ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI. MAMA UNUI COPIL DIABETIC NU GĂSEȘTE NICIO GRĂDINIȚĂ CARE SĂ-I PRIMEASCĂ BĂIATUL, DEȘI, CONFORM LEGII, COPILUL ARE DREPTUL DE A FI ÎNSCRIS LA GRĂDINIȚĂ.
Acum 2 ani, pe când mă pregăteam pentru o mini vacanță de 1 mai și copilul meu avea doar 1 an și 8 luni, m-a lovit un tren. Acel tren a venit sub forma unui email care conținea rezultatele unor analize pe care i le făcusem băiețelului meu. Cu analizele în brațe am zburat la spital la Marie Curie și acolo am primit diagnosticul fatal: diabet zaharat de tip 1 insulino dependent.
Am învățat să administrez insulina. Printre lacrimi am început să citesc, să mă documentez, să aflu ce trebuie să fac. Nu era timp de plâns, aveam de învățat.
Între timp am revenit acasă, dar de data aceasta eram trei: eu, băiețelul meu și diabetul. Aveam de ales: să mă văicăresc sau să lupt. Am ales să lupt. L-am lăsat baltă pe „de ce?” și am ales să mă împrietenesc cu „cum?”. Nu „de ce el?”, „ de ce diabet?” că nu rezolvă nimic. Ci „cum să fac să fie mai bine?”, „cum mai reducem din înțepături?” „cum mâncăm?”. Totul mergea spre mai bine, ne-am adaptat, eu mai încet, el mai repede și a ajuns la vârsta de 3 ani.
M-am dus sa îmi inscriu copilul la grădiniță și atunci am aflat că nu se poate. Au fost grădinițe de toate felurile, și de stat și private, și mai mici și mai mari, și toate ne dădeau același răspuns: „nu se poate. Nu ne putem asuma ASA CEVA!”.
Am încercat să dau explicații, să încerc să conving, să arăt că un pic de grijă este suficientă, că sunt dispusă să fac toată gestionarea diabetului (administrarea insulinei e cea care sperie cel mai tare), răspunsul a fost peste tot un NU categoric. Decât să învețe, decât să se lege la cap fără sa îi doară reprezentanții grădinițelor au preferat să mă trimită la plimbare. Probabil că aici o să simțiți măcar o parte din revolta care m-a cuprins pe mine, o să spuneți că exista Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Inspectorate scolare, Minister. Există, dar nu fac nimic. Cel puțin până acum nu au făcut nimic.
Până la urmă am găsit o grădiniță la care a stat un an până când s-a desființat. Când în sfârșit crezusem că am terminat cu umilințele, am luat-o de la capăt. Iar uși trântite în nas, iar refuzuri mai mult sau mai puțin politicoase.
Am început să întreb și alți părinți de copii cu diabet. Și ei trec prin ceea ce trec și eu. Unii au noroc și au găsit. Alții, deși sunt perfect apți de muncă și își doresc să muncească, sunt nevoiți să stea acasă pe indemnizația de însoțitor pentru copil cu handicap. Din niște adulți apți de munca, unii dintre noi sunt transformați forțat în asistați social. Într-un stat care are nevoie de toată populația capabilă de muncă posibilă.
De data asta nu am mai tăcut. Am făcut plângeri pe la toate forurile competente. Am contactat televiziunea și a fost facut și un reportaj. În sfârșit cineva s-a mișcat și reprezentanta ultimei grădinițe care m-a refuzat m-a sunat și mi-a spus să o înțeleg „ca mamă”. Nu am înțeles de ce „ca mamă”. Cum poți, tocmai „ca mamă” să discriminezi un copil de 4 ani?
Diabetul nu se ia! Copiii cu diabet nu sunt periculoși! Copiii cu diabet se maturizează înainte de vreme. Al meu la 4 ani știe să își scaneze glicemia. Nu știe să se îmbrace singur, dar știe exact care sunt mâncărurile cu carbohidrați. Știe ce are voie și ce nu!
