și unde greșesc. Târziu, am învățat că mai întâi trebuie să mă iubesc eu, așa cum sunt, cu bune și rele și apoi mă vor respecta și iubi și ceilalți. Acum, cu mămicia, s-au dat iar peste cap reperele mele. Avidă de dragoste toată copilăria mea, mi-am dorit nespus să am copil puternic, care să nu simtă niciodată lipsa iubirii, care să știe că în orice clipă sunt acolo. Însă am uitat complet de mine, în încercarea disperată de a fi mămica perfectă, pe care eu nu am avut-o. Altă capcană, din păcate. Zic asta pentru că toată informația asta care ne bombardează și la care avem acces acum, ne forțează prea mult limitele, ne determină să devenim super oameni peste noapte, să ne îngropăm nevoile noastre și să ne sacrificăm complet ca puiul să crească ca „la carte”. Poate ar trebui să vorbești despre asta. Despre cum vremurile de acum crează așteptări si obligații prea mari din partea părinților, despre cum cazurile mamelor care ajung la depresie au crescut, despre cum am uitat să ne îngrijim de noi că să putem avea grijă de puii noștri și când ei vor avea puii lor… E mai important să fii lângă puiul tău o viața, decât doar câțiva ani. Zic asta pentru că sacrificiul extrem poate avea consecințe majore asupra corpului nostru. Informația, neadaptată la realitățile fiecărei familii poate deveni o piedică în găsirea echilibrului.
La multi ani, Ioana, si celor dragi tie!
E cea mai importantă lecție, dar cea mai grea. Mă întreb întruna dacă putem ajunge fiecare dintre noi să înțelegem această lecție, sau doar unii reușesc? Câtă răbdare, consecvență, încredere că poți învăța, trebuie să ai?
Ce-mi place cel mai mult la tine e că reușești să vezi lumina și în întuneric, că poți – nu știu dacă e o alegere conștientă sau vine de la sine – să vezi părțile bune din toate și de ele să te agăți ca să poți continua. Și ai un parcurs așa frumos, ca și cum viața te răsplătește pentru încrederea ta și modul frumos în care alegi să trăiești.
Te îmbrățișez. Mi-aș dori mult să pot învăța de la tine. Dar cred că fiecare trebuie să ne trăim propriile căderi și ridicări, ca să învățăm. 🙂
Ce frumos! Lecția aceasta o învăț și eu, zi de zi! La mulți ani!
La multi ani, om minunat!
Draga mea, iti multumim pentru tot, caci multe ai mai facut pentru noi si anul acesta. La multi ani, asa cum ii doresti! Va imbratisam cu drag pe toti!
La Multi Ani! Multa sanatate si sa fie bucurie si pace!
În lădița inimilor noastre
Purtăm tot ce-a fost bun în acest an
Colbul grijilor se-așterne-n glastre
Din paie –acoperite cu cătran..
De Anul Nou… mereu promitem
Realizarea viselor în stadiul de proiect
Dar iureșul cotidian…s-admitem
Ne-aruncă-n brațele rutinei…banalului perfect.
Lăsăm dorințele să se stingă
Ca artificiile în noaptea dintre ani
Tihna așezării-n sine într-o chingă
Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani.
Speranțele tinere ce înmuguresc
Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa
Udați-le cu răbdare până cresc
Și scutură temerile, golind conștiința.
Pe sub poarta dintre ani să trecem
Cu speranță și cu recunoștință
Bucurie și iubire să culegem
Fericirea să abunde-n orice ființă!
Sănătatea să ne fie casă-n viitor…
Amarul, ura și invidia să piară
Din razele de soare, din cerul fără nori
Buchețele de zâmbete să ne răsară!
Bătrâne An te du și du cu tine
Ploile din noaptea vieții noastre
Iar tu, Noule An, adu-ne bine
Sănătate și nopți senine-albastre!
La mulți ani, familie regală!
Să fiți sănătoși și fericiți!
p.s. Robo,cum ți-au ieșit sarmalele de Crăciun? Nu-s curioasă da’ vreau să știu ?
La multi ani!
Au iesit surprinzator de bune, m-am auto-surprins. Adica, am vrut sa iasa cum ii ies maica-mii si am reusit in proportie de 90%.
De-abia acum, dupa ce am facut si sarmale si salata boeuf si oua umplute si maioneza am inteles si eu cat de nesanatoase sunt mancarurile astea traditionale ale noastre. :-))
Asa ca macar maioneza am facut-o cu f putin ulei si cu oo fierte ca mi se pare complet aberant sa pun peste salata boeuf nu stiu cate oua crude si juma’ de kil de ulei. A iesit f buna si asta, cu mult mai putin ulei.
LA MULŢI ANI,multă sănătate,bucurie şi un an nou cu cât mai multe realizări!Îţi mulţumim pentru infinitele zâmbete pe care reuşeşti să le smulgi cu felul tău de a fi,de a scrie.Te pup cu drag!
Putin propus si mai putin realizat.
La multi ani! Si sa reusesti pe drumul cel nou.
Care e explicatia pentru dependenta de dulciuri, ai putea sa detaliezi putin? Ma lupt si eu cu asa ceva, Dar nu pot, pur si simplu nu pot sa renunt. La tigari am renuntat, dar dependenta de dulciuri e foarte grea 🙁 in ce directie ar trebui sa ma uit?
La multi ani si un An nou mai bun !
nevoia de a manca dulce nu e una fireasca, e o combinatie intre dependenta de zahar (care actioneaza asupra creierului ca orice alt drog) și imposibilitatea de a gestiona un disconfort emotional, pe care o traducem în nevoia (falsa) de a manca ceva dulce pentru a ne simti mai bine. dulcele ajunge sa inlocuiasca iubire, validare, o persoana de incredere alaturi, respectul altora, succesul profesional. La orice semn ca nu suntem bine, vrem sa ciugulim ceva dulce, sa acoperim lipsa. La asta se mai adauga si obisnuinta de manca ceva dulce dupa ceva sarat.
Eu am facut asa: nu am mai cumparat dulce, deloc, sa nu mai am in casa cand simt nevoia. in cateva saptamani disparuse obisnuinta de manca zilnic dulce. Apoi am inceput terapia (pentru alte lucruri), am inceput sa imi regasesc linistea, sa accept ca nefericirea e prte din viata si nu trebuie acoperita, ci simtita si acceptata. mai mananc si acum dulce, dar mult mai rar si mai putin, doar pentru rasfatul papilelor gustative, nu pentru ca nu mai pot trai fara.
La multi ani! si-un an strasnic sa avem! Sa fim sanatosi, mai buni, mai drepti! Numai veselie in regat!
La Multi Ani Ioana! Vindecandu-te pe tine, ii inspiri si pe altii sa isi vindece sufletele. Eu iti multumesc personal pentru ca vrei si poti sa o faci deschis, aici, pe blog, in fata multor oameni. Humbling!
Buna,
Am dat si eu Join la grup, dar nu am primit accept inca. Sunt probleme?
Multumesc
Buna, daca ai un cont real, cu nume si date pe el, ar trebui sa nu fie probleme. Nu accept in grup conturi cu nume dubioase, fara poze, prieteni, poze. Trebuie cumva sa protejez membrii deja acceptati. cand ai dat join? aprob zilnic sute de cereri, dupa o minima verificare.
Iubirea mea pentru mine….foarte bine zici, cum ai gasit-o?
Ah, pai eu sunt in grupul „dubios” de care spui 🙂 nu am poze, prieteni pentru ca este un cont facut doar pentru a cauta chestii pe FB, eu nefiind un fan FB 🙂
trimite-mi pls in privat contul tau de fb.
Am dat join dupa ce am citit prima data articolul tau, pe 31.12 si azi am dat din nou (pt ca citesc din nou articolul :))
Un articol ” rupt din suflet”, as spune cu indrazneală , despre lectia de viata pe care ai descris-o cu atat de multa ratiune şi inţelegere. Pentru cei 37 de ani, ai o vastă experienţă (din fericire si din păcate !) ceea ce eu consider a fi un mare noroc personal. Ai reuşit sa trăieşti înţelegînd şi învăţînd din toate cîte puţin, acumulînd sentimente, amintiri, dorinta de a fi mereu mai bună, de a crea o personalitate complexa (fiica, mama, sotie, scriitoare, femeie de afaceri, pana la urma), dar mai presus de toate ai avut curajul să strigi, să te revolţi, sa ceri, sa impărtăsşeşti ceea ce ştii, să-ţi expui viaţa, alături de NOI- străinii din viaţa ta. Şi pentru asta, eu iţi mulţumesc! Că exişti, că eşti tu !
o femeie de 45 de ani ,
Lăcrimioara.
Buna,
Am incercat sa accesez link-ul de mai sus pentru grupul de pe Fb, insa pare a fi dezactivat. Cum pot intra in grup?
Grupul este inchis si secret, te poate adauga o prietena care e deja in grup sau eu, daca imi lasi in privat adresa de email cu care ti-ai facutt contul de FB, sa te adaug eu.