Sofia mă întreabă în fiecare dimineață în ce zi suntem, cât mai este până în weekend, de ce sunt atâtea mașini pe stradă uneori și atât de puține alteori. Îmi place mult că e atentă la detalii, că vrea să înțeleagă tot ce o înconjoară, că pune întrebări care uneori mă încuie, că mereu mă provoacă. Vrea să știe totul despre ea și despre noi.
– De ce e atâta lume pe stradă azi, mami?
– Pentru că e luni și oamenii merg la serviciile lor, își duc copiii la grădinițe și la școli.
– Dar unii oameni lucrează de acasă, scriitorii, de exemplu.
Acesta este momentul în care mă umflu ca un curcan umplut cu sos de merișoare, gata să intre la cuptor. I-auzi, sunt scriitoare. Ce frumos sună asta în gura copilului meu!
Ce mult mă bucur când ei aleg din mica lor bibliotecă ticsită cărțile mele! Ce fericită-s când văd că ei le știu pe de rost și citesc înaintea mea! Pentru asta am scris și mai scriu, pentru bucuria lor și a tuturor copiilor (de toate vârstele) care iubesc cărțile!
Zilele trecute am semnat din nou multe cărți. Am onoarea de a fi autorul lunii februarie pe Libris.ro, o librărie online pe care o respect pentru tot ce face pentru piața de carte din România și cu care am o relație frumoasă de un an și ceva, am făcut și lansarea de carte de la Brașov împreună și o să mai facem (pe 4 aprilie, la târgul de carte, să nu ziceți că nu v-am spus)! 🙂
Copiii m-au ajutat mult cu cele aproape 1000 de cărți pe care le-am semnat în câteva zile: au desfăcut coletele, au așezat cărțile în teancuri, Sofia chiar m-a rugat să o las și pe ea să autografieze, așa că dacă găsiți inimioare mai creative alături de numele meu, să știți că ea le-a făcut, pentru că a vrut să vă trimită și ea niște iubire (așa a zis să vă transmit).
Apoi am făcut colete și m-am bucurat să văd grija cu care ei ating și manipulează cărțile. Sunt prețioase pentru ei, nu doar cele scrise de mine, toate.
Am dat de curând un interviu pentru Libris.ro, îl găsiți integral aici. Mai jos un scurt fragment.
LIBRIS.RO: În imaginile de la evenimentele pe care le organizezi sau participi ești mereu înconjurată de oameni și îmbrățișată cu căldură. Care a fost cel mai simpatic feed-back primit de la un copil atunci când te-a întâlnit/citit?
IOANA CHICET-MACOVEICIUC: La lansările de carte și la evenimentele pentru copii mereu se lasă cu îmbrățișări și declarații cu ochii în lacrimi. Plâng și eu, de bucurie, plâng și ei. Primesc mereu desene făcute de copii, aflu de la părinți că Ema și Eric sunt personajele lor preferate, copiii îmi spun că mă iubesc orice-aș scrie. Cel mai simpatic a fost un băiețel de la Cluj care mi-a spus că de când a primit de la Moș Crăciun cartea “Mami, e gata?” mama lui gătește, și că asta îl face foarte fericit. M-a făcut și pe mine, chiar mai fericită!
Acest desen l-am primit de la o fetiță:
Nu că-i minunat?
Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce ni se întâmplă. Mă bucur câ atât de multă lume se bucură de cărțile noastre, pentru că nu le-aș fi scris, pe nici una, dacă n-ar fi fost ei. Mă bucur când fetița mea vrea să semneze cărți alături de mine. Că a înțeles că tot ce-mi doresc e să ajut oamenii să se simtă iubiți și să-și mărturisească iubirea.
Găsiți pe Libris aici toată luna februarie toate cărțile scrise de mine, cu discount de 20% și autograf. Sunt cadouri frumoase pentru orice familie cu copii, pentru grădinițe și școli primare, pentru colegi și șefi.
Vă mulțumesc încă o dată pentru încredere!
Vă las cu încă un citat din interviul pentru Libris.ro.
LIBRIS.RO: Mai toate scrierile tale par a fi declarații de dragoste față de copii. Ai putea găsi un numitor comun al scrierilor tale? Cum ți-ai rezuma, într-o singură frază, blogul și cărțile?