Ce ați face dacă v-ar discrimina cineva copilul? Ați ințelege-o pe directoarea grădiniței dacă v-ar vorbi „ca mamă”? Ați acceppta încălcarea legii indiferent cum v-ar vorbi: „ca mamă”, „ca femeie de afaceri”, „ca …ce”?
Sursa foto: copil cu diabet via Shutterstock.com
Eu am facut diabet la 6 ani …in 1992. Nu am avut deloc probleme si grupa mare am facut-o la stat. Nu pot sa cred ce aud acum, pentru ca lucrez chiar intr-o gradinita…desi nu ca angajat acolo, ci ca shadow pt un baietel cu autism. Am lucrat in presa ani de zile, o sa incerc si eu sa ajut cum pot. Adica acum 25 de ani se putea si acum nu???!!!
Părerea mea este că toate instituțiile de invățământ ar trebui să aibă cabinet cu asistent medical competent!!Astfel nu va mai exista discriminarea asta…
Imi pare rău că a trebuit să treceți prin toate astea…Sper să vi se facă dreptate cât mai repede!
Situația este valabilă pentru absolut toți copiii cu probleme de sănătate. Numai copiii prefecți au dreptul la educație ( grădinița este o instituție ce se ocupa de educație, nu un spațiu de joaca). Exista Grădinițe care nu primesc copii cu alergii alimentare, nu doresc sa facă meniu personalizat și nici nu își asuma accidentele ( copilul a gustat din mâncarea colegului chiar dacă avea meniu special). Foarte multe Grădinițe refuza copiii diagnosticați cu autism și ADHD, chiar dacă au forme ușoare și nu sunt deloc agresivi. Foarte multe Grădinițe refuza copii cu epilepsie, pe motiv ca ” ceilalți copii se sperie dacă face o convulsie”. Evident ca medicul și asistenta sunt doar pe hârtie, iar dacă sunt prezenți habar nu au ce sa facă. Din câte am văzut in jurul meu, acești copii au mereu însoțitor, de exemplu stiu copii cu diabet dar mama sau altcineva din familie se deplasează la unitatea de învățământ pentru administrarea insulinei, monitorizare glicemie, cântărirea alimentelor. Uneori și la cei alergici vine cineva cu pachet special și se asigura ca copilul nu mănâncă și din alte farfurii. E singura varianta pe care am auzit-o. Suntem o țara in care copiii nu contează, cred ca ne-am lămurit deja.
Doar copiii perfecti si cu stare materiala buna. Daca esti sanatos dar…sarac…sansele de a urma o gradinita buna se apropie de cele ale unui copil cu probleme
Din pacate si daca ai o stare materiala buna, copiii tai nu au sanse la o gradinita buna, pentru ca nu prea exista asa ceva la noi. 🙁
Am copil cu note pervazive, adica note de autism. de fapt nu e nimeni sigur ca are autism, dar ceva intarzieri in limbaj exista si comportament atipic. E a treia grupa de gradinita in care ne aflam de la inceputul anului. Si de aici se face tot posibilul sa fie exclus. Nu il exclud ca le e frica de mine sa nu-i reclam, dar pun presiune atat pe mine ca mama cat si pe el ca si copil. Am inregistrat o zi de gradinita. Nici macar un cuvant nu i-a fost adresat direct copilului meu. Doar au facut misto de el educatoarea si ingrijitoarea (discutau intre ele suficient de tare cat sa auda si copilul) ca s-a scapat in ziua aia pe el (era la faza de scapat de scutec- au fost maxim 3 accidente intrun semestru). Stau cu inregistrarea si ma gandesc ce sa fac. Nu e agresiune directa, dar e presiune psihica si manipulare a celorlalti copii impotriva baiatului meu…………e greu de dovedit si explicat
Clar il voi muta din nou, dar nu e ok. Nu e normal ce se intampla. Specific, copil nu e deloc agresiv, nu deranjeaza orele, doar nu face intotdeauna ce fac ceilalti. Am zile in care ma gandesc ca voi muri cu careva de gat. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce se intampla la afectiuni mai grave ca cele prezentate mai sus.
draga mea, copilul tau e un inger si daca a facut pipi sau caca in pampers. sincer, le-as calca in picioare pe respectivele entitati abjecte denumite educatoare/ingrijitoare. si as invata si sa scuip. dar grav, nu asa. doar pentru ele.
Mie mi-a fost lasata copila uda de cand a facut pana a fost luata, pe motiv ca nu aveau cu ce sa o schimbe, desi puteau cere de la un alt coppil sau ii puteau da pijamaua ca era uscata. Avea si papucii uzi fleoasca si a stat asa cine stie cat ca a ,,indraznit” sa se scape pe ea….
Este ingrozitor, mi-a venit sa plang de revolta dupa ce am citit articolul.
Lipsa de empatie la oamenii din Romania nu inceteaza sa ma suprinda, astia pur si simplu nu sunt oameni.
Auzi, sa o intelegi tu pe ea „ca mama”! Ea iti cere tie sa dai dovada de empatie! Incredibil.
Este putin pe langa subiect insa apropo de ce ai spus, cand eram gravida, seful meu apela la empatia mea explicandu-mi ca nu isi permite sa ma plateasca cu argumente de cat ii este LUI de greu. El, cel cu firma si cu încasări de sute de milioane pe luna. Stiu pentru ca eu incasam banii. Deci da, exista astfel de oameni.
Baietelul meu merge la Angels Academy, in Bucuresti. Stiu ca au avut cazuri de copii cu diabet, dependenti de insulina. Sunt foarte flexibili cu meniul, in functie de cerintele fiecarui parinte.
Si Gradinita lui David la fel. Sigur mai sunt si altele.
Haideti in Germania! Aici gradinitele mai-mai ca se bat pe copiii cu diabet, pentru ca primesc subventii de la stat mai mari decat cheltuielile suplimentare necesare supravegherii unui copil cu asa ceva. La fel pentru autism sau copii cu alte probleme mai serioase de sanatate (fizica sau mentala). Se vede beneficiul inclusiv pe copiii sanatosi, sunt mai toleranti, mai deschisi, dispusi sa ajute. Iar grupele ce includ copii cu probleme de sanatate sunt mai mici si au mai putini copii/adult supraveghetor.
Hugs, capul sus! Sper sa se aranjeze cumva situatia!
In acelasi timp in Getmania (Bavaria cel putin) nu exista nici un cabinet medical nici la scoala nici la gradinita. Dar salvarea vine in 5 minute la nevoie. Nu-si permit sa plateasca si sa tina ocupat un cadru medical, medicii sunt de gasit doar in spital.
Chestia cu medic, asistenta si psiholog la gradinita am auzit-o doar in Romania.
In alte tari nu isi permite nimeni sa tina personal specializat ocupat in gradinite.
La noi in 4 ani de cresa (60 copii zilnic) s-au inregistrat doar 3 cazuri de urgente medicale mai serioase in rest intervin educatoarele (care fac cursuri anuale de prim ajutor) sau se cheama parintii.
Eu as lupta la fel ca tine! Sper sa gasesti o gradinita potrivita pentru copilul tau, stiu ca sunt gradinitepentru copii cu alergii si au meniuri speciale poate primesc si copii cu alte probleme. Multa sanatate si mult success!
Este pur și simplu stupid și lipsit de logică! Știu că e bine să acționăm, să facem plângeri peste plângeri, să nu lăsăm lucrurile așa, însă uneori instituțiile statului nu fac decât să dovedească cât de obtuze, anchilozate în alte vremuri și birocratice sunt. Cât despre lipsa de empatie, deși copilul meu este sănătos și pot să percep probabil doar 10-20% din lupta groaznică pe care o duceți voi, am simțit-o cu vârf și îndesat deja și, culmea, mare parte din cei care se comportă astfel sunt la rândul lor părinți. Multă sănătate piciului și putere de luptă mămicii!
O, vai, cât de trist. Ce păcat că există astfel de situații. Știu că ești frântă și stresată de atâta luptă, dar eu aș reclama fiecare instituție, privată sau de stat, fiecare persoană în parte care a refuzat acceptarea copilului.
Pai si la scoala? Mama mea este invatatoare si a avut elev un copilcu diabet, care-si administra zilnic insulina, in clasa, in timpul orelor. Niciodata nu au fost probleme. Inainte de scoala, a mers la gradinita si asta se intampla acum 15-20 de ani.
Cum sa apara astfel de probleme in 2017??!!!
Multa sanatate va doresc!
Din pacate, cine a spus „hai in Germania” de fapt a expus o solutie uluitor de simpla daca guvernantii ar sta sa rezolve si din problemele NOASTRE, ca de spus ni le spunem, nu e ca si cum tacem si inghitim. Este atat de trist…sotul tocmai a iesit din spital dupa o operatie minora, ce-i drept, insa a stat 12 ore in picioare pe holuri. Simt uneori ca ma sufoc(fizic) cand ma gandesc cat de greu se misca lucrurile si daca ai o problema de sanatate alergi, la propriu, cu problema-n brate in 7 zari sa cauti omu dispus sa te ajute….Simti cat de rau iti merge tara, cu toate institutiile ei doar atunci cand ai o problema, cat de mica….sa mai spun ca unei prietene foarte dragi i-au spus ca baietelul nou-nascut are cancer????? doamne iarta-ma!!! n-am dormit o saptamana EU, nici nu vreau sa ma gandesc la ea. Pana n-au venit analize suplimentare din strainatate, care-i infirmau diagnosticul cred ca femeia aia a murit si-a inviat de 1234455322 ori.
La noi la gradinita (ba chiar in grupa baietelui meu) sunt si copiii cu regim special de hrana, nu cred ca ar refuza un copil bolnav de diabet (este o gradinita de stat). Plus ca directoarea ne-a spus la o sedinta ca sunt obligati sa accepte orice fel de copil, stiu ca au avut un copil cu probleme psihice grave (foarte violent).
Asa am auzit si eu de la educatoarea fetei mele ca se lauda ce deschisi sunt in a accepta copii cu probleme, dupa ce noi am plecat din gradinita. Realitatea era cam alta, administratorul gradinitei mi-a spus sa-mi iau copilul bolnav si sa-l mut, iar cabinetul medical ca supravegherea intra in sarcina mea, Am facut carare batuta la gradi si dupa am auzit ce grozavi sunt ei. Asa se vad lucrurile din afara.
Exista o resposabilitate si nu si-o asuma. Aceeasi problema o au si copiii cu alergii (20% din populatie e cu alergii). Si copiii cu sindrom Down. Si copiii cu adhd. Si copiii cu astm.
De la 6-7 ani, cand incepe scoala, copiii sunt independenti si responsabili (sa nu manance ce le interzis). Dar pana atunci …
Solutii: exista. Sistemul e prost dar noi suntem destepti. Putem face reclamatii impotriva gradinitelor de stat, putem face comentarii publice negative impotriva celor private. Sau fise de educare si informare director si cadre didactice, in1-2 ore un medic/asistenta specializata ii poate invata ca nu au ciuma si doar sa fie atent la reactiile copilului si respecte orarul de mese/ si asistenta sa le faca insulina.
Eu dau copilului mancare la pachet de ani de zile, in caserole, adecvat, mancare care rezista fara frigider. Nici macar asta nu accepta unele gradinite in Ro.
O solutie auzita de la alte mame a fost sa caute o mama prin vecini care sa ramana acasa cu 2-3-4 copii. Cu 3-4 copii de varste de 4-6 ani e posibil pt ca deja merge la toaleta singur, se imbraca/dezbraca, mananca singur etc. Cred ca ar fi o alternativa sa te grupezi cu o alta mama cu copil in situatie asemanatoare, care deja a administrat insulina si stie sa identifice o cadere de glicemie / crestere brusca si sa ii faca test de glicemie. Cred ca ii va conveni sa castige niste bani, chiar daca la negru: cum sta cu copilul ei acasa banui ca situatia financiara nu e de vis.
Incearcă să iei legătura cu Mădălina Turza. Este președinte al Centrului European al copiilor cu Dizabilități.Este clar un caz de discriminare. Am lucrat mult timp ca educatoare într-o grădiniță particulară din București, dar cazuri de diabet nu-mi amintesc să fi avut. Nu văd de ce nu l-ar primi. Noi am avut multe cazuri de copii cu alergii, cărora li se aplica un tratament mai special în ceea ce privește meniul, am avut copii cu Aspenger, care au fost integrați cu multă răbdare și căldură. Plus că ar trebui să existe în permanență o asistentă medicală, adică prezența unui copil cu diabet nu ar îngreuna cu nimic mersul lucrurilor… Trebuie să mai cauți, să nu te lași copleșită de refuzuri, chiar dacă sunt multe, ceva bun tot trebuie să răsară.
Eu locuiesc in Germania. In grupa fiicei mele este o fetita cu diabet. Are un aparat portabil pe ca-l poarta mereu agatat de pantalon/fusta cam cat un telefon de jucarie. Cred ca-i masoara constant glicemia sau ceva de genul. Educatoarele stiu situatia si isi noteaza pe un carnetel ceva date pe care la sfarsitul zilei i le da mamei. In fiecare zi.
In afara de acest lucru copilul e perfect integrat in grupa, toti copiii se joaca impreuna, nimeni nu se uita stramb la nimeni. E un copil ca oricare altul.
Imi pare rau de problema ta si cred ca nu esti singura in aceasta situatie. Trebuie facut ceva dar cand vezi ca te lupti cu morile de vant iti vine sa fugi in munti……
Multa putere in continuare.
La gradinita fiului meu (privata, montessori) exista un astfel de copilas si asistenta este intotdeauna pregatita sa ii administreze tratamentul necesar. Nu imi este clar in ce oras locuieste autoarea articolului.
Va multumesc tuturor pentru gandurile bune.
Deocamdata problema este rezolvata in sensul ca am gasit pana la urma o gradinita destul de aproape de serviciul meu astfel incat sa pot ajunge acolo in 10 minute daca este nevoie.
Vad ca deocamdata nu sunt probleme, sper sa nici nu fie.
Relativ la emigrare cred ca nu exista zi sa nu ma gandesc la asta, din pacate nu este atat de usor.
Referitor la comentariul legat de faptul ca o situatie materiala buna iti aduce pe tava invatamant de calitate sunt de acord cu Ioana: in Romania gradinite bune nu prea sunt.
Flori, sunt de acord si cu tine: toate gradinitele care m-au refuzat au inceput discursul despre cat de toleranti sunt ei. In realitate multi sunt toleranti cu o serie foarte mica de probleme. Zicea cineva de alergii alimentare, sunt toleranti cu acestea cu condtia sa nu fie grave.
O FEMEIE (scuze nu stiu cum te cheama 🙂 ) noi parintii de copii cu probleme care ii scot din tipar avem o problema la fel de mare ca si boala: copilul nu trebuie sa se simta diferit, nu trebuie etichetat ca el nu are voie sau ca el nu poate. Eu nu am o problema „cine sa imi stea cu copilul” ci „cum sa fac sa ii ofer o viata normala si sa il integrez in societate”. Sa il izolez tot cu altii ca el nu este acceptabil. Mamica aceea despre care spui tu as putea fi eu, as putea avea grja de cativa copii cu diabet dar asta se numeste segregare si eu nu vreau asa ceva.
Copilul meu in afara de insulina nu are alte restrictii: poate manca orice cu conditia sa fie cantarit. Daca nu a mancat cantarit (se mai intampla) sau a scapat si a furat o ciocolata (si asta s-a intamplat) trebuie sa i se administreze o insulina in plus. Nu e un capat de tara dar na… incerc pe cat posibil sa il feresc de intepaturile in plus.
Cat despre gradinita cu directoarea care m-a sunat se pare ca totusi cineva a reactionat la reclamatiile mele si anume ANPC-ul. Nici nu stiu de ce am facut sesizare la ANPC, probabil ca eram foarte furioasa dar m-a sunat de acolo o doamna si mi-a spus ca ea nu ii poate obliga sa imi primeasca copilul (nici nu voiam) dar ca au gasit o gramada de nereguli si au dat mai multe amenzi. M-a sunat sa imi spuna ca are si ea un copil cu ceva probleme si ca a simtit si ea revolta mea.
Inca o data va multumesc pentru gandurile bune.
ANPC -ul reacționează la toate reclamațiile. Inclusiv la cele nejustificate şi/sau abuzive (nu e cazul dvs.)
Copii mei au mers la o gradinita in sectorul 4. Stiu ca au avut in grupa un baietel cu diabet, dependent de insulina. Acesta era ajutat de persoanlul gradinitiei sa isi masoare valorile si sa isi administreze insulina. Daca iti este ok ca si locatie sa imi spui. Sanatate maxima!
Eu am un băiețel cu autism, formă severă, nonverbal la șapte ani, și o cunoștință care se plângea că la copilul ei în clasă sunt niște copii „cu probleme” m-a întrebat că nu-i așa că o înțeleg, ca mamă, că nu i se pare „corect” ca o clasă întreagă să fie „ținută pe loc” de niște copii al căror loc este „în altă parte”? Mi s-a părut cel mai mare nonsens auzit de la diagnosticul fiului meu încoace. Nu, tocmai „ca mamă” nu reușesc să înțeleg. Ca de la mamă la mamă! Sunt foarte multe afecțiuni/sindromuri/boli cronice care nu se iau. Diabetul nici măcar nu incomodează comportamental ca autismul. Prostia și răutatea sunt însă, cu siguranță, contagioase.
Si eu am intampinat aceiasi problema. Am baietelul diagnosticat de 2 ani cu diabet tip 1. La gradinita de stat asistenta nu a vrut sa-si asume nici macar sa-i ia glicemia la o anumita ora si sa-i dea sa manance. Imi zicea sa vin eu sa fac lucrurile astea, in conditiile in care am servici de la 9 la 18… Din fericire am gasit o gradinita minunata particulara unde copilul primeste toata ingrijirea necesara. De prostia si rautatea „dascalilor” m-am lovit din nou la inscrierea la scoala. Am vrut sa-l inscriu la scoala particulara Sincron din Vitan dar directoarea dupa mai multe eschive penibile mi-a dat de inteles ca nu-l doreste acolo. Cand i-am spus ca copiii cu handicap , conform legii, au prioritate la inscriere in scoli mi-a replicat ca ei sunt institutie particulara si nu poate veni nimeni sa le spuna ce sa faca….
E dureros numai sa citesc fara sa trec prin asta!
Gradinita 116 de pe Mendeleev primeste si copiii cu alergii si pe cei cu adhd si pe cei cu down. Sunt cadre minuna! Poate ca e o gradinita cu multe minusuri, poate ca se termina dezinfectantul si hartia la baie, poate ca sunt prea putine ingrijitoare, dar li se acorda tuturor copiilor o sansa la educatie, la integrare! Cu sprijin din partea cadrelor si a parintilor se poate orice! Copiii cu alergii alimentare inca vin cu pachet de acasa, pt ca sunt atat de variate alergiile, incat nu are cine gati atatea feluri de mancare.
Poate va e de folos!
cee??insotitor pentru copil cu handicap???dar de cand este diabetul un handicap?? revolta, empatie, par ridicat pana la tavan, semnatura mea pregatita pentru orice petitie, etc….doar spuneti!