Facem un târg? Eu promit să mai scriu și despre altceva decât despre proteste, iar voi promiteți să ieșiți în continuare în stradă. Nu s-a terminat! Disprețul lor față de noi, dorința de a fura în continuare și de a scăpa nepedepsiți (au depus deja de aseară un proiect de lege în parlament care conține prevederile ordonanței 13, acum abrogată), nevoia noastră de a le rezista, de a ne simți unii pe alții aproape, acestea sunt prezente.
Azi noapte am primis un articol de la Paris, îl public mai jos integral.
Cum se vede #tineriada de la Paris
Text de Daniela Virschi
La Paris e vânt si ploua mărunt.
Sub cerul cărunt de februarie, eu si bebelușa mea mergem spre Ambasada României să-i facem certificatul de naștere. O mica româncuță tocmai a împlinit două luni. S-a nascut în străinătate, în țara in care părinții ei și-au făcut un rost.
La secția consulară a ambasadei e de-obicei haos. Se stă pe trei rânduri, se strigă, se înjură, cei mai politicoși și speriați sunt moldovenii de peste Prut.
Eu am plecat imediat după ce-am luat Bacul, la 18 ani, proaspăt majoră. Am făcut toată facultatea aici și-am zis ca o sa revin sa schimb lucruri. Știți voi, departe de casă, varianta „România romantică” se bucură de-un vădit succes. Și l-am întâlnit pe el, care încropise o afacere. Și mi-am găsit și-un loc de muncă.
Am votat de fiecare dată, am fost voluntar la prezidențialele din 2014. Am stat și noi la coada în frig ca sa schimbăm ceva în bine.
Protestele, sau mai bine zis conștiința civică pe care acestea au scos-o de sub plapuma afară, mă bucură și ma tulbură deopotrivă.
Da, presiunea străzii și degetul ridicat al Europei vor forța guvernanții să renunțe. Dar ce facem cu sănătatea, educația, pădurile tăiate, copiii care cresc fără părinți, lefurile bugetarilor?
Cum să avem încredere în stat când statul a vrut să-și semneze sentința de faliment?
Totuși, ca mamă, văd în aceste proteste un semnal de bunăvoința colectivă, de empatie și de respect al integrității personale.
Avem oameni buni, care strâng gunoaiele după ei si împart ceai polițiștilor care au și ei copii acasă. Copii care născuți în România sau în străinătate sunt fondul de aur al viitorului acestei țări. Copiii Revoluției au făcut copii. Ei s-au născut liberi și sunt de neoprit, în țară sau afară.
Credit foto: Cristina Camard
#REZISTAM si #CONTINUAM!
Draga Daniela Virschi,
Copila ta o fi romanca dupa sange, dar nu se mai intoarce ea in Romania. Asa ca nu o mai baga la inaintare. NU e ea „fondul de aur al viitorului acestei țări”. O sa creasca, o sa fie educata si o sa-si faca un rost in ALTA tara. Nimic din ea nu va fi pentru tara asta, ceea ce e si firesc, pana la urma. Ca cetatean, iti inchini sudoarea fruntii, timpul si sanatatea tarii in care ai crescut, in care ai primit educatie si in care muncesti, tara care are grija de tine. Parca asa zice contractul social, nu? Iar tu, ca mama, esti datoare sa veghezi sa nu ajunga vreodata sa-si doreasca sa revina in tara in care (va crede ea ca) isi are radacinile. N-o sa reuseasca decat sa se destabilizeze emotional, sa fie cu fundul in doua luntre si nu e bine asta, stii si tu.
Pace si intelepciune!
Regele tău e gol.
vom ieși în fiecare zi!
Sincer, nu cred că vor mai ieși atât de mulți…lumea pare să dea înapoi…