IOANA CHICET-MACOVEICIUC: Copiii sunt miracole care ne iubesc necondiționat și ne vindecă, tot ce trebuie să facem e să-i iubim înapoi, să-i respectăm și să-i lăsăm să ne crească.
Buna!
Am cumparat cele doua carti: ‘Te iubesc orice-ai face!’ si ‘Mami, e gata?’ pentru fetita mea de 1 an si 5 luni.
La pranz, fiica mea are obiceiul sa adoarma foarte greu. Mi se usuca gura de atata cantat, povestit, citit diverse povesti, plus ca nu vrea sa stea locului deloc in patut, astfel ca somnul vine si mai greu.
In ultima perioada insa, am inceput sa ii citesc cele doua carti mentionate mai sus. Brusc devine foarte atenta la ce ii citesc si se linisteste incat, dupa ce termin cele doua carti, adoarme. Fara plansete, tipete si alte asemenea. Ba mai mult, astazi am ajuns la o adevarata performanta: a atipit la finalul unei singure carti (Te iubesc orice-ai face!).
Prin urmare, multumesc mult Ioana pentru cartile minunate pe care le-ai scris!
Da, pentru ca atunci cand te simti iubit si in siguranta, mai repede vine somnul! Ma bucur mult, va imbratisez!
Felicitari pentru toate aceste proiecte si realizari!
As avea o sugestie, daca se poate : mi’as dori sa vad pe urmatoarele coperti – ilustratie si titlu – si referinta la tata/ambii parinti.
In general cand ii citesc fiului meu de doi ani, se face referinta mai ales la mama (puiul si mama, ursuletul si mama etc.), tatal e in general absent din povesti…asa ca eu il adaug mai in toate povestile. La fel si sotul meu, cand e randul lui la citit ;).
Ca viitor barbat si poate tata, imi doresc ca fiul meu sa inteleaga ca are un rol la fel de important, ca trebuie sa fie prezent si responsabil. Nu vreau sa ramana cu impresia ca un copil se creste usor de o femeie singura…
De exemplu, mi s’ar fi parut mai fain „Mami, tata, e gata?” sau „Te iubim orice ai face”; sper ca s’a inteles ideea, nu’i nicidecum o critica.
In Mami e gata, si tati gateste cu copiii, de fapt, si in Te iubesc orice-ai face apare si tati, e chiar o scena foarte duioasa acolo. Sunt de acord cu ce spui, e foarte important sa fie si tatal prezent!
Foarte frumos … Felicitari pentru ceea ce ai facut, pentru ceea ce faci si pentru minunatiile (caci, cu siguranta, vei mai „cladi” multe comori) ce urmeaza sa apara!
Ce minunat! ma bucur pentru tot ce ti se intampla si pentru tot ce invat aici, in fiecare zi, citind ceea ce scrii…mi-a placut mult bucatica asta „Că a înțeles că tot ce-mi doresc e să ajut oamenii să se simtă iubiți și să-și mărturisească iubirea.” Asta e menirea ta, ce bucurie sa traiesti si sa faci ceea ce ti-e dat! Te imbratisez. Cu drag, Paula.
Asa este, mare MARE bucurie! 🙂 Multumesc si eu!
Chiar ieri voiam sa te intreb pe Facebook, la una dintre postarile tale… asa se simte fericirea?
Stiu ca mai sunt proiecte viitoare, stiu ca mai sunt si probleme, insa asta emani in tot ce faci, fericire.
Pana si in incrancenarea cu care protestezi fata de ce se intampla la momentul actual, eu vad tot asta.
Te citesc de multa vreme si evolutia ta ca scriitor s-a intamplat sub ochii nostri. Nu stiu daca iti dai seama, dar ultimul an te-a transformat din Printesa Urbana in Ioana Chicet Macoveiciuc, o scriitoare de succes, ale carei carti stau frumos asezate in bibliotecile noastre.
Ma bucur mult si te felicit. Nu stiu cum ti-ai imaginat evolutia ta profesionala, insa privita din afara, e fericire 🙂
Asa este, iti multumesc ca ai observat asta! Si fericirea, si devenirea mea ca scriitor! Inseamna mult pentru mine!