Dacă vrei să ai băieți, trebă să citești mult!

– Ascultă la mine, fată, dacă vrei să ai băiat, trebuie să citești! Eu toată viața am citit, tot ce-am prins am citit, și am avut mulți băieți! Unii frumoși rău, fată!

„Fata” are undeva la 60 de ani, iar cea care îi dă sfaturi despre cum să se combine are cu cel puțin un deceniu mai mult. Amândouă au părul foarte alb și des, ochelari și câte-o revistă în poală. Stau față în față în trenul spre Viena.

N-aș trage cu urechea dacă n-aș fi obligată, stând alături de doamna care se lasă dădăcită. Am căștile bine înfipte în urechi, însă tot le aud conversația. În plus, îmi plac doamnele astea. Aflu lucruri. Habar n-aveam că dacă vrei să ai băiat, trebuie să citești mult. Credeam că trebuie să ai mult în zona buzelor și a bustului, sau să ai mult noroc sau tupeu, sau un zâmbet fermecător ori un păr cu volum (nu asta ne învață reclamele?), niciodată nu m-am gândit că băieții (așa, în general, sigur că există și excepții) ar fi impresionați de cantitatea de lectură prestată de domnițe.

Concret, în cazul meu, de exemplu, a trebuit să scriu mult ca să am băiat (n-ați uitat, sper, că soțul meu m-a cunoscut aici pe blog, după ce a fost impresionat de textele mele). Dar iată că în alte cazuri, e nevoie să citeşti mult. Pentru tot felul de lucruri.

Doamna mai în vârstă s-a urcat la Brașov. Merge la Budapesta. Are mulți prieteni și în Brașov, și la Budapesta. Am aflat toate astea fără să vreau, din conversațiile doamnei la telefonul mobil. Îi sună încontinuu, ea se încruntă la ecran, apasă cu putere pe el, îl lipește energic de urechie, se scuză față de colega de conversație dând ochii peste cap și răspunde cu:
– Da, dragă, iară mă suni? No păi ce să fac, sunt în tren, mă duc până la Budapesta, că am prins biletul ăla de 125 de lei dus întors ș-apăi era păcat să stau acasă. Ia zi, ne vedem de Paști în Maramureș? No binie, pupă și pe Rodi!
Sau
– Nu-s acasă, mă Robi, nu ți-am zis aseară că plec la unguri? Nu veni az, lasă că vii joi, c-apăi mă întorc.
Sau
– Apăi mă Tincuță, dacă n-ai vrut să mergi cu mine, amu n-o să mă suni din oră în oră, am cunoscut și eu doamnă în tren și vreau să stau de vorbă și cu ea! Pupă și pe Dinu!

Și tot așa.

Eu scriu la carte și ascult muzică. Și pe ele.
– Și ia zi, ai pensie?

Doamna ceva mai tânără zice că nu prea are, că a lucrat în fabrică și a ieșit la pensie pe caz de boală, să aibă grijă de bărbat, care între timp s-a dus și copiii sunt departe și ea se descurcă mai greu.

– Dacă n-ai pensie, atunci musai îți trebă un băiat. Ca să nu fii singură și să împarți cheltuielile.

Eu îmi iau notițe. Deci ca să supraviețuiești la pensie, îți trebuie băiat. Ca să ai băiat, trebuie să citești mult. Eu citesc destul de mult, chiar nu stau rău, în ultimii ani am citit o sută de carți dintre care mai bine de jumătate mi s-au părut bune, dar eu nu le-am citit în scopul de a aduna băieți, ci ca să citesc pur și simplu. Oricum, soțu’, ai grijă, că la cât am citit, se face coadă de băieți la ușă, ca să știi de la ce ni se trage.

Mortală doamna asta, acum îi povestește proaspetei prietene despre băiatul ăsta drăguț la care se duce la Budapesta, l-a cunoscut acum cinci ani la Băile Felix, are 75 de ani și se ține foarte bine, mănâncă numai carne la micul dejun, prânz și cină și n-are deloc probleme cu guta, o scoate la operă când se duce pe la el, bun băiat, nu e prea frumos și nici n-a prea citit el, dar de la o vârstă (60? 70?) nu poți să mai ai pretenții, dacă încă mai mișcă, e bun…

Sursa foto: multe cărți via Shutterstock.